Decizia civilă nr. 4430/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4430/R/2012
Ședința publică din data de 24 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 5724 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. E., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5724 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea civilă formulata de reclamantul P. E. împotriva pârâtei C. J. de P. C. și în consecință a fost obligată pârâta să recalculeze pensia cuvenită reclamantului cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei a acordului global si a celorlalte drepturi salariale menționate în adeverința nr. 1360/(...) emisă de S. DE C. D. A. T., începând cu data de (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Dreptul reclamantului la pensie pentru limita de vârsta a fost deschis la data de (...), conform deciziei nr. 1./(...).
Urmare a demersurilor întreprinse de reclamant fostul angajator S. de C. D.
A. T. a emis adeverința nr. 1360/(...) in cuprinsul căreia detaliază veniturile realizate de reclamant in perioada iulie 1972-noiembrie 1999.
În speța, procedura de recalculare a pensiei cuvenite reclamantului raportat la data înregistrării cererii de recalculare, este reglementata de L. nr. 2., întrucât cererea de recalculare a fost formulata ulterior intrării in vigoare a acestei legi.
A., potrivit art. 107 alin 3 si 4 din L. nr. 2. pensia poate fi recalculata prin adăugarea veniturilor si/sau a stagiilor de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, sumele rezultate urmând a se acorda începând cu luna următoare celei in care a fost înregistrata solicitarea.
La art. 2 lit. c din L. nr. 2. a fost reiterat principiul contributivității instituit prin L. nr.1., potrivit căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, astfel încât doar veniturile care au constituit baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale se impune a fi avute in vedere la calcularea pensiilor, împrejurare ce echivalează cu realizarea scopului avut in vedere de legiuitor.
In conformitate cu dispozițiile art. 165 alin 1 din L. nr. 2., la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 se utilizează salariile brute sau nete in baza înregistrărilor în carnetele de munca iar la alin 2 se stipulează ca se au in vedere si sporurile cu caracter permanent înregistrate în carnetele de munca sau dovedite prin adeverințe eliberate de unități.
Adeverința nr. 1360/(...) eliberata de S. de C. - D. A. T. atestă veniturile obținute de reclamant constând în venituri realizate în acord global și premii.
Prevederile art. VI din Anexa 15 a H. nr.2. de aprobare a normelor de aplicare a L. 2., exceptează anumite venituri realizate de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Trebuie reținut în cauză faptul că art.165 din L. nr.2. constituie de fapt o reluare a dispozițiilor art.164 alin.3 din L. nr.1., iar prevederile pct. VI din Anexa
15 a H. nr.2. copiază practic pct. VI al Ordonanței de urgență a G. nr. 4., în ceea ce privește veniturile care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, printre acestea figurând și formele de retribuire în acord.
Or, Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerentele deciziei nr. 1., a statuat în sensul că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 1..
L. nr.2. constituie legea în vigoare privind sistemul unitar de pensii publice, dar nu constituie o lege propriu-zis nouă, reformatoare, de maniera în care a fost, de exemplu, L. nr.1. față de L. nr.3/1977, ci conține practic, în cea mai mare parte (și care îl interesează pe particularul în cauză) o continuitate de reglementare, o preluare a dispozițiilor L. nr. 1., astfel încât trebuie evitat tratamentul discriminatoriu al persoanelor care, deși pensionate în temeiul aceleiași legi, ajung să formuleze cereri de recalculare la date diferite, în raport cu data la care reușesc să obțină de la foștii angajatori adeverințele necesare.
Apoi, instanța a observat ca, angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta, a consemnat in cuprinsul adeverinței de mai sus, ca aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, Decretului nr.232/1986, L. nr.49/1992 și O.U.G. nr.31/1998, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Angajatorul a mai menționat prin această adeverință faptul că pe toată perioada angajării reclamantului s-au achitat lunar cotele de C., inclusivcontribuția la pensia suplimentară pentru angajat, cât și cotele aferente angajatorului.
L. nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii prevedea, în art.8 și forma de retribuire în acord sau cu bucata.
Art.117 alin.3 din L. nr.57/1974 stabilește că în activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global, fapt care „putea stimula productivitatea muncii și realizarea unor venituri suplimentare";.
Nu s-a putut reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a veniturilor suplimentare, poate avea drept consecință neluarea acestora în considerare la calculul pensiei cuvenite intimatului, din moment ce caracterul permanent al acestora și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverințele depuse la dosar.
Mai mult, potrivit art.1 lit. b) din Precizările M.ui Muncii și Protecției
Sociale și M.ui Finanțelor privind aplicarea prevederilor L. nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, nr. 1. din 10 iulie 1992, publicate în Monitorul oficial nr.193/1992, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câștigului brut realizat de salariați, indiferent de durata contractului de muncă, de forma de salarizare utilizată și de forma de proprietate a unității în care lucrează.
Prin aceleași Precizări, s-a stabilit că se datorează contribuția și pentru premiile acordate salariaților din fondul de salarii.
S-a mai reținut că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a L. nr.1., câștigul total, astfel cum este definit prin art.9 din L. nr.57/1974.
Art.1 din L. nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de baza se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determina în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.
Potrivit dispozițiilor art.10 din L. nr.3/1977, baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. de P. C., solicitândmodificarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului pârâta a arătat că prima instanță, prin hotărârea pronunțată a încălcat dispozițiile legale și anume art. 165 din L. nr. 2. și pct. VI din Anexa nr. 15 la H. nr. 2., întrucât, raportat la data introducerii acțiunii, incidentă în cauză este L. nr. 263/2011, în vigoare de la (...), ale cărei Norme de aplicare sunt cuprinse în H. nr. 2..
A., potrivit art. 165, la determinarea punctajului anual, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie
1977, până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie
1991.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie
1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare
și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Potrivit art. 127 din H. nr. 2., sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art.165 alin. 2 din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15, în care sunt menționate și veniturile care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioarei datei de 1 aprilie 2001.
Instanța de fond introduce în aceeași categorie acordul global - care nu era spor, ci forma de retribuire, cu premiile și compensațiile.
De asemenea, consideră recurenta că eronat instanța de fond și-a fundamentat hotărârea pe D. Î.C.C.J. nr. 19/(...), deoarece acesta nu este aplicabilă în prezenta cauză fiind dată „În interpretarea dispozițiilor art.2 lit. e, art.78 și art.164 alin.1 și 2 din L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și 2 din O.U.G. nr. 4.";, acte normative abrogate la data introducerii acțiunii. Pe de altă parte, scopul acestei decizii a fost acela că, deși la data pronunțării ei aceste acte normative erau abrogate, având în vedere dispozițiile art. 174 din L. nr. 2. ea se impune numai pentru litigiile nesoluționate, aflate pe rolul acestora înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 2., ori pentru cererile de chemare în judecată introduse ulterior împotriva deciziilor de pensionare emise casele teritoriale de pensii, în conformitate cu L. nr. 1..
D. 1. nu consacra acordarea în mod automat a acordului global. A. trebuie avut în vedere și cele stabilite de Curtea C. prin D. 7. (citata în D. nr.1.) si anume ca "A., in opinia Curții Constituționale, problema dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor și dacă s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la punctajul anual constituie probleme de fapt și de aplicare a legii a căror soluționare intră în competenta exclusivă a instanțelor judecătorești A. fiind, în acord cu D. nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
A., interpretarea general obligatorie, care ar contura sau determina înțelesul și sensul legii are ca obiect principal și exclusiv interpretarea considerată ca necesară, față de sensul îndoielnic sau obscur al legii.
Interpretarea cazuistică, însă, are în vedere nu un impediment determinat de o lege neclară sau obscură, ci aplicarea legii, în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei, care incumba exclusiv instanțelor judecătorești învestite cu o anumită cauză."
În acest sens instanța s-a axat doar pe verificarea condiției virării CAS-Iui, ignorând cea de-a doua condiție esențială arătată atât de Curtea Constituțională și de I. și anume dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor condiție esențială raportat la voința exprimată expres și imperativ de legiuitor în art. 165 din L. nr. 2. și art. 127 coroborat cu punctual VI din Anexa nr. 15 din H. nr. 2., ignorând faptul ca aceste sume nu au fost excluse de legiuitor de la calculul pensiei.
D. 1. nu numai ca nu poate fi aplicata în prezenta cauza din motivele arătare mai sus, dar solicită Curții să constate ca nici nu se află în situația raționamentului exprimat prin aceasta deoarece din studiul adeverinței se observa ca nu exista nici o precizare ca acestea au fost incluse în salariul brut, care de altfel nici nu e precizat în adeverința, și nici faptul că pentru veniturile din adeverință s-a plătit contribuția de asigurări sociale, ci angajatorul precizează doar la modul general că s-a virat contribuția de asigurări sociale și pentru pensia suplimentară conform legilor în vigoare.
În privința principiului contributivității invocat de instanța de fond, principiul contributivității prevăzut la art. 2 lit. c) din L. nr. 2. „... conform căruia fondurile asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii. drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite" a fost introdus pentru prima dată de L. nr. 1. începând cu data de (...) și preluat ulterior de L. nr. 2. începând cu dara de (...). Din analiza sa se observă că In teza 1 se prevede din ce se constituie fondurile de asigurări sociale, iar în teza a doua legiuitorul a statuat că se cuvin drepturi de asigurări sociale în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Din acest text legal se observă că legiuitorul nu a prevăzut că drepturile de asigurări sociale se cuvin raportat la cuantumul contribuției de asigurări sociale plătite, ci că pentru contribuția de asigurări sociale plătită, persoanei i se cuvin drepturi de asigurări sociale, ori din datele de la dosarul cauzei prezentata nu reiese că ar exista situația în care, deși pentru perioada lucrată s-a plătit CAS-ul, persoana fost lipsita de drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege, materializat în cazul de pensie la acordarea pensiei.
Pe de altă parte, avându-se în vedere principiul neretroactivității legii civile, nu poate fi recunoscută incidenta în speță a principiului contributivității, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001. Mai mult decât atât nu exista nici un act normativ care sa prevadă ca pensie se stabilește din cuantumul contribuției de asigurări sociale plătite.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 septembrie 2012 (f.7)reclamantul P. E., a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta C. J. de P.
C., cu consecința menținerii sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recurs ul este fondat în parte, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamantul s-a adresat pârâtei C. J. de P. C. la data de (...), solicitând recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare consemnate în Adeverința nr. 1360/(...) emisă de S. T.
Pârâta a emis D. nr. 1. din (...), care nu a fost comunicată reclamantului, neexistând dovezi în acest sens la dosarul cauzei, prin care a arătat că nu va proceda la recalcularea pensiei reclamantului cu luarea în considerare a acestor venituri.
Conform art. 107 alin. 3 din L. 2., incidentă în cauză întrucât cererea de recalculare a pensiei a fost formulată de intimatul-reclamant la data de (...), după intrarea în vigoare a legii, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor
și/sau stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.
Întrucât L. nr. 1. a fost abrogată expres prin art. 196 lit. a din L. 2. și Ordinul
680/2007, care a modificat Ordinul 340/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a L. 1., și-a încetat aplicabilitatea.
Potrivit dispozițiilor art. 165 alin. 1 din L. nr. 2. „la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul deînscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991";, iar potrivit alin. 2
„la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare";.
De asemenea, conform pct. VI din Anexa 15 „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al treisprezecelea salariu; formele de retribuire definite sub sintagma "plata cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi; formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru; sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor; indemnizațiile de muncă nenormată; compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982; alte sporuri care nu au avut caracter permanent";.
Coroborând aceste dispoziții legale, Curtea reține că veniturile atestate de adeverința menționată anterior sunt excluse în mod expres din baza de calcul a pensiei, astfel încât nu pot fi valorificate, indiferent de plata contribuției sociale, ca sume contributive în condițiile opțiunii ferme și neechivoce a legiuitorului.
Totuși, cu privire la veniturilor realizate în acord, Înalta Curte de Casație și
Justiție, prin decizia nr. 19/(...) dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin.
(1) și (2) din L. { H. "lnk:L(...)%2019%2.%200" o "Lege nr. 1. - Parlamentul României" | 1.} privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din O. de urgență a G. { H. "lnk:O(...)%204%2.%200" o "O. de urgență nr. 4. - Guvernul României" | 4. privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat „. de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din L. retribuirii după cantitatea și calitatea muncii { H. "lnk:L(...)%2057%2.%200" o "Lege nr. 57/1974 - Marea Adunare Națională" | 57/1974}, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. „
Reținând că reglementarea legală din L. nr. 1., privind recalcularea pensiilor din sistemul public pe baza veniturilor realizate în acord global, a fost reiterată de o manieră identică în conținutul L. nr. 2. și având în vedere statuările instanței supreme date în recursul în interesul legii evocat anterior, Curtea apreciază că, prin analogie, concluziile reținute de către Înalta Curte de
Casație și Justiție sunt aplicabile și în cazul cererilor de recalculare a pensiei întemeiate pe venituri realizate în acord global, formulate sub imperiul dispozițiilor L. nr. 2..
Prin urmare, solicitarea reclamantului de valorificare a veniturilor realizate în acord global este una justificată.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1
și 3 c.pr.civ., Curtea va admite în parte, cu opinie majoritară, recursul declarat, cu consecința modificării în parte a hotărârii atacate, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite în parte, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva Sentinței civile nr. 5724 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că la recalcularea pensiei cuvenită reclamantului, pârâta va avea în vedere doar veniturile reprezentând „acord global"; menționate în Adeverința nr. 1360/(...) emisă de S. de C. și D. A. T.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
cu opinie parțial separată, în
sensul respingerii recursului
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: M.-F. B.
Motivarea opiniei parțial separate a judecătorului C. M.
Consider că recursul formulat de pârâta C. J. DE P. C. este nefondat, pentru următoarele motive:
Adeverința nr.1360/(...) emisă de S. de C.-D. A. T. atestă veniturile obținute de reclamant, constând în acord global, ore suplimentare și acord direct, premii, în perioada 1972-1999.
Potrivit dispozițiilor art. 165 alin.2 din L. nr. 2., la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prevederile art. VI din Anexa 15 a H. nr.2. de aprobare a normelor de aplicare a L. 2., exceptează anumite venituri realizate de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Consider însă că în mod corect prima instanță a obligat recurenta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr. 1360/(...) emisă de S. de C.-D. A. T., angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, Decretului nr.232/1986, L. nr.49/1992 și O.U.G. nr.31/1998, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Angajatorul a mai menționat prin această adeverință faptul că pe toată perioada angajării reclamantei s-au achitat lunar cotele de C., inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, cât și cotele aferente angajatorului.
L. nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii prevedea, în art.8 și forma de retribuire în acord sau cu bucata.
Art.117 alin.3 din L. nr.57/1974 stabilește că în activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global, fapt care „putea stimula productivitatea muncii și realizarea unor venituri suplimentare";.
Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a veniturilor suplimentare, poate avea drept consecință neluarea acestora în considerare la calculul pensiei cuvenite intimatului, din moment ce caracterul permanent al acestora și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverințele depuse la dosar.
Mai mult, potrivit art.1 lit.b) din Precizările M.ui Muncii și Protecției Sociale
și M.ui Finanțelor privind aplicarea prevederilor L. nr.49/1992 pentru
modificarea și comp letarea unor reglem entări din legislația de asigurări sociale, nr. 1. din 10 iulie 1992, publicate în Monitorul oficial nr.193/1992, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câștigului brut realizat de salariați, indiferent de durata contractului de muncă, de forma de salarizare
utilizată și de forma de proprietate a unității în care lucrează.
Prin aceleași Preciz ări, s -a stabilit că se datorează contri buția și pentru
premiile acordate salariaților din fondul de salarii.
Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a L. nr.1., câștigul total, astfel cum este definit prin art.9 din L. nr.57/1974.
Art.1 din L. nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de baza se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determina în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.
Potrivit dispozițiilor art.10 din L. nr.3/1977, baza de calcul pentrustabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporulpentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
De asemenea, prin decizia nr. 1. pron unțată de către Î . Curte de C. și
Justiție, în recursul în interesul leg ii referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global,
la data de (...), după intrarea în vigoare a L. nr.2. și a H. nr.2., instanța supremă
a reținut următoarele:
"Apariția L. nr. 1. a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre L. nr. 1. și L. nr.
3/1977, în cursul anului 2005 a apărut de urgență a G. nr. 4. privindrecalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor L. nr. 1..
La pct. I-V din anexa la de urgență a G. nr. 4. sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din de urgență a G. nr. 4. , cât și cu L. nr. 1., în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, L. nr. 1. fiind legea- cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile de urgență a G. nr. 4. se completează cu cele generale cuprinse în L. nr. 1., ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.";
De asemenea, s-a mai reținut că:
"În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 1., de urgență a G. nr. 4. fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul L. nr. 3/1977, în raportcu cele pensionate sub imperiul legii noi, L. nr. 1., în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
A., în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform L. nr. 1. și de
urgență a G. nr. 4. .";
Consider că mai trebuie reținut în cauză faptul că art.165 din L. nr.2. constituie de fapt o reluare a dispozițiilor art.164 alin.3 din L. nr.1., iar prevederile pct.VI din Anexa 15 a H. nr.2. copiază practic pct. VI al Ordonanței de
urgență a G. nr. 4., în ceea ce privește veniturile care nu sunt luate în calcul lastabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, printre acestea figurând și formele de retribuire în acord.
În consecință, apreciez că în mod corect prima instanță a a dmis acțiunea reclamantului, având în vedere:
-în primul rand, prevederile legale analizate anterior privind veniturile reclamantului pentru care acesta, în perioada 1972-1999, a plătit contribuții de asigurări sociale, precum și cele care reglementau baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare;
-în al doilea rând, argumentația Înaltei Curți de C. și Justiție formulatăprin considerentele deciziei nr. 1., în sensul că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 1.;
-în al treilea rand, că L. nr.2. constituie legea în vigoare privind sistemulunitar de pensii publice, dar nu constituie o lege propriu-zis nouă, reformatoare, de maniera în care a fost, de exemplu, L. nr.1. față de L. nr.3/1977, ci conține practic, în cea mai mare parte (și care îl interesează pe particularul în cauză) o continuitate de reglementare, o preluare a dispozițiilor L. nr.1., astfel încât trebuie evitat tratamentul discriminatoriu al persoanelor care, deși pensionate în temeiul aceleiași legi, ajung să formuleze cereri de recalculare la date diferite, în raport cu data la care reușesc să obțină de la foștii angajatori adeverințele necesare, intrând sub incidența unor prevederi legale "noi"; (cele ale legii nr.263/2011) doar în privința modificării numărului articolului de lege aplicabil, nicidecum a textelor propriu-zise din actele normative, care sunt identice.
-în al patrulea rand, dar care nu trebuie neglijat, practica constantă ainstanței din ultimii ani, privind luarea în considerare la calculul pensiei a tuturor veniturilor realizate în accord global, acord direct, premii, care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, pentru considerente ce au fost confirmate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin considerentele deciziei nr. 1., fără ca L. nr.2., ce preia dispozițiile L. nr.1., și H. nr.2., ce preia dispozițiile O.U.G. nr.4., să justifice o schimbare a jurisprudenței.
Pentru toate aceste considerente, opinez că se impunea respingerea recursului Casei Județene de P. C.
Judecător,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...).
| ← Decizia civilă nr. 3379/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4211/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
