Decizia civilă nr. 23/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 23/RC/2012
Ședința publică din data de 21 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația în anulare formulată de pârâta C. J. DE P. C. împotriva deciziei civile nr. 3. din 20 septembrie2011 pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) privind și pe intimatul F. R.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 14 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 3./(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr.
(...), s-a admis recursul formulat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 1536/(...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...) care a fost modificată în parte în sensul că emiterea noii decizii de pensionare se va face cu începere de la data de (...).
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
A fost obligată recurenta să plătească intimatului F. R. suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut că din înscrisurile depuse la fond (decizia de respingere a cererii privind acordarea pensiei conform Legii nr. 1., adeverințele nr.1089/(...) și nr. 443/(...) ambele emise de S. T., copia cărții de muncă a reclamantului și întâmpinarea pârâtei), rezultă că pârâta refuză luarea în considerare a întregii perioade atestată în carnetul de muncă al reclamantului, la filele 261 și 271 și în menționatele adeverințe, ca lucrată în grupa I de muncă, anume, perioada (...)-(...), având funcțiile de electrician, apreciind că raportat la punctele 3 și 7 din O. nr. 5., nu poate fi regăsit un temei pentru încadrarea în aceste prevederi a profesiei respective, care prin natura ei nu implica propriu-zis acele condiții grele, caracterizare prin prezența noxelor, prin risc deosebit, prin expunere fizică la pericole faptice care apar în timpul procesului de producție. Instanța de recurs a reținut că refuzul pârâtei nu este legitim, constatând, în raport de prevederile art. 3 din O. nr. 5., că selecția făcută de pârâtă pe motiv că electricienii nu au lucrat în condiții similare muncitorilor este neîntemeiată și în contra stipulațiilor actului normativ în discuție. Pe de altă parte, s-a reținut că art. 5 și 6 din Ordin, prescrie o metodologie clară de nominalizare a persoanelor care au desfășurat activitate în grupele de muncă, astfel încât actul emis de angajator în urma aplicării acestui procedeu legal nu poate fi ignorat de către pârâtă decât în măsura în care ar obține anularea acestuia. Or, dat fiind că intimata pârâtă nu a făcut dovada că ar fi dobândit constatarea prin instanță a nulității înscrierilor în carnetul de muncă și în adeverințe cu privire la grupa de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea și nici în prezentul cadru procesual nu a investit instanța cu o astfel de cerere, atitudinea acesteia de a ignora încadrarea în grupa de muncă a activității reclamantului apare ca abuzivă și contrarie dispozițiilor legale, situație în care sentința pronunțată, prin care se sancționează comportamentul abuziv al pârâtei, este temeinică și legală. S-a observat de altfel că singura obiecție punctuală pe care pârâta, la fond, o aduce cererii reclamantului se referă la faptul că secția electroliză apare menționată în carnetul de muncă al reclamantului abia ulterior datei de (...), astfel încât se recunoaște grupa de muncă în favoarea reclamantului doar ulterior acestei date. Or, prin adeverințele menționate se aduc precizări de către fostul angajator chiar în sensul cerut, anume, că a desfășurat activitate în cadrul instalației Electroliză în perioada pe care pârâta refuză să o recunoască, situație în care nu poate fi reținută susținerea pârâtei recurente că activitatea reclamantului intimat nu s-ar încadra în condițiile grupei I de muncă, astfel cum sunt acestea stabilite de pct. 33 din Anexa I la O. nr. 5.. S-a reținut că recursul este însă întemeiat prin raportare la criticile de nelegalitate vizând data de la care se naște dreptul la pensie al reclamantului. S-a reținut, în acest sens, că reclamantul a solicitat deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă la data de (...) (fila 4 dosar fond). Prima instanță a constatat deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă în favoarea reclamantului cu data de (...), prin raportare la prevederile anexei Legii nr. 1. și la o reducere a vârstei de pensionare cu 3 ani. Curtea a constatat că prin decizia în interesul legii nr. 4/2011 din (...), publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 349 din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a dezlegat, cu forță obligatorie pentru instanțe, că „modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr. 3 la L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare";. Or, la data de (...), data formulării cererii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă de către reclamant, vârsta standard de pensionare prevăzută în anexa 3 la L. nr. 1. pentru bărbați era de 64 de ani. R. la stagiul efectuat de reclamant în grupa I de muncă de 19 ani și 10 luni (cumulând perioada recunoscută în decizia de respingere atacată cu cea pe care în mod nelegal pârâta refuză să o recunoască, reducerea vârstei standard de pensionare pentru reclamant este de 10 ani și 10 luni, potrivit dispozițiilor art. 1671 din L. nr. 1., astfel încât scăzând această reducere din vârsta standard depensionare mai sus menționată, rezultă că reclamantul putea cere pensionarea pentru limită de vârstă la 53 ani și 2 luni, vârstă pe care acesta, născut la (...), a împlinit-o la data de (...). Așa fiind, Curtea a admis recursul pârâtei, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul că a dispus emiterea noii decizii de pensionare cu începere de la data de (...). Instanța de recurs a mai subliniat că „se va proceda astfel, chiar față de data la care reclamantul a cerut înscrierea la pensie, care este data de (...) (deci anterior împlinirii condițiilor de pensionare, care condiții s-au împlinit după emiterea deciziei contestate) reținându-se atitudinea culpabilă a pârâtei, care în cuprinsul deciziei atacate a trecut o altă vârstă standard de pensionare pentru reclamant, mai mare decât cea legală (pe cea legală recunoscând-o ca atare doar în cuprinsul cererii de recurs), refuzând în mod constant, inclusiv în cadrul procesului, să recunoască dreptul reclamantului la fructificarea întregii perioade lucrate în grupa I de muncă, deși aceasta fusese pe deplin probată. Prin această atitudine pârâta a dezinformat practic pe reclamant și nu i-a permis să își coordoneze comportamentul cerințelor legale și să formuleze o nouă cerere la data la care ar fi îndeplinit condițiile de pensionare, deci la data de (...), situație în care simpla eliminare din dispozitivul sentinței a datei eronate de (...) ca dată de debut a dreptului la pensie l-ar prejudicia nejustificat pe reclamant, culpa pentru neformularea unei noi cereri la data când ar fi îndeplinit condițiile legale aparținând pe de- a-ntregul recurentei, așa cum s-a arătat. Este motivul pentru care se va stabili ca dată de debut a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă data de (...), în considerarea cererii formulate la data de (...)."; În data de (...) C. J. de P. C. a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C.pr.civ., potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. În motivarea contestației s-a arătat că instanța, în cadrul calculării vârstei de pensionare, a omis un aspect tehnic important, și anume că modalitatea de calcul a vârstei a transportat nașterea dreptului la pensie în anul 2011, dar instanța a aplicat în soluția sa o lege abrogată: L. nr. 1., abrogată la (...), dată de la care este în vigoare L. nr. 263/2010. Solicită ca instanța să dezlege această scăpare și să arate care este legea la care a înțeles instanța să se raporteze, pentru calculul pensiei, având în vedere că legea pe baza căreia s-a discutat nu mai era în vigoare. În al doilea rând, la data de (...) nu mai exista grupa I de muncă în legislație, grupa I și a II-a fiind considerate drept condiții deosebite și dând dreptul la o reducere mai mică a vârstei de pensionare. Pentru 19 ani în grupa I: - 4 ani la (...), conform tabelului de la art. 55 din L. nr. 263/2010, față de L. nr. 1., vârsta nu este îndeplinită. - 10 ani și 10 luni conform legii abrogate considerate de instanță - L. nr. 1., vârsta este îndeplinită abia după (...), când această reducere nu mai operează deoarece legea aplicată era abrogată. Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, arătând că aspectele învederate de pârâtă în motivarea contestației în anulare nu pot fi considerate ca valorând greșeală materială în sensul dispozițiilor art. 318 cod proc. civ., iar dacă instanța ar trece la analizarea acestora s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, analizându-se legalitatea de fond a deciziei atacate. Analizând contestația în anulare formulată, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de apel reține că prezenta contestație în anulare este nefondată, având în vedere următoarele considerente: Prin „eroare materială";, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art. 318 Cod procedură civilă (invocat de contestatoare) se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. Drept urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate. Din considerentele deciziei civile nr. 3./(...), pronunțată de Curtea de A. C., rezultă că instanța de recurs a concluzionat, pe baza probelor administrate, că reclamantul ar fi îndeplinit condițiile de pensionare la data de (...), dispunând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare în favoarea reclamantului începând cu această dată. În considerentele deciziei s-au expus pe larg dispozițiile legale în raport de care instanța de recurs a stabilit data deschiderii dreptului la pensie al reclamantului, iar din motivarea contestației de față rezultă că pârâta contestatoare invocă pe de o parte o greșeală de judecată, în raport de faptul că începând cu data de (...) L. nr. 1. a fost abrogată, iar pe de altă parte, solicită lămuriri cu privire la executarea acestei hotărâri, respectiv cu privire la modul de calcul al pensiei reclamantului. În raport de aceste motive Curtea apreciază contestația în anulare ca fiind nefondată, având în vedere, pe de o parte, faptul că această cale extraordinară de atac nu este deschisă părților pentru a obține lămuriri cu privire la o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar pe de altă parte, o eventuală aplicare greșită a legii nu poate fi încadrată în noțiunea de greșeală materială în sensul dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă. Greșeala materială avută în vedere de lege trebuie să vizeze aspecte formale ale judecății, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, în sfera ei de cuprindere neputând intra și situațiile în care instanța de recurs ar fi interpretat sau aplicat greșit o prevedere legală referitoare la soluționarea cauzei pe fondul ei. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 320 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare formulată de pârâta C. J. de P. C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de pârâta C. J. DE P. C. împotriva deciziei civile nr. 3106 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. C. G. G.-L. T. I. T. GREFIER N. N. Red.GLT/dact.MS 2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2104/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3586/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
