Decizia civilă nr. 4211/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4211/R/2012
Ședința din 08 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. J.ECĂTOR : D. G. J.ECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta SC I. S. împotriva sentinței civile nr. 3360 din 29 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 24 septembrie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de 01 octombrie 2012, apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de (...), reclamanta S. I. S. a chemat în judecată pe pârâta C. DE A. DE S. A J. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să o oblige pe aceasta din urmă să îi restituie suma de 14.265 lei, cu dobânda legală, reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților săi, care se suportă din F. Unic de A. S. de S. si contribuția angajatorului pentru concedii si indemnizații la acest fond aferentă perioadei februarie-octombrie
2010, cu cheltuieli de judecată.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S. I. S., împotriva pârâtei C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect restituire, indemnizații sociale de sănătate.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr.9788/(...), reclamanta i-a solicitat pârâtei, în temeiul art. 38 alin.2 din OUG nr. 1. să îi restituie suma de 14.265 lei reprezentând indemnizații plătite de angajator asiguraților, sumă care a depășit totalul contribuțiilor datorate lunar pe parcursul perioadei februarie-octombrie
2010 (f.5).
Pârâta, prin răspunsul la cererea reclamantei, i-a arătat că nu i s-a aprobat restituirea sumei 14.265 lei aferentă perioadei februarie-octombrie 2010 (f.6). Persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator, precum și plătitorii de venituri de natură salarială sau asimilate salariilor au obligația de a calcula, de a reține și de a vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii.
Angajatorul are obligația, conform prev.art.40 al.2 lit. f din Codul muncii de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate in sarcina sa, precum și de a reține și de a vira contribuțiile și impozitele datorate de salariat, în condițiile legii.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate, sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, C. teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
In cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform procedurii legale în această materie.
Cotele de contribuții sociale privesc: contribuțiile la sistemul public de pensii, contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, contribuția pentru concedii
și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj, contribuția la F. de garantare pentru plata creanțelor salariale și contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale.
Calculul contribuțiilor individuale se realizează prin aplicarea cotelor stabilite de către lege asupra bazei lunare de calcul, corectată cu veniturile specifice fiecărei contribuții in parte. Cotele de contribuții de asigurări sociale, respectiv cota contribuției individuale de asigurări sociale și cota contribuției de asigurări sociale datorată de angajator, sunt prevăzute în Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal,cu modificările și completările ulterioare.
Contribuțiile sociale individuale se rețin și se virează la bugetele și la fondurile cărora le aparțin până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează, împreună cu contribuția angajatorului sau a persoanelor asimilate angajatorului.
Potrivit dispozițiilor art. 38 alin.2 și art. 40 alin.1 din OUG nr. 1. privind concediile si indemnizațiilor de asigurări de sănătate, sumele plătite de către angajator cu acest titlu are depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă se recuperează în termen de 3 ani, din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F. Național Unic de A. S. de S. din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.
Ulterior, prin OUG nr. 3., s-a modificat termenul în care indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, acesta fiind de 90 de zile. A., prin art. II din OUG nr. 3. a fost acordat un termen tranzitoriu de 90 de zile, termen în care se mai puteau depune la C. de A. de S. cereri de restituire plătite de angajator.
Este de remarcat că reclamanta nu a depus cererea de restituire până la data de (...), respectiv până la data de 25 a fiecărei luni în intervalul septembrie- decembrie 2010 și ianuarie-februarie 2011, pentru certificatele de concediu medical emise în perioada februarie 2010-octombrie 2010, înăuntrul termenului de 90 de zile, situație în care cererea sa de restituire a sumei de 14.265 lei, pe bună dreptate, a fost respinsă de către pârâtă.
De altfel, trebuie arătat că singura apărare pe care o face reclamanta este cea referitoare la sintagma „. si care a condus-o la concluzia că în cauză nu sunt aplicabile prevederile 82 din O. 6., ci acestea se referă la sumele cuvenite cu titlu de indemnizații de sănătate angajaților, iar nu angajatorilor.
Raportat la considerentele mai sus expuse, instanța a constatat că pârâta, în mod corect, a aplicat dispozițiile legale în materie, astfel că, în temeiul art. 253 lit. f si g coroborat cu art. 256 din Legea nr. 263/2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. I. S., solicitândmodificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea nelegalității sentinței atacate, reclamanta învederează că interpretarea dată de către prima instanță prevederilor art. 82 din O. nr. 6., modificat prin O. nr. 4., adaugă la lege, câtă vreme aceasta a reținut incidența în privința societății a decăderii din dreptul de a recupera sumele achitate F., deși textul legal nu instituie nici o sancțiune.
Mai mult, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile angajatorilor, ci doar angajaților, cei din urmă fiind beneficiarii „indemnizațiilor"; la care se face trimitere prin aceste norme.
În cuprinsul hotărârii nu se regăsesc considerente referitoare la diferențierea dintre contribuții pentru concedii medicale și indemnizații de asigurări de sănătate și indemnizațiile și concediile medicale propriu-zise, respectiv nu sunt menționate temeiurile care au dus la înlăturarea apărărilor formulate din această perspectivă.
După o expunere a prevederilor art. 9, alin. 2, art. 10, alin. 6, art. 76, art. 84 alin. 3 din Ordinul M.S. nr. 6., reclamanta reiterează critica privitoare la inaplicabilitatea art. 82 din O. nr. 6., modificat prin O. nr. 4., sens în care învederează că acest articol se referă la indemnizația pe care o solicită angajații plătitori ai contribuțiilor la fondul de sănătate și pe care aceștia o pot solicita într-un termen de 90 zile de la data la care erau în drept să le solicite și raportat la mențiunile din certificatul medical, termenul de 90 de zile nefiind opozabil angajatorilor.
Astfel, subliniază că angajatorii sunt cei care achită la F., pentru concedii siindemnizații de sănătate ale angajaților acestora, iar angajații sunt cei carebeneficiază de concedii si indemnizații medicale, pe care au obligația a le solicita în termen de 90 zile de la data la care "beneficiarul era îndreptățit să le solicite".Prin urmare, beneficiar al acestor sume cu titlu de concedii medicale și indemnizații medicale este doar angajatul și, nicidecum, angajatorul.
Sumele cuvenite cu titlu de indemnizații de sănătate, angajaților, se cuvin ca urmare a cotizării acestora (de către angajat și angajator) la F. unic de sănătate, iar angajatorul avansează doar contravaloarea indemnizațiilor, urmând a le recupera de la F. prin procedura prevăzută de OUG 1., OMS 6., modificat prin OMS nr. 430/(...);
O interpretare conform căreia angajatorul nu ar mai avea drept de a recupera aceste sume, dacă nu le solicită în termen de 90 zile de la data la care "era în drept să le solicite", ar constitui o nelegalitate dublă din partea C.A.S. și respectiv a S. Român pentru că: ar presupune o încasare a contribuției la fond, pentru care C.A.S. nu își mai asumă nici o obligație de plată a indemnizației și ar constitui o îmbogățire fără just temei a S. Român, prin bugetul C.
Intimata pârâtă C. de A. de S. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta ignoră dispozițiile art. 36 din OUG nr. 1., conform cărora certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul, iar plata indemnizațiilor se face lunar de către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă.
Rezultă în mod evident faptul că termenul de 90 de zile reprezintă termenul de prescripție în care angajatorii pot solicita sume reprezentând indemnizații plătite de aceștia asiguraților, deci susținerea recurentei în sensul că art. 82 al Ordinului nr. 6. nu îi sunt aplicabile nu este justificată.
Recurenta S. I. S. a depus la dosarul cauzei „concluzii scrise"; prin care reiterează aspectele invocate prin memoriul de recurs.
În probațiune s-au depus înscrisuri. Recursul este fondat.
Prin cererea înregistrată sub nr.9788/(...) la C. de asigurări de sănătate C., reclamanta a solicitat recuperarea sumei de 14.265 lei, reprezentând indemnizații plătite de angajator asiguraților, sumă care a depășit totalul contribuțiilor datorate lunar pe parcursul perioadei februarie-octombrie 2010.
Prin adresa nr. 9788/(...) pârâta a comunicat reclamantei că nu i s-a aprobat restituirea sumei de 14.265 lei, reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii care se suportă din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate aferentă perioadei februarie-octombrie 2010, cu motivarea că restituirea nu a fost solicitată în termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din Ordinul nr. 6. actualizat.
Curtea opinează că hotărârea primei instanțe este nelegală, în contextul în care aceasta se fundamentează pe un text de lege care nu este aplicabil societății recurente.
Astfel, reține că potrivit art. 82 din Ordinul nr. 60/(...) actualizat:
„Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizațiilor astfel solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical";.
De asemenea, conform art. 40 din O. nr. 1., astfel cum a fost modificat prin O. nr. 3. „(1) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";.
Se constată că normele legale evocate, nu fac referiri la operația de recuperare a sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, ci se referă la solicitarea indemnizațiilor de către beneficiari calitate pe care o au angajații.
Astfel, dispozițiile art. 31, respectiv ale art. 1 din O. nr. 1., statuează că
„Pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, persoanele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: (…)";
„Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuareasigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul R., la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: (…)";.
Prin urmare, termenul de 90 de zile se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, care sunt persoanele asigurate, respectiv angajații și nicidecum angajatorii acestora.
Extinderea acestui termen la raporturile dintre angajatori și autoritatea publică cu competențe în materia asigurărilor sociale de sănătate nu are un suport legal.
Dimpotrivă, Curtea reține că raportul juridic dintre părțile în litigiu sunt reglementate de art.38 alin.2 din O. nr.1. și art. art.77 alin.1 din Ordinul nr.6..
Conform art. 38 alin.2 din O. nr.1., „(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate";, iar art. 77 alin.1 din
Ordinul nr.6. prevede că „(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de cătreangajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație";.
Cum aceste dispoziții nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate ar trebui să solicite recuperarea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, se reține că în privința acestor cereri este aplicabil termenul general de prescripție de
3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958, respectiv de art. 2517 din Noul Cod Civil.
În consecință, Curtea apreciază că refuzul pârâtei de restituire către reclamantă a diferențelor aferente perioadei februarie-octombrie 2010 este nejustificat, astfel că acțiunea acesteia din urmă apare ca fiind întemeiată.
Ținând seama de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantei și va modifica sentința atacată, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S. I. S. împotriva sentinței civile nr.
3360 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în întregime, în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamanta S. I. S. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C. și, în consecință, obligă pârâta la restituirea în favoarea reclam. a sumei de 14.265 lei, reprezentând diferență indemnizații sociale de sănătate, aferente perioadei februarie - octombrie 2010.
Obligă pârâta la plata dobânzii legale aferente sumei de 14.265 lei, începând cu data de (...) și până la restituirea efectivă.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE J.ECĂTORI GREFIER
S. D. D. G. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG; 2 ex./(...); J..fond: E.B.
| ← Decizia civilă nr. 4430/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 5010/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
