Decizia civilă nr. 4645/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4645/R/2012
Ședința 12 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 1039 din 08 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se constată că la data de 07 noiembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent M. D. a depus la dosar note de ședință privind omisiunile din încheierea dată în prezenta cauză la termenul din (...), referitoare la neîndreptarea eorii vizând obiectul cauzei deduse judecății în recurs, constând în definirea inexactă în citația emisă pentru termenul din (...), în sensul că acesta ar fi, „contestație decizie de pensionare";, deși în speță, este vorba în mod indubitabil de „. sa în constatare de către instanța de judecată a incidenței față de mine a prevederilor art. 118 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., coroborate cu cele ale art. 6 alin. 1 pct. I lit. a din aceeași Lege";.
Totodată, se constată că la data de 08 noiembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, Tribunalul Maramureș a depus la dosar răspunsul la adresa solicitată de către instanță la termenul anterior de judecată, respectiv a depus la dosar o copie certificată a caietului grefierului de ședință aferent ședinței publice din data de 08 iunie 2012 pentru dosarul nr. (...).
Curtea, în urma deliberării, nu va proceda la recalificarea obiectului cauzei conform celor solicitate de către reclamantul recurent prin notele de ședință depuse la dosar, prin prisma faptului că stabilirea obiectului cauzei se face prin raportare la indicativele existente în sistemul de aplicare E., iar analizarea cauzei se face în raport de cele solicitate de părți.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1039 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul M. D. în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. B.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1. din (...) s-a stabilit în beneficiul reclamantului, cu începere de la data de (...), o pensie de serviciu pentru limită de vârstă în bazaart. 12 a L. nr. 179 /2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor.
Potrivit contractului individual de muncă nr. 1565618/(...), la data de (...) reclamantul a fost încadrat în M. A. și Internelor în funcția de inspector de specialitate gradul III, desfășurându-și activitatea la C. de P., E. și C. A. M..
La data de (...) au intrat în vigoare prevederile capitolului IV din Legea nr.
329/ 2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor- cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, care, în art. 17 stabilea că „beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Pensia netă a reclamantului la data intrării în vigoare a L. nr. 329/ 2009 era de 3.499 lei, peste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fun- damentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe 2009 - de 1.693 lei, iar acesta realiza totodată venituri salariale din exercitarea activității pe baza contractului individual de muncă nr. 1565618/(...) încheiat cu Agenția Națională A. - structură organizatorică în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.
Prin decizia nr. 1. din (...) emisă de C. de P. a M. A. și I., drepturile de pensie ale reclamantului au fost suspendate în temeiul L. nr. 3.. În cuprinsul acestei decizii s-a menționat că pentru suspendarea pensiei s-a avut în vedere declarația pe proprie răspundere a reclamantului care a optat în acest sens .
La data de (...), reclamantul a formulat plângere împotriva deciziei nr. 1. din (...), adresată C. de P. a M. A. și I. prin care a solicitat revocarea ei.
Împotriva aceleiași decizii reclamantul a formulat contestație la data de (...) la instanța de judecată, care așa cum deja s-a reținut a fost soluționată în dosarul (...) al acestei instanțe, respectiv prin sentința civilă nr. 1284 din (...) s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 1./(...) emisă de pârâtă.
Ulterior intrării în vigoare a L. 2., privind sistemul unitar de pensii publice, la data de (...), reclamantul s-a adresat cu o cerere directorului C. de P. a MAI solicitând să dispună suspendarea pensiei sale și reluarea plății acesteia, întrucât se regăsește în situația prevăzută de art. 118 alin. 1 lit.a coroborat cu art. 6 alin. 1 pct. I lit. a din L. 2. privind sistemul unitar de pensii.
Prin răspunsul nr. 3084057/(...) comunicat reclamantului, se invocă faptul că, Legea nr. 329/ 2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice nu a fost abrogată, iar în aplicarea L. 2. nu au fost emise norme metodologice, reclamantul fiind îndrumat să revină cu o nouă cerere după apariția acestor norme.
Conformându-se îndrumărilor primite, reclamantul a revenit cu o nouă cerere la data de (...), Normele metodologice de aplicare a legii 2. fiind publicate în Monitorul oficial 214/(...), cerere la care nu a primit însă răspuns.
Conform art. 118 alin. (1) din L. 2. privind sistemul unitar de pensii publice, in sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situații pentru care asigurarea este obligatorie, in condițiile legii, următoarelecategorii de pensionari: a) pensionarii pentru limita de vârstă; b) nevăzătorii; c) pensionarii de invaliditate gradul III, precum si copiii, pensionari de urmaș, încadrați in gradul III de invaliditate
În accepțiunea legii 2., art.52:
„Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta stan dard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezentalege."; iar potrivit art. 53 din aceeași lege
„ (1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și
63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5."; iar pentru cadrele militare, potrivit normelor metodologice de aplicare a L. 2., vârsta standard de pensionare se stabilește conform anexei 6 la lege.
Reclamantul a fost pensionat potrivit dispozițiilor legii 179/2004, privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor Potrivit acestui act normativ în prezent abrogat, sistemul pensiilor de stat ale polițiștilor cuprinde: pensia de serviciu; pensia de invaliditate și pensia de urmaș. Potrivit dispozițiilor art. 11 din L. 179/2004, pensia de serviciu poate fi pentru limită de vârstă; anticipată; anticipată parțială, iar pensia pentru limită de vârstă se acorda doar polițiștilor în activitatea care îndeplineau cumulativ următoarele condiții: a) au împlinit vârsta de 55 de ani; b) au o vechime în serviciu de minimum 25 de ani, din care efectiv ca polițist sau militar 15 ani.(art.12).
Pensia de care beneficiază reclamantul este, așa cum de altfel rezultă din decizia nr. 1./(...) depusă la fila 12 din dosarul T.ui B., o pensie de serviciu pentru limită de vârstă, fiind evident că reclamantul este beneficiarul unei pensii speciale, care, în înțelesul legii 2. nu se asimilează pensiei pentru limită de vârstă, astfel cum aceasta este reglementată în dispozițiile art. 52 și art. 53 din L.
2..
În această situație, reclamantul nu se regăsește în enumerarea făcută de art. 118 alin. 1 lit.a din L. 2. și în consecință aceste dispoziții nu-i sunt aplicabile, acțiunea acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. D., solicitând înconformitate cu art.312 alin.2 și 3 teza I - modificarea/schimbarea în totalitate a sentinței recurate, întrucât a fost dată cu încălcarea prevederilor art.304 pct.7 și
9 C.pr.civ., iar teza a III-a - casarea sentinței deoarece instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Recurentul a mai solicitat ca în temeiul art.312 alin.4 - casarea în întregime a sentinței, cu rejudecarea cauzei, întrucât apreciază că sunt întemeiate mai multe motive, dintre care, unele atrag modificarea, iar altele casarea, așa cum a menționat.
În motivarea recursului reclamantul a arătat în esență că analizarea și dezbaterea probatoriului s-a efectuat în afara cadrului procesual statuat după ședința publică din (...), când deși era stabilită judecata pe fond, s-a dezbătut numai excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu, concluziile depuse în cauză de către reclamant în data de (...) (prin care s-a solicitat în mod expres îndreptarea erorilor din actele întocmite cu ocazia pregătirii ședinței, îndeosebi procesul verbal din (...) întocmit de grefierul de ședință) nefiind luate în considerare.
După ce a reiterat obiectul acțiunii deduse judecății, recurentul a criticat respingerea de către Tribunalul Maramureș a cererii de preschimbare atermenului de judecată din (...), deși pentru aceleași motive Tribunalul București i-a admis o cerere similară.
S-a mai precizat în ceea ce privește exactitatea datelor consemnate cu ocazia activităților de pregătire a ședinței de judecată că în citația din (...) s-a menționat în mod eronat că are calitate de contestator și a formulat contestație împotriva unei decizii de pensionare întrucât obiectul acțiunii îl constituie refuzul abuziv al directorului C. de P. S. a M. A. și I. de a-i aplica dispozițiile art. 118 alin. 1 lit. a, coroborate cu cele ale art. 6 alin. 1 pct. I lit. a din L. 2.. De asemenea, în procesul verbal din (...) s-a atestat în mod fals că dosar nr. (...) este similar cu prezenta cauză, recurentul solicitând îndreptarea de urgență a procesului verbal.
S-a mai arătat că instanța de judecată a invocat excepția autorității de lucru judecat bazându-se numai pe datele atestate în procesul verbal menționat, care este un act fals, ce cuprinde date necorespunzătoare realității, edificator în acest sens fiind procesul verbal întocmit de Tribunalul București în data de (...), conform căruia nu a fost identificată în aplicația E. nici un dosar identic.
Recurentul a învederat că instanța de fond nu a pus în discuție soluționarea fondului cauzei deduse judecății, rămânând în pronunțare pe excepția autorității de lucru judecat și a criticat, invocând dispozițiile L. 2. și ale OUG 1/2011, susținerile instanței de fond în sensul că pensia sa (stabilită potrivit dispozițiilor art. 12 din L. 179/2004) continuă să fie o pensie specială și în prezent, nefiind asimilată cu pensia pentru limită de vârstă prevăzută de L. 2..
Motivarea instanței de fond este în opinia recurentului contrară jurisprudenței constante în domeniu ale C. E. a Drepturilor Omului întrucât: dreptul la pensie și dreptul la salariu sunt drepturi de sine stătătoare, care înglobează dreptul de proprietate privată; suprimarea pensiei echivalează cu suprimarea dreptului de proprietate; aplicarea noilor reglementări instituite în capitolul IV din L. 3. este discriminatorie, excesivă și disproporționată în raport cu interesele generale urmărite de Guvernul României. În acest sens s-a precizat că:
- la emiterea L. 3. nu s-a determinat dacă reglementarea din capitolul IV asigură un just echilibru între interesul social general și protecția drepturilor pensionarilor cumularzi din sectorul bugetar care au pensia mai mare de 1693 lei, prin prisma examinării circumstanțelor concrete ale acestora;
- motivele invocate de guvern nu justifică faptul că doar 2 % din cumularzi trebuie să suporte o sarcină excesivă;
- măsura este discriminatorie întrucât îl afectează pe recurent într-o manieră deosebit de severă;
- suspendarea plății pensiei nu s-a datorat unor circumstanțe personale, iar prin aplicarea măsurii i s-a diminuat recurentului venitul cu mai mult de două treimi.
S-a mai invocat că Guvernul României prin măsura dispusă prin capitolul
IV din L. 3. a încălcat flagrant principiul predictibilității legilor și nu a dispus cea mai rezonabilă măsură de ordin fiscal, respectiv impozitarea progresivă a salariilor pensionarilor cumularzi.
Recurentul a mai arătat că sentința de fond a fost emisă fără să se ia în considerare lipsa de apărare a pârâtei, respectiv că se atestă în mod nereal faptul că a fost pronunțată în data de (...), întrucât la acea dată s-a rămas în pronunțare pe excepție, pronunțarea în cauză făcându-se efectiv în data de (...), prin consemnarea soluției de respingere a acțiunii în condica de ședință fără nicio motivare.
S-a invocat nulitatea sentinței de fond întrucât aceasta a fost motivată cu expirarea termenului legal după sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii,nu reflectă voința întregului complet de judecată, fiind emanația exclusivă a președintei completului; în titlul ei se atestă în mod fals că a fost pronunțată în ședința publică din (...).
Recurentul a reiterat criticile referitoare la considerentele reținute de T. cu privire la caracterul special al pensiei sale și a menționat că a primit sentința recurată după 15 zile de la expirarea termenului legal din motive imputabile președintei completului de judecată.
În drept s-au invocat: art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, art. 6 punctul 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, art. 1 paragraf 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C., D. 2., art. 1A, 2 alin. 3 teza a doua, 6 alin. 1-3 din Tratatul U. E., art. 9-10, 20 alin. 2 și lit.d, art. 267 alin. 1 și lit. a-b din Tratatul de funcționare a U. E., jurisprudența consacrată în materie a C. (cauzele Kjartan Asmundsson vs. Islanda, A. C. Goudswaard-Vander Lans vs. Olanda), art. 11 alin. 1 și 2, art. 20 alin. 1 și 2, art. 53 din Constituția României, L. 19/2000, L. 119/2010, L. 2., OUG 1/2011.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Contrar celor invocate în recurs, așa cum rezultă și din consemnările grefierului din caietul de ședință (fila 37 dosar recurs), se constată că la termenul de judecată din (...) reclamantul a pus concluzii atât cu privire la excepția autorității de lucru judecat, cât și cu privire la fondul cauzei. De asemenea, hotărârea judecătorească fiind un înscris autentic, face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la mențiunile din practica cu privire la data pronunțării, susținerile părților și a modului de desfășurare a ședinței de judecată.
Referitor la modul de soluționare a cererii de preschimbare a termenului de judecată de către Tribunalul Maramureș, Curtea reține că Tribunalul București a admis în data de (...) cererea de preschimbare a termenului de judecată stabilit inițial pentru (...), stabilind că primul termen de judecată este (...) pentru a se asigura judecarea cauzei într-un termen rezonabil, iar ulterior și- a declinat competența (fila 23 dosar (...)). Or, în dosarul înregistrat la Tribunalul Maramureș în data de (...) s-a stabilit primul termen de judecată în (...), astfel încât nu subzistă motivul care a determinat anterior admiterea cererii de preschimbare, respectiv judecarea cauzei într-un termen rezonabil. De altfel, se constată că prezenta cauză a fost soluționată irevocabil anterior primului termen de judecată stabilit inițial la Tribunalul București.
În conformitate cu dispozițiile art. 55 alin. 2 din L. 304/2004 „Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează in hotărâre, iar opinia separată se motivează";. Reținând că în cauză minuta a fost semnată de toți membrii completului de judecată, inclusiv de asistenții judiciari, iar hotărârea a fost redactată de președintele completului de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 264 Cod procedură civilă, fiind semnată pentru unul dintre asistenții judiciari, aflat în concediu de odihnă la data redactării hotărârii (și nu la data pronunțării hotărârii), de președintele instanței, Curtea apreciază că susținerile recurentului referitoare la nulitatea sentinței întrucât „nu reflectă voința întregului complet"; sunt neîntemeiate.
În mod similar depășirea termenului de redactare nu reprezintă un motiv de nulitate al sentinței recurate.
În condițiile în care instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, recurentul nu poate justifica niciun interes în susținerea criticilor cu privire la caracterul nefondat al acestei excepții procesuale. De asemenea, faptul că din procesul verbal din (...) (fila 2 dosar fond), încheiat în vederea aplicării dispozițiilor art. 95 alin. 1, 962 și art. 97 alin. 3 din Regulamentul de ordineinterioară a instanțelor judecătorești, rezultă că există tripla identitate de părți, obiect și cauză între prezentul dosar și cauza care a făcut obiectul dosarului (...) nu are nicio relevanță în condițiile în care instanța de fond a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu. Întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. b din L. 119/2010 pensiile de stat ale polițiștilor devin pensii în înțelesul L. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, considerentele instanței de fond cu privire la caracterul special al pensiei reclamantului sunt nelegale. De asemenea, în condițiile în care L. 2. reglementează sistemul unitar de pensii publice și conține dispoziții exprese cu privire la polițiști, în mod evident acest act normativ este incident în cauză. Soluția pronunțată de T. în cauză este însă corectă, așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor legale invocate chiar de recurent. Astfel, conform art. 118 alin. 1 din L. 2. în sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situații pentru care asigurarea este obligatorie, în condițiile legii , următoarele categorii de pensionari: lit. a) pensionarii pentru limită de vârstă. Conform art. 17 din L. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional „ (1) Beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care: a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi; b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi";. Art. 18 alin. 1 din același act normativ prevede că „Pensionarii prevăzuți la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat";. Coroborând aceste dispoziții legale, Curtea reține că pensionarii pentru limită de vârstă pot cumula pensia cu veniturile provenite din situații pentru care asigurarea este obligatorie în condițiile legii , respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 17 din L. 3.. Întrucât veniturile salariale realizate de recurent pentru activitatea desfășurată într-o instituție publică depășesc nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, în mod corect s-a procedat la suspendarea plății pensiei pentru limită de vârstă a recurentului. Referitor la susținerile recurentului cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 al C.i europene pentru respectarea drepturilor omului și laexistența unei discriminări, se reține că prin D. de inadmisibilitate din (...), pronunțată în cauza I. Panfile împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către S. român a dispozițiilor art. 14 din C. și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., sub aspectul luării unor măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare, conform capitolului IV al L. nr. 3.. În cuprinsul deciziei menționate „Curtea a reiterat faptul că prin C. nu se garantează dreptul la muncă (Sobczyk c. Poloniei, decizia din 10 februarie 2000, nr. 25693/94 și 27387/95; Dragan Cakalic c. Croației, decizia din 15 septembrie 2003; Torri și alții și Bucciarelli c. Italiei decizia din 24 ianuarie 2012, nr. 11838/07 și 12302/07). Nici nu se garantează, așa cum deja s-a menționat mai sus, dreptul la o pensie sau un salariu într-un anumit cuantum";. Curtea a reținut și că limitările introduse de legislația contestată nu trebuie să fie considerate drept o "privare de bunuri", așa cum a susținut reclamantul, ci mai degrabă ca o ingerință în dreptul acestuia la respectarea bunurilor sale, în sensul tezei I din primul paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că ingerința a fost prevăzută de lege, și anume de dispozițiile nou introduse prin L. nr. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional. În evaluarea interesului public cu privire la măsurile contestate, Curtea a luat în considerare motivarea C. C., care a confirmat faptul că legiuitorul român a impus reguli noi în domeniul salariilor din sectorul public, în scopul raționalizării cheltuielilor publice, determinate de contextul excepțional al crizei globale la nivel financiar și economic. Având în vedere, de asemenea, faptul că aceasta este o chestiune decisă de către autoritățile naționale, care au o legitimitate democratică directă și sunt mai bine plasate decât de o instanță internațională pentru a evalua nevoile și condițiile locale, Curtea nu a găsit niciun motiv să se îndepărteze de la motivarea C. C., care a constatat că măsurile în litigiu au urmărit un scop legitim de interes public (mutatis mutandis, Valkov și alții c. Bulgariei, 25 octombrie 2011, nr. (...)(...)(...)(...)(...)(...)9/04, 171/05 și 2041/05, par. 92). Rămâne, prin urmare, să se stabilească dacă s-a adus atingere "justului echilibru" între cerințele de interes general ale comunității și cerințele de protecție a drepturilor fundamentale ale individului, știind că justul echilibru nu va fi realizat în cazul în care persoana respectivă a trebuit să suporte o sarcină individuală și excesivă (Lakićević și alții c. Muntenegru și Serbia, 13 decembrie 2011, nr. (...)(...)7/06 și 33604/07, par. 62). În această privință, o atenție deosebită trebuie să fie pusă pe faptul că reclamantul a fost obligat să aleagă între a continua să primească pensia militară lunară și încetarea contractului său de muncă sau suspendarea plății pensiei, în timp ce ar continua să lucreze în domeniul public. Astfel, Curtea a notat că, spre deosebire de situația din cauza Kjartan Ásmundsson, par. 39, reclamantul nu a suferit o privare totală de drepturile sale, nici nu a fost lipsit de toate mijloacele de subzistență, având în vedere că a primit o pensie lunară al cărei cuantum a fost mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe țară. Din același punct de vedere, nu se poate considera că reclamantul a pierdut o sumă importantă din venitul său, deoarece pensia pe care continuă să o primească este substanțial mai mare decât salariul lunar pe care l-ar fi obținut. În acest context și având în vedere marja largă de apreciere a statului în reglementarea domeniul legislației sociale (Frimu c. României, din 7 februarie 2012, nr. 45312/11), precum și scopul legitim al raționalizării cheltuielilor publice, Curtea a considerat că reclamantul cu greu ar putea fi considerat că ar fi avut de suportat o sarcinăindividuală și excesivă, sau ca ar fi suferit o depreciere de esență a pensiei sale sau a drepturilor salariale. În ceea ce privește încălcarea art. 14 din C. s-a reținut că „discriminarea înseamnă a trata diferit, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, persoanele aflate în situații similare sau comparabile (Willis c. Regatului Unit, nr. 36042/97, par. 48). Cu toate acestea, nu orice diferență de tratament semnifică o încălcare a art. 14. Trebuie să se stabilească faptul că alte persoane sunt într-o situație similară sau în mod comparabil s-ar bucura de un tratament preferențial și că această distincție este discriminatorie (Unal Tekeli c. Turciei, 16 noiembrie 2004, nr. 29865/96, par. 49). Revenind la cauza de față, Curtea a considerat că actul normativ criticat instituie o diferență de tratament între persoane, respectiv pensionarii care încă lucrau în sectorul privat și cei care lucrau în sectorul public, la fel ca reclamantul; cu toate acestea, cele două categorii de persoane cu greu pot fi considerate ca fiind într-o situație similară sau comparabilă, în sensul art. 14, deoarece distincția esențială, relevantă pentru contextul în care măsurile respective au fost luate, este faptul că veniturile lor provin din surse diferite, și anume un bugete private, respectiv bugetul de stat. De asemenea, trebuie remarcat faptul că, în această privință, Curtea, în numeroase ocazii, a admis distincțiile pe care unele state le-au făcut, în ce privește pensiile, între funcționarii publici și angajații privați (Valkov și alții c. Bulgariei, par. 117). În ceea ce privește diferența de tratament fundamentată pe cuantumul venitului lunar, Curtea a considerat că, potrivit deciziei C. C. din România, cuantumul prevăzut era previzibil și rezonabil și a fost stabilit de legiuitor în raport de situația de criză economică în care se găsea statul, care a acționat în cadrul marjei sale de apreciere în domeniul deciziilor bugetare, fără a încălca principiul proporționalității (mutatis mutandis, Valkov și alții c. Bulgariei, par. 114)";. De asemenea, în jurisprudența sa Curtea Europeană a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, pargraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit. În raport de aceste dezlegări ale C. E. a Drepturilor Omului, instanța de recurs va înlătura criticile formulate de recurent referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la încălcarea dreptului la pensie, dreptului la salariu și dreptului de proprietate. În ceea ce privește încălcarea Directivei 2./CE, instanța de recurs constată că aceasta a fost transpusă în legislația națională prin OG 1., iar în cauză nu s-a invocat că statul român a realizat o implementare greșită a directivei, pentru ca aceasta să aibă efect direct, respectiv să poată fi invocată în fața jurisdicției naționale. Însă, chiar dacă s-ar putea reține incidența în cauză a Directivei 2./CE, se constată că recurentul nu a invocat în cauză discriminarea prin raportare la criteriile menționate de directivă (respectiv, apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală) astfel încât și din această perspectivă susținerile recurentului referitoare la discriminare sunt nefondate. Deși a invocat încălcarea dispozițiilor art. 1A, 2 alin. 3 teza a doua, 6 alin. 1-3 din Tratatul U. E., respectiv art. 9-10, 20 alin. 2 și lit.d, art. 267 alin. 1 și lit. a-b din Tratatul de funcționare a U. E., recurentul a indicat jurisprudența C. E. a Drepturilor Omului în materie, precizând că legislația U. E. în materie asigură o protecție reală și efectivă printr-un tratament egal și nediscriminatoriu dreptului la muncă, dreptului la pensie, dreptului la proprietate privată și celorlalte drepturi fundamentale tuturor cetățenilor europeni. Reținând pe de o parte că modul general de formulare a acestui motiv recurs nu permite o analiză concretă din perspectiva raportului juridic dedus judecății (situația fiind similară și pentru invocarea încălcării dispozițiilor art. 53 din Constituție, respectiv art. art. 6 punctul 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale), Curtea apreciază pe de altă parte că întrucât dispozițiile capitolului IV din L. 3. nu pun în aplicare dreptul U. E. nu se poate constata o încălcare a acestuia din urmă prin aplicarea dispozițiilor naționale menționate anterior. În acest sens este jurisprudența C. de J. a U. E. în cauzele prin care instanțe române au solicitat pronunțarea unor hotărâri preliminare în legătură cu încălcarea dreptului U. prin L. 1. (de ex, Ordonanța din (...) în cauza C-369/12, Ordonanța din (...) în cauza C-134/12), jurisprudență care pentru identitate de rațiune se poate aplica și în prezenta cauză. Pentru aceste considerente, reținând că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 1039 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. G. L. D. S. D. G., C. M. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond: C. V.
| ← Decizia civilă nr. 4910/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 749/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
