Decizia civilă nr. 1336/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 1336/R/2012

Ședința publică din data de 14 martie 2012

Instanța constituită din:

P.: C. M.

JUDECĂTORI: D. C. G.

I.-R. M.

G.: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. A. împotriva sentinței civile nr. 2126 din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

R. a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate C. S. de P. a Ministerul Administrației și Internelor întâmpinare, prin care se invocă excepția nulității recursului declarat de reclamant, având în vedere motivarea acestuia, solicitând totodată și judecarea în lipsă.

Instanța, deliberând constată nefondată excepția nulității recursului invocată de pârâta intimată C. S. de P. a Ministerul Administrației și

Internelor, motiv pentru care o respinge.

De asemenea, se constată că la data de 7 martie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare și din partea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor care se solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate și judecarea cauzei în lipsă.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă și prin cererea de recurs.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 2126 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a respins contestația formulată de către reclamantul D. A., reprezentat de S. C. M. D. în R. și în R., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și C. de P. S. a M. A. și I., ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că potrivit

Deciziei nr. 1. din (...), reclamantul a fost beneficiar al unei pensii de stat stabilite în baza L. 179/2004, în luna decembrie 2010 cuantumul brut al acesteia fiind de 4230 lei.

Prin D. nr. 1./(...) pensia de stat de care beneficia reclamantul a fost recalculată în baza art. 1 din L. 1., rezultând un cuantum de 1855 lei RON.

Potrivit art. 1 din L. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, „pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul L.

1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, lit. a și b ale acestui articol menționând pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor.

Trebuie precizat că această lege a fost supusă controlului de constituționalitate înainte de promulgare la sesizarea unui grup de 37 de senatori, iar prin D. nr. 871 din (...) Curtea Constituțională a decis cu opinie majoritară că dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate în sesizarea acestuia.

Curtea Constituțională s-a pronunțat și la sesizarea Î. C. de C. și

Justiție asupra constituționalității L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor înainte de promulgare, constatând prin D. nr. 873 din (...) că dispozițiile art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din această lege sunt constituționale.

Prin aceste decizii definitive și general obligatorii, Curtea Constituțională a decis că L. 1. nu încalcă prevederile art.15 al. 2 din C., care instituie principiul constituțional al neretroactivității legii și nici principiul doctrinar al drepturilor câștigate.

Astfel, în considerentele general obligatorii ale Deciziei nr. 873/(...),

Curtea a reținut că, în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. A. acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din C..

P.le speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Curtea a considerat că o atare rațiune este atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.

Având în vedere acestea, Curtea a constatat că în conceptul de

"drepturi câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și doar dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. (2) din C..

A reamintit Curtea că în D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate se impun cu caracter obligatoriu instanței de judecată.

Reclamantul a mai susținut că L. 1. în baza căreia i s-a recalculat pensia de serviciu nu este în concordanța cu C. pentru apărarea D. O. și a

Libertăților Fundamentale, întrucât reducerea substanțială a nivelului pensiei sale prin aplicarea actului normativ intern menționat a afectat însăși substanța dreptului său de proprietate, drept protejat de art. 1 din

Protocolul 1 adițional la C.

În conformitate cu art. 20 din C. R., dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu D. U. a D. O., cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte, în caz de neconcordanță între acestea din urmă și legile interne, având prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care C. sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În speță, s-a invocat contrarietatea dintre dispozițiile L. 1. și dispozițiile C.i, respectiv ale art. 1 Protocolul 1 adițional la aceasta, instanței revenindu-i obligația de verifica existența unui asemenea conflict, iar în caz afirmativ, de a-l soluționa în modul indicat de art. 20 al. 2 din C., adică de a înlătura aplicabilitatea L. 1. în prezentul raportul juridic dedus judecății.

Potrivit art. 1 Protocolul nr. 1 „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.";

Noțiunea de „. este înțeleasă în sens extins, iar una dintre cele mai remarcabile extinderi ale noțiunii de bunuri privește prestațiile sociale, Curtea statuând că acestea intră în sfera de aplicarea a art. 1 din Protocolul

1 dat fiind caracterul lor patrimonial (Gayguzus c.Austria, Willis c. Regatul

Unit, Buchen c. Cehia, Stec și alții c. Regatul unit).

Astfel, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., instanța consideră că pensia este un bun care intră sub protecția art. 1 din Protocolul 1 la C.

Însă, simpla lectură a dispozițiilor cuprinse în art. 1 Protocolul nr. 1 evidențiază faptul că protecția pe care el o instituie nu este una absolută, căci nu conține numai principiul protecției dreptului de proprietate, ci și două limite ale exercițiului acestui drept: posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general. Curtea E. a D. O. a consacrat și o limită jurisprudențială dată de „. substanței"; dreptului, respectiv cerința existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere.

În urma recalculării în baza L. 1., pensia reclamantului s-a diminuat de la 4230 lei la 1855 lei, acesta suportând o restrângere semnificativă a dreptului de proprietate.

Ingerința statului în exercitarea dreptului este, în întregime, posibilă dacă se sprijină pe o bază legală, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică și aceasta deoarece dreptul de proprietate, ca aproape toate drepturile ocrotite de C., nu are un caracter absolut.

Așa cum a indicat Curtea E., statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere pentru a hotărî necesitatea unei ingerințe, acest aspect impunându-se în contextul în care autoritățile naționale dispun de o cunoaștere aprofundată și concretă a situației sociale locale și, de aceea, sunt mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ce măsuri apar ca imperative de interes general al comunității.

Întinderea marjei de apreciere de care se bucură statele semnatare variază ca întindere în raport de domeniul și dreptul garantat, vizate de măsura politică legislativă analizată.

În primul rând apanajul aprecierii revine legiuitorului căci acesta este chemat să analizeze oportunitatea luării unei măsuri de ordin legislativ și apoi, în funcție de datele complexe de care dispune, să aplice acea măsură legislativă menită să soluționeze problematica socio-economică astfel încât să corespundă cel mai bine dezideratului avut în vedere.

Aceasta este, practic, urmarea directă în sistemul de drept român a principiului separației și echilibrului puterilor în stat, reglementat prin art. 1 al. 4 din C. revizuită.

Chiar Curtea E. a D. O. a cărei jurisprudență a avut adesea drept consecință modificări legislative semnificative în dreptul intern al statelor, a manifestat reticență în a interveni în marja de apreciere a statelor, în special în ce privește chestiuni de natură fiscală, ce țin de politicile socio- economice.

În speță, ingerința a fost prevăzută de lege, iar scopul legitim al măsurilor luate este evidențiat ca atare în expunerea de motive a L. 1. și recunoscut de Curtea Constituțională în D. nr. 871 și 873 din (...) când a analizat constituționalitatea acestei legi în raport de încălcarea art. 53 din C., respectiv necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.

Având în vedere că nu este vorba despre o privare de proprietate, testul de proporționalitate nu va consta în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate, ci trebuie analizat în concret dacă s-a păstrat un just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului.

În examinarea acestei cerințe, instanța a reținut, pe de o parte, că în urma recalculării, reclamantului i s-a stabilit o pensie în cuantum de 1855 lei, aproximativ egală cu venitul mediu brut pe țară la nivelul anului 2010- de 1937 lei, dar semnificativ mai mare decât pensia medie lunară pentru limită de vârstă din sistemul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 - de

858 lei, iar pe de altă parte, că măsura recalculării pensiilor de serviciu nu a fost nici arbitrară și nici discriminatorie, fiind conjugată și cu alte măsuri legislative luate în vederea restabilirii echilibrului bugetar: L. 118/2010 care prevede reducerea cu 25% a drepturilor de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, diminuarea cu 15% a cuantumului indemnizației de șomaj, a drepturilor bănești acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, reducerea cu 25% a altor categorii de drepturi bănești acordate de stat, diminuarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului cu 15%, etc.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în speță nu s-a produs o încălcarea a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1, măsura recalculării pensiei de serviciu a reclamantului în temeiul art. 1 din L. 1. intrând în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice.

În ce privește lipsa temeiului juridic al recalculării pensiei, instanța a reținut că, potrivit art. 1 lit. a și b din L. 1., pe data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile militare de stat , pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, stabilite pe baza legislației anterioare, au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1. .

Art. 3 al acestei legi statua, în al. 1, că pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.

1., cu modificările și completările ulterioare, recalcularea urmând a fi realizată, conform art. 4 lit. a de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii G. cuprinzând metodologia de recalculare a pensiilor.

Conform art. 4 al. 2 din L. 1. cuantumul pensiilor recalculate se stabilea în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare și urma a se plăti de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare.

Aceste dispoziții se aplicau în mod corespunzător și pensiilor stabilite potrivit prevederilor L. nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și ale L. nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, însă, în cazul acestora, punctajul mediu anual realizat urma a se determina prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare, iar pentru perioadele care constituiau stagiu de cotizare și pentru care nu puteau fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual urma a se utiliza salariul mediu brut pe economie din perioadele respective( art. 5 al. 2 și 4 din L. 1.) .

D. contestată a respectat toate aceste prevederi ale L. 1., precum și prevederile L. 1. privind calculul pensiilor.

Mai mult, L. 1. cuprinde prevederi mai favorabile pentru pensionarii militari și polițiști, căci, potrivit art. 161 al. (2) din L. 1., în condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, iar asiguratul nu prezintă acte doveditoare de certificare, drepturile salariale luate în calcul se consideră egale cu salariul minim brut pe economie, în vigoare în perioada respectivă, or, în cazul pensionarilor militari și polițiști se ia în considerare salariul mediu brut pe economie din perioada respectivă.

Pe de altă parte, pentru a veni în sprijinul persoanelor care nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin L. nr. 1. să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, legiuitorul a emis O. nr. 1/ 2011, în vigoare de la data de 31 ianuarie 2011, prin care a stabilit termene de revizuire a pensiilor de serviciu recalculate pentru care la determinarea punctajului mediu anual s- a utilizat salariul mediu brut pe economie, instituind de această dată în sarcina instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea sarcina de a identifica și transmite la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, cel mai târziu până la data de 31 octombrie

2011.

În art. 6 din O. 1/2011 s-a stabilit că pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, cum este și cazul reclamantului, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie

2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până lasfârșitul lunii februarie 2011, contestatorul beneficiind de aceste prevederi legale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. A.reprezentat de S. C. M. D. în R. și R., solicitând în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepțiilor invocate și admiterii acțiunii așa cum a fost ea formulată.

Recurentul invocă excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță Ministerul Administrației și Internelor, deși potrivit art. 105-107, art. 132 și art. 139 din L. nr. 2. competența aparținea Casei Sectoriale de P.

Învederează că a formulat contestație în termenul legal de la comunicarea deciziei de recalculare la comisia de contestații care funcționează în cadrul M. A. și I. în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (1) din

L. nr. 2., privind sistemul unitar de pensii.

Cum în termenul legal de 45 zile de la momentul înregistrării contestației, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. (4) Din L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii C. nu a emis o hotărâre care să soluționeze contestația depusă, apreciază că lipsa acestui răspuns echivalează cu respingerea demersului.

Astfel, arată că, prin contestarea la C. de contestații din cadrul M. A.

și I. a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 149 alin. (2) din L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii, fapt ce îi dă dreptul să se adreseze instanțelor de judecată.

Făcând trimiteri punctuale la statutul și situația cadrelor militare pe parcursul desfășurării activității, la drepturile, obligațiile și interdicțiile implicite, recurentul concluzionează că prin L. nr. 1. și normele de aplicare ale acesteia i se încalcă dreptul de proprietate care derivă din dreptul la gradul avut, precum și din noțiunea de „." astfel cum a fost ea interpretată de Curtea E. a D. O. (C.).

Mai mult, acesta apreciază că lipsește temeiul juridic al emiterii deciziei de recalculare a pensiei militare, în contextul în care prin S. civilă nr. 3. pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a dispus

„suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond." S. menționată a rămasă definitivă în baza Deciziei nr. 38/(...) pronunțată de înalta Curte de C. și J.

Așadar, emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinței civile mai sus arătate. Având în vedere efectele „erga omnes" ale suspendării unui act administrativ prin decizii judecătorești rezultă că recalcularea pensiei s-a făcut în temeiul unui act normativ lipsit de orice efect.

Prin urmare, recalcularea pensiei în baza unui act a cărui aplicare este suspendată, reprezintă o gravă încălcare a legii, fapt ce este de natură să determine nelegalitatea deciziei contestate și a cuantumului pensiei astfel cum a fost stabilit.

De altfel, unele decizii de recalculare au fost emise în temeiul L. nr. 1. și a H. nr. 735/2010 după data de (...), când aceste acte normative au fost abrogate prin L. nr. 2., legea unitară de pensii. E. deciziilor de pensionare întemeiul a doua acte normative lipsite de forță juridică atrage nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor.

Recurentul invocă încălcarea dreptului de proprietate cu privire la modalitatea de calcul prin recalcularea pensiei la salariul mediu brut, extrapolând motivele ce stau la baza acesteia susțineri prin raportare la L. nr. 1., art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C. E. a D. O., C. R., D. U. a D. O., T.

De asemenea, face sublinieri cu privire la discriminare în raport de alte categorii socio-profesionale(magistrați), la principiul neretroactivității legii civile ca principiu constituțional, principiul drepturilor câștigate.

Prin întâmpinările formulate pârâții Ministerul Administrației și

Internelor și C. de P. S. a M. A. și I. au solicitat respingerea recursului.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilorformulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Prin art.1 lit. b din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza veniturilor realizate.

În aplicarea acestui act normativ, M. A. N. a emis în luna decembrie

2010 decizia contestată prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a stabilit în favoarea reclamantului pensia de asigurări sociale, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul L. nr. 164/2001.

În analiza pe fond a prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:

În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art.

53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).

În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L.nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) (aplicabilă pentruidentitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:

„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din

31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr.

1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea

L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statulsuprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§

48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39

și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală

și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului deproporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți

- de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C.

Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D.

O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva

Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";

Prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. s-a reținut că:.

„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.

39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c.

Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie

2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și

56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilorreclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că,întrucât rațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele C. din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului.

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului.

În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de lei brut și o pensie recalculată în baza tuturor veniturilor efectiv realizate (ceea ce face inoperante dispozițiile OG nr.

1/2011, aplicabile numai pensiilor calculate prin utilizarea salariului mediu brut pe economie) de 4230 lei brut, cuantum care este superior față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în R., care este de 1855 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.

Drept urmare, reținând și că în cauză recurentul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază că în raport de probele administrate reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

Curtea constată neîntemeiată critica cuprinsă în recurs vizând nulitatea deciziei de recalculare în raport de emiterea decizie de recalculare de către Ministerul Administrației și Internelor și nu de către C. de P. S. a M. A. și I.

Astfel, decizia de recalculare contestată a fost emisă la data de (...), astfel că legalitatea emiterii acesteia, inclusiv sub aspectul obligativității parcurgerii unei proceduri prealabile nu trebuie analizată în raport de un act normativ care nu era în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv L. nr. 2..

Astfel, se constată că L. nr. 263/1020 a fost publicată în Monitorul Oficial al R. la data de (...) și a intrat în vigoare la data de (...), cu excepția dispozițiilor art. 70 al. 1, art. 132, 135 și art. 194, care au intrat în vigoare la

3 zile de la data publicării.

În condițiile în care L. nr. 1. face trimitere expresă doar la L. nr. 1., nu pot fi incidente dispozițiile art. 132 și art. 194 din L. nr. 2. privind înființarea caselor de pensii sectoriale.

De asemenea, Curtea constată neîntemeiată și critica cuprinsă în recurs vizând suspendarea HG nr. 735/2010. Astfel, se reține că într-adevăr prin sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. s-a dispus suspendarea executării HG

735/21 iulie 2010, însă prin acest motiv nu se aduc critici punctuale în ce privește modul de calcul a pensiei, pentru a se putea susține imposibilitatea verificării legalității modului de calculul a pensiei. Ceea ce contestă în cauză recurentul este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe L. nr. 1., or această trecere a fost reglementată de L. nr. 1., măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a R., Înalta Curte de Casație și

Justiție și C. în soluțiile menționate mai sus, iar principiile modului de calcul a pensiei se regăsesc în L. nr. 1..

Procesul de recalculare a pensiei s-a realizat în temeiul L. nr. 1., astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.

În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrative în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale.

Față de cele reținute, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii, conform art. 304 pct. 9 sau 304^{1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.}

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE :

Respinge cu opinie majoritară recursul declarat de reclamantul D. A. împotriva sentinței civile nr. 2126 din (...), a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 14 martie 2012.

P. JUDECĂTORI

C. M. D. C. G. I. R. M.

Cu opinie separată

G.

G. C.

Red.DCG Dact.SzM/2ex.

Motivarea opiniei separate a judecătorulu i C. M.

Consider că recursul formulat de reclamantul D. A., prin S. C. M. D., ÎN R. ȘI ÎN R., este fondat, în ceea ce privește cele privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie subliniat în acest sens că reclamantul s-a adresa t instanței

pentru proteguirea unui drept de securitate socială, considerând că pensia

sa de serviciu era un „., în sensul jurisprudenței C .E.D.O., pe care acesta

avea speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr.1./(...), emisă în baza L. nr.1 79/2004, pentru o vechime efectivă

ca polițist de 28 de ani, 10 luni și 6 de zile și un stagiu de 11 de anirealizat în condiții speciale de muncă.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de

nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urma

recalculării este, în primul rând, că drep tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un

"drep t c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin deciziiadministrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-a avut, și care treb uia să fie, în consecință , plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.179/2004.

Î n acest sens, deși doctrina de drept admin istrativ subliniază că

"nimeni nu are d reptul să pretindă menținerea unei anumite stări

normative";, voi analiza în cele ce urmează situația acestui particular, pentru

a înțelege și a aprec ia dacă, în urma mo dificării legislației pensiilor, în anul

2010, acesta era sau nu îndreptățit să se bucure în continuare de bunul

său.

Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurărisociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sistemeinterne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad decertitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-înurma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec

și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptului său la pensie de serviciu ca

fiind un drept câștig at și, de aici, aprecie rea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ceurmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care,

realitățile istorice privind protecția socială în țara noastră, i -au creat acestui particular convingerea fermă că poate renunța liniștit la un loc de muncă

sigur și bine plătit, la un anumit statut și că se poate baza pe o pensie

specială într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ învigoare.

Astfel, în primul rând, în țara noastr ă, încă di n anul 1902, toatelegile care au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de

pensie, pe care aces te reglementări le n umesc chiar "câștiga te";, se mențin în

plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din (... ), cu modificările din 1904

și 1906, care a co nstituit, la rândul s ău, o reglementare reformatoare și

unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate ș i înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au

ex ercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform

titlurilor ce posedă cei în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții t ranzitorii privind pă strarea drepturilor de pensie

câștigate le regăsim și în art.54 din L. generală de pensi uni republicată

la data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștiga te până la punere a în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile

lor de bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: " D.le de pensie st abilite potrivit

diferitelor legi de a sigurări sociale până la punerea în apl icare a legii de

față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul

A.lor S. de S., care oricum nu se apl ic a ș i c adrelor mil itare per manen te ,

prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane

care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate

antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei

care au militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar-

fasciste, precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat-popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici re vocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit,însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 pri vind pensiile de asigurări

sociale de stat și de asistență soc ială, "P.le și ajut oarele sociale

stabilite pînă la data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp

cît sînt îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cuprindea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P.le stabilite pînă la data

prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt

îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..

L. nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa

rec alcul are a pens iilo r mil itare s tab il ite î n b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i

in tr ăr ii în v igo are a aces te i leg i, po tr iv it art.79 alin.1 lit.a) , însă, la lit.b,

prevede a c ă: "în ca zul în care cuantu mul pensiei obținu t conform lit.a)

este mai mic decâ t cuantumul pensi ei în plată se men ține cuantumul

pensiei în plată";.

L. nr.1. privind sistemul public de pensii publice și alte drepturi

de asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite

conf or m leg isl aț ie i an ter io a re, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația în

care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât

cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată

cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, rezul tă c ă recl ama n tul ș i, de

al tf el toț i pe ns ion ar ii d in R., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a

f er mă c ă drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o de c iz ie def in itiv ă,

er au c âș tig ate, pu tând f i cel mul t rec alcu l ate pe al te b aze, ind ex ate , majorate,

f ără a f i îns ă af ectat cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t,

nu ave au n ic iun eleme n t c are s ă le in sp ire un sen time n t de incer titud ine

privind plata pe viitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cunoș te au s ă f i ex is tat în R. alte cazuri de diminuare a

cu an tu mulu i pens ie i af l ate în pl ată în urma punerii în aplicare a

dispozițiilor unui act normativ de r eformare a pensiil or, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-a vru t a f i u n ac t nor mativ e mis în s copul respec tăr ii principiilor ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile

militarilor și ale f uncționarilor statului, prin reglementări speciale,

încă din anul 1889.

Trebuie subl in iat î n aces t sens c ă r ecl aman tul a f ost, în mare a

majo r itate a per io ad e i lucr ate în c al itate de pol iț is t, c adru mil itar, respec tiv

p ân ă în anul 2002( cu tre i an i în ain te de pens ion are a s a), c ând, pr in L.

nr.360/2002, s-a modificat statutul acestei categorii profesionale, devenind

f uncțion ar publ ic cu s tatu t spec ial.

Conform art.1 și 2 din L. pentru pensiuni militare din 1 iulie

1889, cu mod if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lor și

funcționarii civili în serviciul armat ei aveau dr eptul la o pensiune de retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei,

reprezenta, în rap ort cu această vec hime, un anumit p rocent din solda

de mijloc a gradului avut în momentul retragerii, respective din

"mijlocia soldei gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";.

M ai tr ebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , potrivit art.22 din aceeași lege,

aceasta s-a pus în aplicare doar de la 1 iulie a anului următor,

as igur ând as tf el tr an z iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul.

Potrivit L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904

și 1906, d ispoz iț iil e aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i,

c iv il, mil itar i,ecles ias tic i, îns ă de l a modu l de c alcul gener al al pens ie i s tab il it

de art.1, erau exceptați ofițerii gen erali și superiori și ofițerii inferiori

și asimilații lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite

condiții speciale de vechime și de calcul al pensiei, baza de calcul a

acesteia constituind-o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe militari, regăsim

și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea

dispozițiilor acestei legi "salariații supuși legii generale de pensiuni";,

deci și militarii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

funcționarilor statului de la aplicarea preve derilor sale, au ex is tat ș i în

L. asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând

că nu intră în asi gurarea obligatorie salariații supuși legii generale

de pensiuni.

Mai mult, în anul 1959, în timp ce legea generală a pensiilor era

D. nr.292/1959, a ap ăru t o nouă regl ementare specială privind pensiile

ce se acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în art.1 ș i art.2 lit.a) că of iț er ii ș i subof ițer ii, dup ă trecere a lor în

rezerv ă s au d irec t î n re tr age re, au drep tul l a pens ie în con d iț iile aces tu i ac t

normativ, iar în art.5, că fondurile nec es are pl ăț ii pens iilor se asigură de

stat.

Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea, în raport cu vechimea, într-un anumit procent din dreptul de soldă

corespunzător ultimului grad avut în activitate.

În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, în b az a c ăru ia pensiile cadrelor militare

permanente se cal culau în raport cu media retribuțiilo r tarifare din 5

ani de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din

ultimii 10 ani pre mergători ieșirii d in cadrele perman ente, medie la

care se lua în calcul solda gradului pe care îl are militarul la data

ieșirii din cadrele permanente.

Ul ter ior, o nou ă leg e spec ial ă pr iv ind p ens iile mil itar e de stat a f ost

adop tată în anul 200 1, respec tiv L. nr.164/2001, ul ter ior sch imb ăr ii c adrulu i

normativ general al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..

Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit

dreptul la pensia de serviciu, prevedea, î n art.1, că: "dr eptul la pensii

și asigurări sociale pentru cadrele m ilitare este garantat de stat și se

exercită în condițiile pr ezentei legi";, iar în art.2, că: " S.ul pensiilor

mil itare de s tat ș i as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii

publ ice ș i s igur anț e i n aț ion ale acope ră riscurile activ ității militare,

precum și pierderile de venituri d ator ate inv al id ităț i i, b ătr âneț ii ș i

decesulu i";.

Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata

pens iilor mil itare de s tat ș i a al tor drep tu r i de as igur ăr i soc ial e se as igur ă de

la bugetul de stat prin bugetele M..N., M., S.R.I..

Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olos ită pen tru

stabilirea pensiei militare de stat este so lda lunară brută avută în ultima

lună de activitate, care include solda de grad corespunz ătoare la data

trecerii în rezervă.

Dup ă mod if ic are a s tatu tulu i pol iț iș tilor, în a nul 2002, legiuitorul a

cons ider at neces ar ă regle men tare a unu i drep t al aces tor a l a p ens ie de serv ic iu

în temeiul L. nr.179/2004, care, în art.1 alin.2 prevedea c ă dreptul la

pensii si asigurari sociale pentru po lițiști este garant at de stat si se

exercita in conditii le prezentei legi, i ar în art.2 că: "S.ul pens iilor de

s tat s i al te drep tur i de as igur ar i soc iale de c are be nef ic iaz a pol iț iș tii acopera

riscurile activitatii de polițișt, precum si pierderile de venituri

profesionale datorate invaliditatii, b atr ane tii, acc iden telor, bol ii, matern ităț ii

s au decesulu i.";

Potrivit art.5 alin.2 din lege, fondurile necesare pentru plata pensiilor

de s tat s i a al tor dre p tur i de as igur ar i so c iale ale pol iț iș tilor s e as igur a de la

bugetul de stat, prin bugetul M. A. si I.

Conform art.22 al in.1 și 2 din L. nr.179/2004 , baza de calculfolosită pentru stabilirea pensiei polițiștilor este salariul de baza brut avutin ultima luna de activitate, care include salariul pentru gradul profesional detinut la data incetarii raporturilor de serviciu. În cazul in care au avut loc modificari ale salariului pentru functia indeplinita, in ultimele

6 luni de activitate, baza de calcul o constituie media salariilor de baza lunarebrute din aceasta perioada, cu exceptia salariului pentru gradul profesional.

La media obținută se adaugă salariul gradului profesional prevazut la alin.1.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea

conv inger ii s ale c ă p ens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la

data adoptării L. nr.1., a H. nr.735/2010, cât și la data emiterii

deciziei administrative de „. a pensi ei recurentului din data de (...), L.

nr.179/2004 era în vigoare, fiind abrogată abia după jumătate de an

de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Pr ac tic, ne abrog ând, pr in L. nr.1., L. pr iv ind pens iile pol iț iș tilor , chiar

legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un drept

câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar militar,

cons ider ând c ă, în aces t f el, măsur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o reducere pr in

rec alcul are a cu an tu mu lu i pens ie i, de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o

af ectare subs tanț ial ă ș i irevoc ab il ă/pe r manen tă a drep tul u i aces tor a, în

sensul el imin ăr ii pen s iilor de serv ic iu.

În acest context, reclamantul a suferit, prin decizia nr. ^{1./(...), o}

ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea

cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierder ea calității, a statutului de pensionar din serviciul poliției , ce-i fusese recunoscut prin decizia nr.1./(...), în temeiul L. nr.179/2004, cu atât mai mult cu

cât această lege mai era în vigoare.

Se constată, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu afost abrogată L. nr.179/2004, recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar din serviciul poliției, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, seprevede, sub titulatura ";ev itare a p ar alel is me lor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fieprin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată,

„În vederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă adispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistreazăaspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ceprevede că: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuiedeterminate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,

completării sau abrogării lor implicite es te pos ib il ă, conf or m art.67

alin.1 din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea

și adoptarea unei re glementări nu a fost posibilă identi ficarea tuturor

normelor contrare, îns ă, în speț ă, n u ne pu te m af la în prezenț a unu i

asemenea caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere

toc mai c ategor iile de perso ane c are bene f iciaz ă de pens ii în temeiul unor legi

spec iale, ac te nor mative pr in tre c are se af lă ș i L. nr.179/2004.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că:

„Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce priv ește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea

EDO a reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, consid erând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul reclamanților era cel stabilit prin

această lege, aceas ta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este

situația în speță, în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor se serviciu cu un a numit procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.179/2004, lege în vigoare, eliminând dreptul reclamantului la pensie

specială, la statutul de pensionar din s erviciul poliției, cu toate drepturile aferente.

În speță, decizia contestată, nr.1./(...), prin care a fost stabilităreclamantului o pensie 1855 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.b), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de stat ale polițiștilor și funcționarilor public cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special,

cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calculprevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art. 3 din L. nr. 1., le giuitorul precizează că aceste

pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primează în cauză sublinierea unor aspecte

particulare ale pensiilor de serviciu ale polițiștilor, care, în lipsă de

practică judiciară neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î.

C. de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs îninteresul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

Aces te aspec te spec if ice, dar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :

I. decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului a

fost emisă de către Ministerul Administrației și Internelor - Casa de pensii- la data de (...), în temeiul H. nr.735/2010, după suspendarea

ex ecutării acestei hotărâri de guvern, prin sentința civilă nr.338/(...) a

C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fi scal- și

anularea unor dispoziții esențiale ale acestei hotărâri, prin sentința

civilă nr.443/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea L. nr.1., constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamantului la un "., prin actul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern, chiar o problemă a aprecierii dacă ingerința, la

data emiterii actului, "era prevăzută de lege";, respectiv de un act normativ în

vigoare, care să -și poată produce efectele, întrucât, astfel cum voi argumentaîn continuare, doar dispozițiile L. nr.1., fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.

Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de L. nr.1.- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat

și G., adoptând însă O. nr.1/2011 cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamantului la pensia militară, cu siguranță atitudinea S., care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis,

trebuia analizată și din perspectiva necesității ingerinței pentru proteguirea unor interese publice.

II. Pensia de serviciu a reclamantului nu cuprindea o parte

contributivă și una necontributivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare nefiind asigurată niciodată din buge tul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., practic

polițiștilor fiindu -le stabilit un drept l a pensie ca o recu noaștere adusă acestora pentru serviciile puse în slujba țării, a devotamentu lui în perioada în care au servit intereselor statului.

Astfel, potrivit art.5 alin.2 din L. nr.179/2004, fondurile necesare

pentru plata pensiilor de serviciu se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M..

III. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate

socială, pensia de serviciu, nu au fost decât în ultimă instanță de

natură fizică, pentru bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente

activității de pol ițist, precum și cele de natur ă economică și

psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: riscurile activității

de polițist, cu to ate responsabilităț ile, privațiunile, i nterdicțiile și

incompatibilitățile acestei profesii, pr ecu m și pierderile de venituri ca

urmare a pensionării din acest sistem.

IV. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială^{, av ând î n vedere atât f ap tul c ă tipul de pr estație de care beneficia acesta, pensia de serviciu, a fost asimilată de către normele}

comunitare noțiunii de „., cât și faptul că perioada relativ îndelungată,

de 5 ani, în care a beneficiat de acest drept, precum și lipsa absolută

de previzibilitate a măsurii luate, au fost de natură a crea

convingerea fermă a reclam antului că se poate baza pe un anumit

venit lunar, cu acest titlu.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării";

pensiei de serviciu a reclamantului.

Prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...), până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei.

S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.

Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.

În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H. nr.735/2010, în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H. nr.735/2010 a intrat în vigoare la data de 29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.

Prin R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar,o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile

administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de

natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în

anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl

impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că

asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului

administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când

există un argument juridic aparent valabil față de legal itatea actuluiadministrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se

pronunță suspendarea este executorie de drept . R. nu este suspensiv deexecutare.

Conform alin.7 al aceluiași artic ol , suspendarea executării actuluiadministrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai mult, la data d e (...), prin sentinț a civilă nr.443 a C. de A. C.-

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus anularea dispozițiil or art.2 alin.2, 3, 4 , 6 și 7, art.6 alin.1 ,2,4 și a art.10 alin.2 din H. nr.735/(...).

Pentru a pronunț a această hotărâr e, jurisdicția de contencios

administrativ a reținut, în esență, următoarele:

L. nr.1. precizează în art.4 alin.1 "că reca lcularea pensiilor

prevăzute la art.1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora

se află persoanele beneficiare….";, în art.5 alin.4 că: "în cazul pensiilor

prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare pentru care nu pot fi dovedite venituri de natur ă salarială, la

determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut

pe economie din perioada respectivă";.

Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că prin

hotărârea de guve rn atacată se ada ugă la lege, întru cât L. nr.1. n u

conține nicio dis poziție care să p revadă în sarcina reclamanților

obligația de depu nere a cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calculul cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în care nu pot fi dovedite

veniturile de natur ă salarială, nu și în ipoteza prevăzută de hotărârea de

guvern și anume "în cazul în care nu au fost depu se documentele doveditoare în termenul de recalculare prevăzut de lege";.

S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din C., hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.

S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.

În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:

"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și 11 din C. impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din (...)).

Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din

(...)).";

Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.

S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării.

Potrivit art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătoreștidefinitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților,în temeiul art. 15 alin.4 din L. nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungitde drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În consecință, la data de (...), data emiterii de ciziei de

recalculare a pensiei militare, ingerința în drepturile recurentului s -a

produs în baza u nei hotărâri d e g uvern a cărei exe cutare fusese

suspendată, cu ef ecte erga omnes, și care era anula tă, în ceea c e

privește dispoziții esențiale ale sale, de către instanța de contencios

administrativ, prin hotărâre definitivă.

Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că pensionarii militari și polițiști, categorie din care face parte și

recurentul, au fost obligați, prin H. nr.735/2010 să depună, într -un intervalde timp insuficient, eforturi considerabile pentru a procura documentele

doveditoare privind veniturile lunare obținute într -o perioadă de timp

îndelungată,deși dispozițiile L. nr.1. prevedeau că recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, precum și sancționarea acestora cu stabilirea pensiei în raport cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza în care nu depun

documentele doveditoare în termenul de recalculare prevăzut de lege, conduc implicit la nelegalitatea deciziei administrative individualecontestate în prezentul litigiu.

Astfel, ignorând aceste măsuri dispuse de către instanțele

judecătorești în ceea ce privește efectele actului administrativ normativ, S. a afectat un drept se securitate socială al reclamantului,

fără a avea practic un temei legal, cunoscând că nu a avut posibilitatea,

până la data de (. ..), de a lua măsu ri de recalculare l egală a pensiei

particularului în ra port cu veniturile reale obținute de către acesta în perioada vieții active și că, deși L. nr.119 era în vigoare, nu ex ista la

acea dată posibilit atea aplicării acest eia, în sensul recal culării pensiei,

fără o vătămare gravă a intereselor pensionarului, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un calcul real, onest și echitabil.

Mai trebuie subliniată și lipsa absolută de previzibilitate a măsurii

ce a afectat în mod substanțial dreptul re curentului la pensie de

serviciu, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr.

1/2010^{, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr.}

1., în aceeași perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr.

329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 2010, măsurile prevăzute de L.

cadru nr. 330/200 9 și de prezenta o rdonanță de urgen ță referitoare lareîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor

de stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor,plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoar ele , plățilecompensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a

fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de pers onal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare și ale funcționarilor statului cu statut special, recurentul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele și salariile obținute în perioada de aproape 29 de ani, cât acesta a avut calitatea de militar și funcționar public, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acesta muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că S., după numai o

lună de la data e miterii acestei dec izii, recunoaște , în preambulul O.

nr.1/2011, că în termenul stabilit de L. nr.1., "nu au f ost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra v alorificării dreptului la pensie al

beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat

acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s -arecalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe

economie";.

Toate aceste aspecte erau și trebuiau să fie cunoscute S. și la data

de (...), cu atât mai mult cu cât instanțele judecătorești, constatând

aceste neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin acte

normative nelegale, să se ajungă l a ingerințe de es ență în dreptul recurentului.

În consecință, S. avea obligația, pe de parte, să înlăture situația

nelegală și discrimi natorie constatată, iar, pe de altă part e, să se abțină

a aduce atingere drepturilor particularilor în temeiul dispozițiil or analizate anterior.

Cu toate acestea, S. a emis actul administrativ individual

contestat în cauză, afectând în mod substanțial un drept de securitate

socială al reclamantului, sancționându -l practic pe acesta pentru

neîndeplinirea unei obligații în priv ința căreia nu i se poate reține vreo

culpă, cu atât mai mult cu cât, după numai o lună, G. recunoaște că

nici instituțiilor statului nu le era posibilă procurarea documentelor

necesare recalculării legale a pensiei acestuia în termenul stabilit prin

H. nr.735/2010.

Mai trebuie subliniat că , prin decizia nr.38/(...), Înalta Curte de

Casație și Justiție a respins recursurile declarate de Guvernul României

și M. A. și I. și a menținut sentinț a civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -

Secția comercială, de contenc ios administrativ și fiscal -, prin care s-a

dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...), reținând următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederearespectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";

"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a L. nr.1., se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile L. nr.1. nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.

Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H. nr.735/(...) obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată.";

"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";

"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H. nr.735 din (...) creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.

În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";

„De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „., ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din Primul Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.

Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";

În ceea ce privește hotărârea judecătorească de anulare a dispozițiilor H. nr.735/2010, respectiv sentința civilă nr.443/(...) a C.de A. C.-Secția c omercială, de contencios administrativ și fiscal , aceasta a rămas irevocabilă, prin decizia nr.5364/(...) a Î. C. de C. și

Justiție, s-au respins ca fiind lipsite de interes recursurile declarate de Guvernul României și de către Ministerul Administrației și Internelor, menținându-se această sentință.

III. Motivații privind specificului riscurilor sociale acoperite prin

pensia de serviciu de care beneficia reclamantul-recurent.

Astfel, prin E. de motive prezen tată de c ătre Guvernul României în

vedere a adop tăr ii L. nr.179/2004 s -au menț ion at ur măto arele :

„Pr in L. nr.360/2002 polițistului i se conferă un statut special,

determinat de îndatoririle și riscurile deosebite ale serviciului

polițienesc, de portul de armă și de consecințele sale care decurg de

aici, precum și d e multe alte deos ebiri față de regi mul ju ridic al

celorlalți funcționari publici .";

„Pe lângă îndatori rile specifice și res trângerea exerciți ului unor

drepturi și libertăți, prin S. polițistului s -au legiferat unele drepturi

bănești sau materi ale, precum și mă suri de protecție s ocială de care

pot beneficia polițiștii .";

S-a mai argu men tat c ă se imp une nec es itate a ad op tăr ii aces tu i ac t

normativ avându-se în vedere „ evoluția fenomenelor curente și de

perspectivă ale as igurării ordinii p ublice din R., car e presupune și

sporirea continuă a capacității d e reacție a forței de poliție ";,

ur măr indu -se:

-„asigurarea atractivității unei profesii deosebit de riscante;";

-„asigurarea de că tre societate a un or condiții de trai decent și

după încetarea activității de polițist;";

-„person alul c ăru ia i se adrese az ă reg lementarea, prin specificul

atr ibuț iilor, a r iscur il or ș i cond iț iilor de munc ă , nu se îndep ărtează foarte

mult de specificul activității militare, urmărindu -se menținerea

acelorași principii și condiții în baza cărora se stabilesc pensiile

militare de stat, a vând în vedere că vechimea în activit ate în calitate

de cadru militar și cea în calitate de polițist se recunoaște reciproc și

se stabilește o singură pensie.";

-„pens ia de serv ic iu pen tru pol iț iș ti nu constituie un privilegiu, ci

este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensare parțială

a specificului serviciului polițienesc, a riscurilor specifice pe care le

comportă acesta în mod obișnuit, a restrângerii unor drepturi și a

impunerii unor interdicții, constrângeri care, în mod obișnuit n u sunt

caracteristice și altor categorii de salariați.";

-„caracterul stimulativ al pens ie i de s tat a pol iț is tulu i constă în

modul de determinare a cuantumului acesteia în raport de salariul de

bază avut la data ieșirii la pensie;";.

M ai trebu ie reț inu t ș i f ap tul c ă pro iec tul L. nr.179/2004 a f os t av iz at

f avorab il atât de c ătre C. L., precu m ș i d e c ătre C. de bu ge t, f inanțe ș i b ănc i,

C. pen tru munc ă ș i pro tecț ie soc ial ă, C. jur id ic ă, de d isc ipl in ă ș i imu n ităț i d in

c adrul C ame re i Depu taț ilor

Pensia de serviciu a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă cele

menționate anterior, și în c onsiderarea interdicțiilor și

incompatibilităților care au afecta t drepturile rec lamantului în

perioada de activitate.

Astfel, potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în

Parlamentul României, precum și în funcția de P. al R.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravindemnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

C. militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Potrivit disp.art.45 din L. 360/2002, politistului ii este interzis: a) să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propaganda în favoarea acestora; b) să exprime opinii sau preferințe politice la locul de munca sau în public; c) să candideze pentru autoritățile administrației publice locale, Parlamentul României și pentru funcția de P. al R. d) să exprime în public opinii contrare intereselor R. e) să declare sau sa participe la greve, precum și la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic; f) să adere la secte, organizații religioase sau la alte organizații interzise de lege; g) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori sa participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar; h) să exercite activități cu scop lucrativ de natura sa lezeze onoarea și demnitatea politistului sau a instituției din care face parte; i) să dețină orice alta funcție publica sau privată pentru care este retribuit, cu excepția funcțiilor didactice din cadrul instituțiilor de învățământ, a activităților de cercetare științifică și creație literar-artistică.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului din care făcea parte și reclamantul, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea

Constituțională de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturilestabilite prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar

compensații parțiale ale inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr. 20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prindecizia nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a

dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că

acestea nu contra vin dispozițiilor c onstituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu

numai pentru de putați și senatori , ci și pentru alte categorii

socioprofesionale, cum sunt magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri, nu este contrară

prevederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea activității

acestei categorii socioprofesionale.";

IV. Argumente în s ensul că măsura d ispusă a adus ati ngere, în

mod indirect, și (s au mai ale s), unui alt „. al recurent ului, respectiv

dreptul la muncă, ce include și dreptul la soldă.

Considerente privind calificarea pensiilor speciale de către

dreptul comunitar ca un „. de remu nerație"; și privind lipsa absolută

de previzibilitate a acestei „rec alculări";.

Dreptul reclamantului la pensie specială, în temeiul L. nr.164/2001, respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât la momentul cererii de pensionare, cât și, ulterior, prin actualizare, precum și celelalte drepturi de protecție socială reglementate de această lege au fost tocmai cauza care l-a determinat să renunțe la

dreptul său la muncă, la o vârstă la care se afla în deplinătatea

capacității biologice de muncă.

Astfel, recurentul a fost înscris la pe nsie specială, în a nul 2008,

când acesta avea doar vârsta de 51 de ani, în timp ce, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta putea fi pensionat pentru limită de vârstă, în condițiile art.12 din L. nr.164/2001, abia la vârsta de 55 de ani, deci în luna aprilie 2011.

Mai mult, art.26 alin.1 și 2 din L. nr.164/2001 prevedea căpersoanele care beneficiază de pensie de serviciu pot fi încadrate și în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salarialecorespunzătoare funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul devechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării.

Persoanele prevăzute mai sus puteau cumula pensia cu veniturilerealizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.

Prin urmare, recurentul avea, potrivit legislației în domeniu,speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin plata pensiei de serviciu și, eventual, cumularea acesteia cu salariul obținut în alte domenii de activitate, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să- și continue cariera, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinândopțiunea lui pentru înscrierea la pensie.

Practic, pentru munca prestată în cali tate de polițist, recurentului i s-au recunoscut, prin legile speciale din domeniu, o serie de drepturi

cu caracter de remunerație, printre care plata soldei, și a altor drepturi,

în timpul activității propriu -zise, dar și plata pensiei de serviciu, după

încetarea raporturilor de muncă. Acestor drepturi le corespunde

obligația corelativă a S., ca angajator, prin diferitele sale instituții

publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost reglementate, având

în vedere faptul că, la fel ca și solda, și pensia de serviciu, a fost atât

cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal

Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate

formele de pensie ocupațională constituie un element de remunerație

în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a fost avută în vedere la adoptarea D.

9. a C. din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii

de tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de

secur itate soc ial ă, as tf el cu m rezul tă d in p re ambulul aces tu i ac t co mun itar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cu r te a d e Jus tiț ie în c auz a C-7/93, Bes tuur v an he t Alge meen b urge rl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în cauza C-351/00, P irkko N ie mi, un s is te m d e pens ie p en tr u f uncțion ar i in tr ă

în do men iul de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner ar e, în cond iț ii le în care sistemul de p ensii se referă la o anumită categor ie de lucrători,

prestațiile se pl ătesc în baza r elației acestora de muncă cu

angajatorul public, în cadrul unui sistem ce face parte din sistemul

general prevăzut de lege, iar prestațiile depind în mod direct de

vechimea în muncă realizată și sunt calculate pe baza ultimului

salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a

P. E. ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pre ambulul aces tu i ac t co munitar.

Desigur, acestea sunt norme comunitare privind egalitatea de

re muner aț ie în tre f eme i ș i b ărb aț i în mater ie de înc adr are în munc ă ș i de

mu nc ă, d ar cons ider c ă trebu ie reț inu tă calificarea, garanț iile și implicit,

recunoașterea ca d rept sui generis, iz vorând din raportu rile de muncă

sau de serviciu, pe care Curtea de Ju stiție a C. E. o aco rdă drepturilor

beneficiarilor unor asemenea forme de prestații de securitate socială,

asimilându-le noțiunii de remunerație , apreciindu-le c a f iind pl ătite în

baza rel aț ie i de mun c ă al aces tor lucr ător i cu ang ajatorul publ ic, drep tur ile de

pens ie av ând c a te me i d ispoz iț iile legale ce regle men te az ă ch iar aces te

raporturi juridice.

De altfel, prin E. de motive a L. nr.355/2007, de aprobare a de

urgenta a G. nr. 8. pentru modificarea si completarea nr. 179/2004 privindpensiile de serviciu ale polițiștilor, s-au reț inu t ur măto arele: „ Prin dobândirea

calității de stat m embru al Uniunii E ., R. și -a asumat, de la data de 1

ianuarie 2007, obligația de a transpune aquis -ul comunitar, implicit de

a as igur a respec tare a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de ș anse în tre f eme i ș i b ărb aț i în

cadrul schemelor ocupaționale de securitate socială, inclusiv în ceea

ce privește siste mul pens iilor de serviciu, reglementat prin L.

nr.179/2004.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ urmare a con sultărilor

bilaterale, desfășurate între experții C. E. și reprezentanții

instituțiilor române care se încadrează în sistemele de pensii

ocupaționale, a rez ultat caracterul imperativ al modificării legislației

incidente, sens în care M. Muncii, Familiei și Egalității de Ș. a

promovat proiectul Ordonanței de ur gență a G. privind egalitatea de

tratament între bărbați și femei în cadrul schemelor profesionale d e

securitate socială. Acesta transpune dispozițiile D. 8. privind

aplicarea principiului egalității de t ratament între băr bați și femei în

cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a

fost modificată prin D. 9..";

De al tf el, și Cur te a E. a D. O., prin hotăr ârea pronunțată l a data de

(...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o

contestație inițiată de un judecător cu privire la pen sia pe care era

îndreptățit prin lege să o primească, că statul, "în înde plinirea ace stei

obligații nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat,

în această privință cu un angajator privat, parte într -un contract de

muncă guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la L. cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în cauza anterior menționată, dar

și în C. F. M. și A. G. S. contr a R., rezultă că dreptul la pensie de serviciu era datorat recurentului în temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea

acestuia de polițist, po tr iv it d ispoz iț iilor L. nr.179/2004, cu atât mai mult cu

cât, acest act norm ativ mai care era în vigoare și la data emiterii deciziei administrative de recalculare.

Astfel, obligația S. trebuia îndeplinit ă astfel cum aceas ta a fost

asumată^{, respectiv ca orice ". de remunerație";, iar această obligație}

nu poate fi cons iderată ca fiind executată, potrivit principiilor generale ale dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii datorate potrivit principiului solidarită ții}

sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în temeiul L. nr.1., în temeiul

raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie specială.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se

bazează pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză,

recurentul și -a executat cu bună -credință toate obligațiile sale

decurgând din raporturile de serviciu, mai ales cea privind prestarea

muncii, în condiț iile grele mențion ate anterior, avâ nd numeroase

interdicții și incompatibilități. În consecință, S. are obligația de a -și

executa, cu bună -credință, toate îndatoririle asumate prin L.

nr.179/2004, deci să plătească reclamantului pensia de serviciu,

astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct d e vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și

anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimații-pârâțitrebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de

neex ecutare totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare

necorespunzătoare, creditorul are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia

„creditorul nu po ate fi silit a primi alt lucru decât a cela care i se datorește, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentului este, în speță, acela de a obține obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre

părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, de bitorul este ținu t să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană

trebuie să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este

prestația la care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, contractul valabil încheiat are

putere de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil închei at obligă

nu numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au

fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici

nu puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1.,

având în vedere fa ptul că, potrivit ar t.7 din această leg e: „ În sistemul

public prestațiile de as igur ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire

pen tru p ierdere a to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a ur mar e a bătrâneții,

invalidității sau decesului"; , or i, pens ia mil itar ă de s tat a recuren tulu i nu

po ate f i înc adr ată î n vreun a d in tre ace s te c ategor ii de pre s taț ii, av ând î n

vedere riscurile soc iale l imitativ prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost acord ată acestuia, prioritar, nu

pentru a constitui venit de înlocuir e în caz de bătrâ nețe, ci pentru

acoperirea unor riscuri decurgând din specificul activității prestate în

calitate de polițist.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. și A.

G. S. con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii

republicat, S., în cadrul marjei sale de apreciere, avea posibilitatea, cu

respec tare a cond iț iil or leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in

lege, măsur i de d imi nu are a pens ie i de serv ic iu, pe per io ad a cr ize i econo mice,

astfel cum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L.

nr.118/2010, d ar nu s ă el i mine, pr in L. nr.1., drep tul l a pens ie de servic iu ș i

să-l înlocu iasc ă, în f aza execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t dre p t, d e as igur ăr i

sociale de stat.

Ace as ta pe n tr u c ă, as tf el cu m a reț inu t Cur te a E. a D. O. î n acele aș i

cauze amintite anterior, atunci când o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i

prevede pl ata anu mito r benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate,

au tor ităț ile nu po t r ef uza în mod del ib er at pl ata aces tor a atâta timp c ât

d ispoz iț iile leg ale r ămân în v igo are.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie specială își are

izvorul în raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la

pensia de asigur ări sociale, își are izvorul într -un contract de

asigurare socială, consider că recurentul în niciun caz nu putea fi

lipsit de dreptul la pensie de serviciu recunoscut de o lege în vigoare

și, cu atât mai m ult, nu se putea a junge la această f inalitate, prin

dispozițiile unei legi organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.

În acest context trebuie subliniat și faptul că, bazându-se mai întâi, în calitate de militar, pe dispozițiile D.-lege nr.214/1977, ale L. nr.164/2001 și ulterior, în calitate de funcționar public cu statut special, pe dispozițiile L. nr.179/2004, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensiiocupaționale.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.2 04/2006, dup ă data la care recurentul a dobândit dreptul la pensie de serviciu.

De asemenea, perioada în care acesta a încasat lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acesteimăsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceeace privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și încalitate de pensionar.

În condițiile în care legislația ce-l privea ar fi prevăzut cădreptul la pensia de serviciu se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acesteia, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S.

a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul

adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libert ăților

fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice

evidențiate anterior:

Conform art. 1 di n Protocolul adițio nal la C. pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților funda mentale, „Orice persoană fizică saujuridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din D. U. a D. O., orice om are dreptul la un nivel detrai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii

E. „Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din C. R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu D. U. a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care C. și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din D. U. a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competenteîmpotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a

reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului

Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conforminteresului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci câ nd legislația națion ală îi recunoaște u nei persoane un drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul

adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să se ia în considerare dacă dreptul reclamant ului de a primi

pensie în cauză a fost încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă

esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie

subliniat faptul că, acesta, în loc să se ab țină de la atingeri aduse drepturilor

acestui particular, în condițiile în care prin sentințele civil e nr.338/(...) și nr.443/(...) ale C. de A. C., cu efecte erga omnes, instanțel e de contencios

administrativ au di spus măsuri tocma i în scopul preveni rii unor pagube

iminente, a emis totuși la data de (...), în temeiul H. nr.735/2010 , actul administrativ individual de recalculare a pensiei acestuia.

S. a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...), du pă pronunțarea de către Înalta Curt e de Casație și

Justiție a deciziei nr.38/(...), ce a menținut sentința civilă nr.338/(...) a

C. de A. C.- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...) .

Astfel, la data de (...), după o lună de la emiterea deciziei de recalculare, S. a considerat necesar, prin O. nr.1/2011, constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și "ex igențele subliniate de puterea jude cătorească";, să stabilească o nouă metodologie de stabilire a pensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform L. nr.179/2004, până la revizuirea preconizată.

Însă, chiar și la această dată, S. a lu at doar măsuri te mporare și

parțiale de înlăturare a situației nelegale create, în sensul că nu a revocat actul administrativ individual nelegal, cu repunerea

recurentului în situația anterioară emiterii acestuia, ci a menținut înplată doar fostul cuantum al pensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.

Trebuie avut în vedere și contextul în care a fost emisă decizia

contestată în cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, L. nr.179/2004 mai era în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.2. privind sistemul unitar de pensii publice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din (...), la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de (...), această lege specială.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actului contestat în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși L. nr.179/2004 era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. privind pensiile polițiștilor, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui funcționar în activitate.

Ingerința S. trebuie însă raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), când, după mai mult de 5 luni de la intrarea în vigoare a H. nr.735/2010 de aplicare a prevederilor L. nr.1., în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut - însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestuia îi era imposibil să procure documentele necesare recalculării - a primit o decizie ce într-adevăr îi confirma faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie de serviciu, având drept consecință o reducere substanțială acuantumului pensiei sale, de la suma de 4230 lei (conform cuponului de pensie pe luna decembrie 2010) la cea de 1., fiindu-i returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O. nr.1/2011.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că recurentul, în loc să se bucure liniștit de drepturile sale, a fost pus în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.

Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1/2011, acesta a fost doar în mod aparent "despăgubit"; și numai cu titlu provizoriu, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamantul a trăit în continuare cu temerea că aceste sume îi vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unui act cu adevărat reparator, de revocare a actului administrativ nelegal din data de (...) și a emiterii unei noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul la pensia ce se cuvenea.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate

de documentare și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a

realităților economico -sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului

legislației din acel domeniu, precum și a reglementărilor similare din

legislația străină.

Conform art. 6 din a ceiași lege , orice proiect de act normativ t rebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai

mare stabilitate și e ficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie

să fie temeinic fun damentate luându -se în considerare interesul social,politica legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul

reglementărilor interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația

comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este part e, precum și cu

jurisprudența C. E. a D. O..

Consider că, mai a les în situația pens iilor militarilor și p olițiștilor,

categorie din care face parte recurentul, dacă în cadrul activității de

documentare și analiză științifică, în cadrul studiilor de impact ce se cer a fi

întocmite, mai ales în cazul adoptări i unor legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie, prin luarea în

considerare a tuturor documentelor doveditoare ale soldelor obțin ute depensionar în perioada de activitate, s-ar f i putut cu ușurință afla atât durata

și dificultățile unui asemenea proces, cât și cuantumul pensiei ce ar putea

rezulta, deci implicit măsura în care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Pădur aru con tr a R., C ur te a EDO

a arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie

implementată cu o claritate și coerenț ă rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la

care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință,

trebuie subliniat faptul că incertitudinea, fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități este un fa ctor important ce

trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1/2011, ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sauexclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamantului-recurent o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa S. în ceea ce privește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziei de recalculare emise în aceste condiții.

Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

De altfel, imediat după adoptarea O. nr.1/2011, Ministerul

Administrației și Internelor a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.

Mai consider că reclamantul, prin decizia contestată, așa -zis "de

recalculare"; a pensie i de serviciu, la o dată la care L. n r.179/2004 era

în vigoare, pierzân d calitatea pe car e o avea dobândit ă, de pensionar

din serviciul poliți ei, a suferit doar aparent doar o diminuare a cuantumului

pens ie i s ale, c are, conf or m jur ispruden țe i C., în măsur a în care ar fi fost

proporț ion al ă cu sco pul ur măr it, ar f i in tr at în mar ja de aprec iere a s tatulu i.

În realitate, prin cipala sa pierder e, în privința căr eia nu a

existat nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va

afecta în timp evoluția pensiei sale, e ste că mecanismul de recalculare

a pensiei adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.735/2010 și a O. nr.1/2011

implică LIPSIREA SA DE S. DE PENSIONAR DIN SERVICIUL POLIȚIEI și

implicit, de P. PE C. I-O O. A(...) L. N., privind ACTUALIZAREA P.LOR DE SERVICIU, ce preve de a c ă:"; a) ori d e câte ori se maj orează salariul corespunzator gradului profesional si/sau salariul functiei maxime ale politistilor in activitate, potrivit gradului profesional detinut la data incetarii raporturilor de serviciu, in raport cu procentele de stabilire a pensiei in conditiile prevazute la art. 23-25 si la art. 78 alin. 1; b) în funcție de posibilitățile financiare, în cursul execuției

bugetare, prin ind exare cu un proce nt care să acopere cu până la 1.

rata inflației, p rin hotărâre a G., cu excepția situației de la lit.c), în

care aceste indexări se regăsesc în majorarea salariilor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent,

întrucât aceste dispoziții, pe care chiar L. nr.179/2004 le considera în

art.48, ca fiind de ". socială";, aveau menirea de a garanta acestuia o

menținere a pensiei sale la un nivel apropiat ultimului venit avut în

viața activă, ori s implele indexări a cordate de către S., doar atunci

când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului

unitar de pensii publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot

mai accentuată, a pensiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută

în activitate.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.179/2004, drepturi ce decurgeau

din calitatea recla mantului de pensi onar în serviciul p oliției, și care

au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei

sale, a afectat drepturile acestuia nu numai la data emiterii sale, ci și

pe termen lung, respectiv pentru toată viața acestuia.

Pentru toate aceste motive, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că, și î n ipoteza în care s -a r considera ingerinț a statului

ca fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndep linește cerința

proporționalității^{, întrucât atingerea adusă dr eptului recurentului a}

fost de natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măs ură privativă de

proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele

interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind dr epturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are

dreptul la o prote cție socială adecv ată și la prestații de securitate

socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclamantului, trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în s ensul că acesta

nu este beneficiar ul unei pensii obiș nuite pentru bătrâ nețe/limită de

vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii

acordate de către S., practic, atât pentru acoper irea riscurilor deosebite

ale serviciului polițienesc , interdicțiilor, incompatibilităților specifice,

pentru cei aproape 29 de ani de vechime efectivă ca polițist, pentru

asigurarea atractiv ității acestei prof esii riscante, prec um și pentru

obținerea, du pă pensionare, a unor venituri apropiate celor pe care le -ar

fi obținut în cursul activității de funcționar cu statut special .

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentului, pe nsia medie

lunară pe economie sau indemnizația socială pentru pensionari, ci,

întrucât această măsură a afectat de fapt un element de remunerație,

controlul de proporționalitate trebuie să pornească de la câștigul pe care acesta l-ar fi putut obține din mu ncă în anul 2010, situație în care

este evident că recalcularea pensiei sale la suma de 1855 lei,

constituie o sarcină ex cesivă pe care acesta trebuie să o suporte.

De altfel, politica S . manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalcu lării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale de pensionare

pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pe nsie";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că vi za doar beneficiarii d e prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor

pensiilor, întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt,

în speță diferite, a s tfel cum am ar ătat anterior, fiind c ele prevăzute î n statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Potrivit art.79 din Constituie, C. L. este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea

sistematizării, unificării și coordonării între gii legislații . El ține evidențaoficială a legislației R.

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar C. L. a arătat că: „… atât în statele membre ale

Uniunii E., cât și în legislația altor state , există și alte categ orii profesionale

care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța

socială a muncii prestate, …. ";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu aufost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o

încălcare de către stat a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avearepercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de p ensionari afectați de recalcularea

pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau

internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse

de a obține câștig de cauză în procesele respective .";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C.

C., 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în funcție în

cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru

adoptarea hotărâri i nr.2 a Secțiilor Unite ale instanțe i supreme , de

sesizare a instanței de contencios constituțional cu necons tituționalitatea

dispozițiilor L. nr . 1. , în ceea ce privește pensiile d e serviciu ale

magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind celelalte

pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin prevederilor art.1

din Protocolul nr.1 la C. europeană p entru apărarea drep turilor omului

și libertăților fundamentale .

S-a susținut, prin această sesizare, că : "…legea criticată i mpune o

pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu , aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C.

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că:

"…legea criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului

dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că:";….diminuarea

substanțială a cuan tumului pensiilor, d eterminată de recalc ularea acestora

impusă prin legea criticată, are drept consecință nerespectarea condiției

referitoare la caracterul rezonabil și pro porțional al restrângerii exercițiului

dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Prot ocolul nr.1 și a juris prudenței

C. E. a D. O. refe ritoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din

contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din

Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a st atelor în materia l egislației

sociale, Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a

menține un just echilibru între interes ul general și imperativele protecției

drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori

de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să

suporte o sarcină ex cesivă și disproporți onată. Î ntr -o astfel de situație, există

o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea

caracterului rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale.

(C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra

Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de legea criticată,

cu consecința pierd erii dreptului la pen sia de serviciu, imp une persoanelor

cărora le este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a

menține un just echilibru între interesul g eneral și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, ju risprudența C. E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită

pentru anumite profesii și nu per mite ca acest drept să fie diminuat decât în

cazuri excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce

înseamnă că măsur a aplicată să fie just ificată de scopul legi tim urmărit ( C.

Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1.

";impune o pierdere ireversibilă a p ensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o

veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1

la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, p rin măsura

luată, dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie alacestuia

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și- ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. are dreptul la securitate socială și

juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, să nu -l pună pe acesta într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de

previzibilitate a măsurii și a unei pe rioade tranzitorii, nu i -au permis

acestuia să ia măsuri personale necesare de atenuare a riscurilor

diminuării veniturilor sale și ale fa miliei , cu atât mai mult cu cât

perioada îndelunga tă în care acesta a încasat lună de lună pensia de

serviciu, a creat acestuia convingerea că își poate orienta întreaga

conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul D. A., prin S. C. M. D., ÎN

R. ȘI ÎN R., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții: M. A. și I. și C. S. de P. a M. A. și I., a anulării deciziei nr.1./(...), cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească reclamantului pensia de serviciu stabilită prin decizia nr.1./2008, astfel cum aceasta a fost actualizată până în anul 2010, precum și cheltuielile de judecată suportate în prezenta cauză.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 4288/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 4910/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 1697/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 5105/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3507/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4288/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4910/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4645/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 749/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 5070/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale