Decizia civilă nr. 4753/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4753/R/2012
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: : D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. H. I. S. T. împotriva sentinței civile nr. 7879 din 12 iulie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimata pârâtă C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului - avocat S. L. din cadrul Baroului C. și reprezentanta intimatei - consilier juridic C. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 31 octombrie 2012 intimata a înregistrat la dosar întâmpinare comunicându-i-se un exemplar reprezentantei reclamantului, care solicită lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a putea lua cunoștință de cuprinsul acesteia.
Instanța încuviințează cererea, iar la reluarea cauzei, reprezentantele părților declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului susține recursul astfel cum a fost formulat în scris.
Reprezentanta intimatei susține întâmpinarea formulată, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată la data de (...), reclamanta S. H. I. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., anularea deciziei nr. E176/(...), obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2416 Iei, reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii, suportate din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, și contribuția reclamantei - în calitate de angajator, pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, aferentă perioadei
2009-2010, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale în sumă de 81,8 lei calculate până la (...) și în continuare până la restituirea integrală a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În drept a invocat prevederile O. nr. 1..
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, invocând modificările O. nr.
1., termenul de 3 ani prevăzut de art. 40 alin.1 din acest act normativ pentru recuperarea indemnizațiilor plătite de angajatori asiguraților fiind redus la 90 de zile prin O. nr. 3..
Reclamanta, prin precizare de acțiune, a solicitat obligarea intimatei la plata dobânzilor fiscale în sumă de 399,12 lei calculată pentru perioada (...) - (...)
și în continuare până la plata integrală a sumei.
Prin sentința civilă nr. 7879 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), afost respinsă acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta SC H. I. S., în calitate de angajator, a achitat salariaților săi indemnizațiile sociale de sănătate pentru concedii medicale emise în perioada
2009-2010. Ulterior, la data de (...), reclamanta a solicitat pârâtei C. DE A. DE S.
A J. C. restituirea sumei de 2416 lei reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii, suportate din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, și contribuția reclamantului, în calitate de angajator, pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, aferentă perioadei 2009-2010.
Prin adresa nr. 8741/(...), pârâta a refuzat restituirea sumei de 2416 lei întrucât reclamanta nu a solicitat restituirea în termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din O. 60/(...) actualizat.
Deși reclamanta a formulat contestație împotriva refuzului de restituire la data de (...), contestația sa a fost respinsă prin decizia nr. E176/(...).
Potrivit dispozițiilor art. 38 alin.2 din O. nr. 1. în forma sa inițială, „Sumelereprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate de normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituie în cuantum de
6,5% și 7% pentru asigurările de sănătate";.
Ulterior, art. 38 alin.2 din O. nr. 1. a fost modificat prin O. nr. 1., prevăzându-se că „Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate";.
Termenul în care puteau fi solicitate indemnizațiile plătite asiguraților puteau fi solicitate inițial, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, termenul fiind stabilit de art. 40 din O. nr. 1.. Aceste termen a fost modificat însă prin O. nr. 3., publicată în Monitorul Oficial nr. 268/(...), stabilindu-se că „. pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";.
În cauză a fost disputat termenul în care angajatorul avea dreptul de a solicita plata indemnizațiilor aferente concediilor medicale plătite salariaților,reclamantul susținând că în lipsa unei prevederi exprese cererea sa se circumscrie termenului general de prescripție de 3 ani, termenul de 90 de zile fiind aplicabil doar beneficiarilor, iar nu și angajatorului, iar pârâta reclamând că incident în speță este termenul de 90 de zile stabilit în urma modificării legislative.
Pentru a lămuri acest aspect, tribunalul a avut în vedere principiul potrivit căruia legea trebuie interpretată nu doar în litera, ci și în spiritul său, și în sensul în care aceasta poate produce efecte, iar nu în sensul în care nu ar produce niciun efect. Prin urmare, este de remarcat preambulul Ordonanței de U. a G. nr. 3. publicată în Monitorul Oficial nr. 268/(...), prin care au fost justificate modificările aduse O. nr. 1. privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, în cuprinsul căruia se arată rațiunea acestor modificări, respectiv „. financiare exercitate asupra F. național unic de asigurări sociale de sănătate, determinate de creșterea cheltuielilor și a numărului beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate, nedublată însă de o creștere proporțională a veniturilor realizate din sumele reprezentând contribuție pentru concedii și indemnizații, insuficiența sumelor alocate în cadrul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, asupra căruia în ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce în ce mai crescută a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate, se impune implementarea unui mecanism menit să protejeze asigurații de o eventuală incapacitate de plată de către fond a acestor drepturi";. În acest context au fost aduse modificări inclusiv termenului în care putea fi solicitată plata indemnizațiilor, fiind redus termenul de la 3 ani la 90 de zile.
T. a apreciat că modalitatea de formulare a textului de lege permite și, mai mult, sugerează interpretarea în sensul că termenul de 90 de zile în care se poate solicita plata indemnizațiilor se aplică atât beneficiarilor indemnizațiilor, cât și angajatorului care solicită restituirea indemnizațiilor sau a diferențelor. A., s-a prevăzut că „. pot fi solicitate, pe baza actelor justificative , în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite";; or, dacă legiuitorul ar fi înțeles ca acest termen să fie aplicabil doar cererilor adresate de beneficiari, formularea ar fi putut fi, mai simplu, beneficiarul poate solicita indemnizația pe baza actelor justificative în termen de 90 de zile de la data la care a luat naștere dreptul său, exprimare care nu ar fi lăsat loc niciunei interpretări. Dimpotrivă, formularea actuală a textului conduce la concluzia că în general, în toate cazurile pentru care nu există o prevedere expresă contrară, indemnizațiile pot fi solicitate în termen de 90 de zile, termen care curge de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Referirea la beneficiar are doar rolul de a stabili un moment de la care curge termenul de 90 de zile, iar nu acela de a restrânge sfera subiecților cărora se adresează norma.
De altfel, O. nr. 3. cuprinde, în art. II, norme tranzitorii care să asigure implementarea imediată a termenului de 90 de zile, ceea ce relevă din nou importanța termenului pentru atingerea scopului în care a fost edictată modificarea termenului de la 3 ani la 90 de zile. A., potrivit art. II din O. nr. 3.,
„certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare aprezentei ordonanțe de urgență se depun la casele de asigurări de sănătate întermen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență";.
Așadar, în lumina dispozițiilor art. II din O. nr. 3., este pertinentă susținerea pârâtei potrivit căreia certificatele de concediu medical eliberate până la data de (...) și cererile de restituire a indemnizațiilor plătire de angajator salariaților puteau fi depuse până la data de (...), iar pentru certificatele de concediu medical emise după data de (...), în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul (salariatul) era în drept să le solicite, respectiv data de 25 a luniiurmătoare celei în care a luat naștere dreptul. A. că termenul pentru a solicita restituirea celei din urmă indemnizații, din aprilie 2010, a expirat la datat de (...).
În cauză, reclamanta în calitate de angajator a depus cererea sa de restituire a diferenței de indemnizații plătite salariaților beneficiari, pentru perioada 2009-2010, la data de (...), mult după expirarea atât a termenului tranzitoriu de 90 de zile, cât și a noului termen de 90 de zile instituit prin art. 40 din O. nr.1. modificată, astfel că în mod legal pârâta a respins cererea sa, apreciind că aceasta este tardiv formulată.
Nu au putut fi reținute susținerile reclamantului cu privire la incidența N. de aplicare din (...), aceasta fiind modificată odată cu modificarea O. nr. 1. sub aspectul termenului în care poate fi solicitată restituirea indemnizației (art. 82 din Norme).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitândmodificarea în tot a sentinței civile, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, onorar avocat în suma de 500 lei în fond și 500 lei în recurs.
În motivare s-a arătat, în esență, că hotărârea este nelegală, fiind aplicabile prevederile art. 3041 și ale art. 304 pct. 9 C.proc.civ. Instanța de fond a încălcat și a aplicat greșit prevederile O. nr. 3. de modificare a O. nr. 1. și a O. nr. 6. a interpretat prevederile art. 40 din O. nr. 1. și art. 82 din O. 6., în sensul că aceste articole se referă la angajator, concluzionând în totală contradicție cu prevederile art. 38 din Ordonanță și art. 77 din O. 6. și cu prevederile privind prescripția din Codul fiscal. În baza art. 38 alin. (2) din O. nr. 1. și art. 77 din Normele de aplicare, „. reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație";, deci aceste sume se recuperează de către angajator în aceste două modalități expres prevăzute de lege: - din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație. „Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații (ari. 77, alin. (2) din O. 6012006), angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut În anexa nr. 12, la care se atașează Declarația privind obligațiile de plată prevăzută la ari. 1, precum și, după caz, dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea";, de unde rezultă clar că certificatele de concediu medical se depun conform art. II din O. nr. 3. dar nu și solicitările scrise modelul din anexa 12 . În O. nr. 1. nu este prevăzut un termen în care angajatorul poate solicita rambursarea acestor sume. A. aceste sume pot fi recuperate în termen de 5 ani conform art. 135 Cod pr. fiscala „Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani, de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire";. Pentru aceste considerente dispozițiile art. 40 alin. (1) din O. nr. 1. nu pot fi aplicate angajatorului, ci, ca și cele ale art. 82 din normele de aplicare ale ordonanței, stabilesc termenul în care beneficiarul indemnizațiilor poate să solicite aceste indemnizații de la plătitor. Din contextul O. nr. 1. și textual din prevederile art. 11 rezultă că „( 1) Asigurații beneficiază de concedii și de indemnizații ..."; și nu angajatorul. Art. 40 folosește termenul de beneficiar: „. pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";. În accepțiunea O. nr.1. angajatorul nu are calitatea de beneficiar al indemnizațiilor. Beneficiarul concediilor și indemnizațiilor este persoana căruia i se acordă un drept de asigurări sociale de sănătate prevăzut de O. nr.1. și anume asiguratul. Art. 1 din O. nr.1. prevede că „(1) Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgentă, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul R., la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: A. desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum și orice alte activități dependente; B. desfășoară activități în funcții elective sau sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. A; C. beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii. (2) De aceleași drepturi beneficiază și persoanele care nu se află În una dintre situațiile prevăzute la alin. (1), dar sunt: a) asociați, comanditari sau acționari; c) membri ai asociației familiale; d) autorizate să desfășoare activități independente; e) persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii și indemnizații pentru maternitate și concedii și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav, în condițiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006";. La aceasta concluzie se ajunge și prin interpretarea sistematica a dispozițiilor O. nr.1.. A., art. 39 se referă la persoana asigurată căreia i se achită indemnizația inclusiv în cazul asiguratului decedat. Se invocă în același sens practică judiciară. Pentru faptul că CAS C. nu a dat curs cererii recurentei și nu a restituit suma de 2416 lei, în conformitate cu prevederile art. 70 alin. (2) și art. 124 alin. (1) C. pr. fiscală datorează dobânzi din ziua următoare expirării termenului de 45 zile de la (...), data depunerii cererii, deci de la data de 1 mai 2011, până la data stingerii datoriei. In conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2)C.pr. fiscală nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7), de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Valoarea dobânzilor calculate pentru perioada (...)- (...) la suma de 2416 lei x 0,04%/zi=0,9664 lei x 368 zi =355,63 lei. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivare a arătat că instanța fondului în mod corect a făcut aplicarea prevederilor legale în ceea ce privește concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate și a reținut faptul ca cererea reclamantei este tardiv formulata, sens în care citează dispozițiile art. 38 alin.2 din O. nr. 1., înainte și după modificarea prin O. nr. 1.. Se arată, în plus față de considerentele reluate din sentință, că salariatul nu se poate substitui în drepturi angajatorului și nu poate depune personal la. sediul Casei de A. de S. cererea de restituirea a indemnizațiilor. Concluzionând, angajatorul are obligația plății indemnizației de concediu medical către angajat, pe care o recuperează din contribuția datorata datorate fondului de sănătate în luna respectiva, iar numai ceea ce depășește suma contribuțiilor se solicita de la C. de S., în condițiile ordinului (...). Pe cale de consecința beneficiar al indemnizațiilor solicitate este numai angajatorul. Din analiza notei de fundamentare elaborata cu ocazia adoptării O. nr. 3., se reține că la pct. 2 „. preconizate"; se arata: Reglementările preconizate în cuprinsul prezentei ordonanțe de urgenta a G. pentru modificarea și completarea O. nr. 1., au ca finalitate protecția prin gestionarea eficienta a F. Național Unic de A. S. de S., prin instituirea de masuri ce constau în principal, în eficientizarea activității de acordare și verificare a certificatelor de concediu medical în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și responsabilizarea atât a medicilor prescriptori cât și a asiguraților beneficiari de certificate de concediu medical, în conformitate și cu legislația similara a altor state membre ale Uniunii Europene. De asemenea a fost redus termenul în care indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative de la trei ani la 90 de zile. În acest fel se evita grevarea bugetului pe anul în curs cu sume aferente anilor anteriori (chiar și cu trei ani în urma) și pe care la momentul constituirii bugetului fondului C. Naționala de A. de S. nu le putea prevedea. Se urmărește așadar responsabilizarea beneficiarilor de a depune într-un termen considerat optim documentele justificative la casele de asigurări de sănătate în vederea efectuării plății indemnizațiilor de regula în același an calendaristic și deci în același buget de fond. A. în vedere ca aceasta norma este noua, s-a creat o norma tranzitorie în cuprinsul art. II. A. certificatele de concediu medical emise pana la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe (cu pana la 3 ani în urma) acestea urmează sa fie depuse la casele de asigurări de sănătate termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgenta. Se realizează astfel o protecție a beneficiarilor de indemnizații dar și a fondului. Se invocă practică judiciară în sensul susținerii punctului de vedere al intimatei. În ceea ce privește obligarea la plata dobânzilor fiscale, consideră că nu se justifica plata acestora, întrucât în mod corect a făcut aplicare dispozițiile legale referitoare la concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate și nu poate fi acuzata de rea credință. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele: Recursul este întemeiat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii. Obiectul cauzei în constituie cererea de anulare a D. nr. E 176 din (...), emisă de pârâtă, precum și de obligare a pârâtei la restituirea diferenței de indemnizație de concediu medical în cuantum de 2416 lei, datorată pentru perioada decembrie 2009- aprilie 2010, precum și a dobânzilor aferente. La baza acestui act au stat considerente legate de nesolicitarea restituirii diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, aferentă perioadei iulie-septembrie 2010, în termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din O. nr. 60/(...) actualizat prin O. nr. 4.. S-au mai avut în vedere dispozițiile art. 40 din O. nr. 1., actualizată prin O. nr. 3.. Se constată următorul cuprins al dispozițiilor legale invocate de intimată: Art. 82 din O. nr. 60/(...) actualizat: „. pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizațiilor astfel solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical";. art. 40 din O. nr. 1., actualizată prin O. nr. 3. „(1) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";. Din lectura acestor texte de lege se constată că acestea nu fac referiri la operația de recuperare a sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă. Textele avute în vedere de pârâta intimată se referă la solicitarea indemnizațiilor de către beneficiari, sens în care relevante sunt dispozițiile art. 31, respectiv ale art. 1 din O. nr. 1., unde se arată: „Pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, persoanele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: (…)"; „Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale desănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul R., la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: (…)";. Apare cu evidență, raportat la aceste texte de lege relevante sub aspect terminologic, faptul că termenul de 90 de zile se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, care sunt persoanele asigurate, nicidecum angajatorii acestora. Extinderea acestui termen la raporturile dintre angajatori și autoritatea publică cu competențe în materia asigurărilor sociale de sănătate nu are un suport legal. Dimpotrivă, așa cum corect subliniază recurenta, textele legale care reglementează raportul juridic dintre părțile în litigiu sunt: - art.38 alin.2 din O. nr.1. „(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate";; - art.77 alin.1 din O. nr.6.: „(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație";. Or, se constată că aceste dispoziții nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia să fie imperativă solicitarea de către angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate a recuperării diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate. Ca urmare, în mod corect trebuie aplicat termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958. Nu poate fi reținut modul de interpretare a dispozițiilor O. nr. 1., propus de pârâtă și însușit de instanța de fond, în condițiile în care acesta nu se bazează pe dispoziții legale din corpul actului normativ, fiind chiar în contradicție cu termenii acestuia. Propunerea pârâtei este în sensul de a se face o interpretare bazată pe intenția legiuitorului, astfel cum aceasta este transpusă în corpul notei de fundamentare elaborata cu ocazia adoptării O. nr. 3., iar tribunalul a avut în vedere, în descifrarea acestei intenții a legiuitorului, preambulul Ordonanței de U. a G. nr. 3.. Curtea notează, raportat la acestea, că potrivit prevederilor art. 43 din L. nr. 2. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „(1) P. enunță, în sinteză, scopul și, după caz, motivarea reglementării. El nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare. P. precedă formula introductivă. (2) Includerea preambulului în cuprinsul actului normativ se apreciază de la caz la caz. (3) La ordonanțele de urgență preambulul este obligatoriu și cuprinde prezentarea elementelor de fapt și de drept ale situației extraordinare ce impune recurgerea la această cale de reglementare. (4) În cazul actelor normative ale administrației publice centrale de specialitate sau ale administrației publice locale, în preambul se menționează și avizele prevăzute de lege";. Rezultă deci explicit, din legislația în vigoare, imposibilitatea de a echivala preambulul unui act normativ cu o normă interpretativă, raportat la principiul separației puterilor în stat, întrucât sarcina de aplicare și interpretare a legilor revine instanțelor, iar nu legiuitorului, care trebuie, conform normelor prescrise de L. nr. 2., să elaboreze acte normative clare și precise (art. 8), „într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc"; (art. 36). Pentru situația în care legiuitorul dorește să reglementeze mai clar o chestiune a cărei interpretare de către instanțe cunoaște imprecizii din punctul său de vedere, sau care este divergentă la nivelul instanțelor, s-au reglementat, prin art. 69, „ (1) Intervențiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale";, care „se realizează printr-un act normativ interpretativ de același nivel cu actul vizat, prin dispoziții interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispoziției al cărui sens trebuie clarificat. (2) Interpretarea legală intervenită potrivit alin. (1) poate confirma sau, după caz, infirma ori modifica interpretările judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate până la acea dată, cu respectarea drepturilor câștigate";. Or, nefiind adoptat în speță un atare act normativ interpretativ, interpretarea revine instanței judecătorești. De altfel, în preambul se specifică faptul că „intervenția legislativă de urgență și extraordinară este justificată de necesitatea unei reglementări exprese în vederea cheltuirii responsabile și eficiente a banului public prin responsabilizarea atât a furnizorilor de servicii medicale, cât și a beneficiarilor de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate";, fără nici o referire la categoria din care face parte reclamanta. În operațiunea de interpretare a normelor juridice incidente, Curtea constată că dacă nu pot fi impuse prin preambulul actului normativ norme interpretative, cu atât mai puțin se pot deduce acestea din notele de fundamentare a actelor normative. Totuși, acceptând că în această notă de fundamentare este de presupus că se vor regăsi revelate considerentele pe carele-a avut în vedere legiuitorul pentru adoptarea actului în discuție, și deci, prin aceasta, rațiunea legii, raportat la O. nr. 3., se constată că nici în acest document nu se regăsesc precizări care să conducă la concluzia că s-ar fi urmărit, prin acest act normativ, reducerea termenului în care angajatorii să depună certificatele de concediu medical spre decontare la casele de asigurări de sănătate județene, întrucât în mod constant, se face referire la „. de certificate de concediu medical";, aceștia nefiind, în mod cert, angajatorii, ci angajații. În plus, la rubrica privind impactul măsurii legislative asupra mediului de afaceri, se face mențiunea că acesta nu există, motiv pentru a se considera încă o dată că nu s-a avut în vedere, prin acest act normativ, o operațiune îndeplinită de angajatori, care compun mediul de afaceri. De asemenea, la rubrica „. social";, se face vorbire despre „. activității de acordare și verificare a certificatelor de concediu medical în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum și responsabilizarea atât a medicilor prescriptori cât și a asiguraților beneficiari de certificate de concediu medical";, fără nici o mențiune cu privire la angajatori. Pe de altă parte, chiar în condițiile în care, în fapt, intenția legiuitorului ar fi vizat scopul și consecutiv, mijloacele legale pe care le invocă tribunalul, interpretarea legii nu poate fi făcută în vădită contradicție cu termenii legii, întrucât o atare interpretare ar bulversa nepermis stabilitatea legislativă pe care se întemeiază destinatarii actelor normative, punându-i în situația de a suporta consecințe juridice indirect sancționatoare din punct de vedere financiar, fără a se putea indica o încălcare de către aceștia a unor sarcini ipotetic prevăzute pentru ei prin texte de lege clare și neechivoce. Or, interpretarea textului unui act normativ trebuie făcută în sensul pe care îl indică termenii săi, deci în acord cu litera sa, neputând fi agreată o interpretare bazată pe scopul legii acolo unde acesta nu este în mod evident conturat și când se afirmă că ar fi în contradicție cu litera sa, în detrimentul evident al destinatarilor legii. Raportat la norma tranzitorie pe care de asemenea se întemeiază tribunalul și intimata pârâtă, Curtea constată că în cuprinsul acesteia (art. II din O. nr. 3.) nu se face vorbire despre vreo decădere sau prescripție, pentru a se putea opune o consecință legată de aceste instituții, angajatorilor. Consecința este temeinicia acțiunii prin care se solicită anularea actelor administrative arătate și restituirea sumei aferente perioadei decembrie 2009- aprilie 2010, precum și a dobânzilor legale aferente pentru perioada (...) și până la achitarea sumei, în baza solicitării formulate la data de (...). Potrivit principiilor ce guvernează răspunderea civilă, potrivit Codului civil în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății și O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, sunt datorate daune interese moratorii (1082 Cod civ.) pentru executarea cu întârziere a obligației, reprezentând echivalentul prejudiciului suportat de creditor ca urmare a întârzierii în executarea obligației legale în discuție. În temeiul art. 274 C.proc.civ., urmează a fi obligată intimata la plata sumei de 620 lei în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fondului, reprezentând onorariu avocațial. În drept, se reține incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta SC H. I. S. împotriva sentinței civile nr. 7879 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte și în consecință admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC H. I. S. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C. Anulează decizia nr. E 176 din (...). Obligă pârâta la restituirea diferenței de indemnizație de concediu medical în cuantum de 2416 lei, datorată pentru perioada decembrie 2009- aprilie 2010, precum și a dobânzilor legale aferente pentru perioada (...) și până la achitarea sumei. Respinge cererea privind obligarea la plata dobânzii fiscale. Obligă pârâta la plata sumei de 620 lei în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fondului. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. G.-L. T. I. T. N. N. GREFIER, Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. R.-M. V.
| ← Decizia civilă nr. 1392/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 203/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
