Decizia civilă nr. 5012/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.5012/R/2012
Ședința publică din data de 4 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile 1412 din (...) pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr.
(...) privind și pe intimatul reclamant F. V., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul intimat a formulat concluzii scrise, transmise la dosarul cauzei în ședința publică de azi.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1412/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul F. V., în contradictoriu cu pârâta C. T. de P. M. și în consecință:
A fost obligată pârâta la recalcularea pensiei reclamantului pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate realizate în acord global și menționate în Adeverința nr. 978/(...) emisă de S. I. S., cu acordarea noilor drepturi începând cu data de (...).
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul s-a pensionat pentru limită de vârstă în temeiul Legii 3., în baza deciziei nr. 1. din (...).
Potrivit dispozițiilor art. 2 din L. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar conform art. 78 alin. 4 din același act normativ, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin.
1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
Legiuitorul a consacrat astfel, ca principiu fundamental, principiul contributivității la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, inclusiv a pensiilor pentru limită de vârstă. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv L. nr. 3. privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege și a fost preluat, tot ca principiu esențial și de L. 2. (art. 2 lit. c) privind sistemul unitar de pensii publice care a abrogat L.
19/2000.
Dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat și prevederile Legii 27/1966 stabileau obligația angajatorului de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat, iar retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajatului în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise lunar în carnetul de muncă.
Apoi, potrivit art. 164 din L. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, pe lângă salariile prevăzute la al. 1 avându-se în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent care, după data de (...) au făcut parte din baza de calcul sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
O. nr. 4. prevede în art. 1 că recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației anterioare datei de (...) se face cu respectarea dispozițiilor Legii
19/2000, prevederile art. 2 din acest act normativ stipulând că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Ca atare, s-a dat prioritate dispozițiilor legale cu valoare de principiu, întrucât soluția contrară, susținută de pârâtă, presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte, s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Prin D. nr. 19/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat și a statuat, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin.1 și 2 din L. nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr.4., că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit. a) din L. retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Î. Curte a apreciat că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele careau realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.
19/2000, Ordonanța de urgență a G. nr. 4. fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3., în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, L. nr.
19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
D. nr. 19/2011 este obligatorie și sub imperiul Legii nr. 2., care reia dispozițiile art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin.1 și 2 din L. nr. 19/2000 în interpretarea cărora a fost admis recursul în interesul legii declarat.
Conform adeverinței nr. 978/(...) emisă de S. I. S., reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada: (...)-(...) în acord global conform Legii 57/1974 realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS), fila 6 din dosar.
În considerarea celor de mai sus, ținând cont de faptul că reclamantul a solicitat la data de (...) recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat și având în vedere faptul că veniturile realizate de acesta în acord global conform Legii 57/1974 au avut caracter permanent și că pentru sumele respective s-a plătit CAS, în baza art. 1 din Decretul 389/1972, art. 23 al. 1 și
169 al. 1 din L. 19/2000, instanța a admis acțiunea potrivit dispozitivului.
Acordarea noilor drepturi s-a dispus cu începere de la data de (...), cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil și raportat la prevederile art. 107 al. 5 din L. 2..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C. J. de
P. M., solicitând admiterea recursului cu modificarea sentinței pronunțate, însensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului recurenta critică hotărârea prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod proc. civ., arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile OUG nr. 4., în vigoare la data soluționării cererii reclamantului de luare în considerare la stabilirea pensiei și a veniturilor realizate in acord global.
Consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (2) din O. nr. 4. (în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare) și a mențiunii din anexa la O. nr.4., unde se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord ...".
Instanța își motivează hotărârea prin prisma prevederilor art.23 din L. nr.19/2000, cu toate că aceste dispoziții au intrat în vigoare la data de (...), iar perioada în care reclamantul a realizat venituri în acord global este anterioară acestei date.
Prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.19/2000, pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare consideră că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin.(2) din Constituția României; de asemenea au fost încălcate prevederile art. 1 din Codul civil.
Totodată, recurenta consideră că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 164 alin. 1-3 din L. nr. 19/2000. Conform acestor dispoziții, la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în funcție de modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă; pe lângă salariile înregistrate în carnetul demuncă se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie
1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare. Prin dispozițiile art. 164 din L. nr.
19/2000, articol cuprins în capitolul dispoziții tranzitorii, legiuitorul a înțeles să reglementeze problemele ivite ca urmare a aplicării în timp a legislației de pensii. În acest context, invocă și dispozițiile art. 4 alin. (3) din L. nr. 2/1983: „pe lângă retribuția tarifară personalul muncitor beneficiază ca parte variabilă a contribuției de venituri suplimentare pe calea adaosului de acord";, în consecință, drepturile bănești obținute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției, și nu sporuri cu caracter permanent.
Cu privire la aplicarea greșită, de către instanța de fond, a dispozițiilor art.2 lit. e, art.23 alin.1, art.78 și art.164 alin.1, 2 și 3 din L. nr.19/2000, respectiv încălcarea pct. VI - mențiune din anexa la O. nr.4., recurenta invocă și considerentele D. Înaltei Curți de C. și Justiție nr.30 din 16 noiembrie 2009. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că "ansamblul dispozițiilor cuprinse în art. 164 alin. 1, 2, 3 din L. nr. 19/2000 și în OUG nr. 4. stabilește care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie"; de asemenea s-a reținut că "în privința perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 (când a intrat în vigoare L. nr. 19/2000) sunt incidente dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.164 din acest act normativ, care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor obținute ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare", precum și că "în privința recalculării drepturilor la pensie, O. nr.4. prevede la pct. VI al anexei că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001".
Consideră recurenta că în cauză nu este incidentă nici D. 19/2011 a Înaltei Curți de C. si Justiție, în sensul că nu este îndeplinită una din cele două condiții menționate în dispozitivul acestei decizii, respectiv în adeverința solicitată a fi luate în considerare nu se menționează că aceste venituri realizate sub formă de spor la acord au făcut parte din salariul brut.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile: art.304 pct.9 C.pr.civ., Legii nr.19/2000, H.G. nr.1550/2004, O. nr.4. și ale Legii nr.3..
Prin concluzii scrise intimata reclamantă a solicitat respingerea recursuluica nefondat, arătând în motivare că în cauză este incidentă D. nr. 19/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție și că sunt îndeplinite cele două condiții la care se face referire în această decizie, în sensul că reclamantul a prestat activitate retribuită în acord global și conform art.1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, pentru veniturile menționate în adeverințe s-au achitat contribuțiile sociale.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin D. nr. 19/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a statuat cu caracter obligatoriu, conform art. 3307 alin. 4 C.pr.civ., că:
„Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din L. re tr ibu ir ii d up ă c an titate a ș i c al itate a munc ii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.";
Cum aspectul plății contribuției de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord, precum și caracterul lor de sporuri, ce au fost cumulate cu salariul de bază înscris în carnetul de muncă și au făcut parte, prin urmare, din venitul brut, rezultă din adeverința nr. 978/(...) emisă de SC I. SA (fila 6 dosar fond), Curtea de A., având în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanță supremă acestei probleme de drept va înlătura susținerea recurentei privind excluderea formelor de retribuire în acord din baza de calcul a pensiilor, întemeiată pe prevederile OUG nr. 4. și art. 2 lit. e, art. 23 alin. 1, art. 78 și art. 164 din L. nr. 19/2000.
De asemenea, apărarea recurentei privind încălcarea principiului neretroactivității nu este întemeiată, întrucât se bazează pe premisa eronată că relevanța asupra pensiei a veniturilor realizate în acord trebuie analizată în raport de legislația în conformitate cu care au fost plătite, ceea ce reprezintă în mod evident o interpretare ce lipsește de orice efect OUG nr. 4. și L. nr. 19/2000.
În acest sens Curtea reține că prin considerentele D. nr. 19/(...) a Înaltei
Curți de C. și Justiție s-a reținut că: „Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei. (…)
Normele speciale reprezentate de dispozițiile de urgență a G. nr. 4. se completează cu cele generale cuprinse în L. nr. 19/2000, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.";
În fine, D. nr. 30/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, invocată de recurentă, nu are caracter obligatoriu, deoarece a soluționat prin respingere un recurs în interesul legii, în condițiile în care forța obligatorie a dezlegărilor este atașată doar deciziilor de admitere a recursului în interesul legii; în plus, problematica vizată de această decizie a fost reanalizată de instanța supremă prin D. 19/(...), evocată anterior, prin care s-a tranșat definitiv și clar această dispută juridică.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că T. a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât recursul pârâtei nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1412 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
G.
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: B.G.
| ← Decizia civilă nr. 230/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2263/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
