Decizia civilă nr. 5039/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 5039/R/2012

Ședința publică din data de 5 decembrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.

JUDECĂTORI: I.-R. M.

C. M.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. V. M. împotriva sentinței civile nr. 7091 din 21 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de av. C. L., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta intimată s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenului anterior și a depus la dosar înscrisurile solicitate, care se comunică și reprezentantei reclamantului intimat.

De asemenea, se mai constată că a fost atașat prezentului dosar, dosarul nr. (...) din care s-a disjuns prezenta cauză și constatând că din dosarul primei instanțe lipsește acțiunea, se va dispune efectuarea unei copii și atașarea acesteia la dosarul de recurs.

Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și la solicitarea instanței precizează că obiectul prezentului dosar îl constituie atât contestație împotriva deciziei de pensionare în baza L. nr. 1., cât și împotriva deciziei de revizuire a pensiei. Totodată arată că nu are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței primei instanțe, cu consecința admiterii contestației, anulării ca nelegală și abuzivă a deciziei privind pensia din sistemul asigurărilor sociale, precum și a deciziei de revizuire a pensiei recalculate, emiterea unei noi decizii și repunerea în plată a deciziei privind pensia de serviciu, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs. R. la decizia F. contra R., arată că practica instanțelor din țară este în continuare de admitere a contestațiilor formulate și de punere în plată a pensiilor de serviciu. Nu solicită cheltuieli de judecată.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 7091 din 21 iunie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamantul M. V. M. împotriva pârâtei C. J. de P. C. cu sediul în loc. C.-N., având ca obiect stabilirea și acordarea unor drepturi de asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin D. nr. 188045/(...) emisă de pârâta C. M. de P. a S. 1 B., s-a stabilit pensia de serviciu a reclamantului în cuantum de 15099 lei, conform L. nr.

223/2007.

În conformitate cu prevederile L. nr. 1. și HG nr. 737/2010, reclamantului i s-a recalculat pensia de serviciu stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 1622 lei. Ulterior, în baza OUG nr. 5. i s-a revizuit pensia recalculată, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 2364 lei, punctajul mediu anual fiind stabilit la 3,22515 puncte.

Împotriva deciziei de revizuire a pensiei, reclamantul a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 4 alin.1 din Codul Civil, solicitând anularea acesteia și revenirea la drepturile stabilite prin decizia emisă conform prevederilor L. nr. 223/2007.

Conform prevederilor art.1 alin.1 din O.nr.5., pensiile prevăzute la art. lit.c-h din L. nr. 1., care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc din oficiu de către casele teritoriale de pensii. În activitatea de revizuire trebuie să se țină seama de prevederile art.11 alin.1 din Normele metodologice de calcul privind revizuirea pensiei care arată că pentru perioadele anterioare datei de (...), asiguraților prevăzuți la art.1 lit.c-h din L. nr.1., li se iau în calcul veniturile brute/nete, după caz, realizate lunar.

Procedura de stabilire, plată, recalculare, reluare și încetare a pensiilor revizuite este cea prevăzută de L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare.

Pensia, ca drept fundamental, este o formă de prestație de asigurări sociale plătite lunar în baza legii, inerentă și indisolubil legată de calitatea de pensionar obținută în baza unei decizii de pensionare cu respectarea tuturor prevederilor legale impuse de legiuitor. P. prevederilor art. 1 din L. nr. 1., în vigoare la data stabilirii pensiei de serviciu, dreptul de asigurări sociale este garantat de stat și se exercită prin sistemul public de pensii.

Pe de altă parte, dispozițiile legale în baza cărora a fost stabilită pensia de serviciu a reclamantului, reglementată printr-o lege specială are două componente și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat care nu se subsumează dreptului fundamental al pensiei.

Prin urmare, pensiile speciale, instituite de legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective pot fi reduse sau eliminate în perioadele de criză economică și financiară ori atunci când se impune cu necesitate reformarea sistemelor de pensii prin eliminarea inechităților existente în domeniu.

T. a considerat că ceea ce ocrotește C. E. a D. O. este dreptul la pensie ca drept fundamental, astfel cum acesta este reglementat în legislația internă a fiecărui stat, în cazul R. dreptul fundamental la pensie este cel rezultat pe baza principiului contributivității. Acest drept nu a fost afectat prin măsura revizuirii pensiei cuvenite reclamantei (vezi cauza Jankovic vs. Croația din (...) și cauza Domalewski vs. Polonia din (...)).

În sensul celor de mai sus, diminuarea veniturilor reclamantului prin eliminarea din cuantumul pensiei sale a suplimentului primit din partea statului peste ceea ce i s-ar fi cuvenit potrivit principiului contributivității afost determinată de o situație excepțională datorită crizei economico-financiare globale și de eliminarea inechităților existente în sistem. Singura categorie exceptată fiind magistrații întrucât potrivit legislației europene aceștia trebuie să se bucure de independență care presupune și asigurarea unei pensii cât mai apropiată de salariul avut în perioada anterioară pensionării (vezi Hotărârea pronunțată de C. în cauza Cooper vs. Regatul Unit în anul 2003).

Pe de altă parte, principiul egalității în schemele ocupaționale de securitate socială din Directiva E. nr. 9.E se referă la egalitate între persoanele ce se află în situații similare neputând fi extrapolat la categorii profesionale distincte.

Trebuie de asemenea avut în vedere faptul că potrivit jurisprudenței C., în materie civilă, în principiu, nu este exclusă libertatea legiuitorului de a adopta noi dispoziții legale, chiar cu efect retroactiv, pentru a reglementa pe viitor drepturile ce decurg din legislația în vigoare (vezi cauza Hasani vs. Croația și cauza Zielinski, Pradal, Gonzales și Others vs. Franța).

Pe de altă parte, trebuie relevat și faptul că deși cuantumul pensiei reclamantului a scăzut de la suma de 16386 lei la suma de 2364 lei, totuși cuantumul acesteia este peste cuantumul pensiei medii din sistemul public care este de aproximativ 740 lei. Astfel, potrivit jurisprudenței C. se consideră că proporționalitatea măsurii este înfrântă în situația în care o anumită „. excepțională a fost depășită (vezi hotărârea pronunțată în cauza Hasani vs. Croația din (...), hotărârea în cauza Velikovi and Others vs. Bulgaria din (...)).

Cu privire la limita excepțională trebuie arătat că aceasta este apreciată de către C. prin raportare la lipsirea în totalitate de pensie, lipsirea în totalitate de mijloace de subzistență sau prin aplicarea unei măsuri discriminatoriu (vezi cauzele Kjartan Asmundsson vs. Islanda, Azinas vs. Cipru).

În acest context nu este lipsit de importanță să arătăm că disp. art. 20 alin.2 din Constituția R. care reglementează drepturile fundamentale în materia de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie oferă o protecție mai largă decât cea conferită de C. E. a D. O. întrucât aceasta din urmă nu garantează nici un cuantum al pensiei „pragul excepțional"; rezultat din jurisprudența C. până la care poate scădea pensia unei persoane fiind sub acest cuantum respectiv sub acel rezultat din contribuțiile individuale.

Așadar legiuitorul poate lua măsuri de acordare, modificare sau suprimare a unor drepturi de asigurări sociale. Aceasta din urmă în situație devine necesară atunci când întregul sistem de asigurări sociale este pus în pericol datorită unei grave crize economice, scăderii natalității și a numărului persoanelor încadrate în muncă ori îmbătrânirii accentuate a populației.

Prin măsurile luate de către legiuitor prin OUG nr. 5., nu se aduce atingere nici unui principiu fundamental consacrat prin C. E. a D. O., cum sunt nediscriminarea, preeminența dreptului, autoritatea și efectivitatea puterii judecătorești și altele, așa încât nu se poate reține că s-a impus reclamantei o sarcină disproporționată și excesivă incompatibilă cu dreptul său la respectarea proprietății garantat de art.1 din Protocolul nr. 1 la C.

De altfel Curtea Constituțională, prin D. nr. 873/(...), referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția R.. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. V. M.,solicitând modificarea sentinței, admiterea acțiunii si anularea deciziei emisăîn baza prevederilor din L. nr. 1., precum și a deciziei emisă în baza OUG nr.

5., emiterea unei noi decizii și repunerea în forță juridică și în plată a deciziei privind pensia de serviciu acordată în baza dispozițiilor L. nr. 223 din 2007 și obligarea pârâtei la plata sumelor reținute abuziv din pensia de serviciu.

În motivarea recursului, recurentul a invocat încălcarea prevederilor art.15 alin. 2 din C. si art. 1 din Codul Civil cu privire la neretroactivitatea legii civile, art. 1 din OUG nr.59 din 2011 si art. 9 din L. 119 din 2010, încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la C. E. a D. si libertăților Fundamentale, art.17 din Carta D. Fundamentale a U. E..

Dreptul subiectiv la pensie de serviciu s-a născut în baza legilor adoptate în domeniul pensiilor, pe anumite categorii socio-profesionale, și sunt derogatorii de la dreptul comun. A. legi se aplică situațiilor juridice constituite, modificate și stinse în temeiul reglementărilor lor, în baza cărora s-au creat efecte juridice definitive, revenind statului obligația de a executa în timp

(obligații succesive) plata pensiilor.

Cu privire la pensiile speciale de serviciu, Curtea E. a decis în mod repetat ca situația acestora este similara pana la identitate cu cea a pensiilor pentru limita de vârsta, întrucât scopul pensiei de serviciu este același cu al pensiei pentru limita de versta: de a compensa pierderea capacității de munca, pensiile de serviciu urmărind sa asigure mijloace de subzistenta persoanelor care au îndeplinit funcții specifice în interesul statului, în condiții speciale.

Curtea E. a D. O., prin D. din 7 februarie 2012, pronunțată în Cererea nr. 45312/2011/ Ana M. F. și alții împotriva R. a decis că cererea este inadmisibilă în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr.1 adițional C.i pe de o parte iar, pe de altă parte, a amânat examinarea plângerii reclamanților în temeiul articolelor 6 și 14 din C.

Prima Decizie a C. E. a D. O. în materia aplicării L. nr.119 din 2010 este o decizie parțială deoarece este analizată plângerea petentelor numai în raport de prevederile art. 1 din Protocolul nr.1 adițional C.i și contradictorie cu celelalte decizii ale sale prin care a statuat în mod repetat că: "pensia reprezintă un bun în sensul art.1din Protocolul nr.1, indiferent daca aceasta are la bază principiul contributivității sau este stabilită în baza unei legi speciale".

Prin decizia F. Curtea E. se contrazice și arată că, deși articolul 1 din

Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au plătit contribuțiile la un fond de asigurare, aceasta nu poate fi interpretată în sensul că este obligatorie acordarea unei pensii la o sumă anume specificată.

De asemenea, Curtea E. a notat că statele părți la C. au o marjă destul de largă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicii lor sociale, cu excepția cazului în măsurile luate se dovedesc în mod evident lipsite de temei rezonabil (Jankovic, supra, Kuna, supra și M. S. și c R. (dec.), nr. 44232 /11 și

44605/11, 6 decembrie 2011).

Reforma sistemului de pensii realizată prin L. nr.119 din 2010 și L. nr.263 din 2010, determinată de mediul economic aflat în criză nu a dus la corectare a inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii ci dimpotrivă la crearea unor noi inegalități atât între civili cât și între civili și militari.

P.le speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă si rațională, ce se regăsește în specificul activității desfășurate, complexitatea acesteia, riscurile, interdicțiile și incapacitățile impuse, etc.

S-a mai invocat încălcarea principiului proporționalității între cauzele care au dus la luarea măsuri anulării pensiilor de serviciu și efectele acesteimăsuri. Invocă decizia nr. 29 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție

Invocă si decizia C. din 6 decembrie 2011 pronunțată în cauzele

44232/11/ și 44605/11, în care se arată în esență că:

În lumina principiilor stabilite în jurisprudența C., măsura luată de S. în ceea ce îl privește prin L. nr. 1. îl determină să suport o sarcină disproporționată si excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. astfel încât consideră că S. a depășit marja sa de apreciere si a rupt justul echilibru Între cerințele de interes general ale colectivității si protecția drepturilor fundamentale ale individului. Această sarcină excesivă și disproporționată rezultă din reducerea cuantumului pensiei cu peste 75% pe o durată nedeterminată de timp.

S-a invocat încălcarea prevederilor arte 14 din C., precum și a art. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 la C. pentru apărarea D. O. și a Libertăților fundamentale (Roma, 4. XI. 2000), precum și arte 21 din Carta D. Fundamentale a U. E..(publicata în OJ. C. nr.83 din (...)), arte 9 din L. 119 din 2010 si arte 2 din OUG nr.59 din 2011.

Curtea a stabilit că în ceea ce privește necesitatea instituirii egalității de tratament, în egală măsură, constituie discriminare atât a trata diferențiat persoane aflate în situații similare sau compatibile, cât și a trata identic persoane aflate în situații diferite, așa cum de altfel a arătat Curtea E. a D. O. în cauza Thlimmenos contra Greciei (2000).

În acest sens invocă prevederile arte 5 ale OUG nr.97 din 16 noiembrie

2011.

S-a invocat încălcarea prevederilor arte 7 alin. 1 si 2 din L. nr.119 din

2010, art. 2 din OUG nr.59 din 2011 si a art. 180 alin.7 din L. nr.1. potrivit căruia dacă prin schimbarea sistemului de calcul al pensiei rezultă un cuantum mai mic al acesteia, "se păstrează în plată cuantumul avantajos".

Intimata pârâtă C. J. de P. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului și menținerea sentinței atacate.

În motivarea întâmpinării pârâta arată că nu a făcut altceva decât să aplice prevederile legale din L. nr. 1., calculând în mod corespunzător pensia de serviciu, ce a devenit pensie pentru limita de vârstă, modalitatea de calcul fiind aceeași ca în cazul tuturor celorlalte categorii de pensionari.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin art.1 lit. g din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza principiului contributivității.

În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis D. nr.

188045/(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de

(...) o pensie de asigurări sociale de 1.622 lei care înlocuia pensia de serviciu de

16.386 lei, stabilită anterior.

Ulterior, prin decizia emisă în baza OUG nr. 5. de către pârâta C. J. de P. C. la data de (...), s-a revizuit pensia reclamantului, noul cuantum brut al pensiei de 2.364 lei.

În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:

În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat întemeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea

Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. 1 - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-

12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).

În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1.,

Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, următoarele: „(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din

31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecțieide neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.

1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) carea variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan

Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";

În ceea ce privește D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. F., Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., în considerentele acestei hotărâri s-a avut în vedere că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai

2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S-a reținut că statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

Cu privire la acest aspect, Curtea E. a D. O. a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. S-a remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar

Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea E. a D. O. a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs constată că soluția primei instanțe este corectă, sens în care va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea dreptului de proprietate sau a principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu.

În concret, în urma recalculării, respectiv a revizuirii reclamantul a beneficiat de o pensie de asigurări sociale de 2.364 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în luna septembrie 2010 în cuantum de 859 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.

Întrucât prin L. 1. nu se pune în aplicare dreptul U., în cauză nu se poate reține că prin recalcularea pensiei recurentului s-a încălcat Carta drepturilor fundamentale a U. E.. De altfel, Curtea de Justiție a U. E. s-a pronunțat în mod similar într-o cauză având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare referitoare la interpretarea articolului 17 alineatul (1), a articolului 20 și a articolului 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a U. E., respectiv O. din 14 decembrie 2011 (cauza C-434/11).

Motivele pentru care s-a solicitat de către reclamant anularea deciziei de revizuire, sunt identice cu cele s-a solicitat anularea deciziei de recalculare emisă în temeiul L. nr. 1., nefiind invocate temeiuri de drept diferite, astfel încât Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat în mod corect și dispozițiile OUG nr. 5..

Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.

PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. V. M. împotriva Sentinței civile nr. 7091 din 21 iunie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECATORI

S.-C. B. I.-R. M. C. M.cu opinie separată în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței, admiterii acțiunii și a cererii completatoare

GREFIER

G. C.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud. fond: E. B.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamantul M. V. M. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale potrivit art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie subliniat în acest sens că re clamantul s -a adre sat instanței

pentru proteguirea unui drept de secur itate socială, consid erând că pensia sa

de serviciu era un „bun";, în sensul jurisprudenței C., pe care acesta avea

speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit decizieinr.188045/(...), în temeiul L. nr.223/2007, pentru o vechime efectivă ca personal navigant profesionist- de 25 de ani, o vechime totală de peste 48 de ani, un stagiu de 19 de ani în grupa I-a de muncă.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princip alul său motiv de

nemulțumire și chi ar nelămurire cu p rivire la situația no uă creată în urma

recalculării este, în primul rând, c ă dr ep tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un

"drep t c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de

muncă pe care l -a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.223/2007.

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni

nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi

analiza în cele ce u rmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a

aprecia dacă, în urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era

sau nu îndreptățit să se bucure în continuare de bunul său.

Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de exemplu în C. W. împotriva

Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns laschimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale."; Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, completdependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentrusupraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptul ui său la pensie de serviciu ca

fiind un drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat -ca fiind un act abuziv al

S., trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care realitățile istorice privind protecția socială în țara noastră, i -au creat acestui particular

convingerea fermă că poate renunța liniștit la un loc de muncă sigur și bine

plătit, la un anumit statut, la o vârstă la care nu îndeplinea încă condițiile pentru a fi pensionat pentru limită de v ârstă, și că se poate baza pe un venit din pensie într-un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rand, în țara noastră, încă din anul 1902 , toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care

aceste reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și

unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilo r ferate, fie că titularii și -au

ex ercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titlurilor

ce posedă cei în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor

anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții t ranzitorii p rivind p ăstrarea drepturilor de pensie

câștigate regăsim și în art.54 din L. g enerală de pensiu ni republicată la

data de (...).

De asemenea, L. p entru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce prive ște pensiunile lor

de bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit diferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în a plicare a legii de

față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor

S. de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la aj utor social acele

persoane care, până la 23 aug ust 1944, au desfășurat o activitate

antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care

au militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -

fasciste, precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat-popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile d e asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decât în

situațiile prevăzu te la art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 dinlege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

P. art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de

stat și de asistență socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la

data prezentei legi , se mențin în conti nuare, atît timp cît sînt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigură ri sociale, prevede a rec alcul are a pens iilor cuven ite conf or m leg isl aț ie i

an ter io are, îns ă, co nf or m art.180 alin .7, "în situația în care cuantumul

pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit în baza

legislației anterioare, se păstrea ză în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tu l ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atel e c are s ă le f or meze conv in gere a f er mă

c ă drep tur ile lor d e pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o decizie def in itiv ă, er au

c âș tig ate, pu tând f i c el mul t rec alcul ate pe al te b aze, index ate, majo r ate, f ăr ă a f i

îns ă af ectat cu an tu mu l pens ie i af late în pl ată, as tf el încât, mai mu l t, nu ave au

n ic iun ele men t c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine pr iv in d plata pe

viitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat î n R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a

dispozițiilor unui sistem de reforma re a pensiilor, c ar e, în speț ă, cu atât

mai mult, s-a vru t a f i conf or m pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile

personalului navigant, prin reglementări speciale, încă din anul 1959.

Astfel, Decretul nr.292/1959, prevedea, la art.2 care sunt categoriile de pensii în cadrul asigurărilor sociale de stat, respectiv: de bătrânețe, de invaliditate, pentru merite deosebite, de serviciu, de urmaș.

P. art. 24 alin.1 lit.a) din acest decret, personalul navigantprofesionist din aeronautica civilă,care nu mai îndeplinea nici una din

funcțiile de navigant profesionist în aeronautica, avea dreptul la pensie de serviciu, d ac ă ave a o vech ime în serv ic iu de cel puț in 20 d e an i ș i î mpl inise

vârsta de 50 de ani.

Conf or m al in.3 d in acel aș i ar ticol, în c az ul în c are personalul navigantprofesionist din aeronautica civilă avea o vechime în funcție de cel puțin

20 ani, însă nu avea vârsta de 50 de ani, fiind oprit să mai exercitefuncții de navigant profesionist în aeronautica civilă, avea drept lapensie de serviciu tranzitorie.

De asemenea, toate legile de asigurări sociale de stat ulterioare

(Decretul nr. 416/1953, L. nr. 27/1966, Decretul nr. 215/1977, L. nr.

3/1977, L. nr. 1.) tratează pensiile cuvenite acestei categorii de personal în mod distinct, prin prevederi speciale, derogatorii, stabilind vârste de pensionare obligatorii și stagii complete de cotizare cu mult reduse față de ceilalți salariați, precum și încadrarea în grupa I-a de muncă cucaracter permanent, respectiv condiții speciale de muncă, vechime suplimentară în muncă în raport cu numărul orelor de zbor, de tipul de aeronavă și funcția îndeplinită.

Astfel, conform art.11 din L. nr. 27/1966, personalul navigant

profesionist din aero n au tic a c iv il ă ave a d rep t l a pens ie in tegr al ă pen tru l imita de

v ârs tă l a î mpl in ire a v ârs te i de 50 de an i, d ac ă ave a o vech ime în serv ic iu de cel

puț in 25 de an i, b ărb aț ii ș i 20 de an i, f e me ile, în c al itate de pe rson al n av ig an t.

Conform alin.3 din acel aș i ar ticol, pers on alul n av ig an t pr of es ion is t d in

aeron au tic a c iv il ă c are ave a vech ime a ceru tă în munc ă, în ace as tă c al itate,

ceru tă pen tru acord are a pens ie i in tegr ale pen tru l imita de v ârs tă, d ar nu a

î mpl in it v ârs ta de 50 de an i ș i er a opr it d e org anel e co mpe ten te s ă mai exerc ite

f uncții l a bordul aer on avelor, deo arece n u mai corespunde d in punc t de vedere

psihofizic, avea drept la o pensie tranzitorie.

P. art.1 și art.2 alin.2 lit.e) din Decretul nr.215/1977, având în

vedere condițiile, complexitatea, solicitarea mai mare și importanța

muncii, au fost în cadrate în grupa I de muncă, cu car acter permanent,

locurile de muncă ale personalului navigant din aviația civilă care

realizează numărul de ore de zbor minim prevăzut, pe diferite tipuri de

aeronave și funcția îndeplinită, în anexa nr.1.

Conform acestei anexe, pentru personalul navigant din aviația

civilă, la stabilirea pensiei se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în

grupa I de muncă, câte 2 ani.

De asemenea, art. 17 din L. nr.3/19 77, prevedea că personalului

navigant din aviația civilă care avea o vechime în muncă de cel puțin 25

de ani, bărbații și 20 de ani, femeile, la stabilirea pensiei i se lua în

calcul o vechime suplimentară potrivit legii, în raport cu numărul orelor

de zbor, de tipul de aeronavă și funcția îndeplinită.

Pe această bază, personalul navigant avea dreptul, l a cerere, să

fie pensionat la împlinirea vârstei de 50 de ani.

Personalul navigant care nu avea vechimea în muncă prevăzută de

alin.1 avea dreptul să i se ia în calcul ve chimea suplimentară stabilită

potrivit legii. În aceste cazuri nu se reduce limita vârstei de pensionare.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un dr ep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data adoptării L. nr.1., a H. nr.737/201 0, cât și la data emiterii deciziei

administrative nr.188045/(...), de „. a pensiei sale din data de (...),

dispozițiile L. nr. 223/2007 privin d această catego rie de pensie de

serviciu erau în vigoare, fiind abrogate abia după jum ătate de an de la

data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Pr ac tic, ne abrog ând pr in L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. pr iv ind s tatu tul personalului aeronautic civil, chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii u n drept câștigat, cel care le conf erea statutul de pensionar din serviciul aeronautic civil, cons ider ând c ă î n aces t f el, măsur a

lu ată v a ap ăre a do ar c a o reducere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i,

de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o a f ectare subs tanț ial ă ș i

irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i ace s tor a, în sensul el imin ăr ii pens iilor de

serviciu.

În acest context, recurentul-reclamant a suferit, prin decizia nr.

nr.188045/(...), o ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin

diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea

calității, a statutului de pensionar din serviciul aeronautic civil, în

condițiile în care L. nr.223/2007, le gea în baza căreia i s -a recunoscut acest drept, prin decizia nr. nr.188045/(...), era în vigoare.

Trebuie remarcat, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând că prevederile L. nr.223/2007, în baza cărora i s-a stabilitpensia de serviciu, nu au fost abrogate prin dispozițiile L. nr.1., recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar din serviciul aeronautic civil, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într- un singur act normativ.

P. disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelorde acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ceprevede că: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuiedeterminate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anu mite norme au făcut obiectul modificării,

completării sau ab rogării lor implicit e es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri d eosebite, în care la elaborarea și

adoptarea unei re glementări nu a fost posibilă identificarea tuturor

normelor contrare, îns ă în speț ă nu ne pu te m af la în preze nț a unu i ase mene a

caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile

de perso ane c are benef ic iaz ă de pen s ii în te me iul unor leg i spec iale, ac te

normative printre c ar e se af lă ș i L. nr.223 /2007.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuriluate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitorbeneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea

EDO a reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul reclamanților er a cel stabilit prin

această lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația

în speță, în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pens iilor de serviciu cu

un anumit procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.223/2007, lege învigoare, eliminând dreptul reclamantului la pensie în serviciul aeronautic civil,

la statutul de pensio nar în acest sistem, cu toate drepturile a ferente, actuale și viitoare.

În speță, decizia contestată, nr.188045/(...), prin care a fost stabilităreclamantului o pensie de 1622 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.g), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter speci al, cuvenite sau a flate în plată ";, secalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art. 3 din L. nr. 1., legiuitorul precizează că aceste

pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu

caracter special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primează în cauză sublinierea unor aspecte particulare

ale pensiilor de se rviciu ale personal ului aeronautic na vigant din aviația

civilă, care, în lipsă de practică judiciară neunitară la data pronunțării

deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și J ustiție , nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s- ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art.1 din legea respectivă.

A. aspec te spec if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a inger ințe i

S. în drep tul recl ama n tulu i, sun t ur măto ar ele :

I. pensia de serviciu stabilită în temeiul art. 43, 44, 50 din L. nr.

223/2007 privind statu tul person alulu i aeron au tic c iv il n av ig an t d in av iaț ia

c iv il ă d in R., er a un drept de securitate socială pe care legea l -a acordat

reclamantului, având în vedere „condițiile speciale de muncă existente

în mediul aerian, în care acesta și -a desfășurat a ctivitatea, ce sunt

specificate la art. 31 și 42 din lege, respectiv: suprasolicitarea psihică

și nervoasă, stres ul, zgomotul inte ns și de lungă d urată, pericolul,

nocivitățile, radiațiile și radiațiile c osmice, substanțele chimice toxice,

accelerațiile și vibrațiile .

A. condiții care, d e -a lungul timpului, au fost considerate ca fiind

foarte vătămătoare, grele și periculoase, iar în prezent, speciale, în care

și-a desfășurat mu nca reclamantul ti mp de 25 de ani, a u fost recunoscute,

astfel cum am menționat anterior, de toate legile de asigurări sociale din

țara noastră, aceasta fiind și motivația care a stat la baza inițiativei

legislative din anul 2007, de relua re a vechilor regl ementări privind acordarea pensiei de serviciu.

II. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate

socială, pensia de serviciu, nu au fos t decât în ultimă i nstanță pentru

bătrânețe, ci, în primul rând, de natură economică, fizică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a consider at necesară stabilirea pensiei de serviciu a recla mantului au fost r iscurile activității

de personal aeronautic, cu toate solicitările, riscurile, privațiunile,

responsabilitățile a ferente, precum și pierderile de veni turi ca urmare a

pensionării din acest sistem la o vârstă la care acesta se afla încă în

cursul vieții active, și practic, pentru a presta o altă activitate lucrativă,

ar fi trebuit să urmeze noi forme de pregătire profesională, să depună alte

eforturi pentru ob ținerea unui loc d e muncă care să îi asigure lui și

familiei sale cele necesare traiului, aceasta în condițiile în care starea

sănătății fizice și psihice i -ar mai fi permis prestarea unei munci.

III. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul că a af ectat, direct, dreptul la pensie

al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „bun"; al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând u n drept de protecți e socială complex , ce constituia un substitut a dreptului la muncă, acordat de către S. român.

IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c -h din L. nr.1., au pronunțat hotărâri de suspendare a executării acestei

hotărâri și de anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga

omnes, constatând cauze de aparență de nelegalitate, respectiv de

nelegalitate a dispozițiilor acestui act normativ î n b aza căruia a fost

emisă decizia contestată în cauză.

V. În cauză nu se poate reține că recurentul „cumula"; două tipuri

de pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea

plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la pensie de serviciu.

Astfel, în cazul personalului aeronautic civil, deși, potrivit art.46 alin.1 din L. nr. 223/2007, odată cu stabilirea cuantumului pensiei de serviciu se

stabilește și pensia pentru limită de vârstă din sistemul public,acordată personalului aeronautic civil navigant profesionist conform legii nr.1., conform

alin. 2 al aceluiași articol, doar în cazul în care cuantumul pensiei de serviciu calculat conform acestei legi era mai mic decât cel al pensiei dinsistemul public, se acorda cuantumul cel mai avantajos.

I.Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei

de serviciu a reclamantului.

Chiar prin E. de motive a inițiatorilor L. nr.223/2007 s-au reținut

următoarele:

"Legislația română cu privire la stat utul personalului aeronautic

navigant din Aviația civilă ar trebui s ă se adapteze celei internaționale în

domeniu și să aib ă în vedere respo nsabilitatea, valoarea, multitudinea

factorilor de risc, complex itatea acestei categorii de elită, alături de mediul aerian în care își desfășoară activitatea și efectele nocive asupra

organismului uman.";

S-a mai arătat că desfășurarea activității aeronautice de zbor se face sub incidența: A. factorilor externi: chimici (lipsa de oxigen, lipsa de umiditate),fizico-mecanici(temperatură, presiune, radiații ultraviolete, undele de înaltăfrecvență, radiațiile cosmice, zgomotul, încărcarea electrostatică a organismului), forțele turbulente (vibrațiile, zgomotul), factori de deplasare

geografică( desincronizările de ritm biologic, modificările de metabolism);

B.factorilor umani: claustrarea, volumul de muncă ridicat pe unitate de timp, influența condițiilor meteo asupra factorului decizional, situații critice în timpul zborului.

"Ca efect al activității de zbor, personalului ae ronautic navigant

profesionist, prin programul variat de curse de zi și de noapte pe care le

execută, își deregle ază metabolismul și ritmul biologic f ață de cel al unui

om obișnuit, fiind ob ligat să -și impună or e de somn și de mas ă într -o puternică contradicție cu normalul biologic.

Datorită acestui as pect, personalul aer onautic civil naviga nt nu poate

avea o viață de familie obișnuită și nu poate participa la o viață socială

normală. Riscul la nivelul activității de zbor este cel mai mare producător de stres, deoarece pilotul, ca urmare a stimulilor cerebr ali, este obligat să

decidă în numai câteva secunde, cu implicații directe penale și materiale.

Desfășurarea activității la bordul avioanelor presupune factori

permanenți de ri sc și responsabili tate și fa c îndre ptățită așezarea categoriei de personal aeronautic civil navigant într-o grupă specială de

muncă, cu salarizare specială și nivel de pensie coresp unzător, care să

recunoască acești factori: risc de via ță; risc de acciden te; risc penal și financiar; risc familial; risc sporit în expunerea la boli profesionale, cu

precădere la cance r - în acest sens ex istă materiale, studii de detaliu,

statistici, cercetări de specialitate efe ctuate de specialișt i în domeniu, din

care rezultă spera nța limitată de vi ață a personalului aeronautic civil

navigant, atât în timpul desfășurării activității, cât și după pensionare .

Studiul dozimetric a l radiațiilor pe timpu l zborului efectuat d e organisme

internaționale de profil (cum a fost cel prezentat la C. I . de la F. din 1994) a

concluzionat că "nivelul radiațiilor crește dramatic o dată cu altitudinea,

nivelul acestora se dublează la fiecare 1500 m altitudine, astfel, zborurile frecvente la altitudini mari (11000-12000 m) reprezintă un risc foarte ridicat, deoarece, au arătat specialiștii, mortalitatea în rândul personalului aeronautic civil navigant profesionist a crescut în ultimii ani cu 32%

datorită cancerului de stomac, testicu lar, la creier, cu p recădere în urma iradierii.

Categoria de personal aeronautic civil navigant profesionist nu

poate fi asimiliată și este inconfundabilă față de alte profesii terestre. Ea

se deosebește esențial de toate activitățile terestre prin faptul că se

derulează: într -un spațiu tridimensio nal; într -o continu ă criză de timp; într-o ambianță severă, adesea incompatibilă cu însăși viața.";

"Astfel, s -a constatat că în primii 5 ani după ieșirea la pensie, rata

îmbolnăvirilor grave atinge 90%, iar c ea a mortalității d epășește 40%. A.

studii reliefează efectele nocive asupra organismului uman a factorilor

prezentați, generatori de boli profesionale specifice.";

"Efectele tuturor factorilor menționați, se cumulează în decursul anilor

de zbor, astfel că uzura acumulată e ste ex trem de ridicată, capacitatea

organismului de re cuperare fiind diminuată corespunzător anilor biologici,

iar numărul celor care reușesc să ajungă la anii de pens ie este diminuat,

speranța de viață după pensionare e ste dramatic scăz ută, media fiind între 56-58 de ani.";

"Astfel, este nec esară o reglemen tare legală privind statutu l

personalului aeronautic navigant profesionist, care să legifereze cu

character permanent obligațiile, răs punderile, drepturile, condițiile de

ieșire la pensie ș i modul de calcul al acesteia, pent ru categoria de personal aeronautic civil navigant profesionist.";

Prin avizul înregistrat sub nr.999/(...) la Senatul R., C. L. a avizatfavorabil propunerea legislativă, reținând că: "Prezenta propunere legislativă are ca obiect reglementarea statutului personalului aeronautic civil navigant profesionist din Aviația Civilă din R., considerat ca o c ategorie specială ,

datorită calităților și pregătirii polivalente, exigențelor de selecție foarte

ridicate, creșterii rolului acestui personal în scopul transportului pasagerilor în

condiții de maximă siguranță, factori lor externi și umani care produc efecte

nocive asupra organismului uman și factorilor permanenți de risc și

responsabilitate.";

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în

ceea ce privește statutul categoriei de personalul din care fă cea parte

reclamantul, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la

consacrarea lor leg islativă, în pensii i nechitabile în ansa mblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea

Constituțională de-a lungul anilor, ace asta apreciind că drepturile stabilite

prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar

compensații parțiale ale inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr. 20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în ace st sens că, tot Curt ea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu

contravin prevederilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru

deputați și senatori, ci și pentru alte categorii soc ioprofesionale, cum sunt

magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate

aceste cazuri, nu este contrară prev ederilor art.16 din C. și se ju stifică

prin specificitatea activității acestei categorii socioprofesionale.";

III. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în

mod indirect, și/sau mai ales, unui alt „bun"; al reclamantului, respectiv

dreptul la muncă, ce include și dreptul l a salariu.

Dreptul reclamantului la pensie de serviciu, în temeiul temeiul art.

43,44 din L. nr. 223/2007, respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi

atât la momentul cererii de pensionare, cât și, ulterior, prin actualizare,

precum și celelalte d repturi de protecție socială reglementate de această lege au fost tocmai cauza care l-a deter minat pe reclama nt să renunțe la

dreptul său la muncă, în anul 2008, când acesta avea doar vârsta de 51 de

ani și 4 luni.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, în temeiul Anexei nr.9 la O. nr.340/2001 de aprobare a N. metodologice de aplicare a L. nr.1., precum și a Anexei nr.5 la L. nr.2., la vârsta de 65 de ani, în luna februarie 2022.

Prin urmare, recurentul-reclamant avea, potrivit legislației îndomeniu, speranța ca, prin plata pensiei de serviciu, să poată realizavenituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în carear fi avut posibilitatea să-și continue activitatea ca personal aeronautic,asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea sa pentru înscrierea la pensie.

Trebuie subliniată, î n aceste sens, și lipsa absolută de previzibilitate

a măsurii ce a afe ctat în mod substa nțial dreptul recur entului la pensie

de serviciu, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010^{, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr.}

1., în aceeași perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr.

329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 20 10, măsurile prev ăzute de L.

cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare lareîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de

stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plățilorcompensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățilecompensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi

afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

Mai consider că, pentru munca prestată în calitate de pilot,

recurentului i s-au recunoscut, prin L. nr.223/2007, o serie de drepturi

cu caracter de re munerație, printre care plata salar iului și a altor

drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar și plata pensiei de

serviciu, după încetarea raporturilor de muncă. Ac estor drepturi le

corespunde obligația corela tivă a S. , ca angajator, pr in diferitele sale

instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost

reglementate, avâ nd în vedere fapt u l că, la fel ca și s alariul, și pensia

de serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal

Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a decis că toate formele de

pensie ocupațională constituie un element de remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere la adop tar e a D. 9. a C.

d in (...), de mod if ic ar e a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de secur itate soc ial ă,

as tf el cu m rezul tă d in pre ambulul acestui act comunitar.

În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an he t Alge meen burge rl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în cauza C-351/00, Pirkko Niemi, un siste m de pensie pentru funcționari intră în domeniul de aplicare al principiului ega lității de remunerare, în condițiile în

care sistemul de pensii se referă la o anumită categ orie de lucrători,

prestațiile se plăte sc în baza relației acestora de munc ă cu angajatorul public, în cadrul unui sistem ce face parte din sistemul general prevăzut

de lege, iar prest ațiile depind în mod direct de ve chimea în muncă

realizată și sunt calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului .

A. statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P. E.

ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

Des igur, aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de î nc adr are în munc ă ș i de munc ă, dar

consider că trebuie reținută califica rea, garanțiile și implicit,

recunoașterea ca drept sui generis, izvorând din rapo rturile de muncă

sau de serviciu, pe care Curtea de J ustiție a C. E. o a cordă drepturilor

beneficiarilor unor asemenea forme de prestații de se curitate socială,

asimilându-le noțiunii de remunerație , apreciindu-le c a f iind pl ătite în b az a

rel aț ie i de munc ă al aces tor lucr ător i cu ang ajatorul publ ic, d rep tur ile de pens ie

av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i

juridice.

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., prin hot ărârea pronunțată la data de

(...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o contestație

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acest ei obligații nu face

uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință

cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de

dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la L. cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în această cauză, dar și în C. F. M. și A. G. S. contra R., rezul tă că dreptul la pensie de serviciu era datorat recurentului

în temeiul raporturil or sale de muncă, î n calitatea acestuia de pilot în aviația

civilă, potr iv it d ispoz iț iilor L. nr.223/200 7, c are er a în v igo ar e la data emiteriideciziei administrative de recalculare.

Astfel, obligația S . trebuia îndeplini tă astfel cum ace asta a fost

asumată ^{, respectiv ca orice ". de rem unerație";, iar această obligație nu}

poate fi considerată ca fiind executat ă, potrivit principiilor generale ale

dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata}

unei pensii datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie .

Faptul că tot S. era cel care trebuia să plătească atât pensia de

serviciu, ca eleme nt de remunerație , în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigurări sociale de stat, în calitate de asigurător, a permis

practic, în speță, confuz iunea celor două drepturi și în final, înlocuirea

dreptului reclamantului cu un alt d rept, nesolicitat d e către acesta, și

care nu poate constitui o executare întocmai a obligației asumate.

P. disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează pe

principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, recurentul și -a

executat cu bun ă -credință toate obligațiile sale decurgând din

raporturile de muncă, mai ales cea privind prestarea muncii, în

condițiile deosebit de grele menționate anterior. În consecință, S. are

obligația de a -și e xecuta, cu bună -credință, toate îndatoririle asumate

prin L. nr.223/200 7, deci să plăteasc ă reclamantului p ensia de serviciu,

astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt apli cabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea oblig ațiilor civile, și

anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimații trebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a obți ne de la

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare totală sau

parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptul

la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia

„creditorul nu poat e fi silit a primi alt lucru decât acela care i se

datorește, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentului este, în speță, acela de a obține obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridic e dintre

părți.

În ceea ce privește noul Codul civil , se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitoru l este ținut să pro cure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană trebuie să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația

la care se angajează debitorul.

P. art.1270 din același cod, contractul valabil încheiat are putere de

lege între părțile contracta nte.

De asemenea, conform art.1272 Cod civil, un contract valabil

încheiat obligă nu numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate

urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau

echitatea le dau contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au

fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu

puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în

vedere faptul că, potrivit art.7 din această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igur ăr i soc iale repr ez in tă venituri de înlocuire pentru

p ierdere a to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a ur mare a bătrân eții, invalidității

sau decesului"; , ori, pens ia de serv ic iu a recuren tulu i nu po ate f i înc adr ată în

vreuna dintre aces te c ategor ii de pres taț ii, av ând în vedere r iscur ile soc iale

l imitativ prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost acordată acestuia, prioritar, nu

pentru a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru

acoperirea unor riscuri decurgând din specificul activității prestate în

cadrul aviației civile.

Av ând în vedere cel e reț inu te de c ătre C ur te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G.

S. con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii

republicat, S., în cadrul marjei sale de apreciere, avea posibilitatea, cu

respec tare a cond iț iil or leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege,

măs ur i de d imin u ar e a pens ie i de servc iu, pe per io ad a cr ize i econo mice, as tf el

cum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L. nr.118/2010, dar nu

s ă el imin e, pr in L. nr .1., drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l în locu iasc ă, în f az a

execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G.

S. con tr a R., atu nc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo ar e ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au tor ităț ile nu po t

ref uza în mod del ibe r at pl ata aces tor a atâta timp c ât d ispoz iț iile leg ale r ămân î n

vigoare.

Având în vedere f aptul că dreptul la pensie de servi ciu își are

izvorul în contractul individual de m uncă al reclamantului, în timp ce

dreptul la pensia de asigurări socia le, își are izvor ul în contractul de

asigurare socială, con sider că recure ntul în niciun caz nu putea fi lipsit

de dreptul la pens ie de serviciu recu noscut de o lege î n vigoare și, cu

atât mai mult, nu se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile

unei legi organice, dar din domeniul asigurărilor social e.

De asemenea, perio ada de 2 ani în car e acesta a încasat l ună de lună

pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

Mai trebuie amintit aici și faptul că u n sistem de reform are ce afectat atât de radical drepturile reclamantului nu a fost însoțit de o perioadă de

tranziție corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu

bună-credință a drepturilor tuturor participanților la raportu rile juridice,

adaptarea particularilor la noua situație creată, ci a fost pusă în executare

în termen de 30 de zile de la adoptarea H. nr.737/2010, dată în organizarea

aplicării L. nr.1..

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a -și lua, în

cunoștință de cauz ă și din timp, în c ursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei ca urmare

a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii facultative, cu

componentă ocupațională .

Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile

private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de

1 iulie 2006, iar cel privind pensiile facultative, prin L. nr.204/2006.

În condițiile în care legislația ce-l privea ar fi prevăzut că dreptulla pensia de serviciu, respectiv partea ce se suportă de la bugetul de stat, se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acesteia, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare și, probabil, cu siguranță, nu ar fi renunțat în această situație la dreptul său la muncă până la vârsta limită stabilită de lege.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

IV. Motivație pri vind aspectele d e aparență de nelegalitate,

respectiv, de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate, prin hotărâri

judecătorești pronunțate de instanțe de cont encios administrativ din

țară, hotărâri cu efect erga omnes.

Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal s -a dispus suspendarea

executării acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia .

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților și intervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care serefeă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a stabilit în acest sens că: „chiar dacă există un text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesulpublic care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de natură financiară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietate invocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru, reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civilă nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B.,

Secția a V. -a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a

dispus suspendarea executării H. nr.737/2010 până la pronunțarea

instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția

comercială, de contencios admin istrativ și fiscal , a suspendat

executarea H. nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Prin sentința civil ă nr.1575/(...), pro nunțată în dosaru l nr.(...) a C.

de A. B., s-a dispus suspendarea executării H.nr.737/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui actadministrativ.

P. art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, h otărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași arti col , suspendarea executării actuluiadministrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai trebuie menționat că, Î nalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -unproces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat,

este echitabil ca acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați ."; "…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...)

- act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes,

ca și sentința recurată .";

Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal s -a dispus anularea H. nr.737/2010.

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nus-ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu

70-80% atinge chiar substanța dreptului.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantului și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acestuia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării Ordonanței de U. nr.5. , care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurentul, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.5., s-a dispus abrogarea H. nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, re formatoare, adoptată și pusă în

ex ecutare la scurt timp, după două luni de la adoptarea L. nr.1., și -a produs efectele prin lipsirea recurentului de pensia de serviciu și diminuarea cuantumului pensiei sale cu un procent de 94%, lunar, timp

de un an de zile, până la adoptarea O. nr.5. .

Din preambulul O. nr.5. rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Î n ceea ce privește modul de soluționare a recursurilor formulate

împotriva sentințelor de suspendare a executării, respect iv anulare a H.

nr.737/2010, menționate anterior, se reține că:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),

Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a pronunțat asupra recursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul,a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii a instanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), nu era soluționat nici la data emiterii deciziei de revizuire contestate în cauză, prin cererea completatoare.

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casați e și Justiție abia la data de (...), după abrogarea H. nr.737/2010, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de govern,

ca fiind rămasă fără obiect .

V. Argumentația în sensul dreptului unitar al reclamantului la

pensie de serviciu.

Reclamantului i s-a stabilit, prin L. nr.223/2007 un unic drept la pensie, cel la pensie de serviciu, cele două componente ale acestuia privind doar sursa din care s-a convenit ca acestea să fie plătite, respectiv statul asumându-și obligația ca partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat, prin bugetul M. M., F. și E. de Ș.

În acest sens, legiuitorul s-a obligat, prin lege specială ^{, să}

plătească categoriei de personal din care face parte și reclamantul, o pensie

de serviciu ce repr ezintă de fapt o i ndemnizație ce are, pe de o parte,

caracter compensatoriu, pentru responsabilitățile speciale, riscurile,

privațiunile cu care aceștia s -au confruntat în cursul vieții active și, pe de al tă

parte, de „. făcut ă în scopul fideliză rii și menținerii personalului care

prestează munca în acest sector de activitate, în anumite condiții.

Recurentul a lucrat astfel cu o convinge re fermă că, la data pensionării, va beneficia de pensie de serviciu, renunțând poate, în acest context, la oferte

de muncă ce era u mai avantajoase d in punct de vedere al salarizării, al

beneficiilor suplimentare ce puteau fi obținute, a condițiilor de muncă, sperând

ca la ieșirea la pensie să se bucure însă de drept uri de pensie stabile, mai

apropiate în ceea ce privește cuantumul lor de veniturile av ute în cursul vieții active.

Tocmai lipsa absolută de previzibilitate a unei legi de „. a sistemului pensiilor de serviciu, niciunul dintre actele normative ce au fost izvor de

drepturi de securit ate socială neprevă zând că diferențele dintre pensia de

serviciu și pensia din sistemul public se vor plăti sub condiția și atât tâmp cât vor exista fondurile bugetare, a determinat lipsa unui interes al acestui particular în stabilirea corectă, reală a părții din pensie c e se plătește din

bugetul asigurărilor sociale de stat.

Practic, această parte din pensia de serviciu a fost calculată de casele

județene de pensii doar pe baza datelor din carnetele de muncă aflate în posesia sa, cu preluarea unor elemente pe care sistemul informatic nu le putea stabili în mod individualizat, raportat la statutul special al pensionarilor, fără

luarea în considerare a tuturor venituri lor realizate în cursul vieții active de

către aceștia și a celo rlalte aspecte specifice modului de calcul al pensiei

potrivit L. nr.1. și al celorlalte legi speciale, respectiv vârsta standard corectă,

stagiul complet de cotizare aplicabil, perioadele lucrate în grupele de muncă

sau în condiții speciale/deosebite de m uncă.

Pentru asemenea erori, pensionarii ce realmente au fost pensionați în temeiul L. nr. 1. au formulat și formulează încă contestații succesive de la dataintrării în vigoare a acestei legi, (...) și până în prezent, pe care le-au supus de- a lungul timpului jurisdicției asigurărilor sociale.

De altfel, prin L. nr.1., drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar fi

obținut potrivit legii generale a pensiilo r din sistemul public, fără luarea în considerare a statutului special al acestora, în speță, a recurentului, și maimult, punerea gra bnică în plată a d repturilor astfel „re calculate"; într-un termen de doar 30 de zile de la data hotărârii privind aprobarea metodologiei de recalculare, fără o perioadă tranzit orie, a determinat și stabilirea unor

pensii greșit calculat e potrivit L. nr. 1., a stfel cum legiuitorul a constatat după un an de zile, chiar prin preambulul O. nr. 5..

Chiar și în cazul recurentului, se poate astfel observa, analizând chiar modul în care i s-a "recalculat"; pensia, că acestuia, deși are un stagiu realizat ca personal navigant de 25 de ani, nu i s-a recunoscut nici cel puțin dreptul la un stagiu complet redus de cotizare, fiind raportate drepturile sale de pensie la stagiul complet de cotizare general, de 31 de ani și 8 luni, deși, conform art.20 alin.1 lit.c, coroborat cu art.43 alin.2 și art.77 alin.2 din L. nr.1., această categorie de personal avea recunoscut dreptul la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.

Pe de altă parte, dacă s-ar fi dorit stabilirea unui sistem într-adevăr echitabil de pensii, s-ar fi recunoscut și recurentului, în calitate de pilot, ca fiind stagiu complet de cotizare, stagiul minim de cotizare de 20 de ani prevăzut de art. 43 alin.1 din L. nr.223/2007.

În acest sens trebuie menționat că, în cadrul altui proces de recalcularea pensiilor din sistemul public, în conformitate cu principiile L. nr. 1., respectiv cel reglementat prin H. nr.1550/2004 și O. nr.4/2005, au fost prevăzute norme derogatorii, speciale privind stagiile complete de cotizare, ce vor fi utilizate în acest proces, tocmai pentru a asigura stabilirea echitabilă a acestora, prin luarea în considerare a condițiilor legislației speciale în temeiul căreia s-au acordat inițial drepturile la pensie.

Astfel, potrivit art.2 alin.4 din Normele metodologice de evaluare a

pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de

stat potrivit legislați ei an terioare datei d e 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile L. nr. 1., norme ce fac parte integrantă din H. nr.1550/2004, pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în

condițiile prevăzu te de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este

vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pe nsie prevăzută de aceste acte normative.

Conform N. tehnice emise de C. N. de P. ș i alte D. de A. S. în aplicarea H. nr.1550/2004, înregistrate sub nr.5388/(...), s-au stabilit următoarele:

"În înțelesul Hotărârii G.ui nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare

reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la

data deschiderii dreptului la pensie de care pensionarul beneficiază la data

începerii operațiunilor de evaluare, sau care i se cuvine la această dată.";

P. punctului A.4.6. din aceste norme tehnice, "În situația pensiilor stabilite potrivit prevederilor Hotărârii G.ui nr.478/1990, cât și a celor stabilite potrivit Decretului-lege nr.114/1990, stagiul complet de cotizare ce se va utilize la determinarea punctajului mediu anual, este de 20 de ani pentru

persoanele care au desfășurat activitate în l ocuri încadrate în grupa I de

muncă și de 25 de ani pentru persoanele care au desfășurat activitate în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.";

Conform art.4 din Decretul-lege nr.114/1990, personalul navigant din

aviația civilă care r ealizează anual un număr de ore de z bor, de salturi ori

starturi, în raport d e funcția îndeplinită , se încadrează în g rupa I de munca

sau grupa II de munca, potrivit criteriilor prevăzute în anexa nr. 4 .

Luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani ar fi fost o măsură echitabilă și pentru faptul că recurentul nu și-a continuat tocmai din culpa S., datorită promisiunii de acordare a pensiei de serviciu, activitatea până la vârsta de 65 de ani.

În această situație, reclamantul ar fi avut posibilitatea să obțină astfel venituri salariale încă 14 ani, care ar fi contribuit, desigur, la sporirea considerabilă a punctajului său total, și implicit a celui mediu anual, deci și a cuantumului al pensiei sale.

Consider că venitu rile mari realizate în timpul activită ții de către

reclamant, acesta b eneficiind în perma nență de adaosuri l a salariul de bază

pentru orele de zbor, de numărul de starturi de zbor, astfel cum rezultă din

carnetul de muncă și din adeveri nța de salariu depusă la d osar, care -l situau

pe acesta, în ceea ce privește salarizarea, în topul angajaților, chiar și anterior

anului 1989, nu p uteau conduce, potrivit principiului echității, la stabilirea

unei pensii care este sub nivelul câștigului sa larial mediu brut pe economie

utilizat la stabilirea bugetului de asigurări sociale.

Practic, în anul 2008, între reclamant ș i S. , în calitate de angajator, a

avut loc o conven ție, un acord de încetare a contrac tului de muncă , reclamantul renunțând la dreptul său de a munci încă 14 ani și de primi un salariu motivant, în schimbul primirii, pe viitor, a pensiei de serviciu, iar S. român a fost de acord cu această încetare a raporturilor de muncă, obligându- se să plătească acestuia o pensie specială pentru tot restul vieții, stabilită în temeiul unei legi în vigoare. Recurentul și -a onorat obligația asumată,

renunțând la dreptul său de a munci, în timp ce statul, după trecerea a numai

2 ani, consideră că nu se mai impune executarea obligației asumate prin acea

convenție, dar nici nu mai poate/dorește să -l repună pe reclamant în situația

anterioară încheierii acestui acord, ci stabilește, de această dată, în mod

unilateral, că beneficiarului de pensie specială i se cuvine o altă prestație, respectiv o pensie de asigurări sociale de stat de 1622 lei, deși, în calitate de

pilot, a avut o medi e salarială în ultim ele trei luni anterio are pensionării de

19506 lei.

În condițiile în care se previziona ca la un moment dat să se reformeze sistemul de pensii, S. trebuia să își manifeste cu ani în urmă grija față de cheltuielile bugetare, în primul rând, prin luarea unor măsuri de calculare corectă, încă de la data acordării pensiilor speciale, a părții ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, conform veniturilor reale obținute în cursul activității fiecărui beneficiar și a tuturor celorlalte elemente de calcul prevăzut de L. nr. 1., modificată și completată, ce erau specifice fiecărei persoane în parte, situație în care desigur, s-ar fi diminuat în mod corespunzător și partea din pensie ce are ca sursă bugetul de stat.

Din acest punct de vedere, în lipsa unei previzibilități a modificării politicii în domeniul pensiilor speciale, S. era singurul interesat ca acest cuantum să fie cât mai corect stabilit, lipsa de diligență în acest sens, timp de ani de zile, fiindu-i desigur imputabilă.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietateasa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

P. art. 25 din Decla rația Universală a D. O., orice om are dreptul la unnivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale U. E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune

și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale U. E.,

„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

P. art. 8 din Declara ția Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competenteîmpotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a

reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art.1 din

Protocolul nr.1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussenîmpotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva

Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului

Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un

drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul

adițional la C. este aplicabil.

P. jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important

să se ia în considerare dacă dreptul reclamantului de a primi pensie în cauză a

fost încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la

pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie

subliniat faptul că, deși, astfel cum am menționat ante rior, instanțele de

contencios administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și

instanțe de asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în

contestațiile împotriva deciziilor individuale de recalculare, au semnalat

nelegalitatea măsurii de recalculare a pensiilor de servic iu, acesta a luat

anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...),prin adoptarea O. nr.5..

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ

individual contest at în cauză, cu repunerea recuren tului în situația

anterioară emiterii acestuia.

Trebuie avut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată

în cauză, în care, as tfel cum am mențion at anterior, L. nr.22 3/2007 mai era în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.2. privind sistemul unitar de pensii publice, ca re abroga, începân d cu data de (...), d ispozițiile acestei legi privind pensiile de serviciu.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuieavute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în

funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare

ș i analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -

sociale care urmează să fie reglement ate, a istoricului l egislației din acel

domeniu, precum și a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai

mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor

interne și ale armo nizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu

tratatele internaționale la care R. este p arte, precum și cu j urisprudența C. E.a D. O..

În cazul în care s-ar fi respectat aceste dispoziții nu s -ar fi ajuns la

situația de a se constata, la un an de la emiterea unei decizii ce se bucură

de privilegiul prealabilului, de la i ngerința neașteptată în drepturile reclamantului, printr-o măsură radi cală, de recalcula re superficială a

pensiei sale, că mai este necesară încă o etapă de revizuire a drepturilor sale de pensie.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Păduraru contra R., Curtea E. a

D. O. a arătat că: "odată ce a fost a d optată o soluție de către stat, ea

trebuie implementată cu o claritate ș i coerență rezonabi le pentru a evita

pe cât posibil inse curitatea juridică ș i incertitudinea pe ntru subiecții de

drept la care se re feră măsurile de a plicare a acestei s oluții; în acea stă

privință, trebuie s ubliniat faptul că incertitudinea, fi e ea legislativă,

administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita

statului.";

Prin decizia contestată, "de recalculare"; a pensiei de serviciu, la o

dată la care di spozițiile L. nr. 223/2007 mai e rau în vigoare,

reclamantului nu i s-au diminuat doar drepturile de pensie.

În realitate, principala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în

timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei

adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.737/ 2010 și a O. nr.5. implică L. SA DE

S.UTUL DE PENSI.AR DIN SERVICIUL AERONAUTIC CIVI L și prin aceasta,

L. SA DE P. PE C. I-O O. A(...) L. N., ÎN S. A. P. S. DE S., în luna martie a

fiecărui an cu procentul care să acopere integral rata inflației din anul

precedent.

Aceasta constituie o pierdere însemn ată pentru recure nt, întrucât

este lipsit de o măsură de prote cție socială ce av ea menirea de a

garanta acestuia o menținere a pensiei sale la un nivel apropiat

ultimului venit avut în viața activă, ori simplele indexări acordate de

către S. doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor determina în timp o

scădere treptată, tot mai accentuată, a pensiei acest uia în raport cu

ultimul venit avut în activitate.

A. dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația recurentului,care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bineremunerat, la vârsta de 51 de ani, în plină viață activă, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia cu certitudine o pensie de serviciu apropiată de ultimul său venit din muncă.

Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-a determinat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii

acestora, respectiv a L. nr.223/2007, drepturi ce decurgeau din calitatea

reclamantului de pensionar din ser viciul aeronautic civil, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acestuia nu numai la data emiter ii sale, ci și pe

termen lung, respectiv pentru toată viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și î n ipote za în care s-a r considera ingerinț a statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost}

de natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de

proprietate trebuie să păstreze un echilibru just înt re ex igențele

interesului general al comunității și imperativele apă rării drepturilor fundamentale ale individului.

P. art.10 din Chart a comunitară privi nd drepturile funda mentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel

suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă

și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate

de către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor profesiei de personal aeronautic navigant amintite anterior, pentru cei 25 de ani de vechime

în această calitate, precum și în schimbul acordului său de a renunța la

funcția sa și la remunerație, la vârsta de 51 de ani, acord determinat

tocmai de ex istența unor dispoziții le gale care îi garanta u în cursul vieții

măsuri de protecție s ocială, respectiv a celor prevăzute de L.

nr.223/2007, printre acestea fiind și dreptul la pensie de serviciu.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentului, pensia medie lunară pe econo mie sau indemniz ația socială pentr u pensionari, ci,

întrucât această măsură a afectat indirect dreptul a cestuia la muncă,

implicit la salariu, S. neputând asigu ra acestuia o repar ație în sensul ca

acesta să fie repus în drepturile sale de pilot î n activitate, controlul de

proporționalitate trebuie să pornească de la câștigul pe care acesta l -ar fi

putut obține din muncă în anul 2 010, situație în ca re este evident că

recalcularea pens iei sale la suma de 1622 lei, con stituie o sarcină

ex cesivă pe care trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egal e de pensionare

pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna eg alizarea tuturor

pensiilor, întrucât s e raportează chiar l a condițiile de pensi onare care sunt, în

speță, astfel cum am arătat anterior, cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

P. art.79 din Constituie, C. L. este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și

coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației R..

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar C. L. a arătat că: „… atât în statele membre ale U. E.,

cât și în legislația altor state, există și alte categorii profesionale care

beneficiază de sisteme proprii de pensio nare, în funcție de i mportanța socială a

muncii prestate,… ";

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul

stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a p ropriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C.

C., 86 de judecători prezenți di n totalul de 113 judecători în funcție în cadrul

Î . C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea hotărârii

nr.2 a Secțiilor Un ite ale instanței s upreme, de sesizar e a instanței de

contencios constituțional cu neconstituționalita tea dispozițiilor L. nr. 1., în

ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că aceste a contravin

prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale.

S-a susținut prin această sesizare că: "…legea criticată impune o

pierdere ireversibilă a pensiei de servic iu, aceasta echiv alând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C.

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea

criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului

la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială

a cuantumului pen siilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin

legea criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Prot ocolul nr.1 și a juris prudenței C.

E. a D. O. referi toare la aceste di spoziții, drepturile care decurg din contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la

pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din

Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un

just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o

sarcină execsivă și d isproporționată. Î ntr-o astfel de situație, există o încălcare

a art.1 din Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului

rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. ( C. Kjartan

Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drep turilor patrimoniale prevăzută de legea c riticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora

le este aplicabilă o s arcină excesivă și di sproporționată, fără a menține un just

echilibru între int eresul general și imperativele prot ecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită

pentru anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în

cazuri excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce

înseamnă ca măsur a aplicată să fie jus tificată de scopul le gitim urmărit ( C.

Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Preșe dintele Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și

Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1. ";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta

echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din

Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor om ului și a libertăților

fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura

luată, dreptul recla mantului de a prim i pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s-a ajuns l a o atingere adus ă esenț e i drep tulu i l a pens ie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri demuncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. are dreptul la securitate juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate să nu-l pună pe acesta într-o situație total, substanțial disproporționată față de cea în care acesta se afla la data când și-a părăsit locul de muncă și a renunțat la salariu, în cursul vieții active, în schimbul promisiunii statului de a-i plăti o pensie într-un cuantum apropiat salariului.

Cum S. nu poate aduce reclamantului, în prezent, reparația cuvenită, pentru imposibilitatea onorării/executării angajamentului asumat de a-i plăti pensia de serviciu, în sensul repunerii acestuia în situația anterioară, respectiv de a-i fi oferită posibilitatea întoarcerii la vechiul loc de muncă și a obținerii salariului pe care l-a avut, se reține că, în cauză, ingerința S. în dreptul de pensie a acestuia, ce avea menirea tocmai să-i ofere protecția cuvenită, pentru riscuri sociale de natură psihologică și economică, este una nelegală, nejustificată și disproporționată.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul M. V. M., cu modificarea în parte a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. și a anulării deciziei nr.188045/(...), cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, respectiv menținerea în plată a pensiei de serviciu.

Drept consecință a anulării deciziei de recalculare a pensiei de serviciu consider că se impunea și anularea actelor administrative subsecvente, respectiv a deciziilor nr.274879/(...) și nr.274879/(...), de revizuire a cuantumului pensiei stabilite prin decizia de recalculare, ce au făcut obiectul cererii completatoare formulate în cauză.

Pe lângă aspectele menționate anterior, consider că mai trebuie avute în vedere, cenzurând legalitatea și temeinicia deciziilor de revizuire mai sus menționate și următoarele:

D. de revizuire emisă în temeiul O. nr.5. constituie o nouă ingerință a S., de fapt a puterii executive, în dreptul recurentului la pensie, după ce instanțe de contencios administrativ au semnalat aparența de nelegalitate și chiar nelegalitatea recalculării pensiilor de serviciu, prin hotărâri definitive și executorii, ingerință ce a intervenit în timp ce primul act administrativ ce a afectat dreptul său la pensie specială era încă în faza evaluării, din punct de vedere a legalității, de către jurisdicția competentă.

Mai consider că dre ptul reclamantului a fost afectat printr-o decizie de

rev izu ire c are înc alc ă ar t.20 ș i 22 d in O. n r.5..

P. art.20 din O. nr.5., stabilirea pensiei revizuite se face prin decizieemisă de casele teritoriale de pensii, care va cuprinde în mod obligatoriu

temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza revizuirii.

Art.22 din aceeași ordonanță prevede că procedura de stabilire, plată, recalculare, suspendare, reluare și încetare a pensiilor revizuite potrivit metodologiei din anexa la acest act normativ, este cea prevăzută de L. nr.2..

P. disp.art.171 din L. nr.2., la data i ntrării în vigoare a acestei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art.1 din legea nr.1. privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul prezentei legi.

Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au

statuat, în privința actelor administra tive, mai ales a c elor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte

unilaterale trebui e să îmbrace for ma scrisă, să cu prindă în chiar

conținutul lor motivarea în fapt și în drept a măsurii luate și să fie

comunicate, aduse la cunoștința persoanelor interesate în mod legal.

Art.31 alin.1 și 2 din C. garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

De asemenea, art.24 alin.1 din Consti tuția R. garantează dreptul la apărare.

Î n speță, decizia nr.274879/(...) emise de C. J. de P. C. , c ontestată în

cauză, nu cuprinde în concret nicio motivare în fapt a măsurii luate prin aceste act, a erorilor de calcul constatate, a căror revizuire a fost necesară, purtând doar mențiunea că au fost emise în temeiul O. nr.5..

Astfel, se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,motivarea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se suprimă

drepturi sau situații juridice individuale , cum este cazul în speță, aceasta trebuind să fie sufic ient de precisă astfel încât motivul act ului să transpară clar și trebuie să fie intrinsecă actului, adică trebuie conținută nu neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintreînscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.

Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior formulării contestației, cât și exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.

De asemenea, în lipsa motivării actului decizional, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor publice, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ, neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.

Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită de lege autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din L. nr.554/2004.

Nemotivând măsura luată, ce privește revizuirea drepturilor de pensie ale

recurentului, pe lângă faptul că au fost încălcate drepturile acestuia la

apărare și la infor mare, nu a fost de monstrat în cauză că interesul public impunea o asemen ea vătămare a drep tului reclamantului, cu atât mai mult cu cât, actul administrativ emis în temeiul L. nr.1. era încă în curs de evaluare

în cadrul jurisdicției asigurărilor sociale.

Mai mult, în raport de cele menționate anterior privind sta giul complet

de cotizare stabilit în cazul reclamantului, se constată că acesta nu a fost corectat nici prin decizia de revizuire a pensiei sale.

De fapt, recurentului, recalculându-i-se dreptul la pensie i s-au acordat,

astfel cum rezultă din decizie, aut omat majorările de punctaj prevăzute de O.

nr.100/2008, fără ca acesta să aibă posibilitatea anterior de a opta pentru calcularea pensiei prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 25, respectiv 20 de ani.

De altfel, o atitudine onestă a administr ației în cadrul acestei schimbări

drastice a categoriei de pensie acordate recurentului și a mo dului de calcul al acesteia ar fi reprezentat-o informarea acestuia asupra punctajului mediu

anual și a pensiei c e ar fi rezultat, în c ele două variante, r espect iv cea prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 2. de ani, în loc de 31

de ani și 8 luni, și cea în care stagiul complet de cotizare este cel stand ard, dar cu majorarea punctajelor pentru perioadele lucrate în grupele de muncă, și s - ar fi dat posibilitatea reclamantului să opteze pentru una dintre aceste variante.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că se impunea admiterea

recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, admiterea acțiunii și a cererii completatoare formulate de către reclamant.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 3498/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 3755/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 4631/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4474/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1532/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3498/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3755/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 729/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 699/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3226/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale