Decizia civilă nr. 5079/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5079/R/2012
Ședința publică din data de 11 decembrie 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta C. G. L. împotriva sentinței civile nr. 1309 din 11 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată CASA DE PENSII S. A M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 decembrie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.2096/100/(...) pe rolul T. M., contestatoarea C. G. L., în calitate de moștenitoare a defunc. C. G., în contradictoriu cu intimații: CASA DE PENSII A M. A. N. și S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat instanței anularea deciziei privind revizuirea pensiei nr. 46443 din data de (...) emisă de intimată în temeiul O.nr.1. și a deciziei de recalculare a pensiei nr. 46443/(...), menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei nr. 0. emisă la data de (...), în baza Legii 1., menținerea naturii juridice a pensiei tatălui contestatoarei și anume aceea de pensie de serviciu, cu obligarea intimatei la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre pensia stabilită prin decizia 0. emisă la data de (...), în baza L. 1. și cea acordată prin decizia atacată, calculată de la scadență și până la plata efectivă a acesteia.
În subsidiar, se solicită admiterea contestației și recalcularea pensiei tată- lui contestatoarei, având în vedere aplicarea greșită a dispozițiilor legale în vi- goare.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că tatăl său a lucrat în cadrul M., fiind pensionat pentru limită de vârstă, având un stagiu realizat efectiv de 34 ani, 1 lună și 2 zile.
Prin decizia privind revizuirea pensiei nr.46443 din (...), i-a fost revizuită pensia în temeiul O.nr.1., iar prin decizia 46443 din (...), i-a fost recalculată pensia în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Împotriva ambelor decizii contestatoarea a formulat contestație prealabilă la C. de C. de pe lângă MAN, dar până la înregistrarea acțiunii, contestațiile nu au fost soluționate.
Contestatoarea a mai arătat că la emiterea deciziei contestate au fost încăl- cate dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția R.iei privind principiul ne- retroactivității și dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la C. deoarece a fost privată de un bun, precum și art. 14 din C., art. 17 din Declarația Universală a D. O..
S-a mai invocat încălcarea principiului dreptului câștigat.
Cu privire la cuantumul pensiei, contestatoarea a apreciat că acesta este incorect stabilit, constituind o eroare în activitatea de revizuire, având în vedere prevederile art. 2 alin. 4 și 5 din O.U.G 1.. În situația în care din vina exclusivă a statului, prin intermediul instituțiilor sale, nu se poate reconstitui venitul lunar pe care defunctul l-a realizat, acesta este depunctat, utilizându-se cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar de- ținut, ceea ce este evident că pe de o parte, nesocotește dreptul de proprietate și, pe de altă parte, încalcă principiul drepturilor câștigate.
Contestatoarea a mai arătat că are serioase rezerve în ceea ce privește mo- dalitatea de stabilire a punctajelor anuale și a celor legate de grupa de muncă, în- scrise în decizia de revizuire și în buletinul de calcul atașat. Din studiul deciziei de revizuire rezultă că nu este certificată conformitatea cu originalul a următoa- relor date: cuantumul lunar al veniturilor obținute și al stagiului de cotizare, ve- chimea în serviciul militar și vechimea totală în muncă, perioadele suplimentare acordate pentru activitatea desfășurată în grupa I și II de muncă.
S-a mai arătat că, din anexele la decizia de revizuire nu rezultă care sunt documentele care au stat la baza calculului pensiei militare, în conformitate cu prevederile O.nr.33/2002 modificată și aprobată prin L. 2., care reglementează eliberarea certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale.
Prin precizarea și completarea la acțiune formulată la data de (...), contestatoarea C. G. L. a solicitat și anularea deciziei de revizuire a pensiei nr.46443/(...), menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei nr.01013906 emisă la data de 3 iunie 2003 în baza O.G. nr.7/1998, menținerea naturii juridice a pensiei și anume aceea de pensie de serviciu, obligarea la plata diferențelor de pensie ce vor rezulta și a dobânzilor legale aferente.
În subsidiar, contestatoarea a solicitat și recalcularea cuantumului pensiei sale, având în vedere aplicarea greșită a dispozițiilor legale în vigoare.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. de P. S. a M. a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale active a contestatoarei, iar pe fond, a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de revizuire a pensiei tatălui său, care a decedat la data de (...). Deși potrivit art.84 din L. 2. privind sistemul unitar de pensii, copiii beneficiază de pensie de urmaș dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ potrivit legii, până la terminarea acestora, dar nu mai mult de vârsta de 26 de ani, s-a arătat că la momentul introducerii contestației nu s-a făcut dovada că aceasta este beneficiara unei pensii de urmaș, și, mai mult chiar, dacă aceasta ar fi fost beneficiara unei astfel de pensii, obiectul dedus judecății ar trebui să fie contestarea acesteia și nu a deciziei de revizuire a pensiei emisă pe numele tatălui.
Prin sentința civilă nr. 1309/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. F. P., prin D. G. a F. P. M. și, în consecință, s-a respins acțiunea purtată în contradictoriucu această intimată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași hotărâre s-a respins acțiunea civilă formulată de către contestatoarea CORDOȘ G. L., în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A
M. A. N.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a contes- tatoarei, instanța a apreciat-o neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestatoarea este beneficiara unei pensii de urmaș după tatăl său, în a- cest sens fiind emisă decizia nr. 46443/(...), drepturile de pensie fiind stabilite începând cu data de (...). Chiar anterior emiterii deciziei de pensie de urmaș, contestatoarea s-a adresat cu contestație la C. de contestații din cadrul MAN, privind revizuirea și recalcularea pensiei tatălui său, apreciind că are interes, deoarece în funcție de pensia stabilită în favoarea acestuia urma să se stabilească și pensia de urmaș.
Față de considerentele reținute, prima instanță a apreciat că contestatoarea are calitate procesuală activă în cauză.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Finanțelor Publice a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, susținând că nu are raporturi juridice cu contestatoarea, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția bugetară revenind Guvernului, potrivit art.17 alin. 1 din L. 500/2002.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intima. M. F. P., instanța a reținut că aceasta este întemeiată, între contestatoare și acest intimat neexistând niciun raport juridic care să justifice chemarea acestuia în judecată.
S-a mai reținut că lipsa calității procesuale pasive a M. F. P. este reținută și în decizia nr. 10 din (...), pronunțată pe recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție care, potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțele de judecată. Așa fiind, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a in- timatului M. F. P. și a respins acțiunea formulată de contestatoarea C. G. L. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele: Tatăl contestatoarei a avut calitatea de cadru militar și a beneficiat de pen- sia de serviciu acordată conform L. nr. 1.. După intrarea în vigoare a L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensia de serviciu a devenit pensie în interesul L. nr.19/2000, fiind emisă o decizie în acest sens. Ulterior, după intrarea în vigoare a O. nr.1. a fost emisă decizia cu nr. 46443 din data de (...) de revizuire a pensiei, prin care a fost efectuată recalcularea pensiei, conform prevederilor acestui act normativ, stabilindu-se un cuantum al pensiei de 2.789 lei, începând cu data de (...). Potrivit O. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională: - art. 1 - P.le prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari. - art. 4 - P.le recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare rămân în plată în cuantumurile rezultate în urma recalculării. - art. 18 alin. 1 - Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M. A. N., Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul R. de I. - art. 18 alin. 2 - În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza do- cumentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. 1. La data de (...), se emite decizia de recalculare a pensiei prin care se stabilește un cuantum al pensiei de 3.100 lei, începând cu data de (...). Împotriva ambelor decizii, contestatoarea a formulat contestație la C. de C. a M. A. N., contestație care nu a fost încă soluționată. Analizând deciziile atacate prin prisma dispozițiilor legale interne, incidente în cauză, așa cum au fost redate mai sus, prima instanță a constatat că acestea au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale. Decizia de revizuire a avut ca temei juridic dispozițiile O. nr. 1., care, la art. 1 alin.1 prevede că: „ P.le prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin.4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari";. Așadar, instanța de fond a reținut că pensiile se revizuiesc, iar scopul revizuirii, cuprins în preambulul O. nr.1., este acela de a corecta printr-o nouă metodologie de calcul, disfuncționalitățile apărute în procesul de recalculare a pensiilor conform metodologiei aprobate prin H. nr. 7., pe care o și abrogă. Cu privire la neretroactivitatea legii și conceptul de drepturi câștigate, prima instanță a constatat că dispozițiile L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale O. nr. 1. se aplică pentru viitor, reglementările cuprinse în aceasta neintervenind asupra prestațiilor sociale deja încasate de contestatoare, prestații care, într-adevăr se subsumează ideii de „. câștigate";. Prin urmare, s-a constatat că actul normativ prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale tatălui contestatoarei nu este retroactiv și nu încalcă drepturile câștigate, ci modifică pentru viitor o situație juridică născută anterior, reglementările sale fiind aplicate numai de la data intrării în vigoare și doar pentru viitor. Cât privește încălcarea dispozițiile art. 1 Protocolul 1 la C., tribunalul a reținut că în jurisprudența Curții E. a D. O. se statuează faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și inten- sitatea politicilor sale în acest domeniu. În speță, s-a reținut că nu este vorba de o privare de proprietate, chiar dacă se consideră că, contestatoarea are un „. în sensul C.i, întrucât prin recalcularea pensiei sale nu s-a produs o reducere substanțială a cuantumului acesteia. Din această perspectivă, s-a constatat de către tribunal că ingerința statului apare ca fiind proporțională în raport cu interesul particular al contestatoarei afectat prin măsura de recalculare a drepturilor de pensie. I. a apreciat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat- reducerea pensiei și scopul legitim urmărit - reducerea cheltuielilor bugetare. Curtea E. a D. O., în Cauza Muller contra Austriei, a subliniat faptul că, deși art. 1 din Protocolul 1 la C. garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, „acest text nu poate fiinterpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum";. În aceeași cauză, Curtea a decis că „o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bă- trânețe";. În consecință, s-a reținut că în cazul contestatoarei nu a avut loc o reducere substanțială a nivelului pensiei tatălui acesteia de natură a conduce la concluzia afectării substanței dreptului de proprietate, astfel că acțiunea de contestare a drepturilor de pensie stabilite în temeiul O. nr. 1. apare ca ne- întemeiată și a fost respinsă ca atare. Prima instanță a mai reținut că contestatoarea s-a rezumat în contestație la aspecte ce evidențiază încălcarea principiilor constituționale referitoare la nere- troactivitatea legii, interzicerea discriminării, încălcarea dreptului de proprietate, punând în dezbatere critică dispozițiile L. nr. 1. și ale O. nr.1., care statuează obligația recalculării drepturilor de asigurări sociale stabilite prin legi speciale și integrarea lor într-un sistem unitar de pensii publice. Or, prin decizia nr. 871 din (...), Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile L. nr. 1. sunt constituționale, iar prin decizia nr. 9. 06 iulie 2011 s-a statuat că dispozițiile OUG nr. 1. sunt în acord cu Constituția. Cu referire la criticile privind calculul pensiei, tribunalul a constatat că susținerile contestatoarei nu au fost dovedite, iar din analizarea comparativă a buletinului de calcul cu înscrierile din carnetul de muncă și celelalte înscrisuri depuse în probațiune, cu mențiunile din deciziile contestate, nu rezultă niciun fel de neconcordanțe. În consecință, instanța a respins contestația întrucât măsura revizuirii pensiei de serviciu cuvenită tatălui contestatoarei și cea a recalculării acesteia, a fost una legala, aceasta producându-și efectele doar de la data intrării în vigoare a O. nr.1.. Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamanta C. G. L., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: Recurenta susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii. Astfel, în mod greșit a apreciat prima instanță că prevederile legale mai sus menționate nu ar avea un caracter retroactiv și că nu aduc atingere principiului dreptului câștigat, atâta vreme cât este cât se poate de evident că măsura privind revizuirea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, a nesocotit grav prevederile art.15 alin. 2 din Constituția R.iei. Prin decizia nr. 830/2008, Curtea Constituțională a statuat că:„ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. L. nouă însă este aplicabilă, de îndată, tuturor situațiilor ce se vor constitui, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (...)";. S-a mai arătat că în același sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 375/2005, nr. 57/2006 și nr. 120/2007, prin care, în părțile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legale câștigate anterior. În avizul consultativ dat de C. legislativ cu privire la proiectul de L. privind sistemul unitar de pensii se arată că: „În cazul de față, deoarece măsurilepropuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au un caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după intrarea în vigoare a proiectului, nu și la situațiile deja existente";. Ca atare, s-a arătat că însuși C. legislativ, for care veghează la respectarea principiilor elaborării normelor, avertiza puterea legislativă că normele legale trebuie să vizeze numai situațiile pentru viitor, nu și cele prezente, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivității legii. De asemenea, se mai arată că, C. legislativ a apreciat că: „pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui, implicit, o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pentru viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia";. Cu toate acestea, se arată că legiuitorul român a adoptat O. nr. 1., încălcând principiul constituțional mai sus enunțat. C. Legislativ a mai apreciat că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. R., în vigoare, la momentul calculării. O recalculare a acestor pensii, care au fost acordate legal, ar însemna o încălcare de către stat a propriei legislații, iar a o modifica retroactiv, ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept. De asemenea, conform principiului drepturilor câștigate, orice drept, indiferent de natura sa, trebuie acordat chiar dacă pentru cazurile apărute ulterior, acesta este diminuat. Modificarea retroactivă a unor drepturi civile câștigate nu este posibilă fără a se încălca prevederile normelor legale, precizate mai sus";. Se mai arată că în mod greșit reține prima instanță a reținut că nu se aduce atingere principiului dreptului câștigat, atâta vreme cât acest principiu a fost consacrat de către Curtea de Justiție a U. E.,care arată că: „dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse";. De asemenea, recurenta arată că, acest principiu a fost consacrat și de Curtea Constituțională care a stabilit că „în cazurile în care, din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat va fi mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior";. Se consideră astfel că în mod greșit prima instanță a reținut în mod expres că: „actul normativ prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale contestatorului nu este retroactiv și nu încalcă drepturile câștigate, ci modifică pentru viitor o situație juridică născută anterior";, deși este limpede faptul că, în realitate, legea a retroactivat. S-a mai arătat că greșită este și opinia primei instanțe potrivit căreia nu poate fi vorba despre privarea de un bun, întrucât aceasta s-a limitat a reține, în mod superficial, un singur aspect și anume că „nu s-a produs o reducere substanțială"; a cuantumului pensiei acestuia, însă, a omis să cerceteze și să combată toate argumentele pe care recurenta le-a invocat în susținerea încălcării flagrante a dreptului de proprietate. Astfel, din punct de vedere constituțional, O. de U. nr.1. încalcă Constituția R.iei în ceea ce privește neretroactivitatea legii civile și garantarea dreptului de proprietate, fiind în contradicție cu prevederile art.15 alin. 2 și ale art. 44. Recurenta susține că prin O. de urgentă nr.1. s-a încălcat un drept dobândit de către recurentă, identic sau similar dreptului de proprietate, ca urmare a prestației pe care a executat-o și a statutului special care i-a fost conferit de L. nr. 1. privind pensiile militare de stat, , abrogată prin L. nr. 2.. Fiind vorba, așadar, despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul legii menționate, recurenta consideră că legiuitorul nu avea dreptul de a îl modifica în cuantumul său printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel, înseamnă că a încălcat prevederile art. 44 și art.15 alin. 1 din Constituție, fiind în prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări, mai ales dacă că pensia s-a diminuat cu peste 75%. Că este vorba despre un veritabil drept de proprietate care, prin aplicarea legilor interne și emiterea deciziei contestate a fost violat rezultă din următoarele: Se mai susține că în opinia Curții E., putem vorbi despre un drept de proprietate în condițiile în care reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă"; de a-l vedea concretizat, astfel încât recurenta a avut un drept de proprietate asupra pensiei sale, câtă vreme nu doar a avut o speranță legitimă în realizarea și primirea ei, ci a și primit-o efectiv. Referitor la existența bunului și încălcarea art.1 din Protocolul adițional la C. E. a D. O., s-a arătat că, din hotărârea pronunțată cauza Muller contra Austriei rezultă că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe. Se consideră că relevantă pentru întărirea acestei idei este și cauza Pravednaya contra R.iei (hotărârea din 18 noiembrie 2004) prin care s-a stabilit că, prin privarea de dreptul de a primi o pensie într-o sumă determinată într-o hotărâre definitivă, statul a deranjat echilibrul echitabil existent între interesele aflate în joc. În consecință, Curtea a hotărât în unanimitate că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul adițional la C. Pe de altă parte, recurenta a mai arătat că nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute de lege în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al titularului asupra acelui bun, și anume: - privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie; - ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică; - să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional. De asemenea, se arată că jurisprudența C.i a mai adăugat o condiție specifică situației de privare de proprietate și anume, necesitatea indemnizării corespunzătoare a titularului dreptului. Tot ca o situație jurisprudențială s-a impus o condiție comună, atât în privința privării de proprietate, cât și în materia limitărilor acestui drept, prevăzute de paragraful 2 al art. 1 din Protocolul nr. 1, respectiv, orice limitare trebuie să fie proporțională cu scopul avut în vedere la instituirea ei. Se mai susține că fosta Comisie a decis, cu valoare de principiu, că: „o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor dreptului intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite, în scopul vizat; privarea de proprietate trebuie să menajeze un just echilibru între exigențele de interes general și imperativele fundamentale ale individului, în special prin indemnizarea rezonabilă și proporțională a valorii bunului, acordată titularului acesteia."; (C. EDH, (...), nr. 19734/92m X c/Italia). În ceea ce privește existența unei ingerințe, reducerea pensiei, prin decizia de revizuire atacată și lipsirea recurentei de a mai primi vreodată sumele de bani de care beneficia anterior, se consideră că aceasta reprezintă o ingerință gravă, care a avut ca efect privarea de bunul său, în sensul avut în vedere de teza a doua din primul paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În ceea ce privește condiția ca privarea de proprietate să fie prevăzută de lege, s-a arătat că această condiție este îndeplinită, întrucât O. nr. 1. este un act normativ precis, accesibil și previzibil în sensul jurisprudenței C.. În ceea ce privește condiția ca ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică, potrivit expunerii de motive a O. nr. 1. această O. de urgență a fost adoptată „Întrucât în termenul prevăzut de L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de reca1culare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a reca1culat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";. Se consideră că preambulul acestui act normativ nu menționează nicio cauză de utilitate publică. În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței cu scopul urmărit, se consideră că ingerința este proporțională cu scopul urmărit dacă s-a menținut un .just echilibru"; între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. Recurenta mai arată cu privire la posibilitatea controlului de proporționalitate, trebuie reținut faptul că, „instanța de contencios european a drepturilor omului, a statuat faptul că o reglementare a folosinței bunurilor care urmărește un interes general poate constitui o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 datorită disproporționalității, consacrând principiul unui real control de proporționalitate pentru măsurile restrictive de proprietate, începând cu hotărârea din 29 aprilie 1999 și confirmată ulterior printr-o jurisprudență constantă";. C. - M.a Cameră, csassagnou și alții împotriva Franței, paragraf 85). Se mai arată că, în jurisprudența sa, Curtea E. a reținut că „o interferență cu respectarea bunurilor trebuie să respecte „un echilibru just"; între cerințele interesului general al comunității și cerințele de protecție individuală a drepturilor fundamentale. Preocuparea pentru realizarea acestui echilibru se reflectă în structura art. 1, astfel că trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit";. (Pressos Compania Naviera SA și alții contra Belgia (paragraful 38), Sfintele mănăstiri împotriva Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994, pag. 23, etc.). Prin urmare, recurenta consideră că, în aceste condiții, trebuie determinat dacă măsura litigioasă respectă justul echilibru necesar și dacă această măsură nu a obligat-o să suporte o sarcină disproporționată, situație în care trebuia să fie luate în considerare modalitățile de compensare prevăzute de legea națională. În această privință, se arată că, Curtea a statuat deja că, „fără plata unei sume rezonabile în raport cu valoarea bunului, privarea de proprietate constituie, în mod normal, o atingere excesivă și că lipsa totală a despăgubirilor nu poate fi justificată în domeniul art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în împrejurări excepționale."; (cauza ex-regele Greciei și alții împotriva Greciei, cererea nr. 25701/94, paragraful 89, cauza Broniowski împotriva Poloniei, cererea nr. 31443/96, paragraful 176). Recurenta arată că, potrivit statuărilor instanței de contencios european a drepturilor omului, „dacă o reformă radicală a sistemului politic și economic al unei țări sau situația sa financiară poate justifica, în principiu, limitări draconice ale despăgubirilor, atare circumstanțe nu pot fi formulate în detrimentul principiilor fundamentale care decurg din C. cum ar fi, de exemplu, principiul legalității și cel al autorității și efectivității puterii judecătorești"; (cauza Broniowski împotriva Poloniei, cererea nr. 31443/96, paragrafele 175, 183 și 184). „Cu atât mai mult, absența totală a despăgubirilor nu se poate justifica nici măcar în context excepțional, în prezența unei atingeri aduse principiilor fundamentale consacrate prin C.. (Hotărârea din 21 iulie 2005 în cauza Străin și alții împotriva R.iei, publicată în M. of. nr. 99 din 2 februarie 2006, paragraful 53). „Privarea de proprietate impune, așadar, statului obligația de a-l despăgubi pe proprietar, pentru că, fără plata unei sume rezonabile, raportate la valoarea bunului, măsura ar constitui o atingere excesivă a dreptului omului la respectarea bunurilor sale, consacrat de prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Imposibilitatea de a obține fie și o despăgubire parțială, dar adecvată în ipoteza unei privări de proprietate, constituie o rupere a echilibrului între necesitatea protecției acestui drept și asigurarea realizării unor imperative de ordin general, care, eventual, au impus-o";. (Akdivar și alții împotriva Turciei, cererea nr. 21893/93, hotărârea din 16 septembrie 1996, Yagtzilar și alții împotriva Greciei, nr. 41727/98, paragraful 40, Jantea împotriva R.iei, hotărâre a din 4 noiembrie 2008, paragraful 30). Or, se susține că, deși privarea de dreptul de proprietate asupra pensiei de serviciu este prevăzută de lege, aceasta nu este justificată de o cauză de utilitate publică și nici nu este conformă cu principiile generale ale dreptului internațional mai sus menționate, iar prin O. nr. 1. nu s-a conferit posibilitatea recurentei de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză, iar Guvernul României nu a invocat nicio circumstanță extraordinară pentru a proceda în această manieră abuzivă. Mai mult decât atât, se invocă faptul că privarea de dreptul de proprietate al recurentei s-a făcut fără ca aceasta să fie despăgubită în vreun fel pentru acest lucru. Se mai invocă faptul că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a S.ui R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, atâta vreme cât prin decizia nr. 2. pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii s-a reținut că S. are calitate procesuală pasivă raportat la partea necontributivă a pensiei. De fapt, recurenta arată că acesta este și motivul pentru care a solicitat introducerea acestuia în cauză. În drept, se invocă disp.art.304 pct.9, 312 alin.1 și 3 Cod.proc.civilă. Prin concluziile scrise depuse la dosar, M. A. N., pentru C. de P. a M. A. N. a solicitat respingerea recursului formulat de recurentă, cu menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Analizând recursul formulat de reclamanta C. G. L., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Recurenta a formulat acțiunea în calitate de succesoare a tatălui său, C. G., decedat la data de (...), astfel cum rezultă din certificatul de deces seria DZ nr.2. emis de P. M. B. M. De asemenea, începând cu data de (...), aceasta este și titulara unei pensii de urmaș. Se mai reține că tatăl recurentei, C. G., avea stabilită, prin decizia nr.0./(...) o pensie militară de serviciu, în temeiul L. nr.1., care a fost periodic actualizată, astfel încât, în luna decembrie 2010, aceasta era în sumă brută de 3387 lei, astfel cum rezultă din mandatul de plată depus la fila nr.44 dosar de fond. Prin decizia nr.46443/(...) emisă de M. A. N. -D. F.-C., s-a recalculat această pensie militară în temeiul L. nr.1. și a H. nr.7., începâ nd cu data de (...) , stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie de asigurări sociale de stat î n sum ă brută de 1661 lei. Această decizie pute a fi contestată confo rm disp.art.14 alin. 1 din H. nr.7., în termen de 30 de zile de la comunicare la comisia de contestații pensii. Astfel, art.14 din H.7. privind recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prevede că : „(1) Împotriva deciziilor de pensie recalculate se poate introduce contestație în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații care fun- cționează în cadrul M. A. N., M. Administrației și Internelor și Serviciului R. de I. (2) Deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță, potrivit pre- vederilor L. nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare."; De altfel, potrivit art.7 alin.1 din L. nr.1., procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit acestei legi este cea prevăzută de L. nr.19/2000, cu modificările si completările ulterioare. Ori, conform disp.art.88 din L. nr.19/2000, decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă. Curtea reține că, practic, trecerea de la o categorie de pensie la alta, respectiv de la pensia militară de serviciu, la o pensie de asigurări sociale stabilită potrivit „algoritmului de calcul a L. nr.19/2000"; s-a făcut prin această decizie nr.46443/(...), emisă de M. A. N.-D. F.-C.- în temeiul L. nr.1., act pe care tatăl reclamantei-recurente, în calitate de titular al dreptului la pensie, nu a înțeles să îl conteste în termenul legal, acesta rămânând definitiv. De altfel, C. G. a primit, în urma emiterii acestei decizii și mandatul depus de către contestatoare la fila nr.42 dosar de fond, cu pensia brută în cuantum de 1661, însă în cauză nu s-a probat contestarea deciziei de recalculare, prin care, practic, acestuia i s-a stabilit o altă categorie de pensie. Se mai reține că O. nr. 1., menținând provizoriu în plată fostul cuantum al pensiei de serviciu, a instituit doar o etapă de revizuire a cuantumului pensiei militarilor, în condițiile respectării art.1 lit.a) și b) din L. nr.1., în aplicarea căreia a fost dată, deci în aceleași condiții a recalculării pensiilor de serviciu. În consecință, chiar dacă tatălui reclamantei i s-a plătit același cuantum al pensiei până la data de (...), acesta i s-a plătit în temeiul art.1 din L. nr.1. coroborat cu O. nr.1., fără a i se recunoaște prin acesta dreptul la pensia de serviciu pe care o avea în temeiul L. nr.1., cu atât mai mult cu cât art. 7 alin.1 din O. nr.1. prevede că, în cazul pensiilor prevăzute la art. 5 și 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat, după caz, în funcție de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1, iar în alin.2 că sumele de plată se vor achita până cel târziu la data de 31 decembrie 2012, iar sumele de recuperat se rețin din drepturile de pensie, în condițiile legii. Curtea constată în acest sens că S. nu a revocat, după adopt area O. nr.1. decizia de recalculare a pensiei autorului recurentei, nr.46443/(...), cu repunerea acestuia în situația anterioară emiterii acestuia, ci a menținut în plată doar fostulcuantum al pensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei șiregularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire. Se cunoaște din întreaga doctrină că un act normativ (în speță O. nr.1.) nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului de a-i fi plătită în continuare, și începând cu data de (...), o pensie militară de serviciu în cuantum de 3387 lei,
În cauză, recurenta-reclamantă a contestat deciziile nr.46443 din (...), (...)
și (...) emise de M. A. N.-C. de P. S..
Astfel, prin decizia nr.46443/(...) emisă de M. A. N.-C. de P. S.-au fost revizuite drepturile de pensie ale autorului recurentei, în baza O. nr.1., începând cu data (...), acestea fiind stabilite în sumă brută de 2789 lei.
Această decizie a fost contestată de către recurentă, în calitate de succesoare a tatălui său, la C. de C. P., la data de (...).
Ulterior, în urma cererii nr.1871/(...), a fost emisă și decizia nr.46443/(...), prin care s-a stabilit o pensie de asigurări sociale brută de 3100 lei, pentru punctajul mediu anual suplimentar de 0,42418 puncte, corespunzător stagiului adăugat..
Această decizie a fost contestată de către recurentă la data de (...).
Recurentei i s-a stabilit, la data de (...), prin decizia nr.46443, începând cu data de (...), pensia de urmaș în sumă de 1549 lei, respectiv „. din punctajul mediu anual realizat de susținător";, care a fost contestată la C. de contestații pensii la data de (...).
Trebuie subliniat în cauză faptul că deciziile de revizuire emise în temeiul O. nr.1., contestate în cauză, nu revizuiesc cuantumul pensiei
militare de serviciu pe care tatăl recur entei o avea stabilită potrivit L. nr.1., ci pensia de asigurări sociale stabili tă acestuia, începând cu data de (...),
potrivit „algoritmului de calcul a L. nr .19/2000";, prin decizia nr.46443/(...),
emisă de M. A. N.-D. F.-C.- în temeiul L. nr.1..
Curtea constată că, deși recurenta contestă în cauză doar decizii de revizuire a drepturilor de pensie ale tatălui său și decizia prin care i s-a stabilit pensia de urmaș, motivele invocate de către aceasta prin acțiune și cererea de recurs privesc de fapt nelegalitatea recalculării pensiei tatălui său și îndreptățirea sa la menținerea pensiei de serviciu conform L. nr.1., respectiv cele privind nerespectarea principiului neretroactivității legii, a dreptului câștigat, privind încălcarea art.1 din Protocolul adițional la C. EDO, precum și deciziile Curții
Constituționale invocate, jursprudența C. și C.J.C.E., ori, î n cauză nu s -a probat
că tatăl acesteia , C. G., în calitate de titular al dreptului la pensie de serviciu ce i- a fost recalculată prin decizia nr.46443/(...) emisă de M. A. N. -D. F.-C.- întemeiul L. nr.1. și-ar fi exercitat dreptul de a contesta acest act administrativ
înaintea instanțelor de asigurări sociale.
Î n situația în care C. G. și-ar fi exercitat acest drept, recurenta, în calitatea
de succesoare a acestuia și titulară a unei pensii de urmaș care se calculează ca procent din pensia avută de către susți nătorul aceste ia, ar fi fost îndreptățită s ă
continue acest deme rs al tatălui s ău, sol icitând proteguirea dreptului la plata în continuare a pensiei militare de serviciu stabilite în temeiul dispozițiilor L. nr.1. ,
însă, a stfel cum am mai menționat anterior, în cauză nu s -a probat că autorul acesteia ar fi contestat în termenul legal decizia prin care pensia specială militară
a devenit pensie de asigurări sociale în sistemul L. nr.19/2000, acest act
rămânând astfel definiti v, neputând fi repus în discuție în prezentul cadr u procesual.
În ceea ce privește deciziile de revizuire nr.46443 din (...), (...) emise de M.
A. N.-C. de P. S., nu se poate reține că ar fi fost încălcat principiul retroactivității legii, având în vedere faptul că prin O. nr.1. s-a instituit o etapă de revizuire a cuantumului pensiei militarilor.
Potrivit disp.art.107 alin.1 din L. nr.2.: „În situația în care, ulterior stabilirii și /sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și
/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa teritorială, operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.";
Prin urmare, în temeiul O. nr.1. și a disp.art.107 alin.1 din L. nr.2., prin deciziile de revizuire nr.46443 din (...), (...), au fost revizuite drepturile de pensie stabilite prin decizia de recalculare nr.46443/(...), astfel încât în mod corect drepturile de pensie revizuite au fost stabilite începând cu data de (...), dată de la care a operat în cazul autorului recurentei recalcularea drepturilor de pensie militară, în temeiul L. nr.1..
În cauză nu se poate reține nici încălcarea prin aceste decizii de revizuire a principiului drepturilor câștigate, având în vedere faptul că, astfel cum am menționat anterior, nefiind contestată în cauză decizia de recalculare din (...), tatăl recurentei avea stabilită, începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de stat calculată în condițiile L. nr.19/2000.
Mai mult, nu se poate reține în cauză nici că prin aceste decizii de revizuire a pensiei recalculate ar fi fost încălcat dreptul la un „. conform disp. art.1 din
Protocolul adițional la C. EDO și a jurisprudenței C., având în vedere faptul că autorului recurentei i s-a acordat prin aceste acte administrative dreptul la aceeași categorie de pensie, respectiv la o pensie de asigurări sociale, care era deja stabilită definitiv prin decizia de recalculare, care a fost majorată la suma brută de 2789 lei și ulterior, la 3100 lei, față de cea stabilită prin decizia de recalculare nr.46443/(...), de 1661 lei.
Curtea mai constată că, deși prin contestațiile formulate de către recurentă la C. C. de C. P. și prin acțiunea formulată s-au invocat și aspecte de nelegalitate
și netemeinicie a modului în care a fost calculată pensia revizuită a tatălui său potrivit O. nr.1., prin motivele de recurs recurenta nu a mai înțeles să formuleze asemenea critici, limitându-se în exclusivitate la motive ce privesc îndreptățirea tatălui său la plata, și după data de (...), a pensiei militare de serviciu pe care acesta o avea stabilită anterior deciziei de recalculare.
În ceea ce privește pensia de urmaș stabilită în favoarea recurentei prin decizia nr.46443 din (...) emisă de M. A. N.-C. de P. S., se reține că aceasta a fost în mod legal stabilită în temeiul disp.art.89 alin1 lit.a) din L. nr.2., aceasta fiind calculată din „pensia pentru limită de vârstă aflată în plată"; a susținătorului decedat, ori „în plată"; se afla la data acordării acestui drept recurentei pensia stabilită prin decizia de revizuire nr.46443/(...) și nu pensia militară de serviciu ce fusese stabilită susținătorului acesteia potrivit dispozițiilor L. nr.1..
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. G. L. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. G. L. împotriva sentinței civile nr. 1309 din (...) a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G.
G. C.
Red.C.M.;
Tehnored.: C.M./ M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: V.C..
| ← Decizia civilă nr. 20/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2669/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
