Decizia civilă nr. 1589/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1589/R/2012
Ședința publică din data de 3 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I.-R. M.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. împotriva sentinței civile nr. 5446 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul B. G. M., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurentei de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5446 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis in parte acțiunea formulata de reclamantul B. G. M. in contradictoriu cu paratul C. S. DE P. A M. A. SI I., și s-a constatat nulitatea absoluta a Deciziei nr.1. din (...) emisa de C. S. de P. a M. A. și I.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că dreptul reclamantului la pensie pentru limita de vârsta s-a deschis la data de (...) acesta beneficiind de pensie de serviciu pentru activitatea depusa, in temeiul L. nr 164/2001. Pensia de serviciu a reclamantului a fost stabilita prin D. nr.1./(...) de C. de P. a M. A. si I. (f.23 dosar), fiind in cuantum de
1323 lei.
D. nr.1./(...) contestata in cauza de fata, a fost emisa in vederea recalculării pensiei de serviciu a reclamantului, in vederea aplicării dispozițiilor L. nr 1. privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.
Potrivit prevederilor art 1 lit a din L. nr 1. "Pe data intrării în vigoare aprezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat(…)";.
In ce privește legalitatea formala a deciziei contestate, instanța a reținut ca aceasta decizie a fost emisa in vederea punerii in aplicare a L. nr
1., la data de (...), așadar sub imperiul dispozițiilor art 4, art 132 si art 193 din L. nr 263/2010, articole in vigoare începând cu data de 23 decembrie
2010.
Conform prevederilor 4 alin 2 din L. nr 263/2010 "Administrarea sistemului public de pensii se realizează prin C. și prin casele de pensii sectoriale, care se înființează, funcționează și îndeplinesc atribuțiile prevăzute de prezenta lege.";
De asemenea, conform prevederilor art 132 din același act normativ "
Casele de pensii sectoriale se înființează în subordinea M. A. N., M. A. și I. și Serviciului Român de I., după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul B.
(2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. (1).";
Conform prevederilor art 193 din L. nr 263/2010"; Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, cu excepția art. 70 alin. (1), art. 132,
135 și 194, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I.";
In privința algoritmului avut in vedere la stabilirea cuantumului pensiei instanța a constatat ca in vederea calculării cuantumului pensiei reclamantului organul emitent a avut in vedere dispozițiile HG nr 735/2010 cu toate ca la data emiterii deciziei contestate efectele acestei hotărâri de guvern erau suspendate, cu efecte "erga omnes";, prin S. nr 338/(...) a C. de A. C., definitiva si irevocabila prin D. nr 38/(...).
Mai mult, prin sentința civila nr 443/(...) pronunțata in dosarul nr (...) a C. de A. C. s-a dispus anularea dispozițiilor art 2 alin 2,3,4,6 si 7, ale art 6 alin 1,2 si 54 s ale art 10 alin 2 din HG nr 735/2010.
Așadar, calculul pensiei reclamantului s-a efectuat de către un organ fara atribuții in acest sens si in temeiul unor dispoziții legale a căror aplicare era suspendata la data emiterii deciziei de stabilire a cuantumului pensiei, astfel ca decizia contestata apare ca fiind in mod evident nelegala .
Mai mult, deși HG nr 735/2010 a fost abrogata prin OUG nr 1. C. S. de P. a M. A. si I. nu a emis nici pana in prezent o decizie de anulare a deciziei contestate, respectiv o decizie prin care sa se procedeze la stabilirea pensiei reclamantului in conformitate cu dispozițiile L. nr 1..
Pe de alta parte, instanța a apreciat ca se impune analizarea legalității deciziei emise nu doar prin prisma legilor în vigoare ci și a reglementarilor internaționale, urmând a stabili daca normele interne sunt conforme cu dispozițiile dreptului comunitar in materie precum si cu dispozițiile C.i Europene a D. O..
În privința fondului, făcând o amplă analiză a convenționalității măsurii ce l-a vizat pe reclamant prin recalcularea pensiei de serviciu, prima instanță a reținut în esență că, prin emiterea deciziei contestate, a fost încălcat principiul neretroactivității, că L. nr.118/2010 înfrânge stabilitatea, siguranța și coerența legislativă rezonabilă, motiv pentru care nu este îndeplinită condiția legalității ingerinței, că ingerința este una discreționară, că mijloacele utilizate de stat pentru scopul declarat în expunerea de motive a legii sunt insuficient motivate, că mijlocul folosit, de eliminare definitivă a dreptului la pensia de serviciu nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabilă cu caracterul temporar al crizei economice, concluzia fiind că reclamanta a fost supusă unei poveri excesive și disproporționate, măsura aducând atingere dreptului de proprietate al reclamantei, contrar art.1 din Protocolul adițional nr.1 din C. europeană.
În considerarea celor menționate mai sus, constatând inclusiv violarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborate cu cele art. 14 din
C., instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I., solicitând admiterea recursului cu respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului consideră că soluția instanței de judecată este greșită fiind in neconcordanță cu dispozițiile lega le aplicabile in cauza dedusă judecății.
Instanța de fond, în motivarea soluției, a invocat prevederile art. 4 din L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora casele de pensii sectoriale se înființează, funcționează și îndeplinesc atribuțiile prevăzute de prezenta lege. Totodată, potrivit art. 193 din aceeași lege, o serie de articole ale legii, printre care și art. 132, au intrat în vigoare la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I art. 132 având următorul conținut:
(l)Casele de pensii sectoriale se înființează in subordinea M. A. N.
M. A. și I. și Serviciului Român de I. după caz. ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul B.
(2)Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. I sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. 1.
Astfel, apreciază că recurenta avea atribuții în ceea ce privește recalcularea pensiilor întrucât este succesoare de drept a vechii structuri din cadrul M. responsabile cu pensiile, neexistând alt organ specializat care ar fi putut realiza această operațiune.
Cu privire la suspendarea dispozițiilor legale în temeiul cărora s-a făcut recalcularea învederează că sentința civilă pronunțată de Curtea de A. C. prin care s-a suspendat HG nr. 735/2010, act normativ care a stat la baza procesului de recalculare a pensiilor, nu poate produce efecte decât între părțile din acel dosar. în considerarea principiului relativității efectelor hotărârilor judecătorești pronunțate în materie civilă. Prin urmare, la data emiterii deciziei contestate, aplicarea dispozițiilor HG nr. 735/2010 nu era suspendată "erga omnes", cum susține instanța de fond.
Așa cum a arătat instanței de fond, odată cu intrarea în vigoare a L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor (act normativ în vigoare în perioada de referință), C. de P. S. a M. a procedat la recalcularea pensiilor, conform reglementărilor din cuprinsul actelor normative incidente.
În aceste condiții, în considerarea dispozițiilor art. 6 din H.G. nr.
735/2010 (act normativ în vigoare în perioada de referință), pensia reclamantului a fost recalculată, sens în care la data de (...) a fost emisă decizia contestată, prin care a fost stabilit noul cuantum al pensiei, începând cu data de (...).
Potrivit prevederilor art. 10 din O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 81 din 31. O 1.20 11 și intrată în vigoare la data de (...) "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. nr. 1. privind stabilirea unormăsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României.
Partea 1, nr. 527 din 28 iulie 2010) ".
Precizează faptul că Guvernul României a adoptat, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, O. nr. 1., întrucât, în termenul prevăzut de L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de reca1culare pentru aproximativ
140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi.
Astfel, art. 1 alin. 1 din O. nr. 1., reglementează faptul că: "P.le prevăzute la art. 1 lit. a și b din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s- a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie
2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari".
Întrucât s-a considerat necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin L. nr. 1. să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, la art. 6 din O. nr. 1. s-a reglementat că:
,,(1) P.le recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
(2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011".
Efectul expres la aplicării dispozițiilor art. 1 și art. 6 din O. nr. 1. constă în menținerea în plată a pensiei reclamantului în cuantumul avut în luna decembrie 2010, până la emiterea deciziilor de revizuire la care face referire art. 1 din actul normativ mai sus menționat.
Cu alte cuvinte s-a consfințit dreptul reclamantului de a primi începând din luna ianuarie 2011 un cuantum al pensiei identic cu cel din luna decembrie 2010, până la data la care se va realiza revizuirea pensiilor, conform procedurii instituită de O. nr. 1..
Instanța de fond trebuia să observe faptul că, deși legiuitorul nu a menționat expres nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor, decizii emise până la data intrării în vigoare a O. nr. 1. și la care se face referire în art. 6 alin. 1 din acest act normativ, totuși, din precizarea menținerii în plată a cuantumului acestor pensii și după data de 01 ianuarie 2011, rezultă în mod explicit intenția și voința legiuitorului de a lipsi de efecte juridice deciziile la care face referire art. 6 alin. 1 din O. nr. 1..
Lipsirea de orice efecte juridice a deciziilor de recalculare la care se face referire în art. 6 alin. 1 din O. nr. 1. este una totală deoarece deciziile respective nu produc absolut niciun efect.
Astfel, potrivit art. 3 din O. nr. 1. "pentru revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 se utilizează metodologia de calcul prevăzută În Anexa nr. 3 ". Cercetând metodologia la care se face referire în art. 3 se constatăcă aceasta reglementează în mod detaliat toate elementele ce trebuie avute în vedere la revizuirea pensiei, și anume: determinarea stagii lor de cotizare, stabilirea punctajului mediu anual, valoarea punctului de pensie, veniturile ce se iau în calcul la stabilirea punctajului lunar, proceduri tehnico- administrative privind colectarea informațiilor necesare pentru determinarea pensiei etc. După cum se poate observa, procedura de revizuire a pensiei implică determinarea tuturor elementelor pe baza cărora se stabilește cuantumul pensiei revizuite, fără a se face referire la preluarea unor date stabilite prin deciziile de recalculare, emise până la momentul intrării în vigoare a O. nr. 1..
Totodată, lipsirea totală de efecte juridice a deciziilor de re calculare a pensiei, în situațiile de la art. 6 din O. nr. 1. rezultă și din analizarea expunerii de motive a acestui act normativ.
În acest sens, se constată cu ușurință faptul că legiuitorul a motivat soluția legislativă pe împrejurarea esențială că în termenul prevăzut de L. nr. 1. nu s-au putut identifica în totalitate documentele necesare pentru punerea în aplicare a procesului de recalculare a pensiilor a aproximativ
140.000 de persoane, situație în care, pentru stabilirea cuantumului pensiei cu respectarea principiului contributivității, a stabilit o nouă procedură tehnică pe baza căreia să se determine cuantumul pensiei în acord cu dispozițiile legale.
Or, ceea ce rezultă în mod indubitabil din expunerea de motive este faptul că legiuitorul a constatat existența unor dificultăți serioase de punere în aplicare a dispozițiilor L. nr. 1. recunoscând, implicit, că menținerea procedurii anterioare și a deciziilor de recalculare emise în baza acestora ar putea genera serioase obiecții din partea unui număr important de persoane, existând riscul major ca instanțele să fie confruntate cu un număr impresionant de contestații, iar șansele de admitere a acestora să fie destul de mari.
În aceste condiții, se constată că legiuitorul a dorit să prevină generarea unui număr mare de litigii pe rolul instanțelor și a ales ca soluție legislativă lipsirea de efecte juridice a actelor de aplicare a legii (deciziile de recalculare) și stabilirea unei proceduri modificate de emitere a unor noi acte de aplicare.
În consecință, atât timp cât legiuitorul a înțeles să lipsească de orice efecte juridice decizia contestată și atât timp cât prin art. 6 alin. 2 din O. nr. 1. s-a restabilit și situația anterioară emiterii deciziei respective, nu mai subzistă niciun interes legitim al reclamanților pentru anularea acesteia, consecința anulării deciziei de recalculare dispusă de instanța de fond fiind identică cu consecința produsă de art. 6 din O. nr. 1. și anume, lipsirea de efecte juridice a deciziei și restabilirea situației anterioare.
Restabilirea situației anterioare nu înseamnă însă anularea sau lipsirea de efecte juridice a L. nr. 1. sau a O. nr. 1., ci aceasta se referă strict la efectele deciziilor de recalculare ca acte în care se individualizează modul în care s-a aplicat L. nr. 1. de către autoritate, și anume, se consideră că acestea nu au existat și nici nu au produs efecte.
Lipsa actului de aplicare a unei legi ori lipsirea de efecte juridice a acestuia nu are drept consecință inexistența legii, lipsirea de efecte, anularea ori abrogarea acesteia.
În consecință, ceea ce a înțeles legiuitorul să lipsească de efecte juridice este actul administrativ sau actul de aplicare a L. nr. 1., astfel că rec1amantul nu ar obține practic nici un folos prin admiterea acțiunii formulate, motivat de faptul că o astfel de hotărâre nu poate avea ca efectlipsirea de efecte juridice ori anularea/abrogarea L. nr. 1. și nici nu poate bloca autoritatea emitentă să pună în aplicare dispozițiile legale și rezultatul acestor operațiuni, respectiv cuantumul pensiei.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei
Curți de C. și Justiție și ale C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiulart.146 lit. a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituțio nale, în raport cu
dispozițiile constituționale ale art. 15 ali n. (2) - neretroactivitatea legii, art.
16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dre ptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i)
și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivi tății,
dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1
adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângereaexercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin
care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin
deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica
autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2)
din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept
comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție , iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă
și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză
de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie
2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din
C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§
71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan
Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este le gală, întrucât este r eglementată de nr. 1., și urmărește un „scop legitim";, de utilitate publică , în deplinăconcordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminareainechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența „raportului
rezonabil de proporționalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condusla inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate"; (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și
80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest
element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor
de analiză a raportul ui de proporționalita te, fiind util a se obs erva proporția
reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marj e generale a diminu ării pensiilor special e pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația
socială pentru pens ionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind
unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia
medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un an umit „. de dificulta te"; pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertățilorfundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea
raportului de propo rționalitate nu este decât o chestiune d e apreciere în
fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la
C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.
39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c.
Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie
2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08
și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și
anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătitede acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului d e pensii nu a avut un
efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale,
dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență n u este una lipsită d e justificare, iar
Curtea Constituțională a concluzio nat că natura profesiei constituie motivul
acordării anumitor privilegii . Având în vedere aceste considerente, Curteaa considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
Ca urmare, au fos t declarate inadmisibile sesizările conexate cu
privire la invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Prin aceeași decizia, a fost amânată analiza încălcării art. 6 și 14 din
C.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr.
567/2004, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantului.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de
1175 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită bărbaților în anul 2010 în cuantum de 863 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
Cu privire la previzibilitatea legii, la care s-a raportat prima instanță în aprecierea caracterului neconvențional al măsurii prin care s-a recalculatpensia reclamantei, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Se reține de către prima instanță că reclamanta recurentă a beneficiat de pensie de serviciu în baza unor legi clare și previzibile, fiind eventual culpa statului pentru adoptarea acestora, dacă ulterior s-au dovedit nesustenabile.
Or, se invocă astfel caracterul imprevizibil al L. nr. 1., însă nu s-a indicat la care anume jurisprudență a C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei.
Or, în lipsa unei spețe în care Curtea de la S. să fi făcut atari statuări, instanța națională nu se află în poziția de a statua pentru prima dată în sensul unei atari extinderi a modului de interpretare a acestui text al C.i. Aceasta, în condițiile în care textul C.i se impune instanțelor naționale doar în lumina dezlegărilor jurisprudențiale ale C., deci în sensul interpretărilor date de aceasta, acolo unde un anume sens al dispozițiilor
C.i nu este suficient de clar pentru a fi aplicat fără o minimă interpretare.
În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată de prima instanță ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori, începând cu anul 2004, când a intrat în vigoare L. nr. 567/2004 care reglementa posibilitatea obținerii unei pensii speciale de către personalul auxiliar din justiție) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.
Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării, nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantei, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.
De asemenea, Curtea constată neîntemeiată și nelegală dezlegarea instanței de fond vizând suspendarea HG nr. 735/2010. Astfel, se reține că într-adevăr prin sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. s-a dispus suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, însă prin acest motiv nu se aduc critici punctuale în ce privește modul de calcul a pensiei, pentru a se putea susține imposibilitatea verificării legalității modului de calculul a pensiei. Ceea ce contestă în cauză reclamantul intimat este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe L. nr. 1., or această trecere a fost reglementată de L. nr. 1., măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a României, Înalta Curte de Casație și Justiție și C. însoluțiile menționate mai sus, iar principiile modului de calcul a pensiei se regăsesc în L. nr. 1..
Procesul de recalculare a pensiei s-a realizat în temeiul L. nr. 1., astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâtul M. A. N., va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantului, menținând celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta CASA DE PENSII S. a M. împotriva sentinței civile nr. 5446 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.
(...) pe care o modifică în tot în sensul că respinge contestația formulată de reclamantul B. G. M..
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. L. T. I. R. M. D. C. G.
GREFIER
N. N.
Red.DCG/(...) Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 4091/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 910/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
