Decizia civilă nr. 518/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

D. CIVILĂ NR. 518/R/2012

Ședința publică din data de 7 februarie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 4429 din 20 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați C. J. DE P. C., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, C. N. DE P. P. și M. M., F. ȘI P. S., având ca obiect recalculare pensie.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din 1 și 2 februarie 2012, încheieri care fac parte din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 4429 din 20 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. V. împotriva pârâților C. N. de P. P. B. și M. M. F. și P. S. B., ca formulate fata de persoane fără calitate procesuala pasiva.

S-a respins ca neîntemeiata acțiunea formulată de reclamantul M. V. împotriva pârâților C. J. de P. C. Și Ministerul Finanțelor Publice B. și s-a constatat renunțarea la judecata cererii formulate în dosarul conexat nr. (...) al

T.ui C..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 2./(...) a pârâtei de rândul 1 s-a stabilit în favoarea reclamantului o pensie de asigurări sociale de 1443 lei și o pensie de serviciu de

31.827 lei.

Prin decizia nr. 2./(...) s-a recalculat pensia reclamantului, fiind stabilite o pensie de asigurări sociale de 1957 lei.

Prin decizia nr. 2./(...) s-a recalculat pensia reclamantului, pe baza prevederilor L. nr. 1. și ale HG nr. 737/2010, fiind stabilită o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1957 lei, reținându-se că reclamantul a realizat un stagiu complet de cotizare de 54 ani, 24 zile, raportat la un stagiu prevăzut de L. nr. 1. de

31 ani, 10 luni, 0 zile.

D. nr. 2./(...) prin care s-a recalculat pensia reclamantului a fost emisă de către pârâtă pe baza prevederilor L. nr. 1. și ale HG nr. 737/2010.

Prin dispozițiile art. 2 alin. 1 din L. nr. 1., pensiile de serviciu, inclusiv așadar pensia de serviciu a reclamantului - au fost transformate în pensii pentru limită de vârstă în înțelesul L. nr. 1..

Pensia reclamantului a fost recalculată pe baza dispozițiilor art. 1 lit. g) din

L. nr. 1., conform cărora „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarelecategorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: (…) g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă"; și conform dispozițiilor art.

3 alin. 1 și 2 din L. nr. 1. potrivit cărora „P.le prevăzute la art. 1, stabilite potrivitprevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare. (2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare.";

Instanța a reținut că prin edictarea dispozițiilor din L. nr. 1. privind transformarea pensiei de serviciu în pensie pentru munca depusă și limita de vârstă și recalcularea acesteia în cazul reclamantului, statul a menținut un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, întrucât prin diminuarea drepturilor patrimoniale, reclamantul nu trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, fiind respectat principiului proporționalității, justificat de scopul legitim urmărit. Astfel, pe baza principiului contributivității în stabilirea pensiei, pensia de serviciu a reclamantului, în cuantum de 31.827 lei, a fost transformată și recalculată, stabilindu-se o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1957 lei, calculată pe baza vechimii în muncă a reclamantului.

Prin D. nr. 871/2010, Curtea Constituțională a R. a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din C..

Procedând la analizarea fondului cauzei prin prisma dispozițiilor art. 1 din

Protocolul 1 la C., instanța a reținut următoarele:

Curtea E. a D. O. a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul C.i E. a D. O. drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți. În cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Curtea EDO a arătat că art. 1 din Protocolul 1 la C. garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurarea nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.

Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de protocoalele sale adiționale într-un anumit cuantum atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de C. în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată în considerarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.

Curtea EDO a arătat în cauza Hasani c. Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv. C. a mai subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan).

L. nr. 1., procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010. În E. de motive a L. nr. 1., s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în R. s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului L. nr. 1., în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12 %.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. V. solicitândmodificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii introductive, respectiv anularea Deciziei nr. 2. din 01 septembrie 2010, obligarea pârâtei la plata diferenței pensiei de serviciu stabilită prin D. nr.2. decembrie 2008, cu începere din (...), obligarea Ministerul Finanțelor Publice să prevadă și să aloce fonduri necesare pentru plata pensiei de serviciu stabilită prin decizia nr.2./(...).

În motivarea recursului reclamantul a arătat că se impune reformarea acestei hotărâri atacate, în considerarea faptului că soluția promovată de instanța de fond este una nelegală, injustă, neconvingătoare și criticabilă.

În primul rând, apreciază că soluția instanței de fond este una nelegală prin prisma art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., art. 20 alin. 2 din Constituția

R., Declarația Universală a D. O..

În ceea ce privește C. E. privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca principiu general, dispozițiile acesteia au forță constituțională și supralegislativă.

Contrar unor opinii, constatarea de către Curtea Constituțională a R. în cuprinsul deciziei nr. 871/(...) publicată în M.Of. nr.433/(...), că L. nr. 1. nu încalcă dispozițiile C.i R. nu împiedică instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 din legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte.

De altfel, Curtea Constituțională, prin D. nr. 1344/(...) a reținut faptul că nu are atribuția de a rezolva conflictul unui act normativ intern cu legislația supranațională, aceasta revenind instanțelor judecătorești arătând că: " De altfel, instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta".

Instanța fondului, analizând cauza - cu raportare la prevederile dreptului comunitar - apreciază că din perspectiva principiului securității sociale și a drepturilor câștigate, a proporționalității măsurii de reducere a pensiei de serviciu și a existenței unui scop legitim, art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu ar fi fost încălcat și, drept urmare respinge Cererea introductivă.

Condiția legalității implică și imperativul ca legea să nu fie aplicată vădit eronat sau arbitrar. Curtea are putere limitată în a analiza aplicarea normelorlegale interne, exceptând cazul în care autoritățile naționale au aplicat prevederile legale vădit eronat sau arbitrar (cauzele Tre Traktorer v. Suedia, Beyeler v. Italia).

Având în vedere că o aplicare retroactivă a legii înfrânge flagrant principiul securității juridice (incident unei situații legale finalizate, inclusiv printr-o decizie de pensionare a cărui efect este definitiv, art. 88 din L. nr.1. - cauza Moskal v. Polonia), aplicarea retroactivă a legii (L nr. 1.) față de petent în cauză reprezintă o aplicare vădit eronată și arbitrară.

Astfel, cu privire la această aplicare retroactivă, este de remarcat că, potrivit disp. art. 1-2 și art. 12 din L. nr. 1., însăși acest act normativ dispune că pensiile de serviciu (drepturi vechi) devin automat, necondiționat și integral, pensii de drept comun, în înțelesul L. nr. 1., născându-se aceste drepturi noi, cu același cuantum. Altfel spus, modalitatea de redactare și voința legiuitorului este precisă și neechivocă: la art. 1 stabilește stingerea drepturilor vechi (pensiile de serviciu) concomitent cu nașterea drepturilor noi (pensiile de drept comun), echivalarea fiind totală (novație obiectivă legală), inclusiv sub aspectul cuantumului.

Oricum, pensiile aflate în plată nu pot fi recalculate în baza unei legi noi, care încalcă însăși substanța dreptului la pensie. (reducerea substanțială a nivelului pensiei poate fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate - cauza Muller v. Austria) ceea ce echivalează cu o aplicare retroactivă a legii de recalculare.

Dreptul la pensia de serviciu reprezintă un drept preconstituit încă din perioada activă a vieții individului, supus unui statut profesional special și riguros, acesta fiind obligat prin lege atât să contribuie la bugetul de pensii, cât și, mai ales, să contribuie la funcționarea ireproșabilă și la credibilitatea serviciului public în care lucra, prin îndeplinirea unor condiții drastice, care îl supuneau unor riscuri deosebite.

Corelativ acestui stagiu complex (contributiv și privativ de alte venituri) se naște obligația statului ca în perioada pasivă a vieții persoanei (care a îndeplinit statutul profesional restrictiv) să îi plătească o pensie al cărui cuantum să fie generat de principiul mutualității, cu scopul de a compensa, în perioada pasivă, restricțiile de a obține alte venituri din perioada activă și a diminuării corespunzătoare majore a mijloacelor de subzistență. Astfel, statul are obligația de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalități și de a se abține de la orice comportament de natură a limita dreptul special de securitate socială în mod retroactiv (prin nesocotirea stagiului special restrictiv executat și consolidat definitiv, care nu poate fi pur și simplu anulat retroactiv), iar persoana în cauză, este îndreptățită și are speranța legitimă să beneficieze în continuare de o pensie specială care reflectă stagiul complex și special la care a fost obligat și l-a realizat în trecut. Cuantumul pensiei speciale, stabilit potrivit mutualității, se constituie într-un drept câștigat, iar abrogarea acestuia afectează însuși substanța dreptului existent, în mod retroactiv. Orice reașezare legală a sistemului de calcul a pensiilor poate avea loc numai în viitor, fără a se lipsi de efecte stagiul complex special impus de legea veche consolidat în trecut.

Practica CEJ cu privire la drepturile câștigate, a statuat că dacă "prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse" (cauzele Saieva v Caisse de compensation des allocations familiales - 32/76 și Mario Viva v Fonds N. de R. des Ouvriers Mineurs -83/87).

Așadar, art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i a fost violat prin faptul că aplicarea retroactivă a L. nr. 1. încalcă flagrant principiul securității juridice.

Referitor la proporționalitatea măsurii ingerinței, apreciază că raportat la cest principiu convențional drepturile petentului au fost încălcate în mod vădit, înțelegând să se prevaleze de jurisprudența C. în A. v. C., B. v. R. U., A. v. G.

Prin prisma celor două scopuri legitime invocate (asigurarea echilibrului bugetar în condițiile crizei economice și eliminarea privilegiilor), se apreciază de către recurent că s-a încălcat de asemenea art. 1 al Protocolului nr. 1.

Pe de altă parte, în mod fals se invocă introducerea principiului contributivității în sensul că ar elimina din cuantumul tuturor pensiilor părțile "suplimentare" sau necontributive"".

Reclamantul se află într-o situație de vulnerabilitate financiară și socială sub aspectul mijloacelor de subzistență, deoarece statutul profesional i-a impus interdicția de a obține alte venituri pe timpul vieții active, concomitent cu suportarea riscurilor profesionale și a altor obligații statutare deosebite. Ori, în urma supunerii părții reclamante la toate aceste privațiuni economice și sociale, este excesivă și disproporționată lăsarea acesteia fără compensația materială adecvată și proporțională privațiunilor suportate, fiind pusă intempestiv într-o situație neprevăzută de mare dificultate și marginalizare socială, prin reducerea unei surse de venit cu 94%. Într-adevăr, ingerința a fost dispusă intempestiv, peste noapte, fără acordarea a nici măcar unui termen de grație rezonabil, printr-o normă tranzitorie (de pildă, termenul de 5 luni acordat militarilor și polițiștilor, prin art. 4 alin. 1 lit. a din L. nr. 1.).

De asemenea, partea reclamantă a fost supusă unei poveri excesive și disproporționate, prin faptul că i-a fost redusă draconic pensia de serviciu, iar nu proporțional cu ponderea acestor pensii în deficitul bugetului de pensii. Ori, este excesiv să se ceară cetățeanului pensionar să suporte integral cheltuieli discreționare ale bugetului de pensii (privind funcționarea sistemului, plata personalului, întreținerea aparatului administrativ, finanțarea investițiilor și alte cheltuieli - art.13 alin. 1 din L. nr. 1., respectiv art. 22 alin. 1 din L. nr. 263/2010) sau gestionarea necorespunzătoare a acestuia (prin nerecuperarea datoriilor la acest buget, permiterea unor valuri repetate de pensionări anticipate, etc.).

Din punct de vedere al scopului legitim, apreciază că măsura reducerii pensiei sale este una discreționară și contrară art. 1 din Protocolul nr. 1, deoarece a fost aplicată automat în virtutea unei dispoziții legale. Nu există un "echilibru echitabil în caz de aplicare automată a retragerii pensiei prin prevederile legii chiar dacă există un scop legitim" (cauza A. v. C.).

Totodată, soluția instanței fondului rezidă în a fi una netemeinică și din perspectiva faptului că prevederile legii 1. încalcă atât principiul legalității cât și pe cel al nediscriminării, înscrise în normele convenționale mai sus citate (art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 14 al C.i).

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Procesul de recalculare a pensiei reclamantului s-a realizat în temeiul L. nr.

1., act normativ care pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor de serviciu.

Asupra fondului cauzei, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie

2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

Jurisprudența anterioară a C. Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-apronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.

Astfel, prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53

(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

Astfel, în D. nr. 871/2010 se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului deconstituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva R.ui U. al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei

(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuatcuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin L. nr. 1. pensiile prevăzute de L. nr. 2. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamantul care anterior beneficia de o pensie de serviciu, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la

C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor de serviciu în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, acestea trebuie examinate din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale.

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva R.ui U., 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., relevantă situației similare analizate și în speța dedusă judecății, a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai

2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232

/11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fostfundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anumecontextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitelesisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de A. va înlăturacriticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, laexistența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 2..

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului, care a fost beneficiarul unei pensii de serviciu obținută în temeiul L. nr. 2.. În temeiul L. nr. 1. pensiile de serviciu au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1..

În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie de serviciu în cuantum brut de 31.827 lei, cuantumul brut al pensiei recalculate fiind de

1.957lei.

Prin urmare, pensia recalculată a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în septembrie 2010 în R., care este de 859 lei, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat, recursul declarat urmând a fi menținută ca temeinică și legală sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva

Sentinței civile nr. 4429 din 20 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.

(...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECATORI

C. M. S.-C. B. I.-R. M.cu opinie separată

GREFIER

G. C.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud. fond:I. P.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamantul M. V. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale potrivit art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie subliniat în acest sens că reclamantul s -a adresat instanței pentru

proteguirea unui dre pt de securitate soci ală, considerând că pensia sa de servici u

era un „bun";, în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe car e acesta avea speranța

legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr. 2./(...), în temeiul L. nr.2., pentru o vechime efectivă ca personal navigant profesionist- de 32 de ani, o vechime totală de peste 54 de ani, un stagiu de

24 de ani și 3 luni în grupa I -a de mu ncă și un stagiu în condiții speciale de

6 ani și 10 luni.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princi palul său motiv de

nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a

recalculării este, în primul rând, c ă dre p tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un "dre p t

c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de

muncă pe care l -a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.2..

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu

are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta e ra sau nu îndreptăți t

să se bucure în continuare de bunul său.

Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de exemplu în C. W. împotriva Poloniei

(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptului său la pensie de serviciu ca fiind

un drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalcul are a acestei pensii -de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - c a fiind un act abuzi v al S., trebuie privită

în primul rând, prin prisma modului în care realitățile istori ce privind protecția socială în țara noastră, i -au creat acestui particular convingerea fermă că poate

renunța liniștit la un loc de muncă sigu r și bine plătit, la un anumit statut, la o

vârstă la care nu în deplinea încă condiț iile pentru a fi pensi onat pentru limită d e

vârstă, și că se poate baza pe un venit din pensie într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rand, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din ( ...), cu modificăril e din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și

unificatoare a siste mului de pensii, a prevăzut, la capito lul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titular ii și -au exercitat

sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titl urilor ce posedă cei

în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare

promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea dreptur ilor de pensie

câștigate regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data

de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit diferitelor

legi de asigurări s ociale până la pu nerea în aplicare a legii de față, s e

respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S.

de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane

care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate antidemocratică,

reacționară, potrivnică intereselor po porului, acei care a u militat și au avu t un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care

manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici r e vocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzareainvalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigur ări sociale de

stat și de asistență socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la

data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevede a rec alcul are a pens iilor cuven ite conf or m leg isl aț ie i

an ter io are, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația în care cuantumul

pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit în baza

legislației anterioare, se păstrează în plată cuantu mul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tul ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R ., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze c onv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t

c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a acestei

pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r

unui sistem de reformare a pensiilor, c are, în speț ă, cu atât mai mul t, s -a vrut

a f i conf or m pr inc ip iil or ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile

personalului navigant, prin reglementări speciale, încă din anul 1959.

Astfel, Decretul nr.292/1959, prevedea, la art.2 care sunt categoriile de pensii în cadrul asigurărilor sociale de stat, respectiv: de bătrânețe, de invaliditate, pentru merite deosebite, de serviciu, de urmaș.

Potrivit art. 24 alin.1 lit.a) din acest decret, personalul navigantprofesionist din aeronautica civilă,care nu mai îndeplinea nici una din

funcțiile de navigant profesionist în aeronautica, avea dreptul la pensie de

serviciu, d ac ă ave a o vech ime în serv ic iu de cel puțin 20 de an i ș i î mpl in ise v ârs ta

de 50 de ani.

Conf or m al in.3 d in acel aș i ar ticol, în c azul în c are personalul navigantprofesionist din aeronautica civilă avea o vechime în funcție de cel puțin

20 ani, însă nu avea vârsta de 50 de ani, fiind oprit să mai exercite funcțiide navigant profesionist în aeronautica civilă, avea drept la pensie deserviciu tranzitorie.

De asemenea, toate legile de asigurări sociale de stat ulterioare

(Decretul nr. 416/1953, L. nr. 27/1966, Decretul nr. 215/1977, L. nr.

3/1977, L. nr. 1.) tratează pensiile cuvenite acestei categorii de personal în mod distinct, prin prevederi speciale, derogatorii, stabilind vârste de pensionare obligatorii și stagii complete de cotizare cu mult reduse față de ceilalți salariați, precum și încadrarea în grupa I-a de muncă cu caracter permanent, respectiv condiții speciale de muncă, vechime suplimentară în muncă în raport cu numărul orelor de zbor, de tipul de aeronavă și funcția îndeplinită.

Astfel, conform art.11 din L. nr. 27/1966, personalul navigant profesionist

din aeronautic a c iv il ă ave a drep t l a pe ns ie in tegr al ă pen tr u l imita de v ârs tă l a

î mpl in ire a v ârs te i de 50 de an i, d ac ă ave a o vech ime în serv ic iu de cel puț in 25 de

an i, b ărb aț ii ș i 20 de an i, f e me ile, în c al itate de person al n av ig an t.

Conf or m al in.3 d in acel aș i ar tico l, personalul navigant profesionist din

aeron au tic a c iv il ă c are ave a vech ime a ce ru tă în munc ă, în ac e as tă c al itate, ceru tă

pen tru acord are a pe ns ie i in tegr ale pen tr u l imita de v ârs tă, d ar nu a î mpl in it v ârs ta

de 50 de an i ș i er a opr it de org anele co mp e ten te s ă mai exe rc ite f uncții l a bordul aeronavelor, deoarece nu mai corespunde din punct de vedere psihofizic, avea drept la o pensie tranzitorie.

Potrivit art.1 și art.2 alin.2 lit.e) din Decretul nr.215/1977, având în

vedere condițiile, complexitatea, solici tarea mai mare și importanța

muncii, au fost încadrate în grupa I de muncă, cu caracter permanent,

locurile de muncă ale personalului navigant din aviația civilă care

realizează numărul de ore de zbor minim prevăzut, pe diferite tipuri de

aeronave și funcția îndeplinită, în anexa nr.1.

Conform acestei anexe, pentru personalul navigant din aviația civilă,

la stabilirea pensiei se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în grupa I de

muncă, câte 2 ani.

De asemenea, art. 17 din L. nr.3/1977, prevedea că person alului

navigant din aviația civilă care avea o vechime în muncă de cel puțin 25

de ani, bărbații și 20 de ani, femeile, la stabilirea pensiei i se lua în calcul

o vechime suplime ntară potrivit legii , în raport cu num ărul orelor de zbor ,

de tipul de aeronavă și funcția îndeplinită.

Pe această bază, personalul naviga nt avea dreptul, la cerere, să fie

pensionat la împlinirea vârstei de 50 de ani.

Personalul navigant care nu avea vechimea în muncă prevăzută de

alin.1 avea dreptu l să i se ia în cal cul vechimea supl imentară stabilită

potrivit legii. În aceste cazuri nu se reduce limita vârstei de pensionare.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptăr ii L. nr.1., a H. nr.737/2010, cât și la data emiterii deciziei

administrative nr.2., de „. a pensiei sale din data de (...), dispozițiile L. nr.

2. privind această categorie de pensie de serviciu erau în vigoare, fiind

abrogate abia după jumătate de an d e la data intrării în vigoare a L. nr.1.,

respectiv la data de (...).

Practic, neabrogând prin L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. p r iv ind s tatu tu l

personalului aeronautic civil, chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor

acestor pensii un drept câștiga t, cel care le conferea statutul de pensionar

din serviciul aeronautic civil, cons ider ând c ă în aces t f el, măsur a lu ată v a

ap ăre a do ar c a o re ducere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pe ns ie i, de ter min ată d e

in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare s ubs tanț ial ă ș i irevo c ab il ă/per manen tă a

drep tulu i aces tor a, în sensul el imin ăr ii pe ns iilor de serv ic iu.

În acest context, recurentul-reclamant a suferit, prin decizia nr.

nr.2./(...), o ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin

diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității,

a statutului de pensionar din serviciul aeronautic civil, în condițiile în

care L. nr.2., legea în baza căreia i s -a recunoscut acest drept, prin decizia nr. ^{2./(...) , era în vigoare.}

Trebuie remarcat, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând că prevederile L. nr.2., în baza cărora i s-a stabilit pensia de serviciu, nu au fost abrogate prin dispozițiile L. nr.1., recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar din serviciul aeronautic civil, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prinabrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelorde acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevede că: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificăr ii,

completării sau a brogării lor implic ite es te pos ib il ă, co nf or m art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și

adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă în speț ă nu n e pu te m af la în prezenț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de

perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spe c iale, ac te nor mative

pr in tre c are se af lă ș i L. nr.2..

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO

a reținut că nu ne aflam în situația pr ezentată mai sus, c onsiderând că pentr u lunile iulie-decembrie 2010 salariul rec lamanților era cel s tabilit prin această

lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația în speță,

în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor de serviciu cu un anumit

procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.2., lege în vigoar e, eliminând dreptul reclamantului la pensie în serviciul aeronautic civil, la statutul de pensionar în

acest sistem, cu toate drepturile aferente, actuale și viitoare.

În speță, decizia contestată, nr. 2./(...), prin care a fost stabilită reclamantului o pensie de 1957 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.g), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor

legilor cu caracter special, cuvenite s au aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art . 3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează c ă aceste pensii

speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particular e ale

pensiilor de serviciu ale personalului aeronautic navigant din aviația civilă,

care, în lipsă de practică judiciară neunitară la data pronunțării deciziei

nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrulacestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art.1 din legea respectivă.

Aceste aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :

I. pensia de serviciu stabilită în temeiul art. 43, 44, 50 din L. nr. 2.

privind statutul personalului aeronautic civil navigant din aviaț ia c iv il ă d in R., er a

un drept de securitate socială pe care legea l -a acordat reclamantului,

având în vedere „condițiile speciale de muncă existente în mediul aerian,

în care acesta și -a desfășurat activitatea, ce sunt specificate la art. 31 și

42 din lege, res pectiv: suprasolic itarea psihică și nervoasă, stresu l,

zgomotul intens și de lungă durată, pericolul, nocivitățile, radiațiile și

radiațiile cosmice, substanțele chimice toxice, accelerațiile și vibrațiile .

Aceste condiții care, de -a lungul timpului, au fost considerate ca fiind

foarte vătămătoare , grele și p ericuloa se, iar în prezent, speciale, în care și -a

desfășurat munca reclamantul timp de 32 de ani, au fost recunoscute, astfel

cum am menționat anterior, de toate legile de asigurări sociale din țara

noastră, aceasta fii nd și motivația ca re a stat la baza i nițiativei legislative

din anul 2007, de reluare a vechilor reglementări privind acordarea pensiei de serviciu.

II. Riscurile social e acoperite prin a cest drept de secu ritate socială,

pensia de serviciu, nu au fost decât î n ultimă instanță pentru bătrânețe,

ci, în primul rând, de natură economică, fizică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost riscurile activității de

personal aeronautic, cu toate solicitările,

riscurile,privațiunile,responsabilitățile aferente, precu m și pierderile d e

venituri ca urmare a pensionării din acest sistem la o vârstă la care acesta

se afla încă în cursul vieții active, și practic, pentru a presta o altă

activitate lucrativă, ar fi trebuit să urmeze noi forme de pregătire

profesională, să depună alte eforturi pentru obținerea unui loc de muncă

care să îi asigure lui și familiei sale cele necesare traiului, aceasta în condițiile în care starea sănătății fizice și psihice i -ar mai fi permisprestarea unei munci.

III. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul c ă a afectat, direct, dreptul la pensie al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „bun"; al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând un drept de protecț ie socială complex, ce constituia unsubstitut a dreptului la muncă, acordat de către S. român.

IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare

a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c -h din L. nr.1., au

pronunțat hotărâri de su spendare a executării aces tei hotărâri și de

anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga omnes, constatând

cauze de aparență de nelegalitate, re spectiv de nelegali tate a dispozițiilor

acestui act norma tiv în baza căruia a fost emisă dec izia contestată în

cauză.

V. În cauză nu se poate reține că rec urentul „cumula"; două tipuri de

pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea

plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la

pensie de serviciu.

Astfel, în cazul personalului aeronautic civil, deși, potrivit art.46 alin.1 din L. nr. 2., odată cu stabilirea cuantu mului pensiei de ser viciu se stabilește și

pensia pentru limi tă de vârstă din sistemul public,a cordată personalul ui aeronautic civil navigant profesionist conform L. nr.1., iar potrivit alin. 2 al

aceluiași articol, doar în cazul în care cuantumul pensiei de serviciu c alculat conform acestei legi este mai mic decât cel al pensiei din sistemul public, se

acordă cuantumul cel mai avantajos.

I.Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei de

serviciu a reclamantului.

Chiar prin E. de motive a inițiatorilor L. nr.2. s-au reținut următoarele:

"Legislația română cu privire la statutul personalului aeronautic

navigant din Aviația civilă ar tr ebui să se adapteze celei internaționale în

domeniu și să aibă în vedere responsabilitatea, valoarea, multitudinea

factorilor de risc, complex itatea acestei categorii de elită, alături de mediul

aerian în care î și desfășoară activitatea și efectele nocive asupra

organismului uman.";

S-a mai arătat că desfășurarea activității aeronautice de zbor se face sub incidența: A. factorilor externi: chimici (lipsa de oxigen, lipsa de umiditate), fizico- mecanici(temperatură, presiune, radiații ultraviolete, undele de înaltă frecvență, radiațiile cosmice, zgomotul, încărcarea electrostatică a organismului), forțele turbulente(vibrațiile, zgomotul), factori de deplasare geografică( desincronizările de ritm biologic, modificările de metabolism); B.factorilor umani: claustrarea, volumul de muncă ridicat pe unitate de timp, influența condițiilor meteo asupra factorului decizional, situații critice în timpul zborului.

"Ca efect al a ctivității de zbor, personalul aeronautic navigant profesionist,prin programul variat de curse de zi și de noapte pe care le execută, își

dereglează metabolismul și ritmul bi ologic față de cel a l unui om obișnuit,

fiind obligat să -și impună ore de somn și de masă într -o puternică contradicție cu normalul biologic.

Datorită acestui asp ect, personalul aeronautic civil navigant nu poate avea

o viață de familie obișnuită și nu poa te participa la o vi ață socială normal ă .

Riscul la nivelul a ctivității de zbor e ste cel mai mare p roducător de stres, deoarece pilotul, ca urmare a stimulilor cerebrali, este obligat să decidă î n

numai câteva secunde, cu implicații directe penale și materiale.

Desfășurarea activității la bordul avioanelor pres upune factori

permanenți de risc și responsabilitate și fac îndreptățită așezarea categoriei de personal aeronautic civil navigant într-o grupă specială de muncă, cu

salarizare specială și nivel de pensie corespunzător, care să recunoască

acești factori: risc de viață; risc de accidente; risc pen al și financiar; ris c familial; risc sporit în expunerea la boli profesionale, cu precădere la cance r

- în acest sens ex istă materiale, stu dii de detaliu, sta tistici, cercetări d e

specialitate efectuate de specialiști î n domeniu, din ca re rezultă speranț a

limitată de viață a personalului aeronautic civil navigant, atât în timpul

desfășurării activității, cât și după pensionare .

Studiul dozimetric al radiațiilor pe timpul zborului efectuat de organisme

internaționale de pr ofil (cum a fost cel prezentat la C. I . de la F. din 1994) a

concluzionat că "nivelul radiațiilor crește dramatic o d ată cu altitudinea, nivelul

acestora se dubleaz ă la fiecare 1500 m altitudine, astfel, z borurile frecvente la altitudini mari (11000-12000 m) reprezintă un risc foarte ridicat, deoarece, au

arătat specialiștii, mortalitatea în rândul personalului aeronautic civil navigant profesionist a crescut în ultimii ani cu 32% da torită cancerului de

stomac, testicular, la creier, cu precădere în urma iradierii.

Categoria de personal aeronautic civil navigant profesionist nu poate fi asimilată și este inconfundabilă fa ță de alte profesii terestre. Ea se

deosebește esențial de toate activitățile terestre prin faptul că se derulează: într-un spațiu tridimensional; într -o continuă criză de timp; într -o ambianță

severă, adesea incompatibilă cu însăși viața.";

"Astfel, s -a constatat că în primii 5 ani după ieșirea la pensie, rata

îmbolnăvirilor grave atinge 90%, ia r cea a mortalită ții depășește 40%.

Aceste studii reliefează efectele nocive asupra organismului uman a

factorilor prezentați, generatori de boli profesionale specif ice.";

"Efectele tuturor factorilor menționați, se cumulează în decursul anilor de

zbor, astfel că uzura acumulată este ex trem de ridicată, capacitatea

organismului de recuperare fiind diminuată corespun zător anilor biologici,

iar numărul celor care reușes c să ajungă la anii de pensie este diminuat,

speranța de viață după pensionare es te dramatic scăzut ă, media fiind într e

56-58 de ani.";

"Astfel, este necesară o reglementare legală privind statutul personalului aeronautic navigant profesionist, care să legi fereze cu caracter

permanent obligațiile, răspunderile, drepturile, condițiile de ieșire la pensie

și modul de calcul al acesteia, pentru categoria de personal aeronautic civil

navigant profesionist.";

Prin avizul înregistrat sub nr.999/(...) la Senatul R., C. L. a avizatfavorabil propunerea legislativă, reținând că: "Prezenta prop unere legislativă are ca obiect reglementarea statutului personalului aeronautic civil navigant

profesionist din Aviația Civilă din R., considerat ca o categorie specială , datorită calităților și pregătirii polivalente, exigențelor de selecție foarte ridicate,

creșterii rolului acestui personal în scop ul transportului pasagerilor în condiții de

maximă siguranță, factorilor externi și umani care produc efecte nocive asupra organismului uman și factorilor permanenți de risc și responsabilitate.";

N u se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea

ce privește statutul categoriei de personalul din care făcea part e

reclamantul, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la

consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituționalăde-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigo area statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, anali zând sesizarea de n econstituționalitate a dispozițiilor privin d

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contrav in

prevederilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și

senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri,

nu este contrară p revederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea

activității acestei categorii soci oprofesionale.";

III. Argumente în s ensul că măsura d ispusă a adus atin gere, în mod

indirect, și/sau mai ales, unui alt „bu n"; al reclamantului, respectiv dreptul

la muncă, ce include și dreptul la salariu.

Dreptul reclamantului la pensie de serviciu, în temeiul temeiul art.

43,44 din L. nr. 2., respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât la

momentul cererii de pensionare, cât și, ulterior, prin actualizare, precum și

celelalte drepturi de protecție socială reglementate de această lege au fost tocmai cauza care l-a determinat pe reclamant să renunțe la dreptul său la muncă,

în anul 2008, când acesta avea doar vârsta de 58 de ani și 11 luni.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, în temeiul Anexei nr.9 la O. nr.340/2001 de aprobare a N. metodologice de aplicare a L. nr.1., precum și a Anexei nr.5 la L. nr.263/2010, la vârsta de 64 de ani și 10 luni, în luna iulie 2014.

Prin urmare, recurentul-reclamant avea, potrivit legislației îndomeniu, speranța ca, prin plata pensiei de serviciu, să poată realiza venituricare să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue activitatea ca personal aeronautic, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea sa pentru înscrierea la pensie.

Trebuie subliniată, î n aceste sens, și lipsa absolută de previzibilitate a

măsurii c e a afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie de

serviciu, ce rezultă cu deosebită clarit ate din prevederile art. 12 ale O. nr.

1/2010^{, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în}

aceeași perioadă de criză ec onomică, du pă adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr.

330/2009.

Acest articol prevede că: „ În an ul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru

nr. 330/2009 și de prezenta ordonanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea

și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte

asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor

de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/.acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a f i

afectate de măs urile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

Mai consider că, pentru munca prestată în calitate de pilot,

recurentului i s-au recunoscut, prin L. nr.2., o serie de drepturi cu

caracter de remunerație, printre ca re plata salariului și a altor drepturi,

în timpul activității propriu -zise, dar și plata pensiei de serviciu, după

încetarea raporturilor de muncă. Acestor drepturi le corespunde obligația

corelativă a S., ca angajator, prin diferitele sale instituții pub lice, să le

plătească, astfel cum acestea au fost reglementate, având în vedere faptul

că, la fel ca și salariul, și pensia de serviciu, a fost atât cauza, cât și

obiectul raportului de muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal

Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a decis că toate formele de

pensie ocupațională constituie un element de remunerație în sensul art.141

din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere la adop tare a D. 9. a C.

din (...), de mod if ic ar e a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de sec ur itate soc ial ă, as tf el

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț a te de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, Pirkko Niemi, un sistem de pe nsie pentru funcționari intră în domeniul

de aplicare al principiului egalității de remunerare, în condițiile în care

sistemul de pensii se referă la o anumită categorie de lucrători, prestațiile

se plătesc în baza r elației acestora de muncă cu angajato rul public, în cadru l

unui sistem ce f ace parte din sit emul general pre văzut de lege, iar

prestațiile depind în mod direct de vechimea în muncă realizată și sunt

calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P. E.

ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i act comunitar.

Des igur, aces te a su n t nor me co mun itar e pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc adr are în munc ă ș i de mu nc ă, dar consider

că trebuie reținut ă calificarea, gar anțiile și implicit, recunoașterea ca

drept sui generis, izvorând din rapo rturile de muncă sau de serviciu, p e

care Curtea de Ju stiție a C. E. o a cordă drepturilor beneficiarilor unor

asemenea forme de prestații de secu ritate socială, asimilându -le noțiunii

de remunerație , apreciindu-le c a f iind plătite în b az a rel aț ie i de munc ă al aces tor

lucr ător i cu ang ajatorul publ ic, drep tur il e de pensie av ând c a te me i d ispoz iț iile

leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r ap or tur i jur id ice.

Mai trebuie reținut faptul că R., în calitate de stat membru al Uniunii E.,a avut obligația i mplementării, până la data de 30 se ptembrie 2007, a D. nr.8.. În acest context, în cadrul consultărilor desfășurate între experții C.

E. și reprezentanții instituțiilor române care se încadre ază în sistemele de

pensii ocupaționale, schema de pensionare a militarilor, magistraților,

personalului auxiliar de specialitate, ș.a. , a fost considerată schemă

ocupațională de către reprezentanții C. E. ^{, în sensul directivei amintite,}

rezultând astfel caracterul imperativ al modificării legislației inc idente.

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...),

în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz

de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un

angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul

privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de cătr e Curtea de J ustiție de la L.

cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în această cauză, dar și în C. F. M. și A. G. S.

contra R., rezultă c ă dreptul la pensie de serviciu era da torat recurentului în

temeiul raporturilor sale de muncă, în c alitatea acestuia d e pilot în aviația civilă ,

po tr iv it d ispoz iț iilor L. nr.2., care er a în v igo are la data emiterii decizieiadministrative de recalculare.

Astfel, obligația S. trebuia îndeplinită astfel cum a ceasta a fost

asumată ^{, respectiv ca orice ". de remunerație";, iar această obligație nu}

poate fi considera tă ca fiind execut ată, potrivit princ ipiilor generale ale

dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata}

unei pensii datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigura t în

sistemul public, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, înperioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii înspecialitate necesară pentru a fi înscris la pensie .

Faptul că tot S. e ra cel care trebui a să plătească at ât pensia de

serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigură ri sociale de stat, în calitate de as igurător, a permis

practic, în speță, confuziunea celor două drepturi și în final, înlocuirea

dreptului reclamantului cu un alt drept, nesolicitat de către acesta, ș i

care nu poate constitui o executare întocmai a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează

pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, recurentul și -a

executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din raporturile

de muncă, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile deosebit de

grele menționate anterior. În consecință, S. are obligația de a -și executa,

cu bună -credință, toate îndatoririle asumate prin L. nr.2., deci să

plătească reclamantului pensia de serviciu, astfel cum a înțeles să o

reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimații trebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a obține de la

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neexecutare totală sau

parțială, sau în ca z de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptu l

la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentului este, în speț ă, acela de a ob ține obiectul

specific și ex act avut în vedere la naște rea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil , se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice pe rsoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că o biectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 di n același cod, cont ractul valabil înche iat are putere de lege între părțile contractante.

De asemenea, conform art.1272 Cod civil, un contract valabil încheiat

obligă nu numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și l a toate urmările p e

care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost

prevăzute a fi plătit e din bugetul asigur ărilor sociale de stat , pr in legile ce le-aureglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu

puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n

vedere faptul că, potrivit art.7 d i n această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau

decesului";, ori, pensia de serviciu a recurentului nu poate f i înc adr ată în vreun a

d in tre aces te c ateg or ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitati v

prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost acorda tă acestuia, prioritar, nu pentru

a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea

unor riscuri decurgând din specificul activității prestate în cadrul aviației

civile.

Av ând în vedere cele reținu te de c ătre Cur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul muncii republicat,

S., în cadrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a

pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate

de ang ajator su i ge ner is, pr in L. nr.118/2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1.,

drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înloc u iasc ă, în f az a exec u tăr ii obl ig aț ie i, cu un

al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G.

S. con tr a R., atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza

în mod deliberat plata acestor a atâta timp c ât d ispoz iț iile leg ale r ămân în v igo are.

Având în vedere fa ptul că dreptul la pensie de serviciu își are izvorul

în contractul indiv idual de muncă al reclamantului, în timp ce dreptul l a

pensia de asigurări sociale, își are izvorul în contr actul de asigurare

socială, consider că recurentul în niciun caz nu putea fi lipsit de dreptul

la pensie de servic iu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult,

nu se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi

organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.

De asemenea, perio ada de 2 ani în ca re acesta a încasat lună de lună

pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existen te.

Mai trebuie amintit aici și faptul că un sistem de reformare ce a afectat atât de radical drepturile reclamantului nu a fost însoțit de o perioadă de tranziție

corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu bună -credințăa drepturilor tuturor participanților la raporturile juridice, adaptarea

particularilor la noua situație creată, ci a fost pusă în executare în termen de

30 de zile de la adoptarea H. nr.737/2010, dată în organizarea aplicării L. nr.1..

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a -și lua, în

cunoștință de cauz ă și din timp, în cu rsul vieții active, măsu ri personale de

atenuare a riscuril or diminuării veni turilor sale și ale f amiliei ca urmare a

pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie

sau de a cotiza la alte fonduri de pensii facultative, cu componentă

ocupațională .

Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri,în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie

2006, iar cel privind pensiile facultative, prin L. nr.204/2006.

În condițiile în care legislația ce-l privea ar fi prevăzut că dreptul la pensia de serviciu, respectiv partea ce se suportă de la bugetul de stat, seva acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acesteia, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare și, probabil, cu siguranță, nu ar fi renunțat în această situație la dreptul său la muncă până la vârsta limită stabilită de lege.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

IV. Motivație privin d aspectele de apa rență de nelegalita te, respectiv,

de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate, prin hotărâri judecătoreș ti

pronunțate de instanțe de contencios administrativ din țară, hotărâri cu

efect erga omnes.

Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal s -a dispus sus pendarea executării

acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților șiintervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a stabilit în acest sens că: „chiar dacă există un text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de naturăfinanciară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietate invocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru, reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civil ă nr.3811/(...) pron unțată de Curtea d e A. B., Secția

a V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a dispus

suspendarea executării H. nr.737/2010 până la pronunțarea instanței de

fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios ad ministrativ și

fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Prin sentința civil ă nr.1575/(...), pro nunțată în dosarul nr.(...) a C. de

A. B., s-a dispus suspendarea executării H.nr.737/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin car e se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până laexpirarea duratei suspendării.

Mai trebuie mențion at că, Î nalta Curte de Casație și Justiți e, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta

timp cât autoritatea publică sau judecătoru l se află într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca

acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca

și sentința recurată .";

Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal s -a dispus anularea H. nr.737/2010.

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s- ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu 70-

80% atinge chiar substanța dreptului.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantului și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acestuia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării Ordonanței de U. nr.5., care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurentul, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.5., s-a dispus abrogarea H. nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, r eformatoare, adopt ată și pusă în

ex ecutare la scurt timp, după două luni de la adoptarea L. nr.1., și -a produs

efectele prin lipsirea recurentului de pensia de serviciu și diminuarea cuantumului pensiei sale cu un procent de 94%, lunar, timp de un an de

zile, până la adoptarea O. nr.5. .

Din preambulul O. nr.5. rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Î n ceea ce privește modul de soluționar e a recursurilor for mulate împotriva

sentințelor de suspendare a executării, respectiv anulare a H. nr.737/2010,

menționate anterior, se reține că:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),

Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a p ronunțat asupra rec ursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii ainstanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen de

judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție p e data de (...).

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casație și Justiție abia la data de (...), după abrogarea H. nr.737/2010, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de gu vern, ca fiind

rămasă fără obiect.

V. Argumentația în sensul dreptului unitar al reclamantului la

pensie de serviciu.

Reclamantului i s-a stabilit, prin L. nr.2. un unic drept la pensie, cel la pensie de serviciu, cele două componente ale acestuia privind doar sursa din care s-a convenit ca acestea să fie plătite, respectiv statul asumându-și obligația ca partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat, prin bugetul M. M., F. și E. de Ș.

În acest sens, legiuitorul s-a obligat, prin lege specială ^{, să plăteascăcategoriei de personal din care face parte și reclamantul, o pensie de serviciu ce}

reprezintă de fapt o indemnizație ce are, pe de o parte, caracter

compensatoriu, pentru responsabilitățile speciale, riscurile, privațiunile cu care

aceștia s -au confrun tat în cursul vieții a ctive ș i, pe de al tă p ar te, de „. făcută î n

scopul fidelizării și menținerii personalului care prestează munca în acest

sector de activitate, în anumite condiții.

Recurentul a lucrat astfel cu o convinger e fermă că, la data pensionării, va beneficia de pensie de serviciu, renunțând poate, în acest context, la oferte de

muncă ce erau mai avantajoase din punct de vedere al salar izării, al beneficiilor

suplimentare ce puteau fi obținute, a condițiilor de muncă, sperând ca la ieșirea

la pensie să se bucure însă de dr epturi de pensie stabile, mai apropiate în ceea ce

privește cuantumul lor de veniturile avute în cursul vieții active.

Tocmai lipsa absol ută de previzibilitat e a unei legi de „. a sistemului pensiilor de serviciu, niciunul dintre actele normative ce au fost izvor de drepturi

de securitate social ă neprevăzând că diferențele dintre p ensia de serviciu ș i

pensia din sistemul public se vor plăti sub condiția și atât tâmp cât vor exista fondurile bugetare, a determinat lipsa unui interes al acestui particular în

stabilirea corectă, reală a părții din pensie ce se plătește din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Practic, această par te din pensia de s erviciu a fost calcu lată de casele

județene de pensii d oar pe baza datelor din carnetele de mu ncă aflate în posesia sa, cu preluarea unor elemente pe care sistemul informatic nu le putea stabili înmod individualizat, raportat la statutul special al pensionarilor, fără luarea î n

considerare a tuturor veniturilor realizate în cursul vieții acti ve de către aceștia și a celorlalte aspecte specifice modului de calcul al pensiei potrivit L. nr.1. și al

celorlalte legi speciale, respectiv vârsta standard corectă, stagiul complet de

cotizare aplicabil, perioadele lucrate în grupele de muncă sau în condiții speciale/deosebite de muncă.

Pentru asemenea erori, pensionarii ce realmente au fost pensionați în temeiul L. nr. 1. au formulat și formulează încă contestații succesive de la data intrării în vigoare a acestei legi, (...) și până în prezent, pe care le-au supus de-a lungul timpului jurisdicției asigurărilor sociale.

De altfel, prin L. nr.1., drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar fi

obținut potrivit legii generale a pensiilor din sistemul public, fără luarea înconsiderare a statutului special al acestora, în speță, a recurentului, și mai mult,

punerea grabnică în plată a drepturil or astfel „recalculate"; într-un termen dedoar 30 de zile de la data hotărârii privind aprobarea metodologiei de recalculare,

fără o perioadă tranzitorie, a determinat și stabilirea unor pensii greșit calculate

potrivit L. nr. 1., astfel cum legiuitorul a constatat după un an de zile, chiar prin preambulul O. nr. 5..

Chiar și în cazul recurentului, se poate astfel observa, analizând chiar modul în care i s-a "recalculat"; pensia, că acestuia, deși are un stagiu realizat ca personal navigant de 32 de ani, nu i s-a recunoscut nici cel puțin dreptul la un stagiu complet redus de cotizare, fiind raportate drepturile sale de pensie la stagiul complet de cotizare general, de 30 de ani, deși, conform art.20 alin.1 lit.c, coroborat cu art.43 alin.2 și art.77 alin.2 din L. nr.1., această categorie de personal avea recunoscut dreptul la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.

Pe de altă parte, dacă s-ar fi dorit stabilirea unui sistem într-adevăr echitabil de pensii, s-ar fi recunoscut și recurentului, în calitate de pilot, ca fiind stagiu complet de cotizare, stagiul minim de cotizare de 20 de ani prevăzut de art

43 alin.1 din L. nr.2..

În acest sens trebuie menționat că, în cadrul altui proces de recalculare apensiilor din sistemul public, în conformitate cu principiile L. nr. 1., respectiv cel reglementat prin H. nr.1550/2004 și O. nr.4/2005, au fost prevăzute norme derogatorii, speciale privind stagiile complete de cotizare, ce vor fi utilizate în acest proces, tocmai pentru a asigura stabilirea echitabilă a acestora, prin luarea în considerare a condițiilor legislației speciale în temeiul căreia s-au acordatinițial drepturile la pensie.

Astfel, potrivit art.2 alin.4 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sis tem al asigurărilor s ociale de stat potrivi t

legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile L. nr. 1., norme ce fac parte integrantă din H. nr.1550/2004, pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile

prevăzute de acte normativ e cu caracter special, stagiul complet de cotizare

utilizat la determi narea punctajului mediu anual este vechimea în munc ă

necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.

Conform N. tehnice emise de C. N. de P. și alte D. de A . S. în aplicarea H. nr.1550/2004, înregistrate sub nr.5388/(...), s-au stabilit următoarele:

"În înțelesul Hotărârii G.ui nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare

reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care pensionarul beneficiază la data începeri i

operațiunilor de evaluare, sau care i se cuvine la această dată.";

Potrivit punctului A.4.6. din aceste norme tehnice, " Î n situația pensiilor stabilite potrivit prevederilor Hotărârii G.ui nr.478/1990, cât și a celor stabilite potrivit Decretului-lege nr.114/1990, stagiul complet de cotizare ce se va utilize la determinarea punctajului mediu anual, este de 20 de ani pentru persoanele

care au desfășurat activitate în locuri în cadrate în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru persoanele care au desfășurat activitate în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.";

Conform art.4 din Decretul-lege nr.114/1990, personalul navigant din

aviația civilă care r ealizează anual un număr de ore de zbor, de salturi o ri

starturi, în raport de funcția îndeplinită, se încadrează în gr upa I de munca sau

grupa II de munca, potrivit criteriilor prevăzute în anexa nr. 4 .

Luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani ar fi fost o măsură echitabilă și pentru faptul că recurentul nu și-a continuat tocmai din culpa S., datorită promisiunii de acordare a pensiei de serviciu, activitatea până la vârsta de 64 de ani și 10 luni de ani.

În această situație, reclamantul ar fi avut posibilitatea să obțină astfel venituri salariale încă 6 ani, care ar fi contribuit, desigur, la sporirea considerabilă a punctajului său total, și implicit a celui mediu anual, deci și a cuantumului al pensiei sale.

Consider că veniturile mari realizate în timpul activității de către

reclamant, acesta beneficiind în permanență de adaosuri la salariul de bază

pentru orele de zbor, de numărul de starturi de zbor, astfel cum rezultă din

carnetul de muncă și di n adeverința de salariu depusă la do sar, care -l situau pe

acesta, în ceea ce privește salarizarea, în topul angajaților, chiar și anterior

anului 1989, nu puteau conduce, potrivit principiului echității, la stabilirea unei

pensii care este sub nivelul câșt igului salarial mediu brut pe economie utilizat la

stabilirea bugetului de asigurări sociale.

Practic, în anul 2008, între reclamant și S. , în calitate de angajator, a avut

loc o convenție, un acord de încetare a contractului de muncă , reclamantulrenunțând la dreptul său de a munci încă 6 ani și de primi un salariu motivant, în schimbul primirii, pe viitor, a pensiei de serviciu, iar S. român a fost de acord cu această încetare a raporturilor de muncă, obligându-se să plătească acestuia o pensie specială pentru tot restul vieții, stabilită în temeiul unei legi în vigoare.

Recurentul și -a ono rat obligația asumat ă, renunțând la dre ptul său de a munci ,

în timp ce stat ul, d upă trecerea a num ai 2 ani, c onsideră că nu se mai impun e

executarea obligației asumate p rin acea convenție, dar nici nu mai poate/dorește

să-l repună pe reclamant în situația anterioară încheierii acestui acord, ci

stabilește, de aceas tă dată, în mod unilateral, că benef iciarului de pensie

specială i se cuvine o altă prestație, respectiv o p ensie de asigurări sociale de stat de 1957 lei, deși, în calitate de pilot, a a vut o medie salarială în ultimele trei luni

anterioare pensionării de 35521 lei.

În condițiile în care se previziona ca la un moment dat să se reformeze sistemul de pensii, S. trebuia să își manifeste cu ani în urmă grija față de cheltuielile bugetare, în primul rând, prin luarea unor măsuri de calculare corectă, încă de la data acordării pensiilor speciale, a părții ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, conform veniturilor reale obținute în cursul activității fiecărui beneficiar și a tuturor celorlalte elemente de calcul prevăzut de L. nr. 1., modificată și completată, ce erau specifice fiecărei persoane în parte, situație în care desigur, s-ar fi diminuat în mod corespunzător și partea din pensie ce are ca sursă bugetul de stat.

Din acest punct de vedere, în lipsa unei previzibilități a modificării politicii în domeniul pensiilor speciale, S. era singurul interesat ca acest cuantum să fie cât mai corect stabilit, lipsa de diligență în acest sens, timp de ani de zile, fiindu-i desigur imputabilă.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărar ea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din D eclarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală,invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.,

„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționaleprivind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din De clarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competenteîmpotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva R.ui U. al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan

Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva R.ui U., Kjartan

Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de naturăgenerală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra R.ui U., Curtea E. a D. O. a statuat în sensul căatunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să

se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost

încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la

pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat

faptul că, deși, astfel cum am menționat anterior, instanțele de contencios

administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și instanțe de

asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în co ntestațiile împotriva deciziilor individuale de recalculare, au semnalat neleg alitatea măsurii de recalculare a pensiilor de serviciu, acest a a luat anumite m ăsuri de înlăturare a

situației nelegale create abia la data de (...), prin adoptarea O. nr.5..

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ

individual contestat în cauză, cu repunerea recurentului în situați a

anterioară emiterii acestuia.

Trebuie av ut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, L. nr.2. mai era în vigoare, dar

G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar depensii publice, care abroga, începând c u data de (...), disp ozițiile acestei legi privind pensiile de serviciu.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate d e d ocumentare și analiz ă

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i

a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne

și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele

internaționale la care R. este parte, precum și c u jurisprudența C. E. a D. O..

În cazul în care s-ar fi respectat aceste dispoziții nu s -ar fi ajuns la

situația de a se constata, la un an de la emiterea unei decizii ce se bucură de

privilegiul prealabilului, de la ingerința neașteptată în drepturile reclamantului, printr-o măsură radicală, de recalculare superficială a pensiei

sale, că mai este necesară încă o etapă de revizuire a drepturilor sale de pensie.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Păduraru contra R., Curtea E. a

D. O. a arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie

implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât

posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la

care se referă măsurile de aplicare a acestei s oluții; în această privință,

trebuie subliniat faptul că incertitudinea , fie ea legislativă, administrativă

sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor important

ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

Ceea ce legiuitorul și administrația încearcă cu multă abilitate să ascundă în cauză este faptul că, prin decizia co ntestată, "de recal culare"; a pensiei d e

serviciu, la o dată la care dispozițiile L. nr.2. mai erau în vigoare,

reclamantului nu i s-au diminuat doar drepturile de pensie.

În realitate, princi pala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în

timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei

adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.737 /2010 și a O. nr. 5. implică L. SA D E

S.UTUL DE PENSI.AR DIN SERVICIUL AERONAUTIC CIVIL și prin aceasta, L.

SA DE P. PE C. I-O O. A(...) L. N., ÎN S. A. P. S. DE S., în luna martie a

fiecărui an cu procentul care să acopere inte gral rata inflației din anul

precedent.

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent, întrucât

este lipsit de o măsură de protecție socială ce avea menirea de a garanta

acestuia o mențin ere a pensiei sale la un nivel apro piat ultimului ven it

avut în viața activă, ori simplele indexări acordate de către S. doar atunci

când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului

unitar de pensii publice, vor determina în timp o scăde re treptată, tot mai

accentuată, a pensiei acestuia în raport cu ultimul venit avut în activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația recurentului, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 58 de ani, în plină viață activă, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia cu certitudine o pensie de serviciu apropiată de ultimul său venit din muncă.

Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-adeterminat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii

acestora, respectiv a L. nr.2., drepturi ce decurgeau din calitatea

reclamantului de pensionar din serviciul aeronautic civil, și care au

devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a

afectat drepturile acestuia nu numai la data emiterii sale, ci și pe termen

lung, respectiv pentru toată viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și î n ipoteza în care s -ar considera ingerin ța statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, învirtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea aces tui criteriu consi der că, în cazul reclamant ului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către S., practic, a tât pentru acoperirea riscurilor profesiei de personal aeronautic navigant amintite anterior, pentru cei 32 de ani de vechime în

această calitate, precum și în schi mbul acordului său de a renunța la

funcția sa și la remunerație, la vârsta de 58 de ani, acord determinat

tocmai de ex istența unor dispoziții legale care îi garantau în cursul vieții

măsuri de protecți e socială, respectiv a celor prevăzute de L. nr.2., printre

acestea fiind și dreptul la pensie de serviciu.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca re per, în cazul r ecurent ului, pensia medie

lunară pe economie sau indemnizația socială pentru pen sionari, ci, întrucât

această măsură a afectat indirect dreptul acestuia la muncă, implicit la salariu, S. neputân d asigura acestuia o reparație în sens ul ca acesta să fie

repus în drepturile sale de pilot în ac tivitate, controlul de proporționalitate

trebuie să pornească de la câștigul pe care acesta l -ar fi putut obține din

muncă în anul 20 10, situa ție în car e este evident că r ecalcularea pensie i

sale la suma de 1957 lei, constituie o sarcină ex cesivă pe care trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul p ublic, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr. 1., în sistemul căr ora legiuitorul a înț eles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale de pensionare pensii

egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportea ză chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță, astfel

cum am arătat anterior, cele prevă zute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Potrivit art.79 din Constituie, C. L. este organ consultativ, de specialitate al

P., care avizează proiectele de acte normative în vederea sist ematizării, unificării

și coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației R..

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării

L. nr. 1., chiar C. L. a arătat că: „… atât în statele membre ale Uniunii E., cât și

în legislația altor state, există și alte categorii profesionale care benefici ază de

sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a muncii

prestate,… ";

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fostacordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. Orecalculare a acestor pensii, legal acordat e, ar însemna o încă lcare de către stat a

propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010 a

C. Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în

funcție în cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor U.e ale instanței supreme, de sesizare a

instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L.

nr. 1., în ceea ce pri vește pensiile de ser viciu ale magistraților, dar cuprinzând ș i considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin

prevederilor art.1 di n Protocolul nr.1 la C. europeană pentru apărarea drepturilo r

omului și libertăților f undamentale.

S-a susținut prin această sesizare că: "…legea criticată impune o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială a cuantumului pensiilor, determinată de re calcularea acestor a impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.

E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile

în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un jus t

echilibru între interesul general și imperativel e protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin

diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină

execsivă și dispropor ționată. Î ntr -o astfel de situație, există o î ncălcare a ar t.1 din

Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și

proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și imperativel e protecți ei drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru

anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie dimi nuat decât în cazuri

excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă c a

măsura aplicată să f ie justificată de scop ul legitim urmărit ( C. B. contra R.ui U.,

2005).";

De altfel, și Președintele Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. Constituționale, că L.

nr. 1. ";impune o pie rdere ireversibilă a p ensiei de serviciu, a ce asta echivalând cu

o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată, dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s -aajuns l a o atingere adus ă esențe i drep tul u i l a pens ie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului șilibertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. are dreptul la securitate juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate să nu-l pună pe acesta într-o situație total, substanțial disproporționată față de cea în care acesta se afla la data când și-a părăsit locul de muncă și a renunțat la salariu, în cursul vieții active, în schimbul promisiunii statului de a-i plăti o pensie într-un cuantum apropiat salariului.

Cum S. nu poate aduce reclamantului, în prezent, reparația cuvenită, pentru imposibilitatea onorării/executării angajamentului asumat de a-i plăti pensia de serviciu, în sensul repunerii acestuia în situația anterioară, respectiv de a-i fi oferită posibilitatea întoarcerii la vechiul loc de muncă și a obținerii salariului pe care l-a avut, se reține că, în cauză, ingerința S. în dreptul de pensie a acestuia, ce avea menirea tocmai să-i ofere protecția cuvenită, pentru riscuri sociale de natură psihologică și economică, este una nelegală, nejustificată și disproporționată.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul M. V., cu modificarea în parte a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții: C. J. de P. C. și Ministerul Finanțelor Publice și a anulării deciziei nr.2./(...), cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 533/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 890/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 929/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 596/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2773/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 533/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 890/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 706/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4493/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4650/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale