Decizia civilă nr. 586/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 586/R/2012
Ședința 13 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 7052 din 20 decembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată S. I. S., și pârâții intimați C. N. PENTRU C. D. B., M. M., F. ȘI P. S. B., GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect contestație decizie de pensionare. La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că această cauză a fost repusă pe rol, din oficiu, de către instanță, care a dispus citarea reclamantei intimate cu mențiunea că are posibilitatea de a depune la dosar note de ședință și înscrisuri în probațiune conform considerentelor Deciziei nr. 29/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în MO 925/(...)), referitoare la raportul de proporționalitate între efectele concrete ale măsurii recalculării pensiei pentru reclamant/ă și scopul urmărit prin aplicarea L. nr.
1..
De asemenea, se constată că reclamanta intimată nu a depus la dosar note de ședință și înscrisuri în probațiune conform mențiunii de pe citație referitoare la raportul de proporționalitate între efectele concrete ale măsurii recalculării pensiei pentru reclamant/ă și scopul urmărit prin aplicarea L. nr.
1..
Totodată, se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea sa reclamanta S. I. S., a solicitat anularea Deciziei nr.1./(...) emisă de C. J. de P. S. prin care acestuia i s-a recalculat pensia de serviciu și menținerea Deciziei nr.1. din (...) prin care i s-a stabilit pensia de serviciu. A. de C. J. de P. S., reclamanta a chemat înjudecată și M. M., F. și P. S., Guvernul României și C. N. pentru C. D. .
La data de (...), prin sentința civilă nr. 7., pronunțată de Tribunalul Sălajîn dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive apârâtelor: M. M., F. și P. S. B. și G. R. - B.
S-a respins acțiunea formulată față de cele două părți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis cererea formulată de reclamanta S. I. S., în contradictoriu cu pârâtele: C. J. de P. S. și C. N. pentru C. D. B. și s-a dispus anularea Deciziei
1./2010 menținând în consecință D. nr. 1./2008 emisă de intimată și drepturile dobândite în urma emiterii acestuia din urmă.
T. a reținut că pârâții M. M., F. și P. S. și Guvernul României nu aucalitate procesuală pasivă, deoarece decizia contestată a fost emisă de pârâta
C. J. de P. S.
În privința fondului, s-a constata că instanța de judecată nu este împiedicată de D. nr.871/2010 a C. C. să efectueze propriul control asupra consecințelor atrase de aplicarea L. nr.1. în situația concretă a reclamantei , sens în care a reținut că dreptul la pensie reprezintă un „bun"; în înțelesul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la C., iar diminuarea sa în proporție de 66% aduce atingere substanței dreptului la pensie, nerespectând un just nivel de proporționalitate.
În fine s-a mai reținut imposibilitatea reclamantei de a cotiza la fonduri de pensii private sau facultative, precum și că reclamanta este discriminată prin faptul că nu a beneficiat de același tratament juridic precum celelalte categorii profesionale, nesupuse unor interdicții și incompatibilități.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta C. J. de P. S. a declarat recurs prin carea solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului s-a invocat depășirea de către prima instanță a atribuțiilor puterii judecătorești prin anularea unei decizii de pensie emisă în baza L. nr.1. a cărei conformitatea cu legea fundamentală a fost constatată prin decizia nr.873/(...) a C. C..
Prin emiterea deciziei de reca1culare a pensiei nu au fost încălcate dispozițiile art.47 alin. 2 din Constituție, întrucât pensia de serviciu are două componente, respectiv pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă se suportă de bugetul asigurărilor sociale de stat, iar suma care depășește acest cuantum se suportă din bugetul statului.
Voința legiuitorului a fost aceea de eliminare a pensiilor de serviciu, justificată de criza economică și de necesitatea reformării sistemului de pensii.
Principiul dreptului câștigat se referă la pensiile deja încasate de petent și nu la cele care vor fi încasate în viitor. L. nr.1. nu este retroactivă pentru că modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, respectiv se refuză supraviețuirea legii vechi, reglementând modul de acțiune pentru viitor, în domeniul ei propriu de aplicare.
În ceea ce privește, legislația europeană, prin emiterea deciziei de pensie de recalculare au fost respectate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale pentru că într-adevăr pensia este un bun care intră sub protecția acestei Convenții. Așa cum s-a menționat și în întâmpinare doar a doua componentă a pensiei petentului este afectată de decizia statului (suplimentul din partea statului), nu partea din pensia care rezultă din contribuția contestatorului.
De asemenea Curtea E. a D. O. a apreciat că diminuarea pensiilor nu este o privare de proprietate, conform hotărârii din 2 februarie 2010 în cauza Aizuguma Ortiz împotriva Spaniei, unde pierderea unei pensii complementare este analizată din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de (...), reclamanta intimată asolicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, cu menținerea hotărârii instanței de fond.
Deși reclamanta intimată a fost citată cu mențiunea de a-și exprima poziția procesuală în raport de decizia nr. 29/(...) a Înaltei Curți de C. și
Justiție, aceasta nu a depus la dosar note de ședință privitor la aspectele particulare.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este fondat.
Nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul
nere tro ac tiv ităț ii leg ii , consacrat în art. 15 alin (2) din Constituție, prin prismafaptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Astfel, prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)-i) și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53
(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c) din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție
(referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).
În raport cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența C. C. (D. nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor C. C. sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate.
O lege care este contrară Constituției nu poate subzista în ordinea juridică internă.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. C., precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilorde recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Pe de altă parte, neretroactivitatea L. nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr.
47/1992, republicată.
Referitor la discriminare, s-a statuat prin considerentele deciziei nr. 29din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.
29/2011, că instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..
Analizând cauza din perspectiva dispozițiilor ar t. 1 d in Pro toco lul ad iț ion al
nr. 1 la C. europe an ă a drep tur ilor o mul u i , Curtea de A. constată că pensia deserviciu a reclamantei, stabilită conform L. nr. 567/2004, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în acest sens materializându-se și jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004).
Întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor L. nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, acest act normativ reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantei, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. (C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie
2009, C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010, C. Kjartan
Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr.
1 adițional la C., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Curtea constată că ingerința este legală, întrucât este reglementată de L. nr. 1. și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
De asemenea, în jurisprudența C. Europene a D. O. se statuează faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea mai constată, că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în C. Wieczorek contra Poloniei, paragraful 59; Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în C. Mellacher și alții contra Austriei, paragraful 53).
Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie
1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și
56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fostfundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anumecontextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitelesisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilorreclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste
pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea,
Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari."; În raport de aspectele evocate, controlul judiciar realizat de instanța derecurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";,care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional .
În concret, reclamanta beneficiază de o pensie de asigurări sociale de
1046 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă stabilită pentru lunaseptembrie 2010 la un cuantum de 861 lei, conform datelor statistice ale Casei N.e de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.
Cum reclamanta nu a invocat existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească, de mijloacele de subzistență, Curtea de A. constată, în raport de cuantumul venitului său lunar ( 1046 lei), că prin aplicarea L. nr. 1. nu a fost depășit
„pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din
Protocolul Adițional.
Ținând seama de considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ.., va admite recursul pârâtei, va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantei în contradictoriu cu pârâta C. S., menținând soluția dată excepțiilor procesuale reținute de prima instanță și care nu au fost recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile numărul 7052 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte și în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanta S. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S.
Menține restul dispozițiilor. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
L. D. D. G.
S. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond:R.M.P.
| ← Decizia civilă nr. 2121/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2406/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
