Decizia civilă nr. 593/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 593/R/2012
Ședința 13 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. A. N. B. și CASA DE PENSII A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 4296 din 01 septembrie
2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. C. M. D. ÎN R. ȘI ÎN R. (S.) B., în numele și pentru G.
G G., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că din eroare a fost citată C. de P. a M. A. N. în calitate de pârât intimat, aceasta având calitatea de pârât recurent.
De asemenea, se constată că la data de 07 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat M. A. N., în nume propriu și reprezentat legal al Casei de P. S. a M. A. N. a depus la dosar note de ședință la care a anexat copia Deciziei nr. 77103 privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1. emisă de Casa de pensii S. a M. A. N.
Totodată, se constată că la data de 10 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reprezentanta reclamantului intimat G. G. G., avocat C. A. a transmis prin fax la dosar o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, deoarece are de susținut alte cauze la instanțele de judecată din Z..
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei reclamantului intimat să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat G. G. G., avocat C. A., lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentantul pârâților intimați.
Curtea înmânează reprezentantei reclamantului intimat un exemplar al notelor de ședință depuse la dosar de pârâtul intimat M. A. N., în nume propriu și reprezentat legal al Casei de P. S. a M. A. N.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar concluzii scrise
și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, susținând concis motivele expuse în scris prin concluziile scrise depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj în data de 4 mai 2011, reclamantul G. G. G., prin S. C. M. D. în R. și în R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. de P. a M. A. N. și M. A. N., anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 77103/(...) emisă de pârâta de rândul 1, constatarea legalității deciziei nr.0108192/2005, obligarea pârâtei de rândul
1 la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform L. nr.
164/2001 și pensia recalculată, cu dobânda legală aferentă și cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că prin decizia contestată s-a dispus diminuarea nejustificată a cuantumului pensiei, încălcându-se astfel o serie de drepturi reglementate de prevederi speciale referitoare la modul în care se poate pierde un grad militar, beneficiile de ordin financiar dobândite în cursul carierei ca urmare a obținerii unor decorații, drepturile bănești câștigate lunar cu titlu de soldă.
De asemenea, susține că modalitatea de calcul a pensiei stabilită prin H. nr. 7., prin raportare la salariul mediu brut pe economie, îi încalcă dreptul de proprietate recunoscut atât pe plan intern, prin dispoziții constituționale, cât și prin tratate și convenții internaționale la care R. a luat parte, și care au prioritate față de orice reglementare internă contrară.
Actele normative în baza cărora s-a efectuat recalcularea, se mai arată, încalcă principiul neretroactivității legii și principiul egalității, creând discriminare atât între cadrele militare, cât și între acestea și personalul civil.
Printr-o precizare ulterioară, reclamantul a arătat că renunță la judecata petitelor 3 și 4 referitoare la plata diferențelor de pensie, cu dobânda legală.
Prin sentința civilă nr.4296 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosarul nr.(...), au fost respinse excepția lipsei de interes și a lipsei de obiect, excepții invocate de pârâtul M. A. N.
A fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul G. G., prin S. C. M. D. în R. și în R., în contradictoriu cu pârâții C. de P. a M. A. N. și M. A. N. și s-a dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei nr.77103 din (...), emisă de pârâta C. de P. a M. A. N., constatându-se legalitatea deciziei nr.0108192/2005.
S-a luat act de renunțarea la judecata cererii formulată de reclamant pentru obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform L. nr.164/2001 și pensia recalculată cu dobânda legală aferentă.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia contestată, emisă în temeiul L. nr. 1., neabrogată, pensia reclamantului a fost recalificată ca fiind pensie în sensul L. nr. 1., cu toate că inițial a fost calculată în baza L. nr. 164/2001. Ca urmare a acestei recalificări, reclamantul a beneficiat doar de partea contributivă a pensiei. O astfel de ingerință în dreptul său deja câștigat dorește să sancționeze reclamantul, prin solicitarea de anulare a deciziei emisă în temeiul L. nr. 1..
S-a apreciat că acesta este interesul pe care reclamantul îl justifică în prezenta cauză. De asemenea, în ipoteza prevăzută de art. 5 din OUG nr. 1., raportat la pensia trecută în decizia contestată, urmează să se regularizeze sumele, după data emiterii deciziei de revizuire.
Obiectul cauzei îl constituie decizia de recalculare nr. 7..
În privința fondului, s-a constatat că instanța de judecată nu este împiedicată de D. nr.871/2010 a C. C. să efectueze propriul control asupra consecințelor atrase de aplicarea L. nr.1. în situația concretă a reclamantului, sens în care a reținut că dreptul la pensie reprezintă un „. în înțelesul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la C., iar diminuarea sa definitivă aduce atingere substanței dreptului la pensie, nerespectând un just nivel de proporționalitate.
În fine s-a mai reținut că reclamantul este discriminat prin faptul că nu a beneficiat de același tratament juridic precum celelalte categorii profesionale, nesupuse unor interdicții și incompatibilități.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul M. A. N. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect, în raport de menținerea în plată a pensiei militare de stat în anul 2011, conform OUG nr.1., până la revenirea deciziilor de recalculare.
S-a arătat că motivele de nelegalitate invocate de către reclamant, în temeiul cărora a solicitat instanței anularea deciziei de recalculare a pensiei, au fost anterior supuse și atenției C. C. în cadrul analizării obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În motivarea deciziei nr.871/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din L. nr.1. atât în raport cu dispozițiile art.44 din Constituție cât și cu prevederile art.1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că în raport cu criticile formulate dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
În schimb, cu toate că decizia contestată nu produce efecte și acțiunea este lipsită de interes, instanța a reținut că în cauză este imposibil să nu fie remarcată încălcarea frapantă și gravă a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 coroborate cu cele ale art.14 din C.
Dispozițiile acestui text au fost interpretate și lămurite de Curtea E. a drepturilor O. în jurisprudența sa. Este de necontestat faptul că în numeroase decizii CE DO a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art.1 din Protocolul nr.1, ca drept de a primi o prestație socială.
Sub un prim aspect, critică aprecierile instanței de fond conform cărora „este inacceptabil argumentul potrivit căruia nu există ingerința asupra proprietății în caz de reducere a pensiei sub pretextul că viitorul cuantum ce va fi plătit va fi calculat în concordanță cu noile norme legale incidente";.
În acest sens, contrar celor reținute de instanță, Curtea E., în cauza
Kjartan Asmundsson contra Islandei, a arătat că art. I din Protocolul nr. 1 garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurare nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.
Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale, într-un anumit cuantum, nu este apărat de C. și de protocoalele sale adiționale, atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult, acest cuantum nu este garantat de C. în ipoteza în care titularul său nu a contribuit la sistemul de asigurări sociale. Aceasta este și ipoteza în discuție, deoarece pensia militară a fost acordată în considerarea calității titularului. fără a se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acestora.
În aceste condiții, chiar dacă poate fi încadrată în noțiunea de „., pensia de serviciu reprezintă, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi. iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri.
În acest context (cauza Kechko contra Ucrainei) Curtea a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite din bugetul de stat, aceasta putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate să le plătească.
De asemenea în cauza Lelas contra Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de „. este necesar un fundament legal sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă totodată a arătat că nu este consacrat de C. dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului ci numai ceea ce s-a obținut s-a câștigat, reprezintă un „. în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, aceasta nu numai că nu a fost suprimată. așa după cum greșit a reținut instanța de fond. dar este în acord și cu C. și protocoalele sale adiționale, Curte statuând că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil. prevederi legale noi care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație. cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. Astfel în această cauză, Curtea a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
L. nr. 1., procedând la recalcularea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu în pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și menținerii deficitului bugetar în limitele sustenabile.
În consecință instanța nu poate califica în cazul de față „. reclamantului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei, deoarece cuantumul este protejat de convenție doar pentru perioada în care acesta are un fundament legal în dreptul intern. Or, în cazul de față se poate analiza numai protecția bunului reclamantului după data de (...), iar dreptul solicitat de reclamant în baza dispozițiilor legii anterioare mai are fundament legal în dreptul intern deoarece dispozițiile L. nr.164/2001 au fost expres abrogate prin L. nr.263/2010.
Jurisprudența CEDO este constantă în acest sens, reținându-se că art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează pe viitor un anumit cuantum al prestației sociale și acceptă dreptul statelor de a modifica acest cuantum în considerarea marjei largi pe care o au la dispoziție.
În al doilea rând, teoria drepturilor câștigate nu-și găsește aplicare în cauza de față și nu poate constitui un argument justificativ pentru a califica că bunul a cărui protecție o solicită reclamantul este dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei și după data de (...), mai mult, această teorie nuare o reglementare constituțională și nici nu este legiferată cu titlu de principiu în vreun act normativ.
În al doilea rând, în ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității legii potrivit L. nr.164/2001, întregul cuantum al pensiei militare de serviciu a fost plătit de la bugetul de stat fiind instituit un regim special, compensatoriu pentru categoriile socio-profesionale supuse unui regim special.
Această compensație nu are ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie ca element constitutiv al acestuia (art. 47 alin.(2) din Constituție).
Prin urmare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de resursele financiare de care dispune faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca fiind o obligație eternă a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea n vigoare a noii legi.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin D. nr.
458/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 24/(...), statuând că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituire sub imperiul legii vechi pentru contract de închiriere în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și sa reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";.
Ca atare textele de lege criticate, conformându-se dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituție, afectează pensiile speciale doar pentru viitor, numai în ceea ce privește cuantumul acestora și nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării în vigoare.
În aceste condiții, neexistând un drept constituțional la pensie specială ca supliment financiar acordat în totalitate de stat, ci numai dreptul la pensie obținut în sistemul general de pensionare, chiar dacă pensia specială de serviciu poate fi încadrată potrivit îndreptării pe care Curtea E. a D. O. a dat-o art.1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale în noțiunea de „. acesta reprezintă, chiar din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Reclamantul G. G., după pronunțarea Deciziei nr. 29/2011 de către
Înalta Curte de Casație și Justiție, a depus concluzii scrise prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, arătând că nu a susținut admiterea acțiunii în raport de lipsa mijloacelor de subzistență, ci pentru discriminarea în raport de magistrați și pentru caracterul definitiv, nelimitat sub aspect temporal al măsurii recalculării pensiilor.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. vaadmite recursul pentru următoarele considerente:
Nu este întemeiată excepția lipsei de interes, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1.. Este adevărat că prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, însă acest cuantum este rezultatul procesului de recalculareefectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamantul este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.
Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia militară de stat, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensiei în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1..
În privința fondului, Curtea reține că prin art.1 lit. a din L. nr.1., pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe veniturilor efectiv realizate.
În aplicarea acestui act normativ, pârâtul M. A. N. - D. F.-C. a emis decizia nr. 77103/(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de 1968 lei care înlocuia pensia militară de stat de 3810 lei, acordată prin decizia nr.0108192/(...) (fila 20-21 fond).
Ulterior, în baza OUG nr. 1., prin decizia nr. 77103/(...) emisă de C. de
P. S. a M. A. N., pensia reclamantului, recalculată în baza L. nr. 1. a fost revizuită în baza veniturilor efectiv realizate, stabilindu-se un cuantum brut al pensiei de 3328 lei, ceea ce semnifică o diminuare a pensiei cu 12% în raport de pensia militară de stat.
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146lit. a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu
dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art.
16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în
baza art. 20 din Con stituție raportat la a rt. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la
C. pentru apărarea drepturilor om ului ș i a libertăților funda mentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1.,
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat , pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor
profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin
deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica
autoritate de jurisdi cție constituțională în R ., potrivit art. 1 alin. (2) din L.
nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun
nu puteau face reev aluări în temeiul art . 16 din Constituție , iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art.
124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie
2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statulsuprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din
28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§
48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39
și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este l egală, întrucât este reglementată de
nr. 1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică , în deplină concordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminareainechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului
rezonabil de proporți onalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală
și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului deproporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți
- de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația
socială pentru pensi onari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele
măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identifi cate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a
fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolulnr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C.
Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C.
Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă
(încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C.
Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea
raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în
fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la
C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.
39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie
2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și
56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și
44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a
fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și
anume contextul ec onomic actual și co rectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reț inut că reforma sistemului de pensii nu a avut un
efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații so ciale,
dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr.
164/2001.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.";
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de
3328 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită bărbațilorîn anul 2010 în cuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului, care a arătat în mod expres că nici nu susține acest aspect.
În speță, reclamantul nu a dovedit și nici nu a invocat existența unei situații excepționale ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. Raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâtul M. A. N., va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantului, menținând celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții M. A. N. B. și CASA DE PENSII A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 4296 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte și, în consecință, respinge acțiunea formulată de S. C. M. D. ÎN R. ȘI ÎN R. B. pentru G. G G. în contradictoriu cu pârâții M. A. N. B. și CASA DE PENSII A M. A. N., având ca obiect anularea deciziei de recalculare nr. 77103/(...).
Menține restul dispozițiilor. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.P. A.
| ← Decizia civilă nr. 763/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 56/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
