Decizia civilă nr. 787/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

D. CIVILĂ NR. 787/R/2012

Ședința publică din data de 21 februarie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-R. M.

JUDECĂTORI: C. M.

S.-C. B.

G.: G. C.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamant C. M. împotriva sentinței civile nr. 309 din 8 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 309 din 8 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins contestația formulată de contestatoarea C. M. împotriva Deciziei nr. 2./(...) privind recalcularea pensiei de serviciu emisă de intimata C. J. DE P. M., ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin D. nr. 2./(...) privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, reclamantei i s-a stabilit o pensie de parlamentar în cuantum de 3357 lei, din care 1611 lei reprezenta pensia de asigurări sociale.

Prin D. contestată nr. 2. din (...), pensia de serviciu i-a fost recalculată în baza art. 1 lit. f din L. 1., rezultând un cuantum de 1693 lei RON.

În cuprinsul deciziei de recalculare s-a consemnat că, în conformitate cu prevederile art. 3 din L. 1., pensia stabilită prin D. nr. 124764/(...) a devenit pensie în înțelesul L. 1..

Această lege a fost supusă controlului de constituționalitate înainte de promulgare la sesizarea unui grup de 37 de senatori, iar prin D. nr. 871 din (...) Curtea Constituțională a decis cu opinie majoritară că dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate în sesizarea acestuia.

Curtea Constituțională s-a pronunțat și la sesizarea Î. C. de C. și Justiție asupra constituționalității L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor înainte de promulgare, constatând prin D. nr. 873 din (...) că dispozițiile art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din această lege sunt constituționale.

Prin aceste decizii definitive și general obligatorii,Curtea Constituțională a decis că L. 1. nu încalcă prevederile art.15 al. 2 din C., care instituie principiul constituțional al neretroactivității legii și nici principiul doctrinar al drepturilor câștigate.

Raportat la jurisprudența C. E. a D. O., instanța consideră că pensia este un bun care intră sub protecția art. 1 din Protocolul 1 la C.

Simpla lectură a dispozițiilor cuprinse în art. 1 Protocolul nr. 1 evidențiază faptul că protecția pe care el o instituie nu este una absolută, căci nu conține numai principiul protecției dreptului de proprietate, ci și două limite ale exercițiului acestui drept: posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general. Curtea E. a D. O. a consacrat și o limită jurisprudențială dată de „. substanței"; dreptului, respectiv cerința existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere.

În urma recalculării în baza L. 1., pensia reclamantei s-a diminuat de la

3357 lei la 1693 lei.

Ingerința statului în exercitarea dreptului este, în întregime, posibilă dacă se sprijină pe o bază legală, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică și aceasta deoarece dreptul de proprietate, ca aproape toate drepturile ocrotite de C., nu are un caracter absolut.

Așa cum a indicat Curtea E., statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere pentru a hotărî necesitatea unei ingerințe, acest aspect impunându-se în contextul în care autoritățile naționale dispun de o cunoaștere aprofundată și concretă a situației sociale locale și, de aceea, sunt mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ce măsuri apar ca imperative de interes general al comunității.

Întinderea marjei de apreciere de care se bucură statele semnatare variază ca întindere în raport de domeniul și dreptul garantat, vizate de măsura politică legislativă analizată.

Chiar Curtea E. a D. O. a cărei jurisprudență a avut adesea drept consecință modificări legislative semnificative în dreptul intern al statelor, a manifestat reticență în a interveni în marja de apreciere a statelor, în special în ce privește chestiuni de natură fiscală, ce țin de politicile socio- economice.

În speță, ingerința a fost prevăzută de lege, iar scopul legitim al măsurilor luate este evidențiat ca atare în expunerea de motive a L. 1. și recunoscut de Curtea Constituțională în D. nr. 871 și 873 din (...) când a analizat constituționalitatea acestei legi în raport de încălcarea art. 53 din C., respectiv necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.

În jurisprudența sa, însăși Curtea E. a statuat că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de temei.

În materie de asigurări sociale, Curtea E. acordă o mai largă marjă de apreciere în stabilirea propriilor politici și tocmai de aceea, iar sub aspectul proporționalității, lipsa de despăgubiri nu conduce la o încălcare a art. 1

Protocolul nr. 1 adițional (Mellacher și alții c. Austria).

Instanța apreciază că în speță nu s-a produs o încălcarea a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1, măsura recalculării pensiei de serviciu a reclamantei în temeiul art. 1 li. g din L. 1. intrând în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. M. solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii contestației.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere că diminuarea pensiei o îndreptățește să considere pierderea suferită din perspectiva dreptului de proprietate privată garantat atât de C. cât și de art.1 din Primul Protocol Adițional la C. E. a D. O.

Dreptul la pensia specială este un drept câștigat, iar pensia în sine formează obiectul dreptului de proprietate fiind circumscrisă noțiunii de bun și accepțiunii de proprietate.

Pensia de serviciu nu constituie un privilegiu, ci este justificată de rigorile unui anumit statut, după cum a recunoscut Curtea Constituțională.

Diminuarea ei reprezintă o ingerința in dreptul de proprietate care, prin natura funcției publice nu a bucurat-o de plenitudinea drepturilor recunoscute celorlalți cetățeni.

Dreptul la pensia speciala este instituit prin L. 9. privind statutul senatorilor si deputaților.

Aceasta lege a prevăzut si o serie de interdicții care au restrâns sfera unor drepturi constituționale pentru reclamanta in funcție, in raport cu ceilalți cetățeni.

Dreptul la pensie, ca si drept de asigurări sociale, presupune ca fiecare cetățean sa beneficieze de acest drept fundamental, in funcție de sistemul in care a activat, iar după dobândirea acestui drept sa nu mai poată fi deposedat de acesta.

Dreptul la pensie este un drept garantat de art. 47 din Constituția R., care garantează si dreptul la securitate sociala.

Pensia speciala este tot un drept la pensie, prevăzut de legea care reglementează statutul anumitor funcții publice sau profesii, in speta - L. nr. 9. privind statutul deputaților si al senatorilor.

Privita ca un bun in sensul art. 1 din Protocolul 1 la C., orice reducere sau neplata a ei are semnificația încălcării dreptului de proprietate si a dreptului la securitate sociala in chiar esența lor.

L. nr. 1., in baza căreia pensia de serviciu a fost recalculata, devenind pensie pentru limita de vârsta in sensul L. nr. 1., a limitat practic exercițiul dreptului de proprietate recunoscut reclamantei ca si beneficiar al unei pensii de serviciu.

Măsura de recalculare a pensiei de serviciu nu justifica o cauza de utilitate publica si nici de interes general pentru ca atingerea dreptului de proprietate recunoscut sa poată avea legitimitate.

Ingerința in dreptul de proprietate pe care L. nr. 1. o consfințește, încalcă principiul legalității normelor de drept intern care trebuie sa fie suficient de accesibile, precise si previzibile in aplicarea lor.

L. 1. afectează grav claritatea si previzibilitatea impuse de noțiunea de legalitate, iar măsura dispusa prin aceasta lege nu mai apare ca fiind justificata si rezonabila, necesara intr-o societate democratica.

Curtea E. a decis ca un stat nu poate invoca o stare generala de necesitate pentru a justifica restrângerea drepturilor si libertăților, daca criza sau pericolul public nu are caracter excepțional, de o așa gravitate încât masurile normale sau restricțiile permise de C. pentru asigurarea siguranței publice, a sănătății si ordinii sa se dovedească ineficiente.

L. nr. 1. impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensia de serviciu, recalcularea operand fara o limitare temporara. Prin urmare, legea nu numai ca nu consfințește caracterul temporar al restrângerii unor drepturi, ci stabilește un caracter explicit, o pierdere definitiva a pensiei de serviciu.

Prin aceasta se aduce atingere si principiului respectării drepturilor câștigate, ca expresie a neretroactivității legii si ca o garanție a supremației dreptului.

Prin art. 69 din L. nr.24/2000 privind tehnica legislativa se prevede chiar ca nici un stat responsabil nu-si poate permite sa legifereze intr-un mod haotic si necorelat, negând drepturi si libertăți recunoscute anterior cu putere de lege.

Dincolo de ingerința constatata si de scopul ei nelegitim, nu este îndeplinita nici cerința proporționalității intre mijloacele utilizate si scopul urmărit, care presupune asigurarea unui just echilibru intre interesul general si imperativul ocrotirii drepturilor fundamentale ale omului.

Motivarea potrivit căreia bugetul de stat si bugetul asigurărilor sociale de stat sunt degrevate semnificativ de cheltuieli suplimentare, asigurându-se astfel sustenabilitatea bugetului, reprezintă o motivare neserioasa, având in vedere procentul infim al economiei realizate prin eliminarea pensiilor de serviciu.

Cu privire la contributivitate, în mod fals se invoca introducerea principiului contributivității in sensul ca ar elimina din cuantumul tuturor pensiilor părțile "suplimentare" sau "necontributive". Contributivitatea este un simplu principiu, care nu este imputabil, fiind in mod major limitat prin lege. P. principiului contributivității, fondurile de asigurări sociale se constituie doar in principal (iar nu exclusiv) din contribuțiile datorate, iar dreptul la pensie se cuvine, doar In principal, pe baza contribuțiilor plătite. Dar aceasta nu înseamnă nicidecum ca cuantumul pensiei este finanțat integral din contribuții, ca pensia este egala cu contribuțiile sau ca fiecare primește doar cat a contribuit - acestea sunt interpretări simpliste, superficiale, inexacte si incomplete ale principiului, care nu pot acredita existenta vreunei "justeți" de tratament egal prin eliminarea pensiilor de serviciu (necontributive) care nu constituie un privilegiu.

Pensia din sistemul public nu este calculata ca însumarea tuturor contribuțiilor si nu se suporta dintr-un fond de acumulare. D., aceasta pensie se calculează in baza unor indici economico-financiari bugetari stabiliți de lege (art. 5, alin. 3 si art. 20 din L. nr. 1. raportat la art. 16 din L. 19/2009, constând in valoarea punctului de pensie si salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) si se plătește de către stat, din bugetul de asigurări sociale de stat.

Cum in accepțiunea CEDO, privarea de proprietate nu este posibila fara o dreapta si prealabila despăgubire, diminuarea pensiei prin efectul L. nr. 1. constituie o grava încălcare a art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al C.i. Legat de distincția pe care intimata o face intre partea contributiva si suplimentul din partea statului, ca si componente ale pensiei de serviciu, se impune a fi precizat ca in practica C. E. a D. O., care a evoluat in timp, s-a ajuns la concluzia ca pensia reprezintă un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, indiferent daca aceasta are la baza principiul contributivității sau este stabilita in baza unei legi speciale.

S-au invocat cauzele Muller contra Austriei, Buchen contra Republique

Tchegue din 26 noiembrie 2002, Gaygusuz împotriva Austriei din anul 1996,

Stubbmgs s.a, împotriva Marii Britanii din 1996, Stec si alții împotriva

Regatului Unit, din 2006.

Din cuprinsul tuturor acestor decizii se poate trage concluzia ca dreptul la pensie, indiferent daca acestea rezulta direct din lege sau este stabilit prin hotărâre J. si daca se bazează sau nu pe principiul contributivității, reprezintă un "bun" in sensul art. 1 alin. 1 din Primul Protocol Adițional la C.

Prin adoptarea L. nr. 1. nu se poate susține nici ca statul s-ar fi aflat intr-una din situațiile de derogare de la obligațiile asumate prin C., pentru a retine incidenta dispozițiilor art. 15 din aceasta.

Pe cale de consecința, privarea reclamantei de dreptul de a beneficia de pensia de serviciu încalcă evident prevederile art. 1 alin. 1 din Primul Protocol, aplicabile in speța.

Aplicând cu prioritate reglementările internaționale in materia drepturilor omului sau dreptul comunitar, instanța de judecata nu depășește limitele puterii judecătorești și nu își aroga atribuții specifice celorlalte doua puteri in stat (legislativa si executiva) deoarece nu creează noi norme juridice ci le aplica pe cele existente in defavoarea celor interne, norme internaționale care, prin ratificare sau prin aderarea R. la U. E., au devenit parte a dreptului intern.

Chiar daca Curtea C. prin D. nr.873/(...) a statuat ca noua lege este constituționala, acest fapt nu îngrădește dreptul instanței de a hotărî daca in litigiul cu care a fost sesizata trebuie sa aplice legea interna sau sa aplice direct o norma de drept comunitar, in baza prevederilor ar. 20 alin. 2 din C., potrivit cu care " daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, si legile interne, au prioritate reglementările comunitare, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".

Prin urmare interpretarea făcută de Curtea Constituțională L. 1. nu leagă instanța în demersul său de a hotărî care dintre normele interne sau comunitare se aplică în cauză.

Obligativitatea deciziilor C. C. vizează situațiile în care se constată o încălcare a unei norme constituționale printr-o altă normă internă, ceea ce evident nu este cazul în prezenta speță.

Pârâta C. J. DE P. M. prin întâmpinare (f.98-99) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Prin art. 1 lit. f din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza principiului contributivității.

În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis decizia nr.

2./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de 1septembrie 2010 o pensie de asigurări sociale de 1.693 lei, care înlocuia pensia de serviciu de 3.357 lei, cuantum stabilit începând cu data de 1 octombrie

2008.

În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:

În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat întemeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53

- restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-aanalizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).

În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1.,

Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:

„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din

31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabiliriipensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitatăde la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.

1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iarnu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva

Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";

În ceea ce privește D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D.

O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L.

Ghețiu împotriva R., în considerentele acestei hotărâri s-a avut în vedere că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai

2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S-a reținut că statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

Cu privire la acest aspect, Curtea E. a D. O. a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. S-a remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea E. a D. O. a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs vaînlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea dreptului de proprietate sau a principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsacaracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu.

Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.

În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de

1.693 lei brut, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în lunaseptembrie 2010 în cuantum de 859 lei brut, conform datelor statistice ale

Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.

În consecință, doar în situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61).

În speță, reclamanta nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență.

Referitor la jurisprudența altor instanțe care au pronunțat hotărârijudecătorești irevocabile de anulare a deciziilor de recalculare emise în temeiul

L. 1., se reține că singurul remediu prevăzut de dreptul intern pentru asigurarea practicii unitare este recursul în interesul legii, iar prezenta hotărâre este conform Deciziei nr. 29/2011 a Î. C. de C. și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii în această materie. De altfel, în C. Ștefănică și alții împotriva R. din 2 noiembrie 2010 instanța europeană a statuat că „anumite divergențe în interpretare pot fi acceptate ca fiind caracteristici inerente ale oricărui sistem judiciar care, asemenea celui din R., se bazează pe o rețea de instanțe de fond și de recurs competente în domeniul lor de jurisdicție teritorială (paragraf 30).

Pentru aceste considerente se apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamant CM împotriva sentinței civile nr. 309 din 8 februarie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I.-R. M. C. M. S.-C. B.

Cu opinie separată în sensul admiterii recursului reclamantei

G. G. C.

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud. fond: G. B.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat reclamanta C. M. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie subliniat în acest sens că reclamanta s-a adre sat instanței

pentru proteguirea unui drept de secur itate socială, consid erând că pensia sa

de serviciu era un „bun";, în sensul ju risprudenței C.E.D.O., pe care acesta

avea speranța legiti mă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit decizieinr.2./(...), în temeiul L. nr.9., având în vedere calitatea pe care aceasta a avut-o, de parlamentar.

În cauză reclamanta invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princip alul său motiv de

nemulțumire și chi ar nelămurire cu p rivire la situația no uă crea tă în urma

recalculării este, în primul rând, c ă dr ep tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un

"drep t c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce a u rămas definitive și executorii, în te meiul calității de demnitar pe care a avut-o, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acesteia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.9..

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni

nu are dreptul să pretindă menținerea unei a numite stări normative";, voi

analiza în cele ce u rmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a

aprecia dacă, în urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era

sau nu îndreptățit să se bucure în continuare de bunul său.

Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei

(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale."; Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad decertitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urmaîndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantei asupra dreptului său la pensie de ser viciu ca fiind

un drept câștigat și, de aici, considerarea măsuri i de recalculare a acesteipensii- de fapt, astfel cum vom argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat-ca fiind un act abuziv al

S., trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care, realitățile

istorice privind protecția socială în țara noastră, i -au creat acestui particular

convingerea fermă că se poate baza p e un venit din pen sie într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902 , toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care

aceste reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au

ex ercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servite con form titlurilor

ce posedă cei în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor

anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții t ranzitorii privind p ăstrarea drepturilor de pensie

câștigate regăsim și în art.54 din L. g enerală de pen siu ni republicată la data de (...).

De asemenea, L. p entru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce prive ște pensiunile lor de bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în a plicare a legii de

față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor

S. de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la aj utor social acele

persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate

antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care

au militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -

fasciste, precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat-popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile d e asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 dinlege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

P. art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de

stat și de asistență socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la

data prezentei legi , se mențin în con tinuare, atît timp cît sînt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite

conf or m leg isl aț ie i an ter io are, îns ă, conf or m art.180 alin.7 , "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel

stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul

avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezu l tă c ă recl aman ta ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atel e c are s ă le f or meze conv in gere a f er mă

c ă drep tur ile lor d e pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au

c âș tig ate, pu tând f i c el mul t rec alcul ate pe al te b aze, index ate , majo r ate, f ăr ă a f i

îns ă af ectat cu an tu mu l pens ie i af late în pl ată, as tf el încât, mai mu l t, nu ave au

n ic iun ele men t c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine pr iv ind pl ata pe viitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. alte cazuri de diminuare a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a

dispozițiilor unui sistem de reforma re a pensiilor, c ar e, în speț ă, cu atât mai mult, s-a vru t a f i conf or m pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamanta a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un dr ep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.737/201 0, cât și la data emiterii deciziei

administrative nr.2., de „. a pensiei sale din data de (...), dispozițiile L.

nr.9. privind această categorie de pensie de serviciu erau în vigoare,

fiind abrogate abia după jumătate de an de la data intrării în vigoare a

L. nr.1., respectiv la data de (...), iar prevederile normei de trimitere,respectiv cele ale art. 82 alin.1 din L. nr. 303/2004, sunt și în prezent în vigoare.

Pr ac tic, ne abrog ând, pr in L. nr.1., d ispoz iț iile aces tor leg i s pe c iale , chiar

legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un drept câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar în co ndițiile L. nr.9.,

cons ider ând c ă în aces t f el, măsur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o reducere pr in

rec alcul are a cu an tu mu lu i pens ie i, de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o

af ectare subs tanț ial ă ș i irevoc ab il ă/per man en tă a drep tulu i aces tor a, în sensul

el imin ăr ii pens iilor d e serv ic iu.

În acest context, recurenta-reclamantă a suferit, prin decizia nr.

2./(...), o ingerinț ă esențială în d repturile sale, n u numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales, prin pierderea

calității, a statut ului de pensionar în condițiile L. n r.9., ce îi fusese

recunoscut încă din anul 2008, cu atât mai mult cu cât această lege mai era în vigoare la data emiterii acestui act.

Se mai constată în acest sens faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.9., recurenta, în mod justificat, se prevalează de statutul său de

pens ion ar în cond iț iil e aces te i leg i , pe care-l avea nu numai la data recunoașteriidreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede, sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într- un singur act normativ.

P. disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ceprevede că: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuiedeterminate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte actenormative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,

completării sau ab rogării lor implicit e es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1

din aceeași l ege, doar în cazuri d eosebite, în care la elaborarea și

adoptarea unei re glementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă în speț ă nu ne pu te m af la în preze nț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile

de perso ane c are benef ic iaz ă de pen s ii în te me iul unor leg i spec iale, ac te

nor mative pr in tre c ar e se af lă ș i L. nr.9..

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO a reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-d ecembrie 2010 sala riul reclamanților er a cel stabilit prin

această lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația

în speță, în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pens iilor de serviciu cu

un anumit procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.9., lege în vigoare, eliminând dreptul reclamantei la pensie în acest sistem, cu toate drepturile

aferente, actuale și viitoare.

În speță, decizia contestată, nr.2./(...), prin care a fost stabilităreclamantei o pensie de 1693 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1

lit.f), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite

sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L.nr. 1..

Chiar prin textul art. 3 din L. nr. 1., legiuitorul precizează că aceste

pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu

caracter special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primează în cauză sublinierea unor aspecte particulare

ale pensiilor deputaților și senatorilor.

Aces te aspec te spec if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman te i, sun t ur măto arele :

I. pensia stabilită în temei ul art. 49 alin.1 și 3 din L. nr.9., era un

drept de securitate socială pe care l egea l -a acordat acesteia, având în

vedere cele prevăzu te în art.31 din ace eași lege , în sensul că drepturile și libertățile ce decurg din mandatul de deputat sau de senator suntspecifice acestei demnități publice și au un caracter politic și patrimonial; prin exercitarea acestora se realizează conținutul politic al mandatului, precum și strategia măsurilor de protecție a mandatului și a titularului acestuia.

II. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate

socială, pensia de serviciu, nu au fos t decât în ultimă i nstanță pentru

bătrânețe, ci, în primul rând, de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a consider at necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei au fost riscurile activității de

parlamentar, cu toate responsabilitățile, interdicțiile și incompatibilitățile

acestei profesii, precum și necesitatea asigurării după pensionare a unui

venit lunar care să păstreze , în anumite procente, legătura cu

indemnizația avută în calitate de demnitar, ca măsură de protecție a

prestigiului de car e trebuie să se buc ure un reprezentan t al poporului, ce a fost ales în Parlamentul României.

III. În cauză, ingerința în dreptul recurentei la pensie este una esențială, având în vedere faptul că tipul de prestație de care beneficia

aceasta, pensia de serviciu, a fost asimilată de către normele

comunitare noțiun ii de „., precum și lipsa absolută de previzibilitate a

măsurii luate, ce a u fost de nat ură a crea convi ngerea fermă a

reclamantei că se poate baza pe un anumit venit lunar, cu acest titlu.

IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c -h

din L. nr.1., au pronunțat hotărâri de suspendare a executării acestei

hotărâri și de anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga

omnes, constatând cauze de aparentă de nelegalitate , respectiv de

nelegalitate a dispozițiilor acestui act normativ în b aza căruia a fost

emisă decizia contestată în cauză.

V. În cauză nu se poate reține că recurenta „cumula"; două tipuri

de pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea

plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la pensie de serviciu.

Astfel, potrivit art.49 alin.5 din L. nr.9., la îndeplinirea condițiilor de

pensionare, deputații și senatorii vor opta pentru pensia c alculată conform alin.1-4 sau pentru pensia calculată în condițiile nr. 1., cu modificările și

completările ulterioare, ori ale altor legi speciale din cadrul sistemului public.

De asemenea, art. 14 din Norma din 30 mai 2006 privind modul deaplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor din nr. 9. privind

S.utul deputaților și al senatorilor, prevede că dosarul de pensie se depune la

casa teritorială de pensii în raza căreia își are domiciliul persoana îndreptățită,

care calculează atât pensia din sistemul public, stabilită conform L. nr.1.,

cât și pensia stabilită potrivit prevederilor statutului deputaților și senatorilor. Pensia care se achită titularului este pensia cea mai

avantajoasă.

Art.16 din aceeași Normă , stabilește , pe de o parte, distincția dintrepensia de serviciu și pensia din sistemul public, folosind terminologia „

celor două categorii de pensii";, iar, pe de altă parte, mod ul de finanțare a pensiei de serviciu.

Astfel, conform acestui articol, casa teritorială de pensii emite o singură decizie de pensie pentru oricare dintre beneficiarii prevăzuți la art. 4 din norme, în care vor fi înscrise distinct c uantumurile celor două categorii de pensii, pensia din sistemul public, respectiv pensia conform legii, precum și

diferența dintre cele două pensii care ur mează a fi suportat ă de la bugetul de stat.

I. Argumentarea pr imului aspect speci fic al "recalculării"; pensiei de serviciu a reclamantei.

Conform art.1 alin.1 din L. nr.9.^{, deputaț ii și sen atorii sunt}

reprezentanți aleși ai poporului român, prin care acesta își ex ercită

suveranitatea, în condițiile prevăzute de C. și de legile țării .

Art.49 alin.1-3 din L. nr.9., prevede că deputații și senatorii, laîmplinirea condițiilor de pensionare prevăzute de nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, respectiv stagiul de cotizare și vârsta de pensionare, beneficiază de pensie în cuantum prevăzut de 82 alin.1 din L. nr. 303/2004 privind statutul magistraților, republicată, cu modificările ulterioare, dacă au deținut cel puțin trei mandate de parlamentar.

Prin excepție de la dispozițiile nr.1., cu modificările și completările ulterioare, referitoare la vârsta de pensionare, la împlinirea vârstei de 63 de ani și a unui stagiu de cotizare de 30 de ani, deputații și senatorii beneficiază de pensie în condițiile prevăzute la alin.1.

De pensie beneficiază și deputații și senatorii care au deținut două sau un mandat de parlamentar, caz în care cuantumul pensiei, calculată conform alin.1, se diminuează cu 20% și, respectiv, 40%.

Prevederile alin.1-5 se aplică în mod corespunzător deputaților și senatorilor al căror mandat s-a derulat și a expirat în perioada 1990-2004.

Art.2 din Norma din 30 mai 2006 privind modul de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor din nr. 9. privind S.utul

deputaților și al se natorilor, stabilea c ă: " Beneficiarii pensiei prevăzute de lege sunt deputații și senatorii care începând cu 1990 dețin sau audeținut mandate de deputat sau senator, din care cel puțin unul a fost un mandat complet.";

Chiar prin E. de motive a L. nr.9. s-au reținut următoarele:

„Regimul pensionării este identic cu cel din sistemul public de

pensii, dar aliniat c u practica europea nă, care prevede sc heme speciale de

pensionare, adapt ate însă condițiil or actuale din ța ra noastră și cu excluderea afectării de o manieră oarecare a bugetelor aprobate și a

fondului național de pensii.";

Mai trebuie subliniat că art. 19 din Norma din 30 mai 2006 privind modul de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor din nr. 9.

privind S.utul dep utaților și al senat orilor , prevede că: "Răspunderea cuprivire la stabilirea condițiilor de eligibilitate și a elementelor de calcul în vederea stabilirii și actualizării pensiilor revine celor două Camere ale P..";

Prin urmare, se reține că dreptul reclamantei la pensie de serviciu a fost stabilit în temeiul legii, cele două Camere ale P. constatând că aceasta îndeplinește condițiile pentru a beneficai de acest drept.

II. Motivații privin d specificului risc urilor sociale aco pe rite prin

pensia specială de care beneficia reclamanta.

Pensia a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă cele menționate

anterior, privind specificul activității de parlamentar, și în considerarea

interdicțiilor și incompatibilităților care au afectat drepturile

reclamantei în perioada în care acesta a avut această calitate.

Astfel, potrivit art.14 și 15 din L. nr.9., calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă atât cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al G., precum și cu următoarele funcții: președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societăți comerciale, inclusiv la bănci ori la alte instituții de credit, la societăți de asigurare și la cele financiare, precum și în instituții publice; președinte sau secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la societățile comerciale prevăzute anterior; reprezentant al statului în adunările generale ale societăților comerciale prevăzute anterior; manager sau membru al consiliilor de administrație ale regiilor autonome, companiilor și societăților naționale; comerciant persoană fizică; membru al unui grup de interes economic, definit conform legii.

De asemenea, conform art. 16 din L. nr.9., calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu: funcțiile și activitățile persoanelor care conform statutului lor nu pot face parte din partide politice; calitatea de membru cu drepturi depline în Parlamentul European; o funcție publică încredințată de un stat străin, cu excepția acelor funcții prevăzute în acordurile și convențiile la care R. este parte.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în

ceea ce privește statutul parlamentarilor, care să tr ansforme aceste

drepturi, în doar câțiva ani de la c onsacrarea lor legi slativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea

Constituțională de-a lungul anilor, ace asta apreciind că d repturile stabilite

prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații

parțiale ale inc onvenientelor ce rezultă din ri goarea statutel or speciale(decizia nr. 20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în ace st sens că, tot Curt ea Constituțională , prin decizia

nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu

contravin dispozițiilor constituționale întrucât, „… nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru

deputați și senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, c um sunt

magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate

aceste cazuri, nu este contrară prev ederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea activității acestei categorii socioprofesionale.";

III. Argumente în sensul că măsu ra dispusă a ad us atingere dreptului reclamantei la pensie de serviciu, calificat de dreptul

comunitar ca un „. de remunerație"; și privind lipsa absolută de previzibilitate a acestei „recalculări"; a pensiei sale.

Funcț ia publ ic ă pe c are recl aman ta a deț inu t -o, cu care aceasta a fost

inves tită pr in alege r i, are un conț inu t prede ter min at pr in lege, cupr inz ând

obl ig aț ii, in terd icț ii ș i inco mp atib il ităț i, d ar ș i drep tur i spec if ice , pr in tre c are ș i cel la pensia de serviciu.

Practic, pentru fu ncția de demnitat e publică deținut ă, prin L. nr.9. au fost recunoscute reclamantei drepturi cu caracter de

remunerație, printre care plata indemnizației lunare, în timpul

activității propriu-zise, dar și plata pensiei de serviciu , după încetarea

acesteia, cu respectarea condițiilor prevăzute de legea specială. Acestor

drepturi le corespunde obligația corelativă a S. să le plătească, astfel cum acestea au fost reglementate.

P. L. nr.154/1998, cât și a L. nr.330/2009 pr iv ind s al ar iz are a un itar ă

a person alulu i pl ătit d in f onduri publ ice , indemnizația lunară a persoanelor

care ocupă funcții de demnitate publică a fost definită de către legiuitor

ca fiind „. de remunerare"; a activității a cestora.

Prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal Exchange

Assurance Group, C urtea de Justiție a C. E. a decis însă că și formele de

pensie ocupaționa lă constituie un element de remu nerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tar e a D. 9. a C.din (...), de modificare a D. 8. pr iv in d apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de

tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adru l reg imur ilor prof esio n ale de secur itate

soc ial ă, as tf el cu m re zul tă d in pre ambulul acestui act comunitar.

Faptul că tot S. era cel care trebuia să plătească atât pensia de

serviciu, ca eleme nt de remunerație, cât și o pensie de asigurări sociale

de stat, în calitate de asigurător, a pe rmis practic, în speță, confuziunea

celor două drepturi și în final, înlocuirea dreptului reclamantei

dobândit în anul 2008, cu un alt d rept, și care nu p oate constitui o

executare a obligației asumate.

În cauză, intimata și -a executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din mandatul de parlamentar, cu riscurile, interdicțiile

și incompatibilitățile menționate anterior. În consecință, S. are

obligația de a -și e xecuta, cu bună -credință, toate îndatoririle asumate

prin L. nr.9., deci să plătească acesteia, în temeiul funcției de demnitate publică pe care a deținut -o, pensia de serviciu, astfel cum a înțeles să o

reglementeze prin legea organică, prin dispoziții legale mai favorabile

apărute după data pensionării sale în sistemul asigurărilor sociale de stat.

Î n consecință, coroborând cele st atuate de către Curtea de J ustiție de la

L. cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S. con tr a R., rezultă

că dreptul la pensie de serviciu era datorat recurentei în temeiul funcției de

demnitate publică pe care aceasta a deținut -o, potriv it d ispoz iț iilor L. nr.9., c are erau în vigoare la data emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel

încât obligația S. trebuia îndeplinită astfel cum aceasta a fost asumată ^,

respectiv ca orice ". de remunerație";, iar această obligație nu poate fi

considerată ca f iind executată, potrivit principiil or generale ale dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata}

unei pensii datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui salariat, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Practic, începând cu anul 2008, reclamanta îndepline a condițiile

pentru două categorii de drepturi , prev ăzu te, amb ele, de leg i în v igo are ch iar

ș i l a d ata rec alcul ăr ii d in 2010, respec tiv un drept decurgând din raporturile

de funcție ș i un d rept decurgând din raporturile de a sigurări sociale ,drepturi distincte.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea oblig ațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimata-pârâtă trebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare ne corespunzătoare, creditorul

are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia

„creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se

datorește, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai ma re.";

Interesul recurentei este, în speță, acela de a obține obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre

părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitoru l este ținut să pro cure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană

trebuie să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestaț ia

la care se angajează debitorul.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au

fost prevăzute a fi plătite în totalitate din bugetul asigurărilor social e de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, dinbugetul S..

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu

puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în vedere faptul că, potrivit art.7 din această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igur ăr i soc iale repr ez in tă venituri de înlocuire pentru

p ierdere a to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a ur mare a bătrân eții, invalidității

sau decesului"; , ori, pensia de servic iu a recl aman te i nu poate f i înc adr ată în

vreun a d in tre aces te c ategor ii de pres taț ii, av ând în vedere r iscur ile soc iale

l imitativ prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost acordată acesteia, prioritar, nu pentru a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru

acoperirea unor riscuri decur gând din spec ificul activității

corespunzătoare funcției pe care a deținut -o.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G.

S. contra R., S., în cadrul marjei sale de apreciere, avea posibilitatea, cu

respec tare a cond iț iil or leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege,

măs ur i de d imin u ar e a pens ie i de serv ic iu, pe per io ad a cr ize i econo mice, as tf el cum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L. nr.118/2010, dar nu

s ă el imin e, pr in L. nr .1., drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l în locu iasc ă, în f az a

execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O . în C. F. M. ș i A. G.

S. con tr a R., atu nc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo ar e ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au tor ităț ile nu po t refuza în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere f aptul că dreptu l la pensie de servi ciu își are

izvorul în raportul de funcție deținut, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială,

consider că recur enta în niciun ca z nu putea fi lips ită de dreptul la pensie de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult,

nu se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi

organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.

Prin urmare, reclamanta nu putea fi privată de dreptul la pensie de serviciu, obținu tă în temeiul art. 49 din L. nr.9., re spectiv la pensie

calculată potrivit acestei legi atât la momentul cererii de înscriere la

pensie de serviciu, cât și, ulterior, prin actualizare.

Mai trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de

previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul

recurentei la pensie de serviciu, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după

adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 20 10, măsurile prev ăzute de L.

cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de

stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi

afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamanta nu a fost în măsura de a -și lua, în

cunoștință de cauză și din timp, măsuri personale de atenuare a riscurilor

diminuării veniturilor sale și ale familiei sale , având în vedere că perioada de 2 ani în care a încasat lună de lună pensia de serviciu, a creat acesteia

convingerea că se p oate bizui pe acest venit lunar, orientându -și conduita în

raport cu dispozițiile legale existente.

Mai trebuie amintit aici și faptul că u n sistem de reform are ce afe ctat atât de radical drepturile reclamantei nu a fost însoțit de o perioadă de

tranziție corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu

bună-credință a drepturilor tuturor participanților la raporturile juridice, adaptarea acesteia la noua situație creată, ci a fost pus în executare în

termen de 30 de zi le de la adoptarea H. nr.737/2010, da tă în organizarea

aplicării L. nr.1..

Astfel, reclamanta este pusă în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care aceasta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

În condițiile în care legislația ce o privea ar fi prevăzut că dreptulla pensia de serviciu, respectiv partea ce se suportă de la bugetul destat, se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acesteia, desigur că aceasta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică diminuarea veniturilor lunare din pensie.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile reclamantei.

IV. Motivație pri vind aspectele d e aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate, prin hotărâri

judecătorești pronunțate de instanțe de contencios administrativ din

țară, hotărâri cu efect erga omnes.

Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal s -a dispus suspendarea executării acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților și intervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care sereferă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a constatat în acest sens că: „chiar dacă există un text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesulpublic care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de naturăfinanciară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietate invocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru, reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină execsivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civilă nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B.,

Secția a V. -a de co ntencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a

dispus suspendarea executării H. nr.737/2010, până la pronunțarea

instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția

comercială, de contencios admin istrativ și fiscal , a suspendat executarea H. nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Prin sentința civil ă nr.1575/(...), pro nunțată în dosaru l nr.(...) a C. de A. B., s-a dispus suspendarea executării H.nr.737/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui actadministrativ.

P. art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, h otărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași arti col , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai trebuie menționat că, Î nalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -unproces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat,

este echitabil ca acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...)

- act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes,

ca și sentința recurată .";

Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal s -a dispus anularea H. nr.737/2010.

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s-ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu

70-80% atinge chiar substanța dreptului.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantei și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acesteia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării O rdonanței de U. nr. 59/2011 , care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurenta, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.59/2011, s-a dispus abrogarea H. nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, re formatoare, adoptată și pusă în executare la scurt timp, după două luni de la adoptarea L. nr.1., și -a produs efectele prin lipsirea recurentei de pensia de serviciu și acordarea celeilalte categorii de pensie, în cuantum mult mai redus, timp de un an

de zile, până la adoptarea O. nr.59/2011 .

Astfel, din preambulul O. nr.59/2011 rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Î n ceea ce privește modul de soluți onare a recursuril or formulate

împotriva sentințel or de suspendare a executării, respect iv anulare a H.

nr.737/2010, menționate anterior, se rețin următoarele:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),

Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a pronunțat asupra recursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii a instanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen

de judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casați e și Justiție abia la

data de (...), după abrogarea H. nr.737/2010, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în

sensul respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de guvern,

ca fiind rămasă fără obiect.

V. Argumentația în sensul dreptului unitar al reclamantei la pensie de serviciu.

Reclamantei i s-a stabilit, prin L. nr.9. un unic drept la pensie, cel la pensie de serviciu, cele două componen te ale acestuia privi nd doar sursa din care s-a convenit ca acestea să fie plătite , respectiv statul asumându-și obligația ca partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat.

Se reț ine as tf el că legiuitorul s-a obligat, prin lege specială ^{, să}

plătească di n bugetul de stat reclamantei, o pensie ce reprezintă de fapt o

indemnizație cu caracter compensatoriu pentru responsabilitățile speciale,

riscurile, interdicțiile și incompatibilitățile cu care aceasta s -a confruntat în perioada în care a avut calitatea de parlamentar.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantei garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

P. art. 25 din Decla rația Universală a D . O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală,invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o.

Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.

„ Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Decl arația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tr atate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

P. art. 8 din Declara ția Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competenteîmpotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a

reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussenîmpotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva

Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului

Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci câ nd legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul

adițional la C. este aplicabil.

P. jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important

să se ia în considerare dacă dreptul reclamantului de a primi pensie în cauză a

fost încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantei.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie

subliniat faptul că, deși, astfel cum am menționat ante rior, instanțele de

contencios administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și

instanțe de asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în

contestațiile împotriva deciziilor individuale de recalculare, au semnalat

nelegalitatea măsurii de recalculare a pensiilor de servic iu, acesta a luat

anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale creat e abia la data de (...),prin adoptarea O. nr.59/2011.

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ

individual contestat în cauză, cu repunerea recurentei în situația

anterioară emiterii acestuia.

Trebuie avut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată

în cauză, în care, as tfel cum am mențion at anterior, dispoziții le L. nr.9. privind pensiile de serviciu, mai erau în vigoare, dar G. pregătea intr area în vigoare a

L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care abroga,

începând cu data de (...), dispozițiile acestei legi privind pensiile de serviciu.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu suntadoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind suspendarea și anularea dispozițiilor hotărârii de guvern în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată în cauză, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantei, ci o lipsește pe aceasta de alte importante garanții ce i-au fost acordate prin L. privind statutul deputaților și senatorilor, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui parlamentar în activitate.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în

funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare

și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -

sociale care urmează să fie reglement ate, a istoricului l egislației din acel domeniu, precum și a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai

mare stabilitate și eficiență legislativă. Sol uțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor

interne și ale armo nizării legislației naționale cu legislația co munitară și cu

tratatele internaționale la care R. este p arte, precum și cu j urisprudența C. E. a D. O.

În realitate, pr inc ip al a p ierdere a rec l aman te i, în pr iv inț a c ăre ia nu a

ex is tat n ic i cel puț in o in tenț ie de rep ar aț ie d in p ar te a S. ș i c are v a af ect a în timp

evoluț ia pens ie i s ale , es te c ă mec an is mul de recalcul are a pens ie i adop tat în

b az a L. nr.1., a H. nr.737/2010 ș i a O. nr.59/2011 impl ic ă LIPSIREA SA DE

S.UTUL DE PENSIONAR ÎN S.UL L. NR.9., deci și de P. pe care i -o ofereaart.50 alin. 2 din această lege, în s ensul ACTUALIZĂRII PENSIEI SALE

DE SERVCIU.

Astfel, conform acestui articol, în con dițiile în care in demnizațiile

deputaților și senatorilor aflați în în deplinirea mandatului se modifică,

pensiile deputațil or și senatorilor se actualizează c orespunzător în termen de maximum 6 luni.

Aceasta constituie o pierdere însemn ată pentru recuren tă întrucât

erau dispoziții de protecție socială,ce aveau menirea de a garanta

acesteia o menținere a pensiei sale la un nivel apropiat venitului avut de un parlamentar aflat în îndeplinirea mandatului, ori simplele indexări

acordate de către S. doar atunci c ând mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor determina

în timp o scădere treptată, tot mai accentuată , a pensiei acesteia în

raport cu ultimul venit avut în peri oada în care a deț inut funcția ce i -a conferit acest drept.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare co ntestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data em iterii acesteia, respectiv a L. nr.9., drepturi ce decurgeau din calitatea

reclamantei de pensionar ce a avut calitatea de parlamentar, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, aafectat drepturile acesteia nu numai la data emiterii sale, ci și pe

termen lung, respectiv pentru toată viața acesteia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantei, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și î n ipoteza în care s-a r considera ingerinț a statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității ^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentei a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de

proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele

interesului general al comunității și imperativele apă rării drepturilor fundamentale ale individului.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul re clamantei,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acea sta nu

este beneficiara un ei pensii obișnuite pentru bătrânețe/li mită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către S., practic, în considerarea activității avute în calitate de

parlamentar, cu interdicțiile și incompatibilitățile aferente.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentei, pensia medie

lunară pe econo mie sau indemniz ația socială pentr u pensionari, ci,

întrucât această măsură a afectat un drept al acesteia la remunerație,

controlul de proporționalitate trebuie să pornească de la câștigul pe care aceasta l-ar fi putu t obține în anul 20 10 dacă ar fi dețin ut funcția ce i -a

conferit acest drept, care, astfel cum rezultă din actele dosarului, chiar la

nivelul anului 2008 era în sumă de 6994 lei, situație în care este evident

că recalcularea pensiei sale la suma de 1693 lei, constituie o sarcină

ex cesivă pe care trebuie să o suporte.

Mai trebuie avut în vedere și faptul că p olitica S. manifest ată încă din anul 2005 în dome niul stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public,

tocmai în temeiul dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a

înțeles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale

de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor, întrucât se raportează chiar l a condițiile de pensi onare care sunt, în

speță diferite, astfel cum am arătat anterior, fiind prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

P. art.79 din C., Consiliul Legislativ este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea

sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației R..

Astfel, prin avizul său transmis cu a dresa nr. 87/(...), în procesul

adoptării L. nr. 1. , chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele

membre ale Uniunii E., cât și în legisla ția altor state, exist ă și alte categorii

profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de

importanța socială a muncii prestate, …. ";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul

stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a p ropriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C.

C., 86 de judecăto ri prezenți din tot alul de 113 judecă tori în funcție în

cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea

hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme, de sesizare a

instanței de contenc ios constituțional cu neconstituționalit atea dispozițiilor L.

nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând

și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acest ea

contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale .

S-a susținut prin această sesizare că: "…legea criticată impune o

pierdere ireversibilă a pensiei de servic iu, aceasta echi valând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C.

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea

criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului

la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială

a cuantumului pen siilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin

legea criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Prot ocolul nr.1 și a juris prudenței C.

E. a D. O. referi toare la aceste di spoziții, drepturile care decurg din contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la

pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din

Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un

just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o

sarcină excesivă și d isproporționată. Î ntr-o astfel de situație, există o încălcare

a art.1 din Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului

rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan

Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drep turilor patrimoniale prevăzută de legea c riticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora

le este aplicabilă o s arcină excesivă și di sproporționată, fără a menține un just

echilibru între int eresul general și imperativele prot ecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită

pentru anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în

cazuri excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce

înseamnă că măsur a aplicată să fie jus tificat ă de scopul le gitim urmărit ( C.

Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și

Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1. ";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta

echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din

Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor o mului și a libertăților

fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura

luată, dreptul recla mantei de a primi pe nsia cuvenită a fost î ncălcat astfel încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantei la un ". în sensul

art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, consider c ă nu mai este n ecesară analizarea

încălcării, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantei, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor speciale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la sec uritate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, să nu -l pună pe acesta într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla la d ata când a optat pentru a-și valorifica dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care,

lipsa de previzibili tate a măsurii și a unei perioade tr anzitorii, nu i -au

permis acestuia să ia măsuri persona le necesare de ate nuare a riscurilor

diminuării veniturilor sale și ale familiei , cu atât mai mult cu cât perioada în care acesta a în casat lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia

convingerea că își poate orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale existente.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamanta C. M., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii și a anulării deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nr.2./(...) de către intimată, respectiv cu menținerea pensiei de serviciu a recurentei.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./ (...).

← Decizia civilă nr. 189/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 1001/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 763/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 593/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 56/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 189/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1001/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 548/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 704/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2272/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale