Decizia civilă nr. 763/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 763/R/2012
Ședința 20 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de pârâții C. J. DE P. C., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C., M. M., F. ȘI P. S. împotriva sentinței civile nr. 1320 din 14 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. E., și pe pârâtul intimat GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 13 februarie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursurilor pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1320 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului G. R. B..
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M., F. și P. S.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.
F. P.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. E. în contradictoriu cu pârâții C. J. DE P. C., M. M., F. și P. S., M. F. P.
S-a dispus anularea Deciziei nr. 1. din (...) și a fost obligată pârâta C. J. DE P. C. la plata către reclamant a pensiei de serviciu precum și la plata de despăgubiri reprezentând diferența dintre pensia de serviciu și pensia efectiv achitată.
Au fost obligați pârâții M. M., F. și P. S., M. F. P. să prevadă și să aloce fondurile necesare pentru plata pensiei de serviciu stabilită în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a reținut, în esență următoareleconsiderente:
În privința excepțiilor vizând lipsa calității procesuale pasive invocate pecale de întâmpinare de către pârâții M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor
Publice, s-a constatat că în cauza dedusă judecății nu se reclamă, înjustificarea calității procesuale pasive a pârâților drepturi derivând dintr-un raport juridic direct intre reclamanta și acești pârâți, ci se solicită obligarea pârâților să prevadă și să aloce fondurile necesare pentru plata lunara a pensiei de serviciu.
În privința calității procesuale pasive a M. M., s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 6 din L. nr. 500/2001: " Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar";, Iar potrivit art. 34 alin 1 din același act normative:
";Ordonatorii principali de credite au obligația ca pana la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.";
Raportat la dispozițiile legale citate rezultă că ordonatorul principal de credite este abilitat să întocmească și proiectele pentru rectificarea bugetară.
Or, în situația recunoașterii drepturilor reclamate este necesar a se asigura caracterul efectiv al hotărârii pronunțate în sensul asigurării efectuării demersurilor necesare pentru includerea în bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor necesare achitării acestor drepturi.
Aceeași este rațiunea pentru care au fost respinse si excepțiile lipseicalității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice instanța reținând că M. M. este cel care elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, M. F. revenindu-i atribuții de verificare si avizare a acestui proiect, precum si a proiectelor de rectificare bugetară.
Așadar, nu se pune problema obligării M. F. P. la alocarea din bugetul propriu a sumelor necesare, în cazul recunoașterii drepturilor reclamate, ci, așa cum s-a arătat mai sus, asigurarea efectuării demersurilor necesare pentru includerea in bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor necesare achitării acestor drepturi.
În privința fondului, instanța a reținut ca dreptul de pensie alreclamantei s-a deschis la data de (...), reclamantul beneficiind de o pensie de serviciu care, în urma procedurii recalculării a ajuns la suma de 2579 lei, stabilită prin decizia nr. 1. emisă de pârâtă la data de (...), în baza art.68 al.1 din L. nr.567/2004 (f.29).
Prin decizia contestată, emisă de pârâtă, s-a recalculat pensia aflată în plată și s-a stabilit in favoarea reclamantului o pensie de asigurări sociale in cuantum de 1023 lei, începând cu (...), în baza L. nr.1. și a HG nr.737/2010 (f.13)
Verificând modalitatea în care s-au respectat în speță prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., tribunalul a reținut în esență că dreptul la pensie al reclamantului, născut și actual, reprezintă un „bun";, că reducerea pensiei reclamantului cu aproape de 70 % și lipsirea acesteia de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, reprezintă o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1, ingerință care este „prevăzută de lege"; . S-a apreciat că scopul L.1. este unul legitim, însă mijlocul utilizat (al eliminării pensiilor de serviciu) nu are ca efect eliminarea unor privilegii din sistemul de pensii, deci nu se află în raport de proporționalitate rezonabil, fiind încălcat, și sub acest aspect, art. 1 din Protocolul nr. 1, dar și art. 14 din C. În consecință, instanța a apreciat că recalcularea pensiei reclamantului în temeiul L. nr. 1. și H.G. nr. 737/2010 s-a realizat cu încălcarea art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O. și a art. 14 din aceeași C., sens în care nici nu se mai impune a se analiza această măsură prin prisma discriminării invocate. Pe cale de consecință și în baza art. 87 din L. nr. 1. (aplicabil litigiului în temeiul art. 174 din L. nr. 263/2010), s-a admis contestația și s-a anulat decizia contestată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții M. M., F. și P. S., C. J. de P. C. și Ministerul Finanțelor Publice. 1. Prin recursul declarat de pârâtul M. M., F. și P. S. s-a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive. Învederează pârâtul că prin prisma dispozițiilor art. 86 alin. 1 și ale art. 139 din L. 1., calitatea procesuală pasivă în cauza dedusă judecății aparține Casei Județene de pensii C. Între reclamant și pârâtul M. M., F. și P. S. nu au existat niciun fel de raporturi juridice care să creeze reclamantului posibilitatea de a se îndrepta cu o acțiune împotriva ministerului în cauza dată. Critică și decizia instanței de obligare a M. M., F. și P. S. să prevadă și să aloce fondurile necesare pentru plata pensiei de serviciu stabilită în favoarea reclamantului, în contextul în care art. 34 alin.(1) din L. nr. 500/2011 se referă la obligații instituite în sarcina ordonatorilor de credite de a face propuneri pentru proiectul de bugetului de stat, iar pensiile se suportă din bugetul asigurărilor de stat. Prin urmare, rectificarea bugetară se realizează în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, această calitate având-o conducătorul Casei Naționale de P. P. 2. Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice s-asolicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice. Pârâtul critică sentința, subliniind că în dispozitivul acesteia, nu este clar menționat care este dreptul recunoscut reclamantei. A., se stabilește ca este obligata C. J. de P. C. la plata către reclamant a pensiei de serviciu, precum si la plata de despăgubiri reprezentând diferența dintre pensia de serviciu si pensia efectiv achitata, insa nu se arata in concret care anume este pensia de serviciu recunoscuta in favoarea reclamantului. De asemenea, consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății prin prisma faptului că între acesta și reclamant nu au existat raporturi juridice, iar pensiile sunt prestații care se suportă de la bugetul de asigurări sociale, iar acest buget se elaborează și se administrează de către pârâtul M.(fost MMFPS).După elaborare, însoțit de un memoriu explicativ, acest buget se înaintează la MFP pentru verificare și avizare. Se mai arată că bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, a fost deja adoptat prin L. nr.12/2010 publicata in M.Of., Partea I, nr.61/(...), iar conform art.4 alin 1 si alin 2 din L. nr. 500/2002, legea bugetara anuala prevede si autorizează pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile, prin buget, in cadrul cărora se angajează, se ordonează si se efectuează plăți, acestea reprezentând limita maxima care nu poate fi depășita. Prin urmare, MFP nu poate prevedea sau aloca sume pentru plata pensiilor si nici nu poate propune un proiect de rectificare bugetara in domeniul asigurărilor sociale de stat, atâta timp cat aceste atribuții sunt date in competenta exclusiva a altor organe ale statului, conform procedurii mai sus menționate. 3. Prin recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. a solicitat modificareasentinței în sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului aceasta arată următoarele: Este adevărat că pe parcursul activității și în momentul pensionării reclamanta a avut reprezentarea unei prestații de asigurări sociale astfel cum era aceasta reglementată prin normele speciale arunci în vigoare. L. nu s-a aplicat retroactiv, ci numai de la data intrării sale în vigoare. Avându-se în vedere evoluția crizei economice în prezent se aplică o serie de măsuri restrictive de acest gen. Așa cum se reține în opinia separată de la fond pensia de serviciu are și o componență care nu reflectă contribuția. D. C. C. nr. 873/(...) nu acordă beneficiul de drept la pensie pentru pensia suplimentară, acordată în limita resurselor statului. Calculul respectiv este aplicat încă din (...) celorlalți beneficiari de pensie, în funcție de cota contribuției. Pensia reflectă modul în care s-au îndeplinit obligațiile de asigurări sociale, obligații în funcție de care rezultă și drepturile corelative, de pensie în acest caz. Dreptul la pensie este un drept general și fiecare cetățean are drept egal în acest sens, așadar nu trebuie să existe derogări, acestea fiind cu adevărat neconstituționale. Prin notele de ședință (f. 42-44), depuse de reclamant ulterior pronunțării Deciziei nr.29/2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au reiterat criticile privind încălcarea principiului neretroactivității, susținându-se și depășirea pragului de dificultate în raport de situația particulară a reclamantului a cărui unică sursă de venit este pensia, din care trebuie să plătească facturile lunare, precum și o nouă proteză auditivă de 1500 de lei, în condițiile în care soția sa a decedat în (...). Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A.constată următoarele: 1. Recursul pârâților M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice Pârâții invocă excepția lipsei calității procesuale pasive în raport deobiectul judecății, excepției pe care Curtea o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit acțiunii introductive și a extinderii acesteia (f. 26 dosar fond), reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. J. de P. C., Guvernul României, M. M., F. și P. S., Ministerul Finanțelor Publice, pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună anularea Deciziei de recalculare a pensiei de serviciu nr. 1. din (...) emisă de C. J. de P. C., obligarea pârâtei C. J. de P. C. la plata diferenței dintre pensia de serviciu și pensia recalculata conform deciziei contestate. Contrar celor reținute de către prima instanță, Curtea constată că din actele dosarului de fond nu rezultă că reclamanta a solicitat în mod expres obligarea pârâților Guvernul României, M. M., F. și P. S., Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare pentru plata lunară a pensiei de serviciu. Potrivit cererii inițiale, Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice au fost chemați în judecată în calitate de pârâți, însă nici unul dintre cererile formulate nu aveau ca obiect instituirea unei obligații în sarcina acestora. În cursul judecății, acțiunea a fost precizată, în sensul că s-a solicitat „extinderea acțiunii"; și față de pârâtul M. M., F. și P. S., fără a se solicita nici de această dată instituirea vreunei obligații în sarcina pârâților. În lipsa formulării unei solicitări exprese de obligare a pârâților recurenți la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor în raport de pensia de serviciu, Curtea apreciază că instituirea unei obligații în sarcina pârâților recurenți reprezintă o încălcare a principiului disponibilității. A., menținerea soluției instanței de fond de admitere a acțiunii formulate cu consecința instituirii în sarcina pârâților recurenți a unor obligații care nuau fost indicate în acțiunea introductivă sau după caz, extinsă, apreciindu-se că intenția reală a părții, nematerializată însă printr-o precizare a acțiunii în acest sens, a fost în sensul dispozițiilor finale ale instanței, încalcă principiul disponibilității. În baza principiului menționat instanța trebuie să se raporteze la obiectul acțiunii, în speță, acesta constând în anularea deciziei de recalculare emisă de pârâta C. J. de P. C. și obligarea celei din urmă la plata diferențelor în raport de pensia de serviciu. În consecință, față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, nu se poate reține că recurenții pârâți au calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv C. J. de pensii C. și reclamant. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 al. 1, 3 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursurile pârâților M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, va dispune modificarea sentințeiatacate, potrivit dispozitivului prezentei decizii. 2. Recursul C ase i Ju dețene de P. C. Prin art.1 lit. c din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza principiului contributivității. În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis decizia nr. 1./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de (...) opensie de asigurări sociale de 1023 lei care înlocuia pensia de serviciu de 2579lei, acordată prin decizia nr. 1./(...). În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale C. Europene a D. O.: 1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146lit. a din Constituție. Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul d e proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-aanalizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate. Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)). 2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare . „Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit. Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de pers oane vizate) a fost deja co nstatată prin deciziil e C. C. anterior me nționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată. În mod similar, nici referitor la discrimi nare instanțele de d rept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție , iar perspectivaanalizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C.."; De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C. În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C. Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentruanumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat. Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C. Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1.. Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional. Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.). În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc. Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului deproprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40). Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat. Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este leg ală, întrucât este reg lementată d e nr. 1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică , în deplină concordanțăcu jurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale. Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text). A., prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1.. Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementareaaspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență. În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii pre cum indemnizația socială pentru pensionari (pre văzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei. Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației). Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare). Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată. În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare."; 3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma , Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. „Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002,nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55). Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele celemai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor. În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensi ilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reț inut că reform a sistemului de pens ii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari. În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional. În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1023 lei superioară pensiei medii pentru limită de vârstă stabilită pentru anul 2010 la un cuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului. De asemenea, nu sunt relevante în sensul Deciziei nr. 29/20111, cheltuielile efectuate în legătură cu administrarea locuinței, deoarece reprezintă cheltuieli curente cotidiene, care revin oricărui proprietar al unui imobil, având prin urmare un caracter obișnuit și normal, care nu pot caracteriza o situație excepțională când este depășit pragul de dificultate. În fine, actele cu caracter medical de care se prevalează reclamantul (fila 48, 51-53, 57-60) ar putea fi considerate relevante în stabilirea stării de nevoie în care se află, numai în măsura în care ar reflecta sarcina financiară impusă de diagnosticul atestat, de a cărui gravitate depinde în mod inevitabil și situația cheltuielilor medicale suportate în acest sens. Or, în absența unor acte medicale de specialitate din care să rezulte caracterul absolut obligatoriu al urmării unui tratament medical de durată pentru ameliorarea, menținerea sau evitarea degradării stării de sănătate a reclamantului; a unei situații bazate pe documente justificative din care să rezulte costul medicamentelor necesare, instanța de recurs nu poate conchide sau prezuma asupra consecințelor patrimoniale pe care le implică tratamentul medical, după cum nici nu are certitudinea că afecțiunile de care suferă acesta nu au un caracter ocazional și nu permanent sau de durată. Prin urmare, în acest context, instanța de recurs nu poate face aprecieri asupra bonurilor fiscale care atestă plata unor articole de natură optică, din moment ce reclamantul nu a probat caracterul absolut necesar al necesității achiziționării acestora în raport de afecțiunile de care suferă și nici periodicitatea sau durata acestui tratament, nerezultând nici că aceste afecțiuni, or schimbarea la un interval de 5 ani a unei proteze auditive de 1500 de lei nu prezintă o gravitate ce implică o sarcină patrimonială excesivă O atare concluzie ar fi posibilă doar în situațiile excepționale când starea de sănătate a pensionarului este grav afectată de existența unor infirmități sau maladii grave, a căror înlăturare sau tratament impun în mod notoriu costuri suplimentare extrem de mari, care se adaugă inconvenientelor evidente ale unor asemenea afecțiuni (imposibilitatea deplasării, deplasarea cu ajutorul unor proteze sau scaune cu rotile, necesitatea urmării unui regim alimentar special ce ar preveni conservarea stării de sănătate etc.). În consecință, doar în asemenea situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61). În speță, reclamantul nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență. Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. și, în consecință, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu această pârâtă. Nefiind recurată, se va menține dispoziția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice M. M., F. și P. S. și C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 1320 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), pe care o modifică în parte, în sensul că: Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și M. M., F. și P. S., și, în consecință, respinge acțiuneareclamantei M. E. în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală. Respinge ca nefondată acțiunea reclamantei M. E. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. Menține dispoziția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. D. D. G. S. D. GREFIER, C. M. Red.S.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond:M. F. B.
| ← Decizia civilă nr. 2119/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 593/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
