Decizia civilă nr. 645/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 645/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent P. V. împotriva sentinței civile nr. 2. din 20 ianuarie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) privind și pe intimata C. J. DE P. B.-N., având ca obiect asigurări sociale - contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 8 februarie
2012 reclamantul a înregistrat la dosar precizări .
Având în vedere că prin memoriul de recurs reclamantul a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin contestația înregistrată la { H. "http://nr.de/" "_." | de} mai sus, contestatorul P. V. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. județeană de pensii
B.-N. anularea deciziei nr.71115 din (...) de recalculare a pensiei de serviciu; menținerea deciziei din data de 16 ianuarie 2009 prin care s-a stabilit pensia de serviciu în cuantum de 2106 lei; obligarea intimatei la plata diferenței dintre cuantumul pensiei de serviciu si pensia recalculata in cuantum de 1091 lei începând cu 1 septembrie 2010 - la zi.
În motivare arată, în esență, că a îndeplinit funcția de grefier sef la
Judecătoria Năsăud, s-a pensionat cu decizia nr.71115/1998 în temeiul art.68 din
L. 567/2004, iar prin decizia emisă în baza L. 1. această pensie a fost recalculată, stabilindu-i-se o pensie de asigurări sociale.
Apreciază că astfel au fost încălcate dispozițiile art. 1 din primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art.20 alin.2 din Constituția României.
Pe de altă parte, L. nr.1. nu a abrogat în mod expres L. nr.567/2004 referitoare la drepturile speciale de pensie ale personalului auxiliar de specialitate ale instanțelor judecătorești.
Intimata a solicitat prin întâmpinare respingerea contestației, arătând că nu a făcut altceva decât să aplice prevederile L. 1.. P.le speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate dacă există o rațiune suficient de puternică, iar pe de altă parte, în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.
Contestatorul și-a întregit contestația solicitând în subsidiar modificarea deciziei privind stabilirea pensiei în sistemul de asigurări sociale potrivit L. 1., prin includerea tuturor sporurilor, arătând în motivare că la stabilirea pensiei de serviciu nu s-au avut în vedere toate sporurile de care a beneficiat în perioada în care a fost salariat.
Prin sentința civilă nr. 25 din 20 ianuarie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...)al T.ui B.-N., a fost respinsă ca neîntemeiată contestația.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul abeneficiat de o pensie de serviciu stabilită prin decizia nr. 71115 din (...) emisă de pârâtă, în baza L. nr.567/2004, în cuantum de 2106 lei, până la data de 18 august
2010, când prin decizia nr. 71115/(...) emisă de pârâtă privind recalcularea pensiei de serviciu s-a stabilit în favoarea contestatorului o pensie de asigurări sociale de
1091 lei, la un punctaj mediu anual de 1,48861, începând cu (...), în baza L. nr.1. și a HG nr.737/2010.
Pârâta nu a făcut altceva decât să aplice prevederile legale date de L. nr.1.. Contestatoarea a considerat că în noțiunea de drepturi câștigate ar intra cuantumul pensiei sale de serviciu. T. observat însă că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. În acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003 a C. C..
Prin D. nr. 873/2010 Curtea Constituțională a constatat că pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică. Or, în cazul de față, o atare rațiune este, cum rezultă din expunerea de motive a legii, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.
Referitor la critica de încălcare a art. 20 din Constituție, raportat la art. 1 din
Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională a examinat și acest aspect, reținând că nu este întemeiată deoarece L. nr.1. nu contravine C.i și a jurisprudenței C. în acest domeniu.
Instanțele judecătorești sunt obligate, în temeiul prevederilor art. 20 din
Constituția României, să ignore legile interne și interpretările C. C. a României care contravin reglementarilor internaționale si interpretărilor date acestora de organele abilitate.
În consecință, constatarea anterioară a constituționalității L. 1. nu împiedică judecătorul național să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare C.i. Această verificare nu poate face însă abstracție de jurisprudența C. în materie, care nu garantează dreptul de a continua să primești o pensie într-un anumit cuantum.
Făcând o analiză elaborată a pretinsei încălcări în cazul său a garanțiilor instituite de art. 1 din Primul protocol adițional la C., tribunalul a observat că se poate considera că pensia este un bun care intră sub protecția acestui text, că a existat o ingerință în dreptul contestatoarei la pensie de serviciu, dar că aceasta nu a avut ca efect privarea de întreaga pensie, ci doar diminuarea acesteia, că privarea de proprietate a fost prevăzută de lege, că prin adoptarea L. nr.1. s-a urmărit aplicarea aceluiași mod de calcul pentru toate categoriile de beneficiari aisistemului public de pensii și eliminarea inechităților generate de aplicarea unor criterii diferite pentru aceeași categorie de pensionari, că prin modificarea legii nu se creează o discriminare, ci dimpotrivă se urmărește o egalizare și echilibrare a situațiilor identice și că măsura este proporțională cu scopul urmărit, deoarece prin recalculare se menține dreptul la pensie al contestatoarei într-un cuantum adecvat nevoilor sociale ale acestuia prin compararea cu celelalte pensii și cu categoriile profesionale apropiate.
D. s-au formulat critici sub aspectul modului de determinare de către intimată a cuantumului punctajului stabilit, nu s-a probat faptul că intimata nu a avut în vedere toate sporurile și premiile realizate de aceasta, tribunalul reținând că decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor L. nr.1., la determinarea cuantumului pensiei contestatoarei fiind luate în calcul toate veniturile probate cu adeverințe, aflate la dosarul de pensie, nici referitor la împărțirea punctajului.
În măsura în care contestatoarea a realizat și alte venituri, dar pentru care nu a depus adeverințe la intimată, poate solicita acesteia recalcularea pensiei pe baza actelor pe care va trebui să le depună anexat cererii de recalculare. P. art. 86-
88 din L. nr. 1. este prohibit ca beneficiarul pensiei să se adreseze direct instanței de judecată pretinzând recalcularea drepturilor de asigurări sociale, atribuțiile instanței, instituite imperativ de legiuitor, fiind acelea de cenzurare a deciziilor de recalculare, (ne)favorabil, emise de intimată în urma rezolvării cererii de recalculare adresată acesteia în prealabil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. V. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 248 lei.
În motivare s-a arătat în esență că dreptul la pensia de serviciu este un drept câștigat.
În condițiile în care legiuitorul aprecia ca bugetul de stat nu poate suporta diferența dintre pensia de serviciu și pensia din sistemul public, avea posibilitatea sa statueze ca pensia de serviciu se reduce la nivelul pensiei corespunzătoare din sistemul public motivat de împrejurarea ca bugetul de stat nu poate susține diferența. Pensia trebuia să rămână însa pensie de serviciu. Prin înlăturarea pensiei de serviciu, statul l-a privat de dreptul de a beneficia de acest drept câștigat în momentul în care bugetul de stat va putea suporta diferența dintre cuantumul pensiei de serviciu și cel din sistemul public. Și instanța de fond interpretează noțiunea de pensie de serviciu ca drept câștigat atunci când statuează ca prin menținerea pensiei de serviciu pentru magistrați nu se creează inegalitatea între anumite categorii de personal. D. argumentele instanței sunt greșite, opinia cu privire la dreptul câștigat este corecta.
Constatând prin D. nr.873/2010 că dispozițiile art. l lit. c din L. nr.1. sunt parțial neconstituționale în ce-i privește pe magistrați, Curtea Constituțională a menținut „dreptul câștigat"; de magistrați privind pensia de serviciu.
În condițiile în care acest drept câștigat a fost menținut pentru o anumita categorie, ea trebuie menținuta și pentru personalul auxiliar, pentru a nu se crea o situație discriminatorie față de personalul auxiliar.
Este inacceptabilă ideea ca doar dreptul la pensie este un drept câștigat, iar nu și cuantumul acesteia sau modalitatea de calcul. C. de pensie de serviciu și pensie din sistemul public sunt distincte.
Prin înlăturarea pensiei de serviciu ca drept câștigat au fost înfrânte art.20 din Constituția României și art. l din Protocolul nr. l la C.
Se face trimitere la cauza S. contra Regatului Unit - 2006, cauza Andrejva contra Letoniei - 2009, cauza Kjartan contra Islandei - 2004, cauza Moskal contra
Poloniei - 2009, cauza Banfield contra Regatului Unit - 2005.
Restrângerea dreptului patrimonial prevăzut de art. l din primul Protocol adițional la C. și art.44 din Constituția României au un caracter definitiv, pe când restrângerea vreunui drept fundamental pe motivul cauzelor prevăzute de art.15 din C. și art.53 din Constituția României poate sa aibă numai caracter temporar, cat dăinuie problemele sociale grave.
Față de problemele sociale actuale - criza economică - măsura guvernului de a elimina total suplimentul de la bugetul de stat din conținutul pensiei de serviciu în mod definitiv și nu temporar este disproporționata și abuziva, în sensul dispozițiilor art.17 din C.
Curți constituționale din alte state europene au statuat ca modificarea unilaterala a cuantumului pensiilor este neconstituționala.
De altfel și Curtea C. a României, pentru argumentarea dispoziției de declarare a art.9 din L. privind unele masuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, ca fiind neconstituțional, în considerentele Deciziei nr.874/(...) se susține ca dreptul la cuantumul pensiei stabilite în baza dispozițiilor legale în vigoare la data pensionarii, este un drept câștigat. Având în vedere dispozițiile L. nr.567/2004 și personalul auxiliar instanțe este supus unor privațiuni similare ca cele la care sunt supuși magistrații, astfel ca D. C. C. nr.873/(...) este contradictorie în argumentarea numai a menținerii pensiei de serviciu a magistraților. De asemenea, considerentele acestei decizii sunt în totala contradicție cu considerentele Deciziei nr.874/(...).
Din dispozițiile art. 4 lit. a și art.5 din L. nr.1. pentru militari și polițiști s-au creat condiții mult mai avantajoase și transparente pentru recalcularea pensiilor.
Din buletinul de calcul al pensiei nu rezulta ca sunt incluse toate sporurile și premiile de care a beneficiat în întreaga perioada de activitate.
D. a solicitat ca instanța sa dispună efectuarea unei adrese către Biroul de contabilitate de pe lângă T. B.-N. pentru emiterea unei adeverințe în care sa fie cuprinse toate sporurile, premiile de care a beneficiat, instanța i-a respins în final această cerere.
Statuarea instanței de fond în sensul ca are posibilitatea sa solicite pe cale separata recalcularea pensiei este inacceptabila. Instanța a fost investita cu acest capăt de cerere și avea obligația procedurala de a-l soluționa.
L. nr.1. nu a abrogat în mod expres L. nr.567/2004, și având în vedere caracterul special al L. nr.567/2004, nu se poate susține ca a fost abrogata tacit de L. nr.1..
La data de 8 februarie 2012, recurentul a depus precizări prin care a arătat cărecursul în interesul legii fiind declarat inadmisibil, sunt surprinzătoare considerentele deciziei instanței supreme care dă îndrumări numai sub un singur aspect, anume cel al proporționalității.
A se ține cont de îndrumările date de instanța supremă ar însemna să se limiteze obligația instanței de recurs de a analiza speța sub toate aspectele, ceea ce ar fi inadmisibil, contrar principiilor și jurisprudenței C..
Sub aspectul raportului rezonabil de proporționalitate, consideră că ingerința în dreptul acestuia de proprietate asupra cuantumului pensiei stabilit anterior recalculării, este total disproporționată față de scopul urmărit, anume scăderea deficitului bugetar prin limitarea cheltuielilor cu un aparat birocratic excesiv. Politica de austeritate care din anul 2007 dăinuie sub paravanul așa zisei "crize mondiale" care nu este sigur dacă există se aplică drastic numai pe seama cetățeanului de rând și mai ales împotriva pensionarilor și nici până în prezent nu se observă vreo ameliorare.
Este umilitor și revoltător să dovedească faptul că banii care i-au mai rămas după reca1cularea pensiei nu-i ajung pentru cheltuielile curente cu întreținerea personală, întreținerea locuinței, medicamente, etc. Din jurisprudența C. nu rezultăcă persoana căreia i s-au afectat drepturi, are obligația de a face vreo dovadă în plus decât cea a ingerinței statului în dreptul său.
În sensul celor arătate, jurisprudența internă, s-a pronunțat în mod irevocabil (cu titlu exemplificativ Curtea de A. M. - decizia nr. 338/R/2011, precum și decizia nr. 312/R/2011; Curtea de A. B. - decizia nr. 152/R/2011). Dacă în spețe similare alte instanțe de recurs ar da soluții deosebite, ar însemna apariția unei practici jurisprudențiale neunitare, tocmai într-un domeniu de asemenea anvergură și importanță socială.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Prin art.1 lit. c din L. nr.118/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. B. N. a emis decizia nr.7. august 2010 prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de
0(...) o pensie de asigurări sociale de 1091 lei care înlocuia pensia de serviciu de
2106 lei, acordată prin decizia nr. 71115/(...).
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. adin Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport c u dispozițiile
constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din
L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou
legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție
raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53
(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât încontextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr.
1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport
cu legile prin care a ceste pensii speciale au fost stabilite iniț ial (conform statutel or
profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin decizi ile
C. C. anterior me nționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de
jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992,
republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu
puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție , iar perspectiva analizei înbaza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce aurezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un
„interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din
12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C.
Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C.
Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C.
A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1.,
și urmăreș te un „scop legitim";, de utilitate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din
8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența „raportului
rezonabil de proporționalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate"; (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o
circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de
proporționalitate, fiind util a se observ a proporția reducerii beneficiului social în
discuție pentru rec lamantul cauzei, i ar nu indicarea u nei marj e generale a
diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „.
(dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de
subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru
pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele mă suri necesare în
vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor
trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost
depășit un anumi t „. de dificultate"; pentru ca instanța europeană însăși să constateo încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care
Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din
18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva
Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea raportului
de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte,
în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzeleconexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva
României.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și
44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectar ea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor,
deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile saudisproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale,
dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una
lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că nat ura profesiei
constituie motivul acordării anumitor privilegii .
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
Ca urmare, au fost declarate inadmisibile sesizările conexate cu privire la
invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Prin aceeași decizia, a fost amânată analiza încălcării art. 6 și 14 din C.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 567/2004, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantului.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional .
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1091 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2010 în cuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
În speță, la solicitarea instanței de recurs de a face precizări cu privire la situația sa financiară, personală și familială, atrasă de diminuarea pensiei, reclamantul a arătat că este umilitor și revoltător faptul că trebuie să dovedească faptul că banii nu ajung pentru cheltuielile curente cu întreținerea personală, întreținerea locuinței, medicamente etc.
Raportat la aceasta, Curtea reține că în raport de obiectul și cauza litigiului, având în vedere că practic, s-a invocat că prin măsura recalculării pensiei de serviciu, s-au încălcat garanțiile convenționale de care orice cetățean al unui stat membru la C. trebuie să se bucure, a considerat oportun ca în acest cadru procesual, să solicite precizarea concretă a situației de fapt atrasă de aplicarea măsurii contestate, având în vedere că la fel, Curtea E. a D. O. apreciază asupra încălcării drepturilor convenționale în urma unui examen concret al situației de fapt a reclamanților. De altfel, această solicitare a instanței s-a dovedit a fi în consens cu considerentele elaborate ulterior de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 29/2011 pronunțată asupra recursului în interesul legii promovat în acest domeniu, unde s-a arătat, cum s-a văzut în cele de mai sus, căstabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.
În speță, nu au fost depuse dovezi în sensul de a contura o situație excepțională ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îl lipsească prin urmare de mijloacele de subzistență, raportat la situația comună a pensionarilor din țară și la cheltuielile curente pe care fiecare dintre aceștia trebuie să le suporte lunar. Curtea de A. apreciază că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
De asemenea, recalcularea pensiei reclamantului în baza L. nr. 1. nu contravine art. 15 și 17 din C. europeană, cum s-a invocat prin precizările depuse de recurent, deoarece aceste dispoziții din C. nu pot fi considerate ca încălcate din moment ce nu s-a constatat o violare a convenției sau o limitare mai drastică decât cea permisă de convenție, ceea ce exclude atât examinarea situațiilor derogatorii care permit limitarea unor drepturi, cât și premisa abuzului de drept.
Apoi, dispozițiile art. 68 din L. 567/2004 nu au fost abrogate prin L. 1. (fiind abrogate expres numai prin art. 196 lit. f din L. 263/2010). Însă art. 12 din L. 1. prevede în mod expres că „persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Așa cum a reținut și Curtea Constituțională în D. nr. 871/2010, această reglementare are semnificația faptului că art. 68 din L. 567/2004 trebuie interpretat coroborat cu L. 1., ceea ce înseamnă că rămân în vigoare condițiile de pensionare specifice personalului auxiliar de specialitate, acestea fiind mai favorabile decât cele prevăzute de nr. 1., iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiți.
Relativ la capătul de cerere subsidiar, se reține că recurentul nu a indicat expres care sunt sporurile și premiile care nu au fost luate în considerare la recalcularea pensiei sale și de altfel nici nu a depus o adeverință emisă de fostul angajator, deși i s-a acordat un termen pentru a putea solicita și depune o atare adeverință. Critica recurentului pentru omisiunea instanței de fond de a solicita o atare adeverință de la angajator este nefondată, întrucât reclamantul recurent nu justifică în nici un fel impedimentul său de a solicita și obține o atare adeverință, or în mod firesc, poate fi criticată decizia de recalculare sub raportul cuantumului pensiei doar în măsura în care se depun dovezi din care eventual să reiasă alte sume contributive, în funcție de care să fie calculată pensia. Sarcina probei revine reclamantului, potrivit art. 1169 vechiul Cod civ., aplicabil la data pronunțării sentinței.
Practic, recurentul își invocă propria culpă prin solicitarea de modificare a sentinței raportat la capătul de cerere formulat în subsidiar, capăt de cerere ce nu a putut fi cercetat pe fond din lipsa probei specifice.
Cât privește motivul invocat prin precizarea depusă, sub aspectul creării unei practici neunitare la nivelul diferitelor curți de apel, instanța de recurs reține că în dreptul român, jurisprudența nu este izvor de drept decât în forma recursului în interesul legii, acesta fiind de altfel instrumentul creat de legiuitor pentru unificarea practicii neunitare de la nivel național pe o anumită problemă de drept. Or, prin decizia în interesul legii pronunțată în problema pensiilor speciale, nr. 29/2011, s- au dat îndrumările arătate în cele ce preced în scopul unificării practicii în acest gen de litigii, îndrumări avute în vedere prin prezenta decizie.
De altfel, în cauza Ștefănică și alții împotriva României din 2 noiembrie 2010,
C. a statuat în sensul că „anumite divergențe în interpretare pot fi acceptate ca fiind caracteristici inerente oricărui sistem judiciar care, asemenea celui din Românie, sebazează pe o rețea de instanțe de fond și de recurs competente în domeniul lor de jurisdicție teritorială"; (paragraf 30).
Nu poate fi sarcina unei instanțe naționale să aplice precedentul judiciar creat prin soluții pronunțate de alte curți de apel în spețe similare, cu atât mai mult cu cât sunt obligatorii pentru instanțe inclusiv din perspectiva reglementărilor L. nr. 24/2012 deciziile C. C. a României și ale Înaltei Curți de C. și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii, din care cele relevante problemei juridice supuse judecății au fost menționate mai sus.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1
C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 25 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. G.-L. T. I. T.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. I. C.
N. N.
GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 4698/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1219/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
