Decizia civilă nr. 1219/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

D. CIVILĂ NR. 1219/R/2012

Ședința publică din data de 6 martie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.

C. M. GREFIER: G. C.

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. J. DE P. C., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C. și M. M., F. ȘI P. S. împotriva sentinței civile nr. 1324 din 14 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. I., având ca obiect recalculare pensie.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 februarie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1324 din 14 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. R.

P. S.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M., F. si

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P.

S-a admis acțiunea formulata de reclamanta P. I. în contradictoriu cu parații C. J. DE P. C., M. M., F. SI P. S., M. F. P. prin D. G. a F. P. a J. C.

S-a dispus anularea D. nr. 1. din (...) si a obligat pârâta C. J. de P. C. la plata către reclamanta a pensiei de serviciu precum si la plata de despăgubiri reprezentând diferența dintre pensia de serviciu si pensia efectiv achitata.

Parații M. M., F. si P. S., M. F. P. au fost obligați sa prevadă si sa aloce fondurile necesare pentru plata pensiei de serviciu stabilita in favoarea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în privința excepțiilor vizând lipsa calității procesuale pasive invocate de către parații M. M.

,F. si P. S. si M. F. P. că in cauza nu se reclama, in justificarea calității procesuale pasive drepturi derivând dintr-un raport juridic direct intre reclamanta si acești parați, ci se solicita obligarea paraților sa prevadă si sa aloce fondurile necesare pentru plata lunara a pensiei de serviciu.

Ordonatorul principal de credite este abilitat in a întocmi si proiectele pentru rectificarea bugetara. Or, in situația recunoașterii drepturilor reclamate este necesar a se asigura caracterul efectiv al hotărârii pronunțate in sensul asigurării efectuării demersurilor necesare pentru includerea in bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor necesare achitării acestor drepturi.

Aceeași este rațiunea pentru care a fost respinsă si excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul M. F. P., instanța reținând ca M. M. este cel care elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, M. F. revenindu-i atribuții de verificare si avizare a acestui proiect precum si a proiectelor de rectificare bugetara.

În privința fondului, s-a reținut în esență că dreptul de pensie al reclamantei s-a deschis la data de (...), reclamanta beneficiind de o pensie de serviciu care, in urma procedurii l recalculării a ajuns la suma de 2152 lei, stabilită prin decizia nr. 1. emisă de pârâtă la data de (...), în baza art.68 al.1 din L. nr.5..

Prin decizia contestată, emisă de pârâtă, s-a recalculat pensia aflată în plată și s-a stabilit in favoarea reclamantei o pensie de asigurări sociale in cuantum de

1386 lei, începând cu (...), în baza L. nr.1. și a HG nr.737/2010.

Potrivit art.1 alin.1 lit. c din L. nr.1., pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

La recalcularea pensiei pârâta a avut in vedere dispozițiile art 5 alin 2 din

HG nr 737/2010 respectiv stagiul complet de cotizare in funcție de data nașterii prevăzut de A. 3 la L. nr 1., astfel cum este detaliata de A. 9 referitoare la vârsta standard de pensionare , respectiv stagiul minim si stagiul complet de cotizare in funcție de data nașterii.

In ceea ce o privește pe reclamanta stagiul complet de cotizare, conform L. nr 1. trebuia sa fie de 25 de ani .In schimb aceasta a realizat un stagiu de cotizare de 45 de ani , 3 luni si 28 zile, astfel cum rezulta din chiar cuprinsul deciziei contestate.

Așadar, la emiterea D. contestate pârâta C. J. de pensii C. a avut in vedere prevederile L. nr.1. si ale HG nr. 737/2010 astfel ca instanța a constatat ca aceasta decizie a fost emisa cu respectarea dispozițiilor legislației naționale in vigoare la data emiterii sale.

Instanța a analizata conformitatea legislației naționale care a stat la baza emiterii deciziei contestate cu reglementările CEDO.

Dreptul la pensia de serviciu s-a născut în baza unui regim profesional public de securitate socială instituit prin legea internă (L. nr.5.), distinct de dreptul la pensie din sistemul general.

Art.1 al primului Protocol adițional nu aduce restricții libertății statelor de a decide dacă să pună în practică orice formă de schemă de securitate socială sau în a alege tipul sau cuantumul beneficiilor ce vor fi generate de schema ce va fi aleasă. Însă, deîndată ce statul contractant a pus în vigoare legislația care acordă plata dreptului de securitate socială (indiferent dacă este sau nu condiționată de o prealabilă plată de contribuții), această legislație trebuie considerată ca generând un interes pecuniar ocrotit de art.1 al P. nr.1 și art.14 din C., pentru toate persoanele care satisfac cerințele legale de pensionare (cauzele Stec și alții v. Regatul Unit, Andrejeva v. Letonia).

Curtea a observat că, în materie de pensii, odată ce o persoană a fost admisă într-o funcție publică, acea persoană a dobândit un drept (de a primi pensia corespunzătoare prevăzută de lege pentru îndeplinirea serviciului public), care constituie un „bun"; în sensul art.1 al P. nr.1 (cauzele Azinas v. Cipru, Apostolakis v. Grecia). Dreptul la alocația de pensie constituie un drept patrimonial, în sensul art.1 al primului Protocol adițional, fiind suficient stabilit de autoritățile naționale în baza legislației în vigoare (cauzele Gauygusuz v. A. și Bunchen v. Republica Cehă).

Pensia de serviciu, stabilită de autoritățile române (serviciul public de pensii) printr-o decizie administrativă de pensionare, în baza legii (L. nr.5.), reprezintă un „bun";, partea reclamantă exercitând acest drept prin încasarea lunară, a pensiilor, după data pensionării.

Reducerea cuantumului pensiei sau întreruperea plății acesteia reprezintă o ingerință ce trebuie justificată (cauzele Kjartan Asmudsson v. Islanda, Rasmussen v. Polonia, W. v. Polonia).

Având în vedere că pensia de serviciu („bunul";) a fost total suprimată, fiind abrogată însăși această instituție juridică în integralitatea ei, această situație poate echivala cu o veritabilă privare de proprietate.

Corespunde realității ca art.1 al P. nr.1 nu garantează o pensie într-un anumit cuantum imuabil determinat (cauzele Kjartan Asmudsson v. Islanda, Domalevski v. Polonia, Andrejeva v. Letonia).

Ingerința este „prevăzută de lege"; și anume de art.1-3 din L. nr.11., deci există o normă legală în materie.

În cazul de față, nicio dispoziție din legislația specială (L. nr.5.) sau generală a pensiilor (L. nr.1.) nu prevede printre cazurile legale de încetare a plății pensiilor de serviciu dificultățile financiare ale bugetului de pensii. D., prevederile art.180 alin.7 din L. nr.1., instituie regula menținerii în plată a cuantumului pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterioare în vigoare, dacă acesta este mai avantajos. Același mesaj se desprinde și din deciziile C.i Constituționale: nr.46/2002 („Curtea reține că prin adoptarea L. nr. 1. s-a reglementat o nouă modalitate de calcul și de stabilire a pensiilor militare de stat.

Mai mult, stabilitatea și coerența plății pensiilor este garantată expres de către stat, care și-a asumat necondiționat obligația finanțării deficitului bugetului de pensii (art. 16 din L. nr.1., reluat și de art. 26 din L. nr.263/2010).

De asemenea, pana in prezent legislația națională a pensiilor nu a înregistrat vreun precedent de eliminare intempestivă și totală a unui drept de pensie cu acordarea unui alt drept al cărui cuantum să fie brutal tăiat, deși societatea s-a confruntat cu valuri repetate de dificultăți financiare grave în această perioadă (inclusiv care au necesitat asistența FMI).

Condiția legalității ingerinței nu este îndeplinită, deoarece acesta implica și o accesibilitate, precizie și predictibilitate a normei legale interne. În cazul de față stabilitatea, siguranța și coerența legislativă rezonabil sperată a fost înfrântă fără nicio prevenire prealabilă, care să fie lipsită de ambiguitate. A., a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al C.i.

Având în vedere că o aplicare retroactivă a legii înfrânge flagrant principiul securității juridice (care se aplică unei situații legale finalizate, indiferent dacă aceasta a fost stabilită printr-un act judiciar sau administrativ, inclusiv printr-o decizie de pensionare a cărui efect este definitiv - art.88 din L. nr.1. - C. Moskal v. Polonia), aplicarea retroactivă a legii (L. nr.1.) față de partea reclamantă reprezintă o aplicare vădit eronată și arbitrară.

P.le aflate în plată nu pot fi recalculate în baza unei legi noi care încalcă însăși substanța dreptului la pensie (reducerea substanțială a nivelului pensiei poate fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate - C. M. v. A.), ceea ce echivalează cu aplicarea retroactivă a legii de recalculare.

În consecință, s-a reținut că prin aplicarea retroactivă a normei de recalculare a pensie, autoritățile naționale au încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al C.i, iar mijloacele utilizate au fost insuficient motivate.

Ori, mijlocul folosit (al eliminării definitive a dreptului la pensia de serviciu) nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabil cu caracterul temporar al crizei economice și a perioadei rezonabile în care statul trebuie să găsească soluțiile adecvate. Acest scop legitim (al apărării față de criza economică) justifică numai măsuri pe durata determinată a crizei, deci temporare, precum suspendarea temporară a exercițiului unui drept (cum ar fi cel la pensie de serviciu). Deci, a fost încălcat art.1 al primului Protocol adițional, pentru nerespectarea condiției proporționalității.

În ceea ce privește obligația statului de a acționa într-o manieră corespunzătoare și cu maximă consecvență, este de remarcat că această condiție de proporționalitate este încălcată și pentru că ingerința adusă dreptului fundamental de proprietate excedează considerabil și evident beneficiului societății rezultat în urma aplicării ingerinței.

In ceea ce privește cel de al doilea scop legitim invocat, al eliminării privilegiilor, mijloacele utilizate nu sunt într-un raport de proporționalitate cu acest scop urmărit.

Pe de altă parte, în mod fals se invocă introducerea principiului contributivității în sensul că ar elimina din cuantumul tuturor pensiilor părțile „. sau „..

În realitate, pensia din sistemul public nu este calculată ca însumarea tuturor contribuțiilor și nu se suportă dintr-un fond de acumulare. D., această pensie se calculează în baza unor indici economico-financiari bugetari stabiliți de lege (art.5 alin.3 și art.80 din L. nr.1. raportat la art.16 din L. nr.19/2009, constând în valoarea punctului de pensie și salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat) și se plătește de către stat, din bugetul de asigurări sociale de stat.

Mijlocul utilizat (al eliminării pensiilor de serviciu) nu are ca efect eliminarea unor privilegii din sistemul de pensii, deci nu se află în raport de proporționalitate rezonabil, fiind încălcat, și sub acest aspect, art.1 din Protocolul nr.1, știut fiind faptul că statele trebuie să procedeze în așa fel încât atenuarea unor vechi violări să nu creeze noi nedreptăți (cauzele Pincova și Pinc v. Cehiei, Padalevicius v. Lituaniei).

Reclamanta se află într-o situație de vulnerabilitate financiară și socială sub aspectul mijloacelor de subzistență, deoarece statutul profesional i-a impus interdicția de a obține alte venituri pe timpul vieții active, concomitent cu suportarea riscurilor profesionale și a altor obligații statutare deosebite. Ori, în urma supunerii părții reclamante la toate aceste privațiuni economice și sociale, este excesivă și disproporționată lăsarea acesteia fără compensația materială adecvată și proporțională privațiunilor suportate, fiind pusă intempestiv într-o situație neprevăzută de mare dificultate și marginalizare socială, prin reducerea unicei surse de venit cu aproximativ 75%. Într-adevăr, ingerința a fost dispusă intempestiv, peste noapte, fără acordarea nici măcar a unui termen de grație rezonabil, printr-o normă tranzitorie (de pildă, termenul de 5 luni acordat militarilor și polițiștilor, prin art.4 alin.1 lit. a din L. nr.1.).

Reclamanta a fost supusă unei poveri excesive și disproporționate, prin faptul că i-a fost redusă integral pensia de serviciu, iar nu proporțional cu ponderea acestor pensii în deficitul bugetului de pensii. Ori, este excesiv să se ceară cetățeanului pensionar să suporte integral cheltuieli discreționare ale bugetului de pensii (privind funcționarea sistemului, plata personalului, întreținerea apârâtului administrativ, finanțarea investițiilor și alte cheltuieli - art.13 alin.1 din L. nr.1., respectiv art.22 alin.1 din L. nr.263/2010) sau gestionarea necorespunzătoare a acestuia (prin nerecuperarea datoriilor la acest buget, permiterea unor valuri repetate de pensionări anticipate etc.).

S-a reținut că pături profesionale extrem de largi (majoritare ca număr) și- au păstrat, direct sau indirect, integral sau parțial pensiile de serviciu sau cuantumul anterior al fostei pensii de serviciu, cu toată larghețea marjei de apreciere a statelor pe tărâmul securității sociale, argumentele prezentate de stat în expunerea de motive a L. nr.11. nu sunt suficiente pentru a justifica faptul că ar fi existat „o relație de proporționalitate"; în acest caz, care ar fi impus o diferență de tratament compatibilă cu exigențele art.14 din C.. Rezultă că diferența de tratament a avut la bază criterii pur subiective, arbitrare, în care nu pot servi cajustificare a diferenței de tratament între persoane aflate în situații analoage și comparabile (beneficiari ai pensie de serviciu în considerarea statului profesional riguros și sever anterior), chiar dacă s-ar ține cont de marja de apreciere a statelor, deoarece trebuia să existe un element adecvat (obiectiv, rezonabil și proporțional) care să justifice incontestabil distincția, conform exigențelor art.14 din C. (C. Bunchen v. Republica Cehă).

S-a reținut că a existat o gravă și flagrantă violare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 coroborate cu cele ale art.14 din C., sub multiple aspecte, fapt care se impune prin forța evidenței.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. J. DE P. C., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C. și M. M., F. ȘI P. S.

Pârâtul M. M., F. ȘI P. S., a solicitat modificarea sentinței atacate, cu respingerea sentinței primei instanțe.

În motivare pârâtul a arătat că instanța a pronunțat soluția în cauză fără a analiza cu atenție poziția M. care a fost prezentată prin întâmpinare a formulată în cauză, și a procedat în mod eronat la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către M.

Față de motivarea instanței în urma căreia a fost reținută excepția invocată ca nefondată, arată faptul că subscrisul a evidențiat în susținerile sale dispozițiile art. 139 din L. 1. privind S.ul P. de P. și A. D. de A. S., cu completările și modificările ulterioare, potrivit cărora C. N. de P. și A. D. de A. S. este instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, care administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, iar casele județene de pensii sunt servicii publice investite cu personalitate juridică.

De asemenea, s-a precizat că potrivit art. 86 alin. (1) din L. 1., decizia de pensionare care a făcut obiectul prezentei cauze a fost emisă de către C. județeană de P. C. aceasta având calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.

În același timp învederează instanței prevederile art. 4. alin.(1) L. nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii public, care stipulează că "de la data intrării în vigoare a prezentei legi, C. N. de P. și A. D. de A. S. devine C. N. de P. P., denumita în continuare CNPP, instituție care păstrează modul de organizare și funcționare, preia personalul, cat și drepturile și obligațiile acesteia".

Totodată, între reclamantă și M. nu au existat nici un fel de raporturi juridice care să creeze reclamantei posibilitatea de a se îndrepta cu o acțiune împotriva ministerului în cauza dată.

Critică decizia instanței de obligare a M. să prevadă și să aloce fondurile necesare pentru plata pensiei de serviciu stabilită în favoarea reclamantei.

Precizează că M. nu are prerogativa de a iniția o Lege de rectificare a bugetului, potrivit art. 6 din L. nr.500/2001. De altfel, potrivit prevederilor art.73 alin.(l) din Constituția R., P.ul este instituția abilitată să adopte legi constituționale, legi organice și legi ordinare. Prin urmare, inițierea unei legi de rectificare a bugetului excede ariei de competență a M.

Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut în mod greșit incidența în cauză a dispozițiile art. 34 alin.(l) din L. nr.500/2001, deoarece acestea se referă la bugetul pe anul bugetar următor, neavând nici o legătură cu speța dată.

Cheltuielile cu pensiile se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Rectificarea bugetară se realizează în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, această calitate având-o conducătorul Casei Naționale de P. P.

Pârâta C. J. DE P. C. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței cu respingerea acțiunii.

În motivare a arătat că este adevărat că pe parcursul activității și în momentul pensionării reclamantul a avut reprezentarea unei prestații de asigurări sociale astfel cum era aceasta reglementată prin normele speciale atunci în vigoare.

L. nu s-a aplicat retroactiv, ci numai de la data intrării sale în vigoare. Pensia de serviciu are și o componentă care nu reflectă contribuția.

D. C.i Constituționale nr.873/(...) nu acordă beneficiul de drept la pensie pentru pensia suplimentară, acordată în limita resurselor statului.

Calculul respectiv este aplicat încă din (...) celorlalți beneficiari de pensie, în funcția de cote contribuției. Pensia reflectă modul în care s-au îndeplinit obligațiile de asigurări sociale, obligații în funcție de care rezultă și drepturile corelative de pensie în acest caz.

Pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a solicitat modificarea sentințeiatacate în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.

În motivarea recursului pârâtul critică hotărârea atacata în primul rând pentru faptul ca, în dispozitivul acesteia, nu este clar menționat care este dreptul recunoscut reclamantei. A., se stabilește ca este obligata C. J. de P. C. la plata către reclamanta a pensiei de serviciu, precum și la plata de despăgubiri reprezentând diferența dintre pensia de serviciu și pensia efectiv achitata, insa nu se arata în concret care anume este pensia de serviciu recunoscuta în favoarea reclamantei.

Un alt aspect pentru care critica hotărârea atacata este acela ca instanța de fond, a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P.

În acest sens, solicită să se observe faptul ca aceasta nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanta, astfel încât aceasta sa fie îndreptățita sa acționeze direct împotriva acestuia prin cererea ce face obiectul prezentului dosar.

Calitatea de pârât aparține numai persoanei despre care se afirma ca a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.

După cum a arătat, nu este admisibila formularea de către reclamanta a pretențiilor direct împotriva MFP, în sensul ca acesta sa prevadă și sa aloce fondurile necesare pentru plata lunara a pensiei de serviciu.

Obligarea M. F. P. sa prevadă și aloce fondurile necesare plătii sumelor pretinse, ar contraveni prevederilor L. F. P. nr.500/2002, lege care reglementează constituirea fondurilor publice și prevederea cheltuielilor buget are cu destinație precisa.

Admiterea unei cereri de alocare a sumelor de către Ministerul Finanțelor

Publice ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul asigurărilor sociale de stat) a unor sume reprezentând drepturi de pensionare, încălcându-se regulile - prevăzute de art. 14 din L. nr. 500/2002, unde sunt prevăzute regulile ce guvernează angajarea cheltuielilor bugetare:

Cheltuielile cu pensiile se suporta din bugetul asigurărilor sociale de stat. Bugetul asigurărilor sociale de stat este planul financiar anual care evidențiază constituirea, repartizarea și utilizarea fondurilor bănești necesare ocrotirii pensionarilor, salariaților și membrilor de familie.

Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează și administrează de către M. M., S. S. și F. (MMSSF). Folosindu-se de datele primite din județe, de datele proprii, precum și de execuția preliminara a veniturilor și cheltuielilor, M. M., S. S. și F. elaboreze proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat. A., însoțit de un memoriu explicativ (în care se precizează orientările și principiile pe baza cărora a fost întocmit și care justifica calculele pe care s-au fundamentat veniturile și cheltuielile) se înaintează MFP pentru verificare și avizare.

După verificarea și avizarea de către MFP a proiectului privind bugetul asigurărilor sociale de stat, acesta se depune la G. care îl înaintează P.. Dupăvotarea proiectului de către P. urmează faza de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat, faza care cuprinde procesul de încasare integrala și la termenele legale a tuturor veniturilor în vederea efectuării cheltuielilor potrivit cuantumului și destinațiilor stabilite.

Executarea bugetului asigurărilor sociale de stat este în competenta M. M., S. S. și F. și a organelor sale locale, a organelor financiar contabile din cadrul unităților economice și instituțiilor publice.

Execuția cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat se efectuează pe baza creditelor bugetare care se repartizează direcțiilor județene de munca și protecție sociala și a municipiului B. prin conturi deschise la T. S. C. bugetare de asigurări sociale sunt administrate de către ordonatorii de credite bugetare.

Cheltuielile cu plata pensiilor sunt incluse în categoria cheltuielilor centralizate de asigurări sociale. Executarea acestor cheltuieli (plata pensiilor) presupune în prealabil deschiderea creditelor bugetare. Pentru deschiderea creditelor bugetare ordonatorii secundari și terțiari de credite bugetare

(subordonați MMSSF) înaintează lunar M. M., S. S. și F. cereri de deschideri de credite pentru plata pensiilor.

M. M., S. S. și F. adresează, pe baza acestor cereri, MFP o cerere de deschidere de credite, în baza căreia acesta din urma aproba deschiderea de credite, dispunând autorizarea organelor de casa (unitățile Trezoreriei) sa acorde resurse bugetare ordonatorilor de credite subordonați M. M., S. S. și F., în anumite limite, în conformitate cu prevederile bugetare.

Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, a fost deja adoptat prin L. nr.12/2010 publicata în M.Of, Partea I, nr.61/(...), iar conform art.4 alin 1 și alin

2 din L. nr. 50012002, legea bugetara anuala prevede și autorizează pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, acestea reprezentând limita maxima care nu poate fi depășita.

În continuare, potrivit art.6 din L. nr.500/2002, "Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu până la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar."

Deci și rectificarea bugetara nu se poate efectua decât în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite iar potrivit art.20 și 21 din aceeași lege sus menționata, Ministerul Finanțelor Publice nici nu are calitatea de ordonator de credite, aceasta calitate având-o conducătorul pârâtului de rândul 3.

Conform prevederilor art.140 alin.3 din L. nr.1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale "Ministrul M., S. S. și F. este ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și va delega atribuțiile prevăzute de disparițiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite bugetare conducătorului executiv al CNPAS."

Conform art. 139 alin. (1) din L. nr.1. "CNPAS este instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, care administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ".

Prin urmare, MFP nu poate prevedea sau aloca sume pentru plata pensiilor și nici nu poate propune un proiect de rectifica re bugetara în domeniul asigurărilor sociale de stat, atâta timp cât aceste atribuții sunt date în competenta exclusiva a altor organe ale statului, conform procedurii mai sus menționate.

În cuprinsul hotărârii atacate se menționează faptul ca admiterea acțiunii fata de Ministerul Finanțelor Publice vizează doar asigurarea efectuării demersurilor necesare pentru includerea în bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor necesare achitării drepturilor solicitate.

Apreciază însă ca acest aspect nu justifica admiterea acțiunii în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în măsura în care sunt parcurse în mod corect toate etapele prevăzute de lege și expuse mai sus, Ministerul

Finanțelor Publice își va îndeplini obligațiile și atribuțiile conferite prin actele normative în vigoare, fără a fi necesara în acest sens obligarea sa prin intermediul unei hotărâri judecătorești, cu posibilitatea antrenării unor cheltuieli de judecata. C. în judecata a MFP și pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu acesta în aceasta faza în care nu i se poate opune neîndeplinirea atribuțiilor, apreciază ca este prematura.

Reclamanta P. I. prin întâmpinare (f. 18) a respingerea recursurilor canefondate.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea rețineurmătoarele:

Procesul de recalculare a pensiei reclamantei s-a realizat în temeiul L. nr.

1., act normativ care pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor de serviciu.

Văzând că atât emitenta deciziei de recalculare a pensiei, contestată prin acțiune, cât și debitorul legal al obligației de plată a pensiei, este pârâta C. J. de P. C., Curtea constată că, față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, nu se poate reține că recurenții pârâți M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice au calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând raporturi juridice între acești pârâți și reclamant.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 al. 1, 3 Cod de procedură civilă

Curtea se constată a fi fondate criticile pârâților M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice în sensul lipsei calității lor procesuale pasive și, în consecință, va dispune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulată de reclamantă împotriva acestora.

Asupra fondului cauzei, ținând cont de criticile formulate de pârâta C. J. de P. C., raportat și la motivele invocate de reclamantă în susținerea contestației, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie

2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

Jurisprudența anterioară a C.i Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurent.

A., prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin.

2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1.,privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53

(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

A., în D. nr. 871/2010 se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. nr. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C.i Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C.i Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

A., în jurisprudența C.i E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate învigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și

Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C.i Constituționale.

Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. A., în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei

(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii șicondițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantei, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantei ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin L. nr. 1. pensiile prevăzute de L. nr. 5. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamanta care anterior beneficia de o pensie de serviciu, a devenit titulara unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantei, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la

C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor de serviciu în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C.i E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, acestea trebuie examinate din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale.

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C.i E. a D. O. (de exemplu, în

C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau

Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor săconstatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C.i E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., relevantă datorită situației similare analizate și în speța dedusă judecății, a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fostfundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor,deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de A. constată cafiind nefondate susținerile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 5..

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantei, care a fost beneficiara unei pensii de serviciu obținută în temeiul L. nr. 5.. În temeiul L. nr. 1. pensiile de serviciu au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1..

În concret, Curtea de A. reține că reclamanta a avut o pensie de serviciu în cuantum brut de 2.152 lei, cuantumul brut al pensiei recalculate fiind de 1.386 lei.

Prin urmare, pensia recalculată a reclamantei nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în septembrie 2010 în R., care este de 859 lei, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.

În consecință, doar în situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61).

În speță, reclamanta nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să-l expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să-l lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este nelegală, criticile recurentei C. J. de P. în sensul netemeiniciei contestației fiind fondate.

A., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite, cu opinie majoritară, recursurile declarate de pârâți împotriva sentinței tribunalului pe care o va modifică în parte, în sensul respingerii contestației formulată de reclamantă, urmând a fi menținute restul dispozițiilor privitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul

României.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Admite, cu opinie majoritară, recursurile declarate de pârâții M. M., F. ȘI P. S., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C. și C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 1324 din 14 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge contestația formulată de reclamanta P. I.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

S.-C. B. I.-R. M. C. M.

Cu opinie separată în sensul respingerii recursurilor

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud. fond: M.F. B.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

G. C.

GREFIER

Consider că recursurile formulate de M. M., F. ȘI P. S. , MINISTERUL

FINANȚELOR PUBLICE și C. J. DE P. C. sunt nefondate, în mod corect primainstanță constatând în cauză încălcarea drepturilor reclamantei garantate de art.1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

A. cum s-a reținut și în opinia majoritară, au fost menținute dispozițiile sentinței primei instanțe privind respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate de M. M., F. și P. S. și de M. F. P. în prezenta cauză, având în vedere faptul că pensia de serviciu a reclamantei-intimate se suporta, în proporția prevăzută de lege, atât din bugetul de stat, cât și din bugetul asigurărilor sociale de stat.

De altfel, având în vedere prevederile art.12 din O. nr. 1/2010, potrivit cărora: „În anul 2010, măsurile prevăzute de L. cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.";, cu siguranță că în legile privind bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, erau prevăzute sumele necesare plății pensiilor de serviciu.

De asemenea, în situația recunoașterii drepturilor reclamatei la pensie de serviciu, este necesar ca, M.M.P.S., în calitate de ordonator de credite, conform art.34 din L. nr. 500/2001, să efectueze demersurile necesare pentru includerea în bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor necesare achitării acestor drepturi, iar M. F. să-și exercite atribuțiile de verificare și avizare a acestora, precum și a proiectelor de rectificare bugetară.

Î n ceea ce privește motivele de recurs privind fondul cauzei , se reține căreclamanta P. I. s-a adresat instanței pentru proteguirea unui drept de securitate

socială, considerând că pensia sa de serviciu era un „bun";, în sensul

jurisprudenței C.E.D.O., pe care acesta avea speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr.1./(...), în temeiul L. nr.5., pentru ovechime efectivă ca personal aux iliar de specialitate în cadrul instanțelor

judecătorești de 40 de ani și un stagiu total de cotizare de 4 5 de ani, 3 luni și 2 8 de ani..

În cauză reclamanta invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de

nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urma

recalculării este, în primul rând, c ă dre p tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un "dre p t

c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de muncă pe care l-a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plăt it acesteia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.5..

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu

are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în

cele ce urmează situaț ia acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta e ra sau nu îndreptăț it

să se bucure în continuare de bunul său.

A., în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.iprivind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamant ei asupra dreptului său la pensie de ser viciu ca fiind un

drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalcula re a acestei pensii - defapt, astfel cum vom argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat- ca fiind un act abuziv al S., trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care, realitățile istorice privind protecția

socială în țara noa stră, i -au creat ace stui particular con vingerea fermă că s e poate baza pe un venit din pensie într-un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

A., în primul rând, în țara noastră, în că din anul 1902, toate legile careau reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se me nțin în plată.

A., L. generală de pensiuni din (...), c u modificările din 1904 și 1906,

care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a

sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că:

"Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, precum

și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au exercitat sau nu drepturile,

vor continua să fie servite conform titlurilor ce posedă cei în drept și cu

reținerile ce li se făceau î n virtutea legilor anterioare promulgării acestei

legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea dreptu rilor de pensie

câștigate regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a prezentei

legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit diferitelor

legi de asigurări sociale până la punerea în aplicare a legii de față, se

respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S.de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane

care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate antidemocratică,

reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care au militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care

manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/196 6 privind pensiile de asigurări soc iale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social stabilite pe baza u nei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît î n

situațiile prevăzute la art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L . nr.3/1977 privin d pensiile de asigu rări sociale de

stat și de asistență socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la data

prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite

condițiile în baza cărora a u fost acordate.";

L. nr.1. privind si stemul public de pensii publice și a lte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, c onf or m art.180 alin.7, "î n situația în ca re cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, rezul tă c ă recl aman ta ș i, de al tf el toț i pensionarii din R., aveau toate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pe ns ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t re c alcul ate pe al te b az e, index ate, major ate , f ăr ă a f i îns ă af ecta t cuantumul pensiei aflate în plată, as tf el înc ât, mai mul t, nu ave au n ic iun ele me n t

c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a aces te i pensii lunare.

M ai prec is, nu cunoș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a cuantumului pensiei aflate în plată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r unui sistem de reformare a pensiilor, c are, în speț ă, cu atât mai mul t, s -a vrut a

f i conf or m pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, recl aman ta a avu t în vedere, to t d in pr iv it d in perspec tiv ă

is tor ic ă, cadrul nor mativ ce a reglem entat statutul gref ierilor și în care a u

fost stabilite pensiile funcționarilor judecătorești, prin reglementări

speciale, încă din anul 1902.

A., L. de organizare judecătorească din 1 septembrie 1890, prevede a c ă

judec ător ii, membrii M. P., grefierii și p ortăreii, erau num iți prin decret reg al, iar ceilalți funcțion ari judecătorești, pr in dec iz iune min is te r ial ă.

Toate actele normative ulterioare, până în perioada comunismului, respectiv:

L. despre admisibilitatea și înaintarea în funcțiunile judecatoresci,din

1864;Regulamentul pentru organizarea serviciului interior al tribunalelor

și al grefelor și cancelariilor parchetelor tribunalelor, din 1909;

Regulamentul privitor la solemnitatea și formele depunerii jurământului de către membrii ordinului judecătoresc și funcționarii grefelor, din 1925; L. pentru organizarea judecătorească din 1925, au prev ăzu t în mod cons tan t c ă grefierii fac parte din „funcțiunile judecătorești";, al ătur i de judec ător i ș i procurori, grefierul fiind: „. ca ncelariei grefei; el are drept de priveghere (control) asupra fun cționarilor grefei";.

Mai mult, potrivit art.202 din Decretul-Lege nr.356/1938 privind

org an iz are a judec ătore asc ă, gref ier ilor, por tăre ilor, arh iv ar ilor, reg is tr ator ilor ș i

cop iș tilor, în calitate de funcționari judecătorești, l i se apl ic au d ispoz iț iile d in

statutul funcționarilor publici priv ind cond iț iile gener ale d e in tr are în serv ic iu ș i

inco mp atib il ităț i, în măs ur a în c are aces te a nu er au con tr are preveder ilor spec iale.

Conform art.223 din acel aș i ac t nor mativ , prim-grefier ii, grefierii și

ajutoarele de grefi eri de la C., precu m și grefierii de la tribunale se numeau

în f uncție „prin decret direct";, iar toți ceilalți funcționari , prin decizie

ministerială.

De asemenea, potrivit art.229 din L. nr.726/1943 pentru organizarea

judecătorească, f uncț ion ar ii judec ătore ș ti er au cons titu iț i în corp de specialitate

auxiliar al organelor puterii judecătorești. Dispozițiunile Codului

funcționarilor publici se aplicau funcționarilor judecătorești, întruc ât „nu

erau contrarii"; acestei legi.

În c al itate de f uncțio n ar i publ ic, gref ier ii ave au drep tul l a pe ns ie conf or m L.

generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și 1906, dispoz iț iile

aces te ia f iind apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c ivil, militari,eclesiastici.

Aceleași dispoziții le regăsim și în L. ge nerală de pensiuni republicată la data de (...).

Mai mult, prin art.2 lit.a) din L. pentr u unificarea asigurărilor sociale

din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea dis pozițiilor acestei

legi "salariații supuși legii generale de pensiuni";, deci și grefierii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a t uturor funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L. asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că nu intră în asigurarea

obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.

În ceea ce privește cadrul istoric, trebuie menționat că în această

perioadă, grefierii aveau o remunerație corespunzătoare statutului lor.

A., conform Decretului nr.523/1868, în timp ce s al ar iul judec ător de

tr ibun al er a de 333 l e i, s al ar iul gref ierulu i, în c al itate de f uncțion ar, er a de 240 le i.

Potrivit L. pentru o rganizarea judecătorească din 1 se ptembrie 1890,

cu modificările din 1891, 1 892 și 1896, conform „ta bloului de onorariul

membrilor ordinului judecătoresc";, în timp ce s al ar iul un u i judec ător de șed in ț ă

l a tr ibun al er a de 5 00 le i, s al ar iul gref ie rulu i, în c al itate de f uncț ion ar, er a de 30 0 lei.

Practic, începând cu perioada comunis tă, aceș tia ș i-au pierdut calitatea de

f uncțion ar i publ ic i, f iind de no tor ie tate s tatu tul ang ajaț ilor c are nu er au d irec t

produc tiv i în ace a p er io ad ă, as tf el încât aceș tia au dob ând it un s tatu t de lucr ător i

ob ișnu iț i, cu o s al ar iz are c are nu mai cor espu nde a s tatu tulu i re al de c are aceș tia ar

f i trebu it s ă benef ic ie ze.

De ase mene a, mai tr ebu ie subl in iat c ă, în cond iț iile unu i volu m de ac tiv itate în

con tinu ă creș tere, l a n ivelul tu turor in s tanțelor judec ătore ș ti d in ț ar ă, este de

notorietate faptul că sche ma personalului auxiliar de specialitate al

instanțelor și mai ales a grefierilor, a fost întotdeauna subdimensionată,

toț i șef ii/președ inț ii de ins tanțe f or mul ând anu al repe tate me mor ii în scop ul

supl imen tăr ii sche melor de person al, pos tur ile aloc ate f ii nd îns ă în to tde aun a insuficiente.

În aceste condiții, pe lângă faptul că grefierul nu mai avea nici statutul, nici salariul din anul 1890, comparabil, astfel cum am

exemplificat, chiar cu cel al unui judecător, este de notorietate că acesta a prestat în țara noastră, nu numai munca sa, ci a fost nevoit să

suplinească munca a cel puțin doi, trei grefieri.

Trebuie precizat că datele statistice confirmă fără putință de tăgadă existența acestei situații la nivelul tuturor instanțelor judecătorești, fiind însă deosebit de gravă la nivelul judecătoriilor din orașele reședință de județ, a tribunalelor și a instanțelor din municipiul B., unde, în mod obișnuit, grefierul de ședință intra, alături de judecător, cu aproximativ 100 de dosare pe ședință, de fond sau în căile de atac, în mai multe ședințe pe săptămână, fiind totuși nevoit să efectueze toate lucrările de grefă în termenul prevăzut de regulament.

A., de cele mai multe ori, reușea această performanță, d ar în cond iț iile în c are

dep ășe a, ș i dep ășeș te ș i as t ăz i, în mod curen t, progr amul d e munc ă prev ăzu t în

con tr ac t, lucr ând ch iar ș i în z ilele de re p aus s ăp tămân al, f ăr ă a f i re muner at î n acest sens.

În acest context, al unui volum de muncă epuizant, trebuie să avem în vedere faptul că grefierii lucrau sub pres iune a r iscur ilor ș i r ăspund er ii lor, pen tru to ate

lucr ăr ile în toc mite , fiind suficientă o simplă greșeală a lor, din neatenție, deexemplu, în timpul redactării unei copii de pe dispozitiv, a eliberării unui certificat, a înscrierii unei mențiuni, pentru a se ajunge la afectarea drepturilor participanților laproces, dar și la sancționarea lor disciplinară.

Nu putem să nu amintim, fiind, de asemenea, de notorietate, cond iț iile

mate r iale în c are aceș tia ș i -au desf ăș ur at ac tiv itate a ^{, respectiv lipsa de spaț ii}

corespunz ăto are de mu nc ă în b irour i, l ip s a de locur i de depo z itare a dos arelor ce se aflau în lucru^{, fiind ani de zile nevoiți să mânuiască, ca și judecătorii, de altfel, dosare care erau mutate de pe podeaua unui birou în altul, precum și prin arhive, sau prin alte spații cu salubritate precară.}

Trebuie să mai menționăm că în toți acești ani, din păcate, la unele instanțe șiastăzi, gref ier ii au ef ec tu at z iln ic, pe l âng ă munc a in telec tu al ă, spec if ic ă f uncție i lor,

ș i o munc ă f iz ic ă s usț inu tă, f iind ne vo iț i s ă urce ș i s ă co bo are s ingur i su te de

dos are, cu o greu tate aprec iab il ă . Zeci de ani aceștia nu au beneficiat decărucioarele necesare și normale pentru această activitate și, la cele mai multe instanțe, nici de lifturi, în detrimentul stării lor de sănătate.

Acee aș i s itu aț ie a ex is tat ș i l a n ivelul co mp ar time n telor ins tanț elor ce in tr au în

con tac t d irec t cu pub l icul, l a n ivelul arh iv elor, a reg is tr atur ilor , unde nu mărul mar e

de dos are in tr ate pe rolul ins tanțelor, cu c orespondenț a af erentă, înscr ier ile de care

er au r ăspunz ător i, sol ic ităr ile jus tiț iab il il or, ale avoc aț ilor ș i cons il ier ilor jur id ic i, au

f ost ș i sun t de n atur ă a supr asol ic ita z iln ic rez is tenț a org an is mu lu i aces tor a.

Aces te cond iț ii deose b it de grele în c are g ref ier ii ș i -au desf ășu r at activitatea a

af ectat s tare a de s ăn ătate a mu l tor a d in tre e i, c auz a af ecțiun ilor aces tor a f iin d

toc mai ac tiv itate a lor prof esion al ă, cu r iscur ile af eren te , decurgând din

supr asol ic itare, s tres , con tac tul cu ju s tiț iab il i, cu deț inuț i, cu ac tele depuse de c ătre

aceș tia, cu dos are ve ch i, p ăs tr ate an i de z ile în cond iț ii ins alub re.

De altfel, pentru aceste motive, având în vedere condițiile specifice muncii lor,grefierilor li s-a recunoscut dreptul la spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și la sporul de toxicitate, fără ca munca prestată de către aceștia să fie încadrată, însă, conform actelor normative în vigoare, în condiții speciale sau deosebite de muncă.

Prin urmare, spre deosebire de grefierul din celelalte state europene,cu un statut bine definit, cu recunoașterea corespunzătoare a profesiei de către stat, cu un salariu motivant, e ste de notorietate că S. român practi c s-a sprijinit pe munca acestei categorii profesionale, într-un cadru

legislativ în continuă modificare și reformare, ce a antren at o creștere

continuă, chiar alarmantă, a volumului de activitate al instanțelor, solicitându-le acestora eforturi fizice și psihice susținute, de adaptare și

pregătire continuă, fără a le oferi acestora decât un salariu și un statut de muncitor calificat.

T oc mai aces te s al ar ii necorespunz ăto are de c are au be nef ic iat gref ier ii

ins tanțelor ș i p arche telor în mare a major itate a per io ade i ac tiv e, pr in ignor are a vo it ă

a s tatu tulu i lor de f uncț ion ar i ai s tatulu i, a de ter min at, în pr ezen t, l a rec alcul are a pensiilor lor po tr iv it pr inc ip iulu i con tr ibu tiv ităț ii, s tab il ire a un or pens ii de as igur ăr i

soc iale deose b it de reduse, în r apor t cu ef ortur ile re ale dep use de c ătre ace as t ă

c ategor ie de prof esio n iș ti pen tru bunul mers al jus tiț ie i în R..

Ace as tă s itu aț ie, s-a perpetuat până în anul 2004 , când a fost reconsiderat statutul acestei categorii de personal, cu o cre ștere progresivă a

remunerației acestora și reglementarea dreptului lor la pensie de serviciu.

A., guvernanții și legiuitorii din 2004, au considerat că personalului auxiliar alinstanțelor i se cuvine, ca o recunoaștere a importanței profesiei și a eforturilordepuse, un statut aparte, ce cuprinde responsabilitățile, interdicțiile și incompatibilitățile specifice acestei funcții, dar și drepturi pe măsură, care să-isitueze într-o situație cât de cât comparabilă cu colegii acestora din țările europene, drepturi salariale propriu-zise și alte drepturi remuneratorii, printre care și pensia de serviciu.

Cu siguranță acest din urmă drept, pentru motivele arătate anterior, nu a fost niciun moft, niciun drept acordat în scopuri electorale, ci, practic, un beneficiu

c âș tig at în ur ma mu nc ii pres tate în cond iț iile an ter ior amin tite , c a o recuno aș tere ș i

to tod ată, o co mpens aț ie pe c are S. ro mân a acord at -o acestei categorii profesionale,

pe ef ortur ile c ăre ia s -a spr ijin it în ac tiv itate a de înf ăp tu ire a ju s tiț ie i, f ăr ă a r ăspl ăti

corespunz ător munc a s a.

A., prin art.1 din L. nr.5., s-a prevăzut că, în înfaptuirea actului dejustitie, munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru judecatori si procurori, competenta acestei categorii de personal și îndeplinirea corectă a sarcinilor care le revin, jucând un rol important în buna desfășurare a întregii activități a instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.

Conform art. 68 alin.1,2,3 din L. nr.5., personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

De pensia de serviciu prevăzută la alin. 1 beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și personalul auxiliar de specialitate cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală.

Potrivit alin.5 din aceeași lege , de prevederile alin.1,2 și 4 beneficiază,la împlinirea vârstei de 60 de ani, ș i personalul aux iliar de specialitate al instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum și al fostelor arbitraje de stat sau departamentale, pensionat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, care beneficiază de pensie în sistemul public și care îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei de serviciu. În acest caz, pensia de serviciu se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu salariul de bază brut lunar pe care îl are personalul auxiliar de specialitateîn activitate în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului unde a funcționat înaintea eliberării din funcția de personal auxiliar de specialitate și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție.

În al treilea rând, reclamanta a avut în vedere, în formarea convingerii sale

c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data adoptării L.

nr.1., a H. nr.737/2010, cât și la data emiterii deciziei administrative nr.1.,

de „. a pensiei sal e din data de (...), dispozițiile L. nr . 5. privind aceast ă

categorie de pensie de serviciu erau în vigoare, fiind abrogate abia după

jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de

(...).

Pr ac tic, ne abrog ând, pr in L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. privind statutul

person alulu i aux il iar d in c adrul ins tanț elor judec ătoreș ti d in anul 2004, chiar

legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un drept câștigat, cel

care le conferea statutul de pensionar din serviciul auxiliar al instanțelor

judecătorești, consider ând c ă în aces t f el, măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o

reducere pr in rec alc ul are a cu an tu mulu i pens ie i, de ter min ată de in teresul publ ic, ș i

nu c a o af ectare su bs tanț ial ă ș i irevoc ab il ă/per manen tă a drep tulu i aces tor a, î n

sensul el imin ăr ii pen s iilor de s erviciu.

În acest context, intimata-reclamantă a suferit, prin decizia nr. 1./(...),

o ingerință esenț ială în drepturile sale, nu numa i prin diminuare a

cuantumului pensiei sale, ci, mai ale s prin pierderea c alității, a statutului de pensionar din serviciul auxiliar al instanțelor judecă torești, în condițiil e

în care, prin dispozițiile L. nr.5. îi fusese recunoscut, încă din anul 2005,

acest drept la pe nsie de serviciu ș i, mai mult, acea stă lege mai er a în vigoare la data emiterii acestui act.

Se constată în acest sens și faptul că L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de 0(...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.5., intimata, în mod justificat, se prevalează de statutul său depensionar din serviciul aux il iar al ins tanț elor judec ătoreș ti , pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede, subtitulatura ";ev itare a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prinabrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevedecă: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modifică rii,

completării sau abrogării lor implicite es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1 din

aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea

unei reglementări nu a fost posi bilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă în sp eț ă nu ne pu te m af la în prezenț a unu i ase mene a c az, deo are ce la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de persoane care

benef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spec iale, ac te nor mativ e pr in tre c are se

af lă ș i L. nr.5..

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

D. în ceea ce priveș te măsura dispusă prin L. nr.118/2010 , Curtea EDO a

reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul reclamanților era cel stabilit prin această lege,

aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația în speță, în care

L. nr.1. nu a prevăz ut doar reducerea p ensiilor de serviciu c u un anumit procen t,

ci a anulat practic dispozițiile L. nr.5., lege în vigoare, eliminând dreptul reclamantei la pensie în serviciul auxiliar al instanțelor judecătorești,la statutul de

pensionar în acest sistem, cu toate drepturile aferente, actuale și viitoare.

În speță, decizia contestată, nr.1./(...), prin care a fost stabilită reclamantei o pensie de 1386 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.c), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art. 3 din L. nr. 1., legiuitorul precizează că aceste pensii

speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primea ză în cauză sublinierea unor aspecte particulare ale

pensiilor de servic iu ale personalului aux iliar de specialitate al instanțelo r

judecătorești.

Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cercetare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman te i, sun t ur măto arele :

I. pensia de serviciu stabilită în temeiul art. 68 din L. nr.5., era un

drept de securitate socială pe care legea l -a acordat acesteia, având în

vedere cele prevăzu te în art.59 din L. nr.5.^{, în sensul că: "stabilirea drepturilor si indatoririlor personalului auxiliar se face ținandu-se seama de locul si rolul acestuia in desfasurarea activitatii de justitie, de raspunderea si complexitatea fiecarei functii, de interdictiile si incompatibilitatile prevazute de lege pentru persoanele care sunt incadrate in institutiile publice.";}

II. Riscurile social e acoperite prin a cest drept de s ec uritate socială,

pensia de serviciu, nu au fost decât în ultimă instanță pentru bătrânețe, ci,

în primul rând, de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a consi derat necesară

stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei au fost riscurile activității de

personal aux iliar al instanțelor jud ecătorești, cu toa te responsabilitățil e,

privațiunile, interdicțiile și incompatibilități le acestei profesii, precum și

pierderile de venituri ca urmare a pensionării din acest sistem.

III. În cauză, ingerința în dreptul intimatei la pensie este unaesențială, având în vedere atât faptul că tipul de prestați e de care beneficia aceasta, pensia de serviciu, a fost a similată de către normele comunitare

noțiunii de „., cât ș i faptul că perioada relativ îndelungat ă, de 5 ani, în car e

a beneficiat de acest drept, precum și lipsa absolută de previzibilitate a

măsurii luate, au f ost de natură a cr ea convingerea fer mă a reclamantei că se poate baza pe un anumit venit lunar, cu acest titlu.

IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c -h din L. nr.1., au

pronunțat hotărâri de suspendare a executării acestei hotărâri și de

anulare a acestui act normativ, hotă râri cu efect erga omnes, constatând

cauze de aparentă de nelegalitate, r espectiv de nelegal it ate a dispozițiilo r

acestui act norma tiv în baza cărui a a fost emisă d ecizia contestată în

cauză.

V. În cauză nu se poate reține că i ntimata „. două ti puri de pensii,

respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la pensie de serviciu.

Reclamantei i s-a stabilit astfel, prin L. nr.5., un unic drept la pensie, cel la pensie de serviciu, cele două componente ale acestuia privind doar sursa din care s-a convenit ca acestea să fie plătite , astfel încât statul și-a asumat obligația ca partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei de serviciu a reclamantei.

Chiar prin E. de motive a L. nr.5. s-au reținut următoarele:

Adoptarea L. privind organizarea judecătorească și a statutului

magistratului au creat cadrul pentru consolidarea independenței justiției ca putere în stat - independența funcțională, cât și a independenței membrilor

corpului magistraților - independența personală.

„Pe lângă adoptare a acestor acte nor mative, în contex tul înfăptuirii

reformei justiției în R., și având în vedere evoluțiile care se manifestă tot mai pregnant pe pl an european în ace st domeniu, a apăr ut necesară crearea

cadrului pentru o mai bună desfășurare a activității pe rsonalului aux iliar de

specialitate de la instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea.";

De asemenea, în E. de motive a L. nr.17/2006, ce a modificat L. nr.5.,

inclus iv în cee a ce p r iveș te modul de aco rd are a pens ie i de s erv ic iu, s -a reț inu t c ă

adop tare a aces te i le g i a ap ăru t c a f iind neces ar ă pen tru „re alizarea unui sistem

judiciar independent, imparțial, credibil și eficient, ce reprezintă o condiție

necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept ";, pre mis e

ce au s tat l a b az a adop tăr ii H. nr.232/2005 privind aprobarea Strategiei de

reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 -2007 și a P. de acțiune pentru implementarea acestei strategii.

Pentru adoptarea acestei legi, Consiliul legislativ și -a dat avizul favorabil,

arătând că intervenția legislativă vizează „….. garantarea independenței prin

asigurarea remunerației adecvate a categoriilor de personal aux iliar ale

instanțelor judecătorești și parchetelor. Este de semnalat că asigurarea

salarizării corespunzătoare a fost un angajament asumat de R. la C. -„. și A. I.,în cadrul negocierilor pentru aderarea la U..

Această lege a fost a doptată și cu avizul favo rabil al C. pentr u buget, finanțe

și bănci.

II. Motivații privi nd specificului ri scurilor sociale a coperite prin pensia de serviciu de care beneficia intimata.

Pensia de serviciu a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă riscurile

specifice activități i, menționate ante rior, și în consider area interdicțiilor și

incompatibilităților care au afectat drepturile reclam antei în perioada de activitate.

A., potrivit art. 77 alin.1 din L. nr.5., functia de grefier esteincompatibilă cu orice alte functii publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice, iar conform alin.2 din același articol, grefierilor le este interzis: să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse; să desfașoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură; să aibă calitatea de asociat sau de membru in organele de conducere, administrare ori de control la societăți civile, societati comerciale, inclusiv la banci sau la alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome; să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

N u se poate reține că în țară ar fi int ervenit schimbări majore în ceea

ce privește statutul categoriei de personalul din care făcea p arte reclamanta,

care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor

legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii .

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele normative

speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigoar ea statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind pensiile de servici u ale parlamentari lor, a reținut că acestea nu contrav in

dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și

senatori, ci și pentru alte categorii sociopro fesionale, cum sunt magistrații, cadrele

militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri, nu este

contrară prevederilor art.16 din C. și se justifi că prin specificitatea

activității acestei categorii socioprofesionale.";

III. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere dreptului

reclamantei la pen sie de serviciu, cal ificat de dreptul co munitar ca un „. d e

remunerație"; și privind lipsa ab solu tă de previz ibilitate a acest ei

„recalculări";.

Prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal Exchange

Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele de pensie

ocupațională constituie un element de remunerație în sensul art.141 din

Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a D. 9. a C. din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind ap l ic are a pr inc ip iulu i e g al ităț ii de tr atame n t

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilo r prof esion ale de sec ur itat e soc ial ă, as tf el

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, Pirkko Niemi, un sistem de pe ns ie pen tru f uncțion ar i in tr ă î n do men iul d e

apl ic are al pr inc ip iul u i eg al ităț ii de re mu ner are, în cond iț iile în care sistemul de

pensii se referă la o anumită categorie de lucrători, prestațiile se plătesc în

baza relației acestora de muncă cu anga jatorul public, în cadrul unui

sistem ce face parte din sistemul general prevăzut de lege, iar prestațiile

depind în mod direct de vechimea în muncă realizată și sunt calculate pe

baza ultimului salariu al funcționarului.

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P. E.

ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

Des igur aces te a su n t nor me co mun itar e pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc adr are în munc ă ș i de munc ă, d ar c ons ider c ă

trebuie reținută calificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept

sui generis, izvor ând din raporturi le de muncă sau de serviciu, pe ca re

Curtea de Justiție a C. E. o acordă drepturilor beneficiarilor unor asemenea forme de prestaț ii de securitate socială, asimilâ ndu -le noțiunii d e

remunerație, apreciindu -le ca fiind plătite în baza re lației de muncă a l

acestor lucrători cu angajatorul public, drepturile de pensie având ca temei

d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar a ceste raporturi juridice.

A. cum rezultă din E. de motive a L. nr.97/2008 pentru aprobarea O.

nr.100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul

justiției, „ R., în calitate de stat membru al Uniun ii E., are obligați a

implementă rii, până la 30 septembrie 2007, a D. nr.8. care prevede egalizarea

vârstelor de pensionare între femei și bărbați în cadrul schemelor de pensii

ocupaționale. Sche ma de pensionare a magistraților și pe rsonalului aux iliar de

specialitate a fost considerată schemă ocupațională de reprezentanții C. E., în sensul directivei amintite, impunându-se astfel egalizarea vârstei de

pensionare între femei și bărbați.";

De al tf el, și Cur te a E. a D. O., pr in hot ărârea pronunțată la data de (...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o contestație inițiată

de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin lege să o

primească, că sta tul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz de

puterea sa discreț ionară și poate fi comparat, în ace astă privință cu u n angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul

privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la L.

cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în cauza anterior menționată, dar și în C. F.

M. ș i A. G. S. con tr a R., rezultă c ă d reptul la pensie de serviciu era dator at

intimatei în temeiul raporturilor sale de muncă, în calitatea acest eia de grefier,

po tr iv it d ispoz iț iilor L. nr.5., c are er au în v igo are la data emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel încât obligația S. trebuia îndeplinită

astfel cum aceasta a fost asumată ^{, re spectiv ca orice ". de remunerație";, iar}

această obligație nu poate fi con siderată ca fiind executată, potri vit principiilor generale ale dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii datorate potrivit principiului solidarității}

sociale, oricărui sal ariat, în temeiul L. nr.1., în temeiul ra porturilor de asigur ări sociale.

Faptul că reclamanta beneficia anterior a pariției L. nr.5., respectiv din

anul 1997, de o pensie de asigurări sociale de stat, nu prezintă nicio

relevanță în speță , fiind vorba despre două categorii de drepturi distincte, în

ceea ce privește natura acestora.

L. nr.5. a recunoscut, chiar de la adoptarea acesteia, dreptul la pensie de

serviciu și persona lul auxiliar de spe cialitate al instanțe lor judecătorești , alparchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum și al fostelor arbitraje de stat sau departamentale, pensionat anterior intrării în vigoare a

prezentei legi, care beneficiază de pensi e în sistemul public , dar care îndeplineș te

condițiile pentru ac ordarea pensiei de s erviciu, constatând că toate persoane le

care fac parte din această categorie d e personal au lucra t în a celeași condiț ii

menționate anterior, cu aceleași riscuri, responsabilități, privațiuni,

interdicții și inco mpatibilități, astfel încât, cel puțin începând cu dat a

intrării în vigoare a acestor prevederi, se impune crearea și pentru aceștia unui nou statut, nediscriminatoriu, ce ar fi trebuit să ex iste dintotdeauna,

prin recunoașterea calității lor de funcționari judecătorești, cu remunerație

corespunzătoare î ndatoririlor lor, a sigurându -le acest ora o compensați e pentru lipsa unui interes real al legiuitorului român în acest sens, timp de zeci de ani.

Practic, pentru munca prestată, grefierilor li s -au recunoscut, prin L.

nr.5., o serie de drepturi cu caracter de remunerație, printre care plata

salariului și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar și plata

pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de muncă. Acestor drepturi

le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator, prin diferitele sale

instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost reglementate.

Faptul că tot S. era cel care trebuia să plătească atât pensia de

serviciu, ca elemen t de remunerație, î n calitate de angaj ator, cât și o pensi e

de asigurări sociale de stat, în calitate de asigurător, a permis practic, în

speță, confuziunea celor două drepturi și în final, înlocuirea dreptului

reclamantei dobândit în anul 2005, cu un alt drept, și care nu poate

constitui o executare a obligației asumate prin legea specială.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, intimata și -a

executat cu bună -c redință toate oblig ațiile sale decurgâ nd din raporturile

de muncă, mai a les cea privind p restarea muncii, în condițiile grel e

menționate anteri or, având numero ase interdicții și i n compatibilități. În

consecință, S. ar e obligația de a -și executa, cu b ună -credință, toate

îndatoririle asumate prin L. nr.5., deci să plătească acesteia, tocmai în

temeiul raportului de muncă pe care l -a avut, în calitate de grefier cu ovechime de 40 de ani, pensia de serviciu, astfel cum a înțeles să o

reglementeze prin legea organică, prin dispoziții legale mai favorabile

apărute după data pensionării sale în sistemul asigurărilor sociale de stat.

Trebuie subliniat în acest sens, privind caracterul compensatoriu și nediscriminatoriu al dreptului consacrat în favoarea reclamantei prin această lege specială, faptul că, astfel cum am menționat anterior, perioada în care

aceasta a activat î n calitate de grefie ră, i -a fost clar de favorabilă în ceea ce privește salarizarea , situație în care S., în condițiile în care a constatat

necesitatea reconsiderării statutului acestei categorii de personal, a apreciat

că acesteia i se cuvine un drept la o pensie de serviciu, ca element de

remunerație, prin recunoașterea muncii prestate de către aceasta, timp de

zeci de ani, în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

Este cert că un grefier ce își va desfășura activitatea preponderent după anul 2004, va obține lună de lună, în cursul vieții active o remunerație la carereclamanta nici nu putea spera la momentul ieșirii la pensie, cu consecințe asupra nivelul de trai al acestuia și a situației sale la momentul pensionării, astfel încât compensația acordată intimatei cu titlu de pensie de serviciu, a fost pe deplin justificată.

În acest sens, se mai reține că aceasta avea deja dobândit un drept la pensie

de asigurări sociale de stat, care, fiind însă în cuantum mai redus, a optat,

începând cu anul 2005 și i -a fost plătită o altă categorie de pensie, cea specială, prevăzută de o lege ce a urmărit o recunoaștere a statutului pe care l-a avut, în condițiile unei reglementări ce să elimine, cel puțin începând cu această dată, discriminările din cadrul categoriei de personal ce a lucrat în aceleași funcții și condiții de muncă.

Practic, începând cu anul 2005, reclamanta îndeplinea c ondițiile pentru

două categorii de drepturi , prev ăzu te, ambele, de leg i în v igo are ch iar ș i l a d ata

rec alcul ăr ii d in 2010, respec tiv un drept decurgând din raporturile de muncă ș iun drept decurgând din raporturile de asigurări sociale , drepturi distincte.

Din acest punct de vedere este lesne de observat că, pentru a-și obține

pensia de asigurări sociale de stat, stabilită deja din anul 1997 ,reclamanta nu mai avea nevoie de nicio recunoaștere din partea statului,respectiv de o recalculare a acestei pensii, aceasta fi ind deja recalculat ă

potrivit „algoritmului de calcul prevăz ut de L. nr.1.";, astfel încât, o asemenea

ingerință în ceea ce privește dreptul său la această categorie de pensie apare ca fiind lipsită de cerința esențială a necesității ce trebuie să guverneze orice act administrativ.

Aceasta demonstrează odată în plus faptul că, prin măsura de recalculare

a pensiei reclamantei potrivit „algoritmului de calcul prevăzut de L. nr.1."; ^,s-a dorit și s -a ajuns de fapt la afectarea unui alt drept, al unei alte

categorii de pensi e recunoscute de o lege specială acel eiași persoane, ce a

de serviciu, în sensul eliminării acesteia.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere, principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care recurenții-pârâți trebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are

dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1 100 din același Co d civil, conform căr uia „creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru dec ât acela care i se d atorește, chiar dac ă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul intimatei este, în speță, acela de a obține obiectul specific și

ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce priveșt e noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitor ul este ținut să procure creditorul ui rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le-a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 d in același cod, con tractul valabil înch eiat are putere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un co ntract valabil înch eiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la to ate urmările pe c are

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute

a fi plătite în totalitate din bugetul asigu rărilor sociale de sta t, prin legile ce le -aureglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, din bugetul S., ce apare în

acest raport obligațional ca angajator sui generis, chiar art.17 din H. nr.290/2005stabilind că pensia de serviciu este o categorie distinctă de o pensie de asigurărisociale din sistemul public.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu

puteau fi integrat e în sistemul pen siilor prevăzute d e L. nr.1., având în

vedere faptul că, potrivit art.7 din această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a ur mare a bătrâneț ii, invalidității sau

decesului";, or i, pens ia de serv ic iu a rec l aman te i nu po ate f i înc adr ată în vreun a

d in tre aces te c ateg or ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile sociale limitativ

prev ăzu te în aces t ar ticol.

A., pensia specială a fost acordată acesteia, prioritar, nu pentru a

constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea unor

riscuri decurgând din specificul activității prestate în cadrul instanțelor

judecătorești, pentru contribuția adusă de către aceasta pentru înfăptuirea

justiției în S. român.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.

con tr a R. ș i lu ân d în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codu l muncii republicat, S.,

în c adrul mar je i s al e de aprec iere, ave a pos ib il itate a, cu r espec tare a cond iț iilo r

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate

de ang ajator su i ge ner is, pr in L. nr.11 8/2010, d ar nu s ă el imine, pr in L. nr. 1.,

drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înlocu iasc ă, în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t

drep t, de as igur ăr i s oc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.

con tr a R., atunc i c ân d o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i pr evede pl ata anu mito r

benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t res pec tate, au tor ităț ile nu po t ref uza în mo d deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie de serviciu își are izvorul

în contractul individual de muncă al reclamantei, în timp ce dreptul la

pensia de asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare

socială, consider c ă intimata în niciu n caz nu putea fi l ipsită de dreptul l a

pensie de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se

putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi organice, dar

din domeniul asigurărilor sociale.

Prin urmare, reclamanta nu putea fi privată de dreptul la pensie de

serviciu, obținută în temeiul art.68 din legea nr.5., respectiv la pensie

calculată potrivit acestei legi atât la momentul cererii de înscriere la

pensie de serviciu, cât și, ulterior, prin actualizare.

Mai trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de

previzibilitate a m ăsurii ce a afectat în mod substanți al dreptul intimat ei la pensie de serviciu, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12ale O. nr. 1/2010^{, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L.}

nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după a doptarea Legilor nr .

329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru

nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea șisalarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra

cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de

serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/.prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în funcție de nivelul și

structura bazei de c alcul în vigoare la d ata de (...), fără a fi afectate de măsurile de

reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009 .";

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamanta nu a fost în măsura de a -și lua, în cunoștință de cauză și

din timp, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei sale , având în veder e că perioada de 5 ani în care a încasat

lună de lună pensia de serviciu, a creat acesteia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

Mai trebuie amintit aici și faptul că un s istem de reformare ce afectat atât de radical drepturile reclamantei nu a fost însoțit de o perioadă de tranziție

corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu bună -credință a drepturilor tuturor participanților la raporturile juridice, adaptarea acesteia

la noua situație creată, ci a fost pus în executare în termen de 30 de zile de la

adoptarea H. nr.737/2010, dată în organizarea aplicării L. nr.1..

A., reclamanta este pusă în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care aceasta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private afost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie

2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204/2006, dup ă d ata de l a c ar e, în temeiul L. nr.5., personalului auxiliar de specialitate i se recunoș te a drep tul l a pensie de serviciu, iar recl aman ta nu mai ave a c al itate a de s al ar iată.

În condițiile în care legislația ce o privea ar fi prevăzut că dreptul lapensia de serviciu, respectiv partea ce se suportă de la bugetul de stat, se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acesteia, desigur că aceasta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică diminuarea veniturilor lunare din pensie.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile reclamantei.

IV. Motivație privind aspectele de aparență de nelegalitate, respectiv,

de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate, prin hotărâri judecătorești

pronunțate de inst anțe de contencios administrativ din țară, hotărâri cu efect erga omnes.

A., prin sentința civilă nr.491/(...) a C.i de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal s -a dispus suspendarea executării acestei

hotărâri de guvern și anularea acesteia.

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților și intervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se referădispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că aintervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a constatat în acest sens că: „chiar dacă există untext de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de natură financiară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietate invocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru, reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină execsivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civilă nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., Secția a V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a admis

acțiunea formulată de către reclamanți, prin A. N. a P. din Serviciul

Auxiliar de S. al I. J. și al P. și s -a dispus suspendarea executării H.

nr.737/2010, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția comercială,

de contencios ad ministrativ și fis cal, a suspendat executarea H.nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Prin sentința civilă nr.1575/(...), pronunțată în dosarul nr.(...) a C.i de

A. B., s-a dispus suspendarea executării H.nr.737/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași a rticol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai trebuie menționat că, Î nalta Curte de Casație și Justi ție, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contenciosadministrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp

cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta

din urmă să nu-și producă efectele a supra celor vizați .";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca

și sentința recurată.";

Prin sentința civil ă nr.333/(...) a C.i de A. C. -Secția c omercială, de

contencios administrativ și fiscal s -a dispus anularea H. nr.737/2010.

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s- ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu 70-

80% atinge chiar substanța dreptului.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantei și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acesteia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării Ordonanței de U. nr.59/2011, care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că, ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și intimata, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

A., din preambulul O. nr.59/2011 rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.59/2011, s-a dispus abrogarea H. nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, r eformatoare, adoptată și pusă în executare la scurt timp, după două luni de la adoptarea L. nr.1., și -a produse

efectele prin lipsirea intimatei de pensia de serviciu și acordarea celeilalte

categorii de pensie , în cuantum mult mai redus, timp de un an de zile, pân ă la adoptarea O. nr.59/2011.

În ceea ce privește modul de soluționare a recursurilor formulate împotriva

sentințelor de suspendare a executării, respectiv anulare a H. nr.737/2010,

menționate anterior, se rețin următoarele:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),

Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a pronunțat asupra r ecursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C.i de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii ainstanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C.i de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen de

judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casație ș i Justiție abia la dat a de (...), după abrogarea H. nr.737/2010, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de guvern, ca fiind rămasă fără obiect.

V. Argumentația î n sensul dreptului unitar al reclam antei la pensie de serviciu.

Potrivit art.14 din H. nr.290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din L. nr.5., care era în vigoare la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, cererea de înscriere la pensie, însoțită de documentația de pensionare și adeverința prevăzută în anexa nr.1, se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia își are domiciliul persoana îndreptățită, ca re calculează atât pensia din sistemul

public, stabilită conform L. nr.1., cât și pensia de serviciu stabilită în

condițiile legii. Pensia care se achită titularului este pensi a cea mai

avantajoasă.

Art.17 din aceeași hotărâre de guvern stabilește, pe de o parte, distincțiadintre pensia de serviciu și pensia din sistemul public, folosind terminologia „

celor două categorii de pensii";, iar, pe de altă parte, modul de finanțare a pensiei de serviciu.

A., conform acestui articol, casa teritorială de pensii emite o singură decizie

în care se înscriu în mod distinct cuantumurile celor două categorii de pensii,

pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum și difer ența dintre

cele două pensii care se suportă de la bugetul de stat.

Mai mult, conform art.68 alin.11, astfel cum a fost modificat prin O. nr.100/2007, partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public, pensia de serviciu prevăzută la alin.3 și 10, precum și pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiția de limită de vârstă prevăzută de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat.

Se reține astf el că legiuitorul s-a obligat, prin lege specială , să

plătească din bug etul de stat categ oriei de personal di n care face parte ș i

reclamanta, o pensie ce reprezintă de fapt o indemnizație cu caracter compensatoriu pentru responsabilitățile speciale, riscur ile, privațiunile,

interdicțiile și incompatibilitățile cu care aceștia s -au confruntat în cursul vieții active.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantei garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C.pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiilegenerale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală,invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. „

Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționaleprivind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Decl arația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate l a care R. este parte.

D. există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C.i E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit,

Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementafolosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să

se ia în considerare dacă dreptul reclamantului de a primi pensie în cauză a fost

încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensieal acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantei.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat

faptul că, deși, astfel cum am menționat anterior, inst anțele de contencios

administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și instanțe de

asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în contestațiile împotriva

deciziilor individuale de recalculare, au semnalat nelegalitatea mă surii de

recalculare a pensiilor de serviciu, acesta a luat anumite măsuri de înlăturare a

situației nelegale create abia la data de (...), prin adoptarea O. nr.59/2011.

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativindividual contestat în cauză, cu repunerea intimatei în situația anterioară emiterii acestuia.

Trebuie avut în vedere și contextul în care a fost emisă decizia contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, dispozițiile L. nr.5. privind pensiile de serviciu, mai erau în vigoare, dar G. pregătea int rarea în vigoare a L . nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care abroga, începând cu

data de (...), dispozițiile acestei legi privind pensiile de serviciu.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

A., pe lângă aspectele menționate anterior, privind suspendarea și anularea dispozițiilor hotărârii de guvern în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată în cauză, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantei, ci o lipsește pe aceasta de alte importante garanții ce i-au fost acordate prin L. privind statutul personalului auxiliar al instanțelor judecătorești-lege în vigoare la acea dată-cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui lucrător comparabil în activitate.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentar e și anali ză

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum și a

reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași le ge, orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli nece sare, suficiente și p osibile care să cond ucă la o cât mai ma re

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Româ n și cerințele corelăr ii cu ansamblul regl ementărilor interne și

ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele

internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprude nța C.i E. a D. O..

Consider că, dacă î n cadrul activității d e documentare și a naliză științifică,

în cadrul studiilor d e impact ce se cer a fi întocmite, mai al es în cazul adoptări i

unor legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legislativ, cum e ste L. nr.1.,se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie,

pentru fiecare categorie specială de persoane vizate de măsura luată, prin luarea

în considerare a tuturor veniturilor obținute de pensionar în perioada de activitate

și a celorlalte elem ente specifice de ca lcul, s -ar fi putut cu ușurință afla at ât

durata și dificultățile unui asemenea proces, cât și cuantumul ce ar putea rezulta,

deci implicit măsura în care o asemenea ingerință era neces ară pentru protejar eaunor interese publice.

În orice caz, nu s-ar fi ajuns la situația de a se constata, la un an de la

luarea unei măsuri ce se bucură de p rivilegiul prealabilului, de la ingerința

neașteptată în dre pturile reclamantei, printr -o măsură r adicală, că mai est e

necesară încă o etapă de revizuire a drepturilor sale de pensie.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. P ăduraru contra R., Curtea EDO a

arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie

implementată cu o claritate și coerență r ezonabile pentru a evita pe cât

posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la

care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință,

trebuie subliniat faptul că incertitudinea , fie ea legislativă, admin istrativă

sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor important

ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

În realitate, princ ip al a p ierdere a recl aman te i, în pr iv inț a c ăre ia nu a ex is tat

n ic i cel puț in o in ten ț ie de rep ar aț ie d in p ar te a S. ș i c are v a af ecta în timp evoluț ia

pens ie i s ale, es te c ă me c an is mul de rec al cul are a pens ie i ado p tat în b az a L. nr.1., a

H. nr.737/2010 și a O. nr.59/2011 impl ic ă LIPSIREA SA DE S.UTUL DE

PENSI.AR DIN SERVICIUL AUXILIAR AL I. J., deci și de P. pe care i -o oferea

art.68 alin. 12 di n L. NR.5., în se nsul ACTUALIZĂRI I PENSIEI SALE DE

SERVCIU.

A., conform acestui articol, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de

spec ial itate, precu m ș i pens iile de ur maș prev ăzu te l a alin.8-10 se actualizează

ori de câte ori se majorează salariul de bază brut lunar al personalului

auxiliar de speci alitate în activit ate, în condiții i dentice de funcți e,

vechime și nivel al instanței sau parc hetului , cu menț iner e a nu mai a sporur ilo r intrate în b az a de c alcul l a acord are a p ens ie i de serv ic iu. D . în ur ma ac tu al iz ăr ii

rezul tă o pens ie de serv ic iu mai mic ă, p erson alul aux il iar de spec ial itate își poa te

păstra pensia aflată în plată.

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru intimată, înt rucât

aceste dispoziții de protecție socială, aveau menirea de a garanta acesteia

o menținere a pensiei sale la un nivel apropiat venitului avut de un lucrător

în activitate cu aceeași funcție, vechime și nivel al instanței , ori simplele

indexări acordate de către S. doar atunci când mijl oacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor

determina în timp o scădere treptată, tot mai accentuată, a pensiei acestuia în raport cu ultimul venit avut în activitate.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând p ractic dispozițiile unei legi în vigo are la data emite rii acesteia, respectiv a L. nr.5., drepturi ce decurgeau din calitatea reclamantei de pensionar din serviciul auxiliar de specialitate al

instanțelor judecătorești, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acesteia nu

numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung, respectiv pentru toată

viața acesteia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantei, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității^{, întrucât atingerea adusă dreptului intimatei a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură priv ativă de proprietat e

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundam entale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul recla mantei, trebuie

pornit de la aspe c tele evidențiate a nterior, în sensul că aceasta nu est e

beneficiara unei pe nsii obișnuite pent ru bătrânețe/limită de vârstă și nici a l unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de către S., practic, pentru acoperirea riscurilor profesiei de personal auxiliar de

specialitate al instanțelor judecătorești amintite anterior, cu interdicțiile și

incompatibilitățile aferente, pentru cei 40 de ani de vechim e în specialitate,

ultima funcție îndeplinită fiind cea de grefier treapta I la Judecătoria Turda.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea pr oporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul intimatei, pe nsia medie lunară pe economie sau indemnizația socială pentru pensionari, ci, întrucât această

măsură a afectat dreptul acesteia la remunerație, controlul de

proporționalitate trebuie să porneasc ă de la câștigul pe care aceasta l -ar fi

putut obține din m uncă, care, astfel c um rezultă di n actele dosarului, chiar

la nivelul anului 2008, ar fi fost în sumă de 2264 lei, situație în care este

evident că recalcularea pensiei sale la suma de 13 86 lei, constituie o

sarcină ex cesivă pe care trebuie să o suporte, cu at ât mai mult cu c ât aceasta a susținut în cauză că este văduvă, având vârsta de 75 de ani și

veniturile obținute din pensie în urma recalculării acesteia potrivit

dispozițiilor L. nr.1., nu -i asigură în prezent nici mijloacele de subzistență necesare, nu-i permit achitarea cheltuielilor necesare efectuării tratamentelor medicale ce i-au fost prescrise și a facturilor pentru utilități,

nemaiputând intr a în discuție asi gurarea unui niv el de trai decen t,

comparabil cu cel avut în timpul activității, promis de către stat la momentul pensionării.

În acest sens, în speță, trebuie să mai avem în vedere faptul că, așteptările reclamantei privind obținerea unei pensii apropiate de veniturile realizate din muncă existau chiar și la data când aceasta a fost înscrisă la pensie în sistemul asigurărilor sociale de stat, în anul 1997, în temeiul dispozițiilor L. nr.3/1977, întrucât acesteia îi fusese stabilită, prin decizia nr.1./(...), o pensie din această categorie în sumă de 6. lei, în timp ce retribuția medie tarifară a acesteia, ce a constituit baza de calcul a pensiei a fost de 5192 lei, iar ultima retribuție a acesteia (obținută în luna octombrie 1997), conform fișei de pensie depuse la dosar, a fost de 7. de lei.

În consecință, încă de la data pensionării, recurenta avea previziunea obținerii unui venit, chiar din pensia de asigurare de stat, într-un cuantum apropiat de ultimul salariu realizat în timpul activității și cu atât mai mult, aceasta avea speranța, după reconsiderarea de către legiuitor a statutului categoriei de personal din care făcea parte, să obțină o pensie de serviciu ce să se mențină la un nivel comparabil față de remunerația unui grefier în funcție.

Mai trebuie avut în vedere și faptul că politica S. manife stată încă din anul 2005 în dom eniul stabilirii și re calculării pensiilor din sistemul public,

tocmai în temeiul dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles

să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale de

pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță diferite, astfel cum am arătat anterior, fiind prevăzute în statutul special al beneficiarului .

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,

încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Potrivit art.79 din Constituie, Consiliul Legislativ este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea

sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială alegislației R.

A., prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării

L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele membre ale

Uniunii E., cât și în legislația altor state, există și alte categorii profesionale care

beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a

muncii prestate, …. ";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a

propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010

a C.i Constituționa le, 86 de judecători prezenți din total ul de 113 judecător i

în funcție în cadrul Î. C. de C. și Justi ție au votat, în șed ința din (...), pentr u

adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor Un ite ale instanței su preme, de sesizare a

instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr.

1., în ceea ce privește pens iile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale .

S-a susținut prin această sesizare că: "…legea criticată impune o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea

drepturilor omului ș i libertăților fundam entale."; și că: "…leg ea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizăr ii că: "….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului drept ului…..";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Pro tocolul nr.1 și a jurisprudenței C.i

E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate social ă, cum este dreptul la pensie, constitu ie

drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a men ține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale

ale persoanei, echilibru care nu este m enținut ori de câte ori, prin diminuarea

drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Î ntr -o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din Protocolul

nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al

diminuării drepturilor patrimoniale. (C . Kjartan Asmunds son contra I slandei,

2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de legea criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C.i E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabil ită pentru

anumite profesii și nu permite ca aces t drept să fie dimi nuat decât în cazu ri

excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă că

măsura aplicată să fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra

Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C.i Constituționale, că L.

nr. 1. ";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o

veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la C.

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată,

dreptul reclamantei de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s -a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantei la un ". în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea încălcării, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantei, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. are dreptul la securitate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, să nu -l pună pe acesta într -o situație total, substanțial

disproporționată f ață de cea în car e acesta se afla a tât la data când ș i -a

părăsit locul de muncă, cât și atu nci când a optat pentru a-și valorif ica

dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a

măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis acestuia să ia măsuri

personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și alefamiliei, cu atât mai mult cu cât perioada îndelungată în care acesta a încasat

lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că își poate

orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea respingerea recursurilor formulate de M. M., F. ȘI P. S., MINISTERUL

FINANȚELOR PUBLICE și C. J. DE P. C. și menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei de serviciu emisă de C. și s-a dispus obligarea ministerelor pârâte să prevadă și să aloce fondurile necesare pentru plata lunara a pensiei de serviciu către reclamanta P. I.

C. M.

Judecător,

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./ (...).

← Decizia civilă nr. 645/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 2391/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 4160/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 55/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4698/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 645/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2391/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3556/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 600/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 876/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale