Decizia civilă nr. 655/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 655/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. G. împotriva sentinței civile nr. 903 din 3 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei intimate - consilier juridic B. Lia D., lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 13 februarie
2012 pârâta intimată a transmis prin fax la dosar întâmpinare și decizia de revizuire emisă în baza OUG nr. 59/2011.
La acest termen de judecată reprezentanta intimatei depune la dosar delegația sa de reprezentare, întâmpinarea și decizia de revizuire în original și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Se constată că reclamantul a înregistrat la dosar precizări și probe cu privire la situația sa financiară, personală și familială atrasă de diminuarea pensiei.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat susținând considerentele expuse în scris în întâmpinarea formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub dosarul nr. (...) la Tribunalul Maramureș contestatorul G. G. a chemat în judecată C. J. de P. M. pentru anularea deciziei nr. 2. din (...) privind recalcularea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă, recunoașterea dreptului la pensie stabilit prin decizia nr. 2./(...) prin care i s-a stabilit o pensie de serviciu de 4704 lei în baza L. nr. 217/2008 și obligarea intimatei la repararea pagubei ce i s-a produs prin recalcularea pensiei, stabilindu-i-se prin recalculare o pensie de 1768 lei.
C. J. de P. M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât la data intrării în vigoare a L. nr. 1. pensiile de serviciu ale personalului curții de conturi au devenit pensii în înțelesul L. nr.
1. (art. 1 lit. h) din L. nr. 1.). În conformitate cu art. 3 din L. nr. 1., prin decizia contestată pensia contestatorului a fost recalculată prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului, utilizând algoritmul de calculprevăzut de L. nr. 1..Cuantumul pensiei de 1768 lei stabilit prin această decizie s-a plătit cu data de (...) conform art. 4 alin.2 din L. nr.1. raportat la art. 4 alin.1 lit. b) din aceeași lege.
Prin sentința civilă nr. 903/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins în totalitate contestația formulată de contestatorul G. G., împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu nr. 2./(...) emisă de C. J. de P. M. în contradictoriu cu această intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin decizia nr. 2./(...), contestată, pensia de serviciu de care beneficiază contestatorul în baza L. nr. 94/1992, modificată și completată, privind organizarea și funcționarea C. de C., a fost recalculată în temeiul L. nr. 1.. Anterior datei de (...) (data plății drepturilor recalculate stabilite prin decizia contestată), contestatorul beneficia de pensie de serviciu în baza L. nr. 94/1992, în cuantum de 4704 lei; acest cuantum a fost stabilit în conformitate cu art. 107 alin.4 din L. nr.
94/1992. La data intrării în vigoare a L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului curții de conturi au devenit pensie în înțelesul L. nr. 1. (art. 1 lit. h) din L. nr. 1. iar potrivit art. 3 din această lege pensia contestatorului a fost recalculată prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1. iar pensia recalculată în cuantum de 1768 lei s-a plătit cu (...) potrivit art. 4 (2) din L. nr. 1. raportat la art. 4 alin.1 lit. b) din aceeași lege.
Referitor la obiecția de neconstituționalitate a L. nr. 1., raportat la art. 15 alin.2 din Constituție Curtea Constituțională s-a pronunțat prin D. nr. 8..
Astfel, Curtea Constituțională a reținut că, în principiul pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială are două componente și anume pensia contributivă și nu supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. A. acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat de art. 47 alin.2 din Constituție.
P.le speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei.
Or, în cazul de față, a reținut Curtea Constituțională, o atare rațiune este, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.
Curtea Constituțională a reținut că în conceptul de „. câștigat"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
În concluzie, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile legii privind stabilirea unor nevoi în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin.2 privind neretroactivitatea legii.
În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, în hotărârile pronunțate în cauza Muller c/a Austriei în 1972, C. a statuat că, deși art. 1 din Protocolul nr.1 garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
Având în vedere cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, respectiv suplimentul din partea statului, seacordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.
Legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului.
Și în alte cauze în care C. a fost sesizată cu încălcări ale dreptului de proprietate, ca urmare a diminuării pensiilor s-a apreciat că o astfel de urgență nu este de tipul „. de proprietate"; (Hotărârea din (...)- Aizupurna Ortiz c/a Spaniei, unde pierderea unei pensii complementare este analizată din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor).
Curtea a acceptat reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei și/sau ale altor beneficii de asigurări sociale fără a ajunge la concluzia încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. (T. c/a Suediei, Jankovic c/a Croației-12 octombrie 2000, Lenz c/a Germania, Callejos c/a Spaniei, 18 iunie 2002).
Prin urmare, C. nu analizează situația reducerii pensiilor ca o „. de proprietate";, astfel încât lipsa despăgubirii pentru ingerință nu conduce la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.
Statul se bucură de largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale, în acest domeniu.
În cauzele Wiecsorek c/a Poloniei, Hotărârea din (...) și Mellachen c/a
Austriei, Hotărârea din (...), Curtea a constatat că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei.
Având în vedere că nu este vorba de o privare de proprietate, testul de proporționalitate nu va consta în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate.
Marja de apreciere a statului în stabilirea politicii sale în această materie este și mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezultă din consecințele pe care criza economică internațională le produce asupra deficitului bugetar.
Ingerința statului în exercitarea dreptului este, în întregime posibilă dacă se sprijină pe o bază legală, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică.
Așa cum a indicat Curtea E. statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere pentru a hotărî necesitatea unei ingerințe, acest aspect, impunându-se în contextul în care autoritățile naționale dispun de o cunoaștere aprofundată și concretă a situației sociale locale și, de aceea, sunt mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ce măsuri apar ca imperative de interes general al comunității.
În primul rând, apanajul aprecierii revine legiuitorului căci acesta este chemat să analizeze oportunitatea luării unei măsuri de ordin legislativ și apoi, în funcție de datele complexe de care dispune, să aplice acea măsură legislativă și să soluționeze problematica socio-economică astfel încât să corespundă cel mai bine dezideratului avut în vedere.
Chiar C. a cărui jurisprudență a avut drept consecință modificări legislative semnificative în dreptul statelor membre, a manifestat reticență în a interveni în marja de apreciere a statelor, în special în ce privește chestiuni de natură fiscală sau ce țin de politicile socio-economice.
În contextul crizei actuale cu efecte asupra deficitului bugetar se poate spune că măsura luată de recalculare a pensiei de serviciu a contestatoarei intră în marja de apreciere a statului, că există raport rezonabil de proporționalitateîntre mijloacele folosite și scopul urmărit, respectiv justul echilibru între interesele generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. G., solicitândcasarea sentinței atacate și admiterea contestației formulate.
În motivarea recursului recurentul a arătat că prin D. de recalculare i s-a cauzat o grava vătămare a dreptului său, drept câștigat prin munca depusa pana la (...), data pensionarii.
Apreciază că, conform art.15 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile, or prin soluția data instanța a legiferat retroactivitatea legii nr.1..
Conform art. 20 din Constituție, dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declarația Universala a D. O., cu pactele si celelalte tratate la care R. este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Pe de alta parte, art. 44 din Constituție prevede ca dreptul de proprietate, precum si creanțele asupra statului sunt garantate, in mod egal de lege, indiferent de titular.
Pensia, așa cum a fost explicit si repetat consacrata prin practica judiciara, inclusiv prin jurisprudența C., este o componenta a dreptului de proprietate, iar diminuarea acesteia constituie un atentat la însuși conținutul si natura dreptului in sine.
A mai susținut recurentul că motivarea privind grava situație de criza economica si financiara cu care se confrunta statul nu își găsește justificare, solicitând totodată a se avea în vedere motivele invocate în fata instanței de fond.
La data de (...) recurentul reclamant a depus la dosar precizări și probe cu privire la situația sa financiară personală, familială, arătând că cheltuielile lunare de întreținere și cu medicamentele sunt de circa 500 lei, la care se adaugă mâncarea, consultații medicale și ajutorul dat copiilor și nepoților. A mai subliniat recurentul că, având pensia de serviciu, și-a încurajat fiica să-și construiască o casă, obligându-se să o ajute, însă, ca urmare a reducerii pensiei, nu mai are această posibilitate, fiica sa fiind în pericol să-și vândă casa.
În probațiune, recurentul a depus la dosar înscrisuri.
Recursul este nefondat.
Nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă principiul
nere tro ac tiv ităț ii leg ii , consacrat în art. 15 alin (2) din Constituție, prin prismafaptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Astfel, prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)-i) și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniulpensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c) din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție
(referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).
În raport cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența C. C. (D. nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului C. C., publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor C. C. sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate. O lege care este contrară Constituției nu poate subzista în ordinea juridică internă.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. C., precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Pe de altă parte, neretroactivitatea L. nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
Analizând cauza din perspectiva dispozițiilor ar t. 1 d in Pro tocolul ad iț ion al
nr. 1 l a C. europe an ă a drep tur ilor o mulu i , Curtea de A. constată că pensia deserviciu a reclamantului, stabilită conform L. nr. 217/2008, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în acest sens materializându-se și jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie
2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, C. Kjartan
Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004).
Întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor L. nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, acest act normativ reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. (C.
Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010, C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Curtea constată că ingerința este legală, întrucât este reglementată de L. nr. 1. și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
De asemenea, în jurisprudența C. Europene a D. O. se statuează faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea mai constată, că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în C. Wieczorek contra Poloniei, paragraful 59; Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în C. Mellacher și alții contra Austriei, paragraful 53).
Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie
1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fostfundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și carereprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilorreclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În raport de aspectele evocate, având în vedere și considerentele Deciziei nr. 29/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată asupra recursului în interesul legii promovat în acest domeniu, prin care s-a arătat că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1768 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă stabilită pentru luna septembrie 2010 la un cuantum de 861 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
În speță, recurentul a depus la dosar facturi pentru cheltuielile de întreținere și cele pentru diferite servicii - abonament TV, telefon, electrica, gaze
și un extras din carnetul de sănătate.
Curtea apreciază că raportat la cuantumul pensiei lunare a reclamantului, nu se poate constata că urmare a aplicării L. nr. 1. acesta a suportat o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Chiar dacă este cert disconfortul creat prin trecerea bruscă de la vechiul cuantum al pensiei la unul mult mai restrictiv, Curtea are în vedere că prin statuările C. de la S. în cauzele similare cu care a fost sesizată, s-a subliniat că doar în cazul în care s-ar constata că măsura s-ar dovedi în mod manifest lipsită de bază rezonabilă sau disproporționată, s-ar putea pune problema unei încălcări a garanției oferite de art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Or, în speță, se constată că față de cuantumul pensiei, care depășește pensia medie pentru limită de vârstă la nivelul lunii septembrie 2010, situându-se la nivelul dublului acesteia, și raportat la cheltuielile pe care oricepensionar trebuie să le suporte pentru întreținere și utilități, cuantumul pensiei reclamantului este de natură a-i asigura mijloacele de subzistență.
Prin urmare, cum reclamantul nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îl lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, Curtea de A. constată, în raport de cuantumul venitului său lunar, că prin aplicarea L. nr. 1. nu a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C. europeană a drepturilor omului.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. G. împotriva sentinței civile nr. 903 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
G.
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: M.C.
| ← Decizia civilă nr. 1002/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4226/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
