Decizia civilă nr. 899/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 899/R/2012
Ședința publică din data de 28 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat reclamantul recurent A. G. împotriva sentinței civile nr. 4644 din 27 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M. A. N. și M. A. N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent - avocat I. V. din cadrul Baroului C. și reprezentantul pârâților intimați - consilier juridic C. R.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul intimaților depune la dosar decizia de revizuire a pensiei emisă în baza OUG nr.1..
Reprezentanții părților declară că nu au de formulat alte cereri în probațiune iar reprezentantul reclamantului depune la dosar un număr de
15 decizii pronunțate de alte C. de A.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, susținând oral motivele de recurs expuse în scris. Arată în esență că pensia reclamantului a fost diminuată cu 37 % neputându-se aprecia că există o proporționalitate raportat la scopul urmărit de legiuitor. C. dacă cuantumul pensiei a crescut prin decizia de revizuire reclamantul își menține acțiunea. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat conform întâmpinării formulate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține: prin acțiunea înregistrată la instanță în data de (...) reclamantul A. G. a chemat în judecata pârâții M. A. N. și C. S. de P. a M. A. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate nulitatea absolută și în subsidiar, să dispună anularea deciziei nr. 41927/(...) privind recalcularea pensiei de serviciu si repunerea în situația anterioară prinacordarea drepturilor dobândite în decizia nr. 087594/(...) emisă în temeiul
L. 164/2001.
În motivare s-a arătat că nelegal s-au diminuat drepturile de pensie prin aplicarea HG nr. 7. în prezent abrogată și a cărei aplicare a fost suspendată prin sentința civilă nr. 3. a C. de A. C.
S-a invocat discriminarea față de alte categorii de salariați, care nu au suportat privațiuni specifice funcției militare, ca și încălcarea principiilor de drept consacrate prin actele internaționale în materia drepturilor omului și deciziile C. C., în special cel al neretroactivității legii. Instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare nu a reprezentat un privilegiu, iar anularea acesteia constituie o nedreptate raportat la obligațiile si la privațiunile care i-au fost impuse.
Pârâtul M.Ap.N. a solicitat respingerea excepției nulității absolute a deciziei de recalculare si pe fond a acțiunii ca fiind rămasă fără obiect întrucât prin OUG nr.1. s-a acordat reclamantului retroactiv pensia cuvenită și diferențele pe lunile ianuarie-februarie 2011, urmând ca până la data de (...) să se emită o nouă decizie de pensie recalculată, ținându-se seama de întreaga perioadă contributivă, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial, pus la dispoziție de legiuitor prin L. nr. 1., să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Prin sentința civilă nr. 4644 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr.
(...), a fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 087594/(...), reclamantului i s-a stabilit pensia de serviciu în cuantum de 3969,56 lei. Ulterior, în baza L. nr. 1., prin decizia nr. 41927/(...) reclamantului i s-a recalculat pensia pe baza salariului mediu brut pe economie, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 1881 lei.
Potrivit art. 6 alin.l și 2 din OUG nr. 1. pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 și până la data emiterii deciziei de revizuire iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Pensia reclamantului a fost revizuită din oficiu iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei se menține în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, acestuia i s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare.
În consecință, reclamantului nu i s-a produs niciun prejudiciu prin recalcularea pensiei.
Conform prevederilor art.11 din H.G.nr.737/2010 pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de L. nr.1..
Curtea Constituțională, prin D. nr.873/2010 a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția R., și că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetulde stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al C.
În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat și C. în cauza Muller vs. Austria, arătând că nu se garantează dreptul la o pensie într-un anumit cuantum. În materie de pensii Curtea a mai pronunțat hotărâri prin care a acceptat reduceri substanțiale de pensii (cauzele T.vs. Suedia, Lenz vs. Germania, Domalewski vs. Polonia, Callejas vs. Spania, A. C. Goudswaard - Van Der Lans vs. Olanda).
În ceea ce privește suspendarea HG nr. 7. prin sentința civilă nr. 3. a
C. de A. C., aceasta are efecte numai între părți, iar prin D. nr. 8., Curtea
Constituțională a R. a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1. nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
C. a statuat că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți; cu atât mai mult, arată tribunalul, dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de C. în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată în considerarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.
Făcând trimiteri la cauza H. c. C., cauza Kechko c. Ucrainei, cauza
Lelas c. C., cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, prima instanță observă că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv, C. subliniind larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială.
Recalcularea pensiei este în acord cu C., L. nr. 1. procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale cu un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice.
Se mai fac trimiteri la decizia nr. 8., prin care Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1. nu încalcă principiul neretroactivității legii civile.
Față de cele ce preced, instanța în baza art.6 din OUG nr. 1., coroborat cu prevederile art. 153 lit.f si g si art. 155 di L. nr. 263/2010 va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitândmodificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că obiectul cererii îl constituie constatarea nulității/anularea deciziei de recalculare având în vedere multiplele motive de nulitate pe care le-a invocat în acțiune.
Or, analiza cauzelor de nulitate nu se poate face prin raportare la acte sau fapte ulterioare emiterii deciziei. Ca atare, nu prezintă nicio relevanță împrejurări precum: adoptarea O.U.G. nr.1 /2011, revenirea temporară la cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 (întrucât i se va reține diferențaîncepând din luna ianuarie 2011 dacă în urma revizuirii va rezulta o pensie mai mică), abrogarea H.G. nr. 7..
Apoi, nefiind emis niciun act de revocare sau anulare a deciziei de recalculare a pensiei, aceasta este aptă să producă efecte juridice.
Unul dintre efectele juridice pe care le poate produce decizia de recalculare rezultă tocmai din O.U.G. nr.1.: posibilitatea revizuirii ei. Or, numai o decizie în ființă poate fi supusă revizuirii, nu și una anulată sau revocată, pentru că aceasta din urmă pur și simplu nu mai există.
Afirmația tribunalului conform căreia suspendarea H.G. nr.7. prin sentința civilă nr.3. C. de A. C. are efecte numai între părți este greșită; această sentință produce efecte erga omnes, cum se arată în motivarea deciziei I.C.C.J. nr.38/(...) prin care a rămas irevocabilă sentința.
De altfel, dispozițiile din H.G nr.7. au fost și anulate prin sentința nr.443 din (...) a C. de A. C., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5364 din
(...) a Înaltei C. de C. și J.
Recalcularea pensiei încalcă art.l din Protocolul 1 la C., nefiind îndeplinite două dintre cele trei cerințe cumulative necesare justificării ingerinței în dreptul la respectarea bunului: cerința legalității și cerința proporționalității.
C. dacă din punct de vedere formal ingerința pare să fie prevăzută de lege, cerința legalității nu este îndeplinită întrucât aceasta presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise si previzibile în aplicarea lor (Beyeler c. Italia; Fener Rum Patrikligi c. T.ia)., or exigențele legate de caracterul accesibil si previzibil al noii reglementări nu sunt satisfăcute.
C.E.D.O. a stabilit necesitatea unui just echilibru între satisfacerea interesului general și cerința respectării drepturilor fundamentale ale individului, or acest echilibru se rupe când individul este obligat să suporte o sarcină excesivă și disproporționată (Sporrong și Lonnroth c. Suediei). Sarcina excesivă și disproporționată este evidentă în condițiile în care cuantumul pensiei a fost diminuat de la 4173 lei la 1727 lei.
Este evident însă, în urma derulării procesului de recalculare, că nici a treia condiție, cea privind justificarea unui interes public nu este îndeplinită.
Prin întâmpinarea formulată, M. A. N. a solicitat respingerea recursului, arătând în esență că în temeiul art. 10 din O.U.G. nr. 1., a fost abrogată H.G. nr. 7., procedura de revizuire a pensiilor recalculate vizând toate acele pensii care au fost calculare parțial sau integral pe baza salariului mediu brut pe economie, urmând ca, pentru identificarea actelor necesare, instituțiile cu atribuții în domeniu să depună toate diligențele în acest scop, fără ca persoana să fie împiedicată să contribuie la aceastăoperațiune. Or, reclamanților li s-au emis decizii de revizuire a pensiei, cu plata începând cu data de (...), astfel încât deciziile contestate au fost implicit anulate.
Începând cu luna februarie 2011, reclamantului i s-au achitat toate drepturile solicitate prin acțiune, astfel că efectele deciziei contestate au fost în totalitate anulate prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr.1..
Se fac considerații cu privire la caracterul nefondat al motivelor de recurs dezvoltate pe fond, subliniindu-se că L. nr. 1. a fost declarată constituțională de către Curtea Constituțională a R. și făcându-se referiri la dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziaîn interesul legii nr. 29/2011, evocându-se totodată jurisprudență C. în materie.
Esențial este că testul proporționalității nu se poate aplica asupra deciziei de recalculare contestate, întrucât aceasta nu a fost pusă niciodată în plată și nu șo-a produs efectele iar cuantumul pensiei cuprins în această decizie nu poate constitui un element de referință în stabilire proporțiilor, deoarece cuantumului pensiei plătit este cel din decembrie 2010, adică tocmai cel la care se poate face raportarea. Cu atât mai mult, a fost emisă o nouă decizie de revizuire a pensiei începând cu aceeași dată.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat,pentru următoarele considerente:
În primul rând, raportat la excepția invocată prin întâmpinarea depusă în recurs, Curtea de apel reține că prima instanță nu a tranșat specific această excepție, nepronunțându-se distinct asupra acesteia, ci a soluționat cauza în sensul respingerii acțiunii, dezvoltând concluzii ce tind a susține temeinicia excepției.
Nu este întemeiată excepția lipsei de interes, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect/lipsită de interes în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1.. Este adevărat că prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, însă acest cuantum este rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamantul este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.
C. și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia militară de stat, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensiei în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1..
În privința fondului, Curtea reține că prin art.1 lit. a din L. nr.1., pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza veniturilor efectiv realizate.
În aplicarea acestui act normativ, pârâtul M. A. N. - D. F.-C. a emis decizia nr. 41927/(...), prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de (...), o pensie de asigurări sociale de 1881 lei care înlocuia pensia de serviciu de 3016 lei, acordată prin decizia nr.
087594/(...).
Ulterior, în baza OUG nr. 1., prin decizia emisă de C. de P. S. a M. A. N. nr. 41927/(...), pensia recalculată în baza L. nr. 1., a fost revizuită în baza veniturilor efectiv realizate, stabilindu-se un cuantum brut al pensiei de 3507 lei, drepturi stabilite cu începere de la data de (...).
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei C. de
C. și Justiție și ale C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiulart.146 lit. a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu
dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art.
16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității,
dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1
adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei C. de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin
care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (confo rm statutelor
profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin
deciziile C. C. ante rior menționate, in stanța constituțională fiind unica
autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2)
din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept
comun nu puteau f ace reevaluări în te meiul art. 16 din Constituție , iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertățilorfundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul europeaneste superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă
și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză
de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C.
Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§
71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan
Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este l egală, întrucât este reglementată de
nr. 1., și urmărește un „scop legitim";, de utilitate publică , în deplină concordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C.
Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența „raportului
rezonabil de proporț ionalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condusla inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate"; (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu
au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o
circumstanță importantă în identificarea premiselor de anali ză a raportului
de proporționalitate, fiind util a se obse rva proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje
generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precu m indemnizația
socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind
unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia
medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a
fost depășit un anumit „. de dificultate"; pentru ca instanța europeană însășisă constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C.
H. împotriva C.).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. H. împotriva C. - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea
raportului de propo rționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în
fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R..
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.
39860/98; decizia Jankovic c. C., nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr.
64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și
56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și an ume
contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată dereformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constit uia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru aechilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de p ensii nu a avut un
efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale,
dobândite în temeiu l contribuțiilor la b ugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru
ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar
Curtea Constituțională a concluzi onat că natura profesiei constituie motivul
acordării anumitor privilegii .
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
Ca urmare, au fos t declarate inadmis ibile sesizările con exate cu
privire la invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol
adițional la C.
Prin aceeași decizia, a fost amânată ana liza încălcării art. 6 și 14 din
C.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucât rațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele C. din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamanților.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamanților în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional .
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1881 lei, revizuită ulterior în baza OUG nr. 1., astfel încât cuantumul brut ale pensiei reclamantului, plătibilă cu începere de la datade (...) este de 3507 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2010 în cuantum de 858 lei, ca și celei medii pentru limită de vârstă pentru anul 2011, ce se situează pe lunile ianuarie-septembrie între 860-901 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamanților. S. este faptul că pensia reclamantului, astfel cum a fost revizuită, este chiar mai mare decât cea pe care o avea în plată în luna decembrie 2010 și a cărei menținere o solicită acesta.
În speță, nu s-au formulat precizări cu privire la situația financiară a reclamantului, personală și familială, atrasă de diminuarea pensiei.
Raportat la aceasta, Curtea reține că practic, s-a invocat că prin măsura recalculării pensiei de serviciu, s-au încălcat garanțiile convenționale de care orice cetățean al unui stat membru la C. trebuie să se bucure, iar Curtea E. a D. O. apreciază asupra încălcării drepturilor convenționale în urma unui examen concret al situației de fapt a reclamanților. De asemenea, prin considerentele elaborate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 29/2011 pronunțată asupra recursului în interesul legii promovat în acest domeniu, s-a arătat, cum s-a văzut în cele de mai sus, că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.
Or, prin raportare la cuantumul pensiei recalculate în comparație cu pensia medie pentru limită de vârstă, nu se poate constata că reclamantul ar suporta o sarcină individuală excesivă, ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îl lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, cu atât mai mult cu cât practic, s-a pus în plată cuantumul pensiei revizuite, mai mare chiar decât pensia militară a cărei repunere în plată o solicită reclamantul.
Cu privire la previzibilitatea legii, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Se constată însă că reclamantul recurent nu a indicat la care anume jurisprudență a C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei.
Or, în lipsa unei spețe în care Curtea de la S. să fi făcut atari statuări, instanța de recurs nu se află în poziția de a statua pentru prima dată în sensul unei atari extinderi a modului de interpretare a acestui text al C.i. Aceasta, în condițiile în care textul C.i se impune instanțelor naționale doar în lumina dezlegărilor jurisprudențiale ale C., deci în sensul interpretărilor date de aceasta, acolo unde un anume sens al dispozițiilor C.i nu este suficient de clar pentru a fi aplicat fără o minimă interpretare.
În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată de recurent ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori, când legea reglementa posibilitatea obținerii unei pensii militare de stat) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. Înacest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.
Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării, nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamanților, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.
Raportat la motivul de recurs prin care se invocă lipsa temeiului juridic al emiterii deciziilor de recalculare, întrucât prin sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. s-a dispus suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, iar ulterior, prin sentința civilă nr. 443/(...) a C. de A. C., chiar anularea dispozițiilor H.G. nr. 735/2001 privind recalcularea pensiilor militare pe baza salariului mediu pe economie, instanța de recurs reține că prin acest motiv nu se aduc critici punctuale în ce privește modul de calcul a pensiei, pentru a se putea susține că fiind suspendat/anulat acest act normativ, nu s-ar putea verifica legalitatea calculului pensiei. Ceea ce contestă și în acest mod recurentul este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe L. nr. 1., or această trecere a fost reglementată de L. nr. 1., măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a R., Înalta Curte de Casație și Justiție și C. în soluțiile menționate în cele ce preced referitoare la această lege, principiile modului de calcul a pensiei în temeiul L. nr. 1. fiind cele la care se face trimitere expres, anume, cele din L. nr. 1..
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. G. împotriva sentinței civile nr. 4644 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.E. B.
| ← Decizia civilă nr. 3274/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1002/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
