Decizia civilă nr. 668/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 668/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții M. A. N. respectiv
C. S. DE P. A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 4842 din 26 septembrie
2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul C. G., reprezentat de S. C. M. D. ÎN R. ȘI ÎN R. (S.) B., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului - avocat C. A. din cadrul Baroului S., lipsind reprezentantul recurenților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimatului și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta intimatului depune la dosar concluzii scrise și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Întrebată de președintele completului de judecată reprezentanta intimatului arată că deciziile de revizuire a pensiei în cauzele cu obiect similar, nu au fost comunicate, majoritatea fiind comunicate în fața instanței. Doar un număr de patru pensionari au primit deciziile de revizuire și acestea au fost atacate. Reclamantul din prezenta cauză nu a primit decizia de revizuire.
Nefiind formulate alte cereri prealabile Curtea declară închise dezbaterile
și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate în cauză.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță fiind temeinică și legală. În esență arată că principiul proporționalității reducerii pensiei nu a fost respectat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. S. reclamantul S. C. M. D. în R. și în R. (S.) B. în numele membrului de sindicat C. I. G. a formulat contestație la decizia de recalculare a pensiei emisă de M. A. N. B. și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții M. A. N. și C. de P. a M. A. N., să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei nr.
77548/(...) emisă de C. de P. a M. A. N. ca netemeinică și nelegală, constatarea legalității deciziei privind calcularea pensiei de serviciu, ca urmare a încălcării dreptului de proprietate al reclamantului, a principiilor neretroactivității legii,precum și încălcarea principiului drepturilor câștigate, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
Prin sentința civilă nr. 4842/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarnr. (...), s-a respins excepția lipsei de obiect invocata de pârâtul M. A. N.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. I. G., prin S. C. M. D. in
R. și in R. in contradictoriu cu pârâții C. de P. a M. A. N. și M. A. N. și s-a dispus anularea deciziilor de recalculare a pensiei nr. 77548 din (...) și nr.
77548 din (...), emise de parata C. de P. a M. A. N. constatând legalitatea deciziei nr. 0108644/2008.
S-a respins ca nefondata cererea formulata de reclamant pentru obligarea paratelor la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilita conform L. nr.
164/2001 și pensia recalculata cu dobânda legala aferenta.
S-a respins cererea reclamantului pentru obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei de obiect invocată de pârâta C. de P. a M. A. N., instanța a apreciat că nefondată, reținând în acest sens că acțiunea nu a rămas fără obiect, în cauză având relevanță actul normativ, care se aplică petentului și care impune o anumită procedură. Este esențial să se stabilească dacă în cauză sunt aplicabile prev. L. 1. sau ale L. 1..
Prin OUG 1. se revizuiesc pensiile prev. la art.1 lit.a și b din L. 1.. La art. 5-7 se stabilesc modalitățile de stabilirea cuantumului acestora dar și mijloacele de recuperare a drepturilor acordate în plus.
Așa fiind, chiar dacă în prezent reclamantul a fost repus în drepturile avute anterior emiterii Deciziei 52683/(...), situația sa juridică nu este încă clarificată, iar decizia de reclaculare vizează tocmai sumele pe care acesta urmează să dispună în viitor.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat acțiunea ca întemeiată, reținând în acest sens că partea reclamantă a beneficiat de o pensie de serviciu stabilită prin decizia emisă de pârâtă, iar prin decizia contestată, emisă de pârâtă, s-a recalculat pensia aflată în plată și s-a stabilit cuantumul ei în baza L. nr.1. (art.1 lit. h), pensia fiind redusă la doar 31%.
Reținând prevederile art.1 alin.1 lit. h și ale art. 3 din L. nr. 1., instanța a constatat că pârâta C. de P. a M. A. N. a aplicat direct prevederile L. nr.1..
Instanța a considerat că se impune analizarea legalității decizie emise prin prisma legilor în vigoare, dar și a C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reținând că instanțele judecătorești sunt obligate, în temeiul prevederilor art. 20 din Constituția României și a obligațiilor pe care R. și le-a asumat în urma ratificării acestor pacte, convenții si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, să ignore legile interne și interpretările C. C. a României care contravin reglementarilor internaționale si interpretărilor date acestora de organele abilitate.
Curtea europeană a constatat că statutul conferit C.i în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture din oficiu sau la cererea părților prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu C. și protocoalele sale adiționale.
In consecință, constatarea anterioară a constituționalității L. 1. nu împiedică instanța națională să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare C.i.
T. a reținut că în cauză se constată încălcarea frapantă și gravă a dispozițiilor art.1 al primului Protocol adițional ale C.i și art.14 din C., prin raportare la jurisprudența C. E. a D. O.
S-a subliniat natura juridică distinctă a pensiei de serviciu față de pensia de drept comun și calitatea de „. a pensiei de serviciu, care s-a născut în baza unui regim profesional public de securitate socială instituit prin legea internă, distinct de dreptul la pensie din sistemul general.
Într-o amplă analiză a jurisprudenței CEDO în materie, cu referiri la C. S. și alții v. Regatul Unit, C. Andrejeva v. Letonia, C. Wieczorek v. Polonia, cauzele Azinas v. Cipru, Apostolakis v. Grecia, cauzele Gauygusuz v. Austria și Buchen v. Republica Cehă, Banfield v. Regatul Unit, cauzele Kjartan Asmudsson v. Islanda, Rasmussen v. Polonia, C. Rasmussen v. Polonia, cauzele Beyeler v. Italia, Iatridis v. Grecia, cauzele Hentrich v. Franța, cauzele Tre Traktorer v. Suedia, C. Moskal v. Polonia, C. Muller v. Austria, cauzele John și alții v. Germania, D.H. și alții v. Republica Cehă, cauzele Stubbings și alții v. Regatul Unit, cauzele Schuler - Zgraggen v. Elveția, tribunalul a reținut următoarele:
Curtea a abandonat în materie de pensii și alte drepturi de securitate socială distincția dintre beneficiile contributive și necontributive, ambele fiind considerate ca situându-se sub protecția art.1 al primului Protocol; prevederile art.1 al primului Protocol se aplică indiferent de modul de organizare a schemelor de securitate socială și a felului în care este finanțat fondul de pensii respectiv; odată ce o persoană a fost admisă într-o funcție publică, acea persoană a dobândit un drept (de a primi pensia corespunzătoare), care constituie un „. în sensul art.1 al Protocolului nr.1
Rezultă că și pensia de serviciu reprezintă un „.; dacă statul reduce total sau parțial pensia ocupațională publică sau pensia de serviciu necontributivă, este inevitabilă concluzia că acea reducere a operat ca o ingerință asupra dreptului la respectarea bunurilor, ingerință ce trebuie justificată.
În caz de privare de proprietate, chiar dacă compensația nu trebuie să fie integrală în anumite circumstanțe, totuși ea trebuie să fie rezonabilă. Ori, acordarea în locul vechiului bun (pensia de serviciu), a unui alt bun (pensia de drept comun) cu o valoare substanțial și vădit discriminată la aproximativ doar
31%, nu se încadrează în limitele rezonabilului.
Trebuie procedat la analizarea condițiilor ingerinței statului asupra dreptului la respectarea bunurilor, condiții fixate de C. (3.1.)legalitatea;
(3.2.)existența unui scop legitim în acord perfect cu interesul generale;
(3.3.)proporționalitatea rezonabilă a ingerinței (mijloacelor utilizate) cu scopul legitim urmărit; (3.4.)prezervarea unui echilibru echitabil între imperativul protecției dreptului fundamental de proprietate a individului și cerințele interesului general al societății; (3.5.)nediscriminarea.
Principiul legalității comportă trei aspecte: existența normei legale care reglementează ingerința; caracteristicile normei legale; aplicarea normei într-o manieră care să nu fie vădit eronată sau arbitrară.
Ingerința este „prevăzută de lege"; și anume de art.1-3 din L. nr.11., deci există o normă legală în materie.
Principiul legalității mai presupune ca norma aplicată din dreptul intern să fie suficient de accesibilă, precisă și predictibilă
Mai mult, stabilitatea și coerența plății pensiilor este garantată expres de către stat, care și-a asumat necondiționat obligația finanțării deficitului bugetului de pensii (art. 16 din L. nr.1., reluat și de art. 26 din L. nr.263/2010). Devine evident că această condiție a legalității ingerinței nu este îndeplinită.
Având în vedere că o aplicare retroactivă a legii înfrânge flagrant principiul securității juridice, aplicarea retroactivă a L. nr. 1. față de partea reclamantă reprezintă o aplicare vădit eronată și arbitrară. Se face trimitere înacest sens la D. C. C. nr.3/1993, nr.5/1993, D. nr.375/2005 a C. C., D. nr.46/2002 a C. C., D. nr.466/2004 a C. C.
Art.1 al primului Protocol adițional presupune în mod inerent un scoplegitim, în interes public. Curtea respectă, în general, alegerea făcută delegislativul național în aprecierea a ceea ce este în interes public, în domeniul economic și social, cu excepția cazului în care aceasta este în mod manifest lipsită de o justificare rezonabilă.
În Expunerea de motive a L. nr.1., depusă de inițiator la P., există două motive care corespund condiției scopului legitim: continuarea crizei economice în anul 2010, ce atrage necesitatea asigurării sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, eliminarea privilegiilor din legile sistemelor speciale de pensii publice.
Este necesară însă o proporționalitate rezonabilă între ingerință
(mijloacele utilizate) și scopul legitim urmărit. Or, partea reclamantă nu a încetat să îndeplinească condițiile legale ale pensiei speciale acordate, deci, nu poate fi invocată existența proporționalității.
Sub aspectul asigurării sustenabilității bugetului de asigurări sociale în condițiile de criză economică, condiția proporționalității impune: motivarea suficientă a mijloacelor utilizate; acționarea de către stat într-un timp adecvat, într-o manieră corespunzătoare și cu o maximă consecvență, conform principiului „bunei guvernări";.
Dacă mijloacele utilizate sunt insuficient motivate, este încălcată C..
La secțiunea a 4-a din expunerea de motive, intitulată „Impactul financiar asupra bugetului național general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung (5 ani)";, nu se face nicio precizare cu privire la modificarea aspectelor bugetare (D. nr.873/2010), deci nu a fost temeinic fundamentată această măsură.
Pentru a exista un raport de proporționalitate față de caracterul pur temporar și excepțional al crizei economice, trebuie ca și mijloacele utilizate să fie tot temporare.
Este sarcina statului să găsească soluții pentru contracararea efectelor crizei economice, printr-o politică economică și socială adecvată. Diminuarea veniturilor cetățenilor nu poate constitui, pe termen lung, o măsură proporțională cu situația invocată de inițiatorul proiectului de lege.
Și pentru al doilea scop legitim invocat, al eliminării privilegiilor, mijloacele utilizate nu sunt într-un raport de proporționalitate cu acest scop urmărit.
Așa cum s-a reținut și prin D. nr.20/2000 a C. C. și din natura juridică a dreptului la pensie de serviciu, acest drept, fondat pe un regim profesional public special de securitate socială, nu reprezintă un privilegiu și are o justificare obiectivă și rațională, fiind o compensație pentru inconvenientele majore ce rezultă din rigoarea și riscurile deosebite ale statutelor profesionale speciale. Aceste categorii profesionale speciale au acumulat un stagiu complex (atât contributiv, cât și privativ, simultan cu îndeplinirea unor obligații profesionale deosebit de restrictive și riscante), deci nu se află într-o situație similară cu celelalte categorii nesupuse unui astfel de regim ocupațional.
Principiul „echilibrului echitabil"; implică necesitatea unui raport rezonabil între mijloacele folosite și scopul urmărit a fi realizat.
Părții reclamante nu i se poate reproșa conduita acesteia, deoarece aceasta s-a achitat de stagiul complex prevăzut de regimul profesional public special de securitate socială, care era obligatoriu. De asemenea, nu a putut contribui la o schemă privată de pensii, deoarece autoritățile au adoptat tardiv
L. nr.411/2004, partea reclamantă nemaiputând în mod obiectiv realiza stagiul cerut de această lege înainte de data pensionării.
Deci, partea reclamantă se află într-o situație de vulnerabilitate financiară socială sub aspectul mijloacelor de subzistență, fiind pusă intempestiv într-o situație neprevăzută de mare dificultate și marginalizare socială, prin reducerea unicei surse de venit cu aproximativ 84%, fără acordarea a nici măcar a unui termen de grație rezonabil, printr-o normă tranzitorie (de pildă, termenul de 5 luni acordat militarilor și polițiștilor și prin faptul că i-a fost redusă integral pensia de serviciu, iar nu proporțional cu ponderea acestor pensii în deficitul bugetului de pensii.
S-a mai reținut faptul că pensiile de serviciu nu reprezintă un privilegiu, iar atunci când un stat decide prin propria sa voință să plătească pensii persoanelor în recunoașterea perioadelor de muncă ale acestora, atunci, îndreptățirea prezumată pentru un asemenea beneficiu cade sub incidența art.1 al Protocolului nr.1 și art.14 din C.
S-a concluzionat în sensul că a existat o gravă violare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 coroborate cu cele ale art.14 din C.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. A. N. în numepropriu și ca reprezentant legal al Casei Sectoriale de P. a M. A. N., solicitândmodificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, recurenții critică sentința sub aspectul respingerii excepției lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, având în vedere lipsa de interes a reclamantului, arătând că prezenta acțiune a fost introdusă în momentul în care reclamantul nu avea nici un interes, deoarece, conform art. 6 alin 1 din OUG nr. 1., a fost menținută în plată pensia avută în plată în luna decembrie 2010, până la emiterea deciziei de revizuire, astfel că decizia contestată și-a pierdut orice efecte juridice și nu produce nici o vătămare reclamantului.
S-a arătat că motivele de nelegalitate invocate de către reclamant, în temeiul cărora a solicitat instanței anularea deciziei de recalculare a pensiei, au fost anterior supuse și atenției C. C. în cadrul analizării obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor L. nr.119//2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În motivarea deciziei nr.871/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din L. nr.1. atât în raport cu dispozițiile art.44 din Constituție cât și cu prevederile art.1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că în raport cu criticile formulate dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
În schimb, cu toate că decizia contestată nu produce efecte și acțiunea este lipsită de interes, instanța a reținut că în cauză este imposibil să nu fie remarcată încălcarea frapantă și gravă a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 coroborate cu cele ale art.14 din C.
Dispozițiile acestui text au fost interpretate și lămurite de Curtea E. a drepturilor O. în jurisprudența sa. Este de necontestat faptul că în numeroase decizii CE DO a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art.1 din
Protocolul nr.1, ca drept de a primi o prestație socială.
Sub un prim aspect, critică aprecierile instanței de fond conform cărora
„este inacceptabil argumentul potrivit căruia nu există ingerința asupra proprietății în caz de reducere a pensiei sub pretextul că viitorul cuantum ce va fi plătit va fi calculat în concordanță cu noile norme legale incidente";.
În acest sens, contrar celor reținute de instanță, Curtea E., în cauza
Kjartan Asmundsson contra Islandei, a arătat că art. I din Protocolul nr. 1 garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurare nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.
Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale, într-un anumit cuantum, nu este apărat de C. și de protocoalele sale adiționale, atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult, acest cuantum nu este garantat de C. în ipoteza în care titularul său nu a contribuit la sistemul de asigurări sociale. Aceasta este și ipoteza în discuție, deoarece pensia militară a fost acordată în considerarea calității titularului. fără a se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acestora.
În aceste condiții, chiar dacă poate fi încadrată în noțiunea de „., pensia de serviciu reprezintă, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri.
În acest context (cauza Kechko contra Ucrainei) Curtea a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite din bugetul de stat, aceasta putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate să le plătească.
De asemenea în cauza Lelas contra Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de „. este necesar un fundament legal sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă totodată a arătat că nu este consacrat de C. dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului ci numai ceea ce s-a obținut s- a câștigat, reprezintă un „. în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, aceasta nu numai că nu a fost suprimată. așa după cum greșit a reținut instanța de fond. dar este în acord și cu C. și protocoalele sale adiționale, Curte statuând că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil. prevederi legale noi care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație. cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. Astfel în această cauză, Curtea a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
L. nr. 1., procedând la recalcularea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu în pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și menținerii deficitului bugetar în limitele sustenabile.
În consecință, instanța nu poate califica în cazul de față „. reclamantului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei, deoarece cuantumul este protejat de convenție doar pentru perioada în care acesta are un fundament legal în dreptul intern. Or, în cazul de față se poate analiza numai protecția bunului reclamantului după data de (...), iar dreptul solicitat de reclamant în baza dispozițiilor legii anterioare mai are fundament legal în dreptul intern deoarece dispozițiile L. nr.164/2001 au fost expres abrogate prin L. nr.263/2010.
Jurisprudența CEDO este constantă în acest sens, reținându-se că art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează pe viitor un anumit cuantum al prestațieisociale și acceptă dreptul statelor de a modifica acest cuantum în considerarea marjei largi pe care o au la dispoziție.
În al doilea rând, teoria drepturilor câștigate nu-și găsește aplicare în cauza de față și nu poate constitui un argument justificativ pentru a califica că bunul a cărui protecție o solicită reclamantul este dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei și după data de (...), mai mult, această teorie nu are o reglementare constituțională și nici nu este legiferată cu titlu de principiu în vreun act normativ.
În ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității legii potrivit L. nr.164/2011, întregul cuantum al pensiei militare de serviciu a fost plătit de la bugetul de stat fiind instituit un regim special, compensatoriu pentru categoriile socio-profesionale supuse unui regim special.
Această compensație nu are ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie ca element constitutiv al acestuia (art. 47 alin.(2) din Constituție).
Prin urmare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de resursele financiare de care dispune faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca fiind o obligație eternă a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea n vigoare a noii legi.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin D. nr.
458/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 24/(...), statuând că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituire sub imperiul legii vechi pentru contract de închiriere în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și sa reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";.
Ca atare textele de lege criticate, conformându-se dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituție, afectează pensiile speciale doar pentru viitor, numai în ceea ce privește cuantumul acestora și nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării în vigoare.
În aceste condiții, neexistând un drept constituțional la pensie specială ca supliment financiar acordat în totalitate de stat, ci numai dreptul la pensie obținut în sistemul general de pensionare, chiar dacă pensia specială de serviciu poate fi încadrată potrivit îndreptării pe care Curtea E. a D. O. a dat-o art.1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale în noțiunea de „. acesta reprezintă, chiar din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Reclamantul nu a depus întâmpinare, însă a depus concluzii scrise prin care și-a exprimat punctul de vedere în raport de decizia nr. 2. a Î., sens în care a opinat că diminuarea pensiei cu 27 % reprezintă o sarcină individuală excesivă, echivalând cu o lipsire a dreptului recunoscut prin vechea legislație.
Subliniază intimatul că dacă măsura recalculării pensiilor este întemeiată pe contracararea efectelor crizei economice este firesc a se aplica și altor categorii de pensionari, inclusiv magistraților, intimatul făcând trimitere la principul nediscriminării.
În ceea ce privește celelalte criterii auxiliare de apreciere a proporționalității măsurii de reducere a cuantumului pensiei, respectiv „. integrală a mijloacelor de existență";, menționează că nu a cerut ajutor social, ci respectarea unui drept legal dobândit în urma activității de o viață în slujba apărării țării. Simpla mențiune că ar fi necesar a face dovada că nu are mijloace de existență reprezintă o umilință și o jignire prin asimilarea situației reclamantului cu asistații sociali.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate Curtea de A.reține că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Nu este întemeiată excepția lipsei de interes, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1.. Este adevărat că prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, însă acest cuantum este rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamantul este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.
Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia militară de stat, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensiei în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr.
1..
În privința fondului, Curtea reține că prin art.1 lit. a din L. nr.1., pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe veniturilor efectiv realizate.
În aplicarea acestui act normativ, pârâtul M. A. N. - D. F.-C. a emis decizia nr. 77548/(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de 1529 lei care înlocuia pensia militară de stat de 3168 lei, acordată prin decizia nr.0108644/2010 (filele 25-
28 fond). Ulterior, prin decizia de recalculare emisă la data de (...) s-a stabilit în favoarea reclamantului o pensie de asigurări sociale în cuantum lunar de 2314 lei.
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și
Justiție și ale C. E. a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit.a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu
dispozițiile constituționale ale art. 15 ali n. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul d e proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a
analizat din nou leg ea criticată pe temei ul neretroactivității, dar și în baza art.
20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru
apărarea drepturilor omului și a li bertăților fundamentale (dreptul larespectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr.873/2010 cu privire la
neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din
31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au
fost stabilite inițial ( conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane
vizate) a fost deja c onstatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța
constituțională fiind unica autoritate de j urisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discrimi nare instanțele de d rept comun
nu puteau face ree valuări în temeiul a rt. 16 din Constituț ie , iar perspectivaanalizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C.";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte areîn vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. S. ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr.
1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, într ucât este reglementată de nr.
1., și urmărește un "scop legitim", de ut ilitate publică , în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din
8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului
rezonabil de proporț ionalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral
mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială
pentru pensionari ( prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 pr ivind unele măsuri
necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pe nsia medie lunară,
după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost
depășit un anumit " prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiționalla C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva
Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie
2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai
2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan
Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de
proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în
parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzeleconexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiuîmpotriva României.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitatcontribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.
39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și
56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată
pe motivele obiecti ve invocate la ado ptarea L. nr. 1., ș i anume contextul
economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, consti tuia o modalitate d e a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reț inut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a
adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor
la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura considerentele hotărârii atacate referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.";
În concret, prin decizia de recalculare contestată, emisă la data de (...), s- a stabilit în favoarea recurentului o pensie de asigurări sociale de 2314 lei, un cuantum semnificativ mai mare în raport cu pensia medie pentru limită de vârstă în anul 2010 în cuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului, care a arătat în mod expres că nici nu susține acest aspect.
Cum în speță, reclamantul nu a dovedit și nici nu a invocat existența unei situații excepționale ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îl lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență. Curtea de A. constată că, în raport de un cuantum lunar al pensiei de 2314 lei, nu se poate reține că prin aplicarea L. nr. 1. a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.
Pentru considerentele expuse, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1-3
C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursurile declarate de pârâții M. A. N. și C. S. de P. a M. A. N. și va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantului, menținând celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții M. A. N., respectiv C. S. DE P. A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 4842 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul C. G., prin S. C. M. D. ÎN R. ȘI ÎN R. (S.RR) în contradictoriu cu pârâții M. A. N. și C. S. DE P. A M. A. N., având ca obiect contestație împotriva deciziilor de recalculare a pensiei nr. 77548/(...), respectiv din (...) emise de pârâtul M. A. N.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: N.C.C.
| ← Decizia civilă nr. 4641/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4840/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
