Decizia civilă nr. 713/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 713/R/2012

Ședința publică din data de 15 februarie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.

JUDECĂTORI: C. M.

S.-C. B. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. L. împotriva sentinței civile nr. 4066 din 25 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, av. P. I. L. în substituirea av. Coroian A., lipsă fiind reclamanta și reprezentantul pârâtei intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 8 februarie

2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantei recurente precizări.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță, pentru motivele invocate în memoriul de recurs, în concluziile scrise și în precizările formulate de reclamanta recurentă. Nu solicită cheltuieli de judecată.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 4066 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. L. împotriva pârâtei C. J. DE P. C., având ca obiect acordarea unor drepturi de asigurări sociale.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin D. nr. 1./(...) emisă de pârâta C. J. de P. C. s-a stabilit în favoarea reclamantei pensia de serviciu și pentru munca depusă și limita de vârstă în valoare de 1.074 lei, valoarea totală a drepturilor fiind de 2.013 lei. Ulterior, s-a procedat la recalcularea pensiei de serviciu în temeiul art. 3 din L. nr. 1., iar prin D. nr.1. din data de (...) s-a acordat reclamantei pensia de limită de vârstă în cuantum de 1129 lei.

Conform prevederilor L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor cuvenite sau aflate în plată, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, alături de alte pensii serviciu,vor deveni pensii în înțelesul L. nr.1. așa cum a fost modificată și completată ulterior. Recalcularea acestora se va realiza prin determinarea punctajului mediu anual, și a cuantumului fiecărei pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1. și respectându-se metodologia stabilită prin H. de G. nr.737/(...).

P.le de serviciu au fost instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective și ele au două componente: pensia contributivă, ce se plătește din bugetul asigurărilor sociale de stat și pensia suplimentară ce se suportă din bugetul de stat fără plata vreunei contribuții. Acordarea pensiei suplimentare ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale, nu este un privilegiu și ca atare poate fi eliminată atunci când bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat nu mai poate suporta plata unor astfel de drepturi din rațiuni de ordin economic și financiar.

Așadar legiuitorul poate lua măsuri de acordare, modificare sau suprimare a unor drepturi de asigurări sociale. Aceasta din urmă în situație devine necesară atunci când întregul sistem de asigurări sociale este pus în pericol datorită unei grave crize economice,scăderii natalității și a numărului persoanelor încadrate în muncă ori îmbătrânirii accentuate a populației.

Astfel potrivit acestei metodologii persoanelor cărora, la data stabilirii pensiei de serviciu , li s-a determinat punctajul mediu anual potrivit L. nr.1., în cadrul procesului de recalculare li se atribuie acel punctaj mediu anual și cuantumul pensiei din sistemul public corespunzătoare acestuia. La determinarea acestui cuantum se folosește valoarea punctului de pensie valabil la data încheierii procesului de recalculare.

Conform prevederilor art.11 din H.nr.737/2010 pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de L. nr.1..

De altfel Curtea Constituțională, prin D. nr.873/(...), referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie,astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția R.. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.

Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din C. raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.

În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în anul 1972 ,în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria, arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din C. nu poate fi interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.

Față de cele ce preced instanța, în temeiul art.155 și următoarele din L. nr.1., așa cum a fost completată și modificată, instanța a respins cererea reclamantei întrucât măsura recalculării pensiei de serviciu cuvenită acesteia a fost una legală, ea producându-și efectele doar de la data intrării în vigoare a L. nr.1..

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. L. solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii cererii introductive de instanță.

În motivarea recursului a arătat că prin hotărârea recurată a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu emise în temeiul dispozițiilor art. 1.. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că recalcularea pensiei de serviciu nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 20 din Constituția R. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Pe calea cererii introductive de instanță a arătat motivat că măsura de înlăturare a pensiei de serviciu recunoscută și acordată printr-o lege aflată în vigoare nesocotește teoria drepturilor câștigate și încalcă cel puțin patru drepturi și principii fundamentale: dreptul de proprietate recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și de C., dreptul la nediscriminare prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la C., de P. internațional ONU privitor la drepturile civile și politice, principiul neretroactivității legii și principiul egalității în drepturi între persoanele aflate în situații comparabile sau analoge, consacrat de D. universală a drepturilor omului, de P. internațional ONU privitor la drepturile civile și politice.

Prin sentința recurată, prima instanță s-a referit exclusiv la criticile privitoare la dreptul de proprietate recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și de C. și la dreptul de a nu fi discriminat, omițând să se pronunțe cu privire la restul susținerilor.

Delimitarea realizată de către prima instanță între pensiile contributive și pensiile suplimentare nu are niciun fundament legal. Niciunde în L. nr. 1. sau în actele normative care reglementează pensiile de serviciu nu se face nicio distincție între aceste categorii. Singura care a operat distincția este Curtea Constituțională, pentru a justifica constituționalitatea L. nr. 1. în ceea ce privește eliminarea pensiilor speciale în raport de toate categoriile în afară de magistrați. În cazul magistraților, aceeași Curte C. nu a mai făcut nicio distincție considerând că trebuie renunțat la orice discuție raportată la noțiunea de pensie contributivă.

Pe de altă parte, nici pensia obișnuită nu are caracterul unei pensii contributive, întrucât pensia primită nu este o retrocedare a unor sume de bani achitate anterior, ci o prestație socială la care statul este obligat prin C. și prin alte norme legale să o suporte. Pensia de serviciu a fost stabilită tot prin lege, le fel ca și pensia de drept comun, legea stabilind condițiile de exercitare a acestui drept constituțional.

Nu se poate nega dreptul legiuitorului de a modifica cuantumul sau condițiile de pensionare, dar numai pentru viitor. Ar fi ilogic ca o lege care modifică vârsta de pensionare să aibă ca efect retrimiterea în muncă a pensionarilor care s-au pensionat la o vârstă mai redusă decât în noua lege. Pensia de serviciu are exact aceeași natură juridică ca și pensia obișnuită, fiind specială doar prin faptul că a fost reglementată printr-o normă legală specială, derogatorie de la dreptul comun în materie.

Condiționarea plății pensiei de serviciu de existența unor resurse la bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale nu este prevăzută de niciunul dintre actele normative în vigoare. Nici legea pensiilor, nici L. nr. 567/2004 nu condiționează plata acestor sume de bani periodice de existența unor resurse financiare. De altfel, Curtea europeană a drepturilor omului a stabilit de multă vreme că statul nu poate invoca lipsa resurselor financiare pentru a justifica omisiunea de a-și executa obligațiile stabilite prin lege.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea reține următoarele:

Prin art. 1 lit. c din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza principiului contributivității.

În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis decizia nr.

1./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de 1 septembrie 2010 o pensie de asigurări sociale de 1.129 lei care înlocuia pensia de serviciu de 2.013 lei, cuantum stabilit începând cu data de 1 octombrie

2008.

În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a

D. O.:

În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53

- restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).

În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1., Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:

„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din

31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupusstabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anulareaacestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.

1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și

Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";

În ceea ce privește D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., în considerentele acestei hotărâri s-a avut în vedere că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai

2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S-a reținut că statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

Cu privire la acest aspect, Curtea E. a D. O. a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține,de asemenea, de marja de apreciere a statului. S-a remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea E. a D. O. a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs vaînlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 567/2004.

Controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări și analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.

În concret, reclamanta beneficiază de o pensie de asigurări sociale de

1.129 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în luna septembrie

2010 în cuantum de 859 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.

În consecință, doar în situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61).

În speță, reclamanta nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență.

Referitor la discriminarea invocată de reclamantă în legătura cujurisprudența altor instanțe care au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a deciziilor de recalculare emise în temeiul L. 1., se reține că singurul remediu prevăzut de dreptul intern pentru asigurarea practicii unitare este recursul în interesul legii, iar prezenta hotărâre este conform Deciziei nr. 29/2011 a Î. C. de C. și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii în această materie. De altfel, în C. Ștefănică și alții împotriva R. din 2 noiembrie 2010 instanța europeană a statuat că „anumite divergențe în interpretare pot fi acceptate ca fiind caracteristici inerente ale oricărui sistem judiciar care, asemenea celui din R., se bazează pe o rețea de instanțe de fond și de recurs competente în domeniul lor de jurisdicție teritorială (paragraf 30).

Pentru aceste considerente se apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă nu este fondat, întrucât în considerentele hotărârii prima instanță a analizat toate aspectele invocate și dezvoltate de către recurentă, iar nu și cele care au fost doar exemplificate de către aceasta, respectiv au fost expuse de o manieră mult prea generală.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.

D E C I D E :

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. L. împotriva sentinței civile nr. 4066 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-R. M. C. M. S.-C. B.

Cu opinie separată

G. C.

GREFIER

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud. fond: E. B.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamanta M. L. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art.1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie să subliniat în acest sens că reclamanta s-a adre sat instanței

pentru proteguirea unui drept de secur itate socială, consid erând că pensia sa

de serviciu era un „bun";, în sensul ju risprudenței C.E.D.O., pe care acesta

avea speranța legiti mă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit decizieinr.1./(...), în temeiul L. nr.567/2004, pentru o vechime efectivă ca personal

aux iliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești de 29 de ani .

În cauză reclamanta invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princip alul său motiv de

nemulțumire și chi ar nelămurire cu p rivire la situația no uă creată în urm a

recalculării este, în primul rând, c ă dr ep tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un

"drep t c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de

muncă pe care l -a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acesteia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.567/2004.

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni

nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumit e stări normative";, voi

analiza în cele ce u rmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a

aprecia dacă, în urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era

sau nu îndreptățit să se bucure în continuare de bunul său.

Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei

(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptatposibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale."; Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urmaîndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantei asupra dreptului său la pensie de ser viciu ca fiind

un drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalculare a acestei pensii- de fapt, astfel cum vom argumenta în cele ce urmează, de eliminare apensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat-ca fiind un act abuziv al

S., trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care, realitățile

istorice privind protecția socială în țara noastră, i -au creat acestui particular

convingerea fermă că se poate baza p e un venit din pen sie într -un anumitcuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902 , toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care

aceste reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au

ex ercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titlurilor

ce posedă cei în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor

anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții t ranzitorii privind p ăstrarea drepturilor de pensie

câștigate regăsim și în art.54 din L. g enerală de pensiu ni republicată la data de (...).

De asemenea, L. p entru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce prive ște pensiunile lor

de bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în a plicare a legii de

față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor

S. de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la aj utor social acele

persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate

antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporulu i, acei care

au militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -

fasciste, precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat-popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile d e asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 dinlege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale

de stat și de asist ență socială, "P.le și ajutoarele soci ale stabilite pînă

la data prezentei legi, se mențin în co ntinuare, atît timp cît sînt

îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite

conf or m leg isl aț ie i an ter i o are, îns ă, conf or m art.180 alin.7 , "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel

stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul

avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ez ul tă c ă recl aman ta ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atel e c are s ă le f or meze conv in gere a f er mă

c ă drep tur ile lor d e pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au

c âș tig ate, pu tând f i c el mul t rec alcul ate pe al te b aze, index at e, majo r ate, f ăr ă a f i

îns ă af ectat cu an tu mu l pens ie i af late în pl ată, as tf el încât, mai mu l t, nu ave au

n ic iun ele men t c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine pr iv ind pl ata pe viitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is ta t în R. alte cazuri de diminuare a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a

dispozițiilor unui sistem de reforma re a pensiilor, c ar e, în speț ă, cu atât mai mult, s-a vru t a f i conf or m pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamanta a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ ce a reglementat statutul grefierilor

și în care au fost stabilite pensiile funcționarilor judecătorești, prin

reglementări speciale, încă din anul 1902.

Astfel, L. de organizare judecătore ască din 1 septe mbrie 1890,

prevede a c ă judec ător ii, me mbr ii M.u i P. , grefierii și portă reii, erau numiți prin decret regal, iar ceilalți funcț ionari judecătorești, prin deciziune

min is ter ial ă.

Toate actele normative ulterioare, până în perioada comunismului, respectiv: L. despre admisibilitatea și înaintarea în funcțiunile judecatoresci,din 1864;Regulamentul pentru organizarea serviciuluiinterior al tribunalelor și al grefelor și cancelariilor parchetelor tribunalelor, din 1909; Regulamentul privitor la solemnitatea și formele depunerii jurământului de către membrii ordinului judecătoresc și funcționarii grefelor, din 1925; L. pentru organizarea judecătorească din 1925, au prev ăzu t în mod cons tan t c ă grefierii fac parte din „funcțiunile

judecătorești";, al ătur i de judec ător i ș i p rocuror i, grefierul fiind: „. cancelariei grefei; el are drept de priveghere (control) asupra funcționarilor grefei";.

Mai mult, potrivit art.202 din Decretul-Lege nr.356/1938 privind

org an iz are a judec ătore asc ă, gre f ier ilor, por tăre ilor, arh iv ar il or, reg is tr ator ilor ș i

cop iș tilor, în calitate de funcționari judecătorești, l i se apl ic au d ispoz iț iile din statutul funcți onarilor publici priv ind cond iț iile gene r ale de in tr are în

serv ic iu ș i inco mp atib il ităț i, în măsur a î n care acestea nu erau contrare prevederilor speciale.

Conform art.223 din acel aș i ac t nor mativ, prim-grefierii, grefierii și

ajutoarele de gref ieri de la C., prec um și grefierii de la tribunale se

nu me au în f uncție „ prin decret direct";, iar toți ceilalți funcționari , prin

decizie ministerială.

De asemenea, potrivit art.229 din L. nr.726/1943 pentru organizarea

judecătorească, f uncț ion ar ii judec ăto reș ti er au cons titu iț i în corp de

specialitate auxiliar al organelor p uterii judecătorești. Dispozițiunile

Codului funcționarilor publici se aplicau funcționarilor judecătorești,

întrucât „nu erau contrarii"; acestei legi.

În c al itate de f uncțio n ar i publ ic, gref ier ii ave au drep tul l a pe ns ie conf or m

L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și 1906,

d ispoz iț iile aces te ia f iind apl ic ab ile tu turor f uncțion ar il or s tatulu i, c iv il, militari,eclesiastici.

Aceleași dispoziții le regăsim și în L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

Mai mult, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurări lor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea

dispozițiilor acest ei legi "salariații supuși legii gener ale de pensiuni";,

deci și grefierii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a t uturor funcționari lor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L. asi gurărilor sociale

din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că nu intră în

asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.

În ceea ce privește cadrul istoric, trebuie menționat că în aceast ă

perioadă, grefierii aveau o remunerație corespunzătoare statutului lor.

Astfel, conform Decretului nr.523/1868, în timp ce s al ar iul judec ător

de tr ibun al er a de 3 33 le i, s al ar iul gref ierulu i, în c al itate de f uncțion ar, er a de

240 lei.

Potrivit L. pentru organizarea judecătorească din 1 septembrie

1890, cu modificările din 1891, 18 92 și 1896, conform „tabloului de

onorariul membrilor ordinului judecătoresc";, în timp ce salariul unui

judec ător de șed inț ă l a tr ibun al er a de 5 00 le i, s al ar iul gref ie rulu i, în calitate de

f uncțion ar, er a de 30 0 le i.

Pr ac tic, încep ând cu per io ad a co mun is tă, aceș tia ș i -au pierdut calitatea de

f uncțion ar i publ ic i, f iind de no tor ie tate s tatu tul ang ajaț ilor c are nu er au d irec t

produc tiv i în ac e a per io ad ă, as tf el încât aceș tia au dobândit un statut de

lucr ător i o b ișnu iț i, c u o sal ar iz are c are nu mai corespunde a s tatu tulu i re al de

c are aceș tia ar f i treb u it s ă benef ic ieze.

De ase mene a, mai trebu ie subl in iat c ă, în cond iț iile unu i volu m de

ac tiv itate în con tinu ă creș tere, l a n ivelul tu turor ins tanțelor jud ec ătoreș ti d in ț ar ă,

este de notoriet ate faptul că s chema personalu lui auxiliar de

specialitate al instanțelor și mai ales a grefierilor, a fost întotdeauna

subdimensionată, toț i șef ii/președ inț ii de ins tanțe f or mul ând anu al repe tat e

me mo r ii în scopul s upl imen tăr ii sche mel or de person al, pos tur ile aloc ate f iind

îns ă în to tde aun a ins uf ic ien te.

În aceste condiții, pe lângă faptul că grefierul nu mai avea nici statutul, nici salariul din anul 1890, comparabil, astfel cum am exemplificat, chiar cu cel al unui judecător, este d e notorietate că

acesta a prestat î n țara noastră, nu numai munca sa, c i a fost nevoit să

suplinească munca a cel puțin doi, trei grefieri.

Trebuie precizat că datele statistice confirmă fără putință de tăgadă existența acestei situații la nivelul tuturor instanțelor judecătorești, fiind însă deosebit de gravă la nivelul judecătoriilor din orașele reședință de județ, a tribunalelor și a instanțelor din municipiul B., unde, în mod obișnuit, grefierul de ședință intra, alături de judecător, cu aproximativ 100 de dosare pe ședință, de fond sau în căile de atac, în mai multe ședințe pe săptămână, fiind totuși nevoit să efectueze toate lucrările de grefă în termenul prevăzut de regulament.

Acesta, de cele mai multe ori, reușea această performanță, d ar în cond iț iile

în c are dep ășe a, ș i dep ășeș te ș i as tăz i, în mod curen t, progr amul de munc ă

prev ăzu t în con tr ac t, lucr ând ch iar ș i în z ilele de rep aus s ăp tămân al, f ăr ă a f i remunerat în acest sens.

În acest context, al unui volum de muncă epuizant, trebuie să avem învedere faptul că gr ef ier ii lucr au sub p res iune a r iscur ilor ș i r ăspunder ii lor,

pen tru to ate lucr ăr il e în toc mite , fiind suficientă o simplă greșeală a lor, dinneatenție, de exemplu, în timpul redactării unei copii de pe dispozitiv, a eliberării unui certificat, a înscrierii unei mențiuni, pentru a se ajunge la afectarea drepturilor participanților la proces, dar și la sancționarea lor disciplinară.

Nu putem să nu amintim, fiind, de asemenea, de notorietate, cond iț iile

mate r iale în c are ac eș tia ș i -au desf ășur at ac tiv itate a ^{, respectiv l ips a de sp aț ii}

corespunz ăto are de mu nc ă î n b irour i, l ips a d e locur i de depoz itare a dos arelor ce se aflau în lucru^{, fiind ani de zile nevoiți să mânuiască, ca și judecătorii, de altfel, dosare care erau mutate de pe podeaua unui birou în altul, precum și prin arhive, sau prin alte spații cu salubritate precară.}

Trebuie să mai menționăm că în toți acești ani, din păcate, la unele instanțe și astăzi, gref ier ii au ef ectu at z iln ic, pe l âng ă munc a in telec tu al ă,

spec if ic ă f uncție i lor , ș i o munc ă f iz ic ă susț inu tă, f iind ne vo iț i s ă urce ș i s ă

cobo are s ingur i su te de dos are, cu o greu tate aprec iab il ă . Zeci de ani aceștia nuau beneficiat de cărucioarele necesare și normale pentru această activitate și, la cele mai multe instanțe, nici de lifturi, în detrimentul stării lor de sănătate.

Acee aș i s itu aț ie a ex is tat ș i l a n ivelul co mp ar time n telor ins tanțelor ce intrau în contact direct cu publicul, la nivelul arhivelor, a registraturilor, unde

nu măru l mare de dos are in tr ate pe rolul ins tanțelor, cu cores pondenț a af erentă,

înscr ier ile de c are e r au r ăspunz ător i, so l ic ităr ile jus tiț iab il ilo r, ale avoc aț ilor ș i

cons il ier ilor jur id ic i, au f ost ș i sun t de n atur ă a supr asol ic ita z iln ic rez is tenț a organismului acestora.

Aces te cond iț ii deo seb it de grele în c are gref ier ii ș i -au desf ășur at

ac tiv itate a a af ectat s tare a de s ăn ătate a mul tor a d in tre e i, c auz a af ecțiun ilor

aces tor a f iind toc mai ac tiv itate a lor prof esion al ă, cu r iscur ile af eren te , decurgânddin suprasol ic itare, s tres, con tac tul cu jus tiț iab il i, cu deț inuț i, cu ac tele depuse

de c ătre aceș tia, cu d os are vech i, p ăs tr ate an i de z ile în cond iț ii ins alubre.

De altfel, pentru aceste motive, având în vedere condițiile specifice munciilor, grefierilor li s-a recunoscut dreptul la spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și la sporul de toxicitate, fără ca munca prestată de către aceștia să fie încadrată, însă, conform actelor normative în vigoare, în condiții speciale sau deosebite de muncă.

Prin urmare, spre deosebire de grefierul din celelalte stateeuropene, cu un statut bine definit, cu recunoașterea corespunzătoare a profesiei de către stat, cu un salariu motivant, este de notorietate că S. român practic s-a sprijinit pe munca acestei categorii profesionale, într-

un cadru legislativ în continuă modificare și reformare (spre

exemplificare voi aminti aici doar legile de restituire a proprietăților), ce

a antrenat o creștere continuă, chiar alarmantă, a volumului de

activitate al instanțelor, solicitându -le acestora eforturi fizice și psihice

susținute, de adaptare și pregătire continuă, fără a le oferi acestora

decât un salariu și un statut de muncitor calificat.

T oc mai aces te s al ar ii necorespunz ăto are de care au benef ic iat gref ier ii

ins tanțelor ș i p arc hetelor în marea majoritate a perioadei active, prin ignorarea

vo ită a s tatu tulu i lo r de f uncțion ar i ai s tatulu i, a de ter min at, în prezen t, l a

rec alcul are a pens iil or lor po tr iv it pr inc ip iulu i con tr ibu tiv ităț ii, s tab il ire a unor

pens ii de as igur ăr i soc iale d eosebit de reduse, în raport cu eforturile reale

depuse de către ace as tă c ategor ie de prof esion iș ti p en tru bunul mers al jus tiț ie i în R..

Ace as tă s itu aț ie, s-a perpetuat până în anul 2004 , când a fost reconsiderat statutul acestei categorii de personal, cu o creștere progresivă a

remunerației acestora și reglementarea dreptului lor la pensie de serviciu.

Astfel, guvernanții și legiuitorii din 2004, au considerat că personalului auxiliar al instanțelor i se cuvine, ca o recunoaștere a importanței profesiei și a eforturilor depuse, un statut aparte, ce cuprinde responsabilitățile, interdicțiile și incompatibilitățile specifice acestei funcții, dar și drepturi pe măsură, care să-i situeze într-o situație cât de cât comparabilă cu colegii acestora din țările europene, drepturi salariale propriu-zise și alte drepturi remuneratorii, printre care și pensia de serviciu.

Cu siguranță acest din urmă drept, pentru motivele arătate anterior, nu afost niciun moft, niciun drept acordat în scopuri electorale, ci, practic, un

benef ic iu c âș tig at în ur ma mu nc ii pres tate în cond iț iile an ter ior amin tite, c a o

recuno aș tere ș i to to d ată, o co mpens aț ie pe c are S. ro mân a acord at -o acestei

c ategor ii prof esion al e, pe ef ortur ile c ăre ia s -a spr ijin it î n ac tiv itate a de înf ăp tu ire a justiț ie i, f ăr ă a r ăs pl ăti corespunz ător mu nc a s a.

Astfel, prin art.1 din L. nr.567/2004, s-a prevăzut că, în înfaptuireaactului de justitie, munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru judecatori si procurori, competenta acestei categorii de personal și îndeplinirea corectă a sarcinilor care le revin, jucând un rol important în buna desfășurare a întregii activități a instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.

Conform art. 68 alin.1,2,3 din L. nr.567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

De pensia de serviciu prevăzută la alin. 1 beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și personalul auxiliar de specialitate cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală.

Potrivit alin.5 din aceeași lege , de prevederile alin.1,2 și 4beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și personalul aux iliar de

specialitate al inst anțelor judecătoreș ti, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum și al fostelor arbitraje de stat sau departamentale, pensionat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, carebeneficiază de pensie în sistemul public și care îndeplinește condițiilepentru acordarea pensiei de serviciu. În acest caz, pensia de serviciu se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu salariul de bază brut lunar pe care îl are personalul auxiliar de specialitate în activitate în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului unde a funcționat înaintea eliberării din funcția de personal auxiliar de specialitate și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție.

În al treilea rând, reclamanta a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un dr ep t c âș ti g at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.737/201 0, cât și la data emiterii deciziei

administrative nr.1., de „. a pensiei sale din data de (...), dispozițiile L.

nr.567/2004 privind această categorie de pensie de serviciu erau în vigoare, fiind abrogate abia după jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Pr ac tic, ne abrog ând, pr in L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. privind statutul

person alulu i aux il iar d in c adrul ins tanțel or judec ătoreș ti d in anul 2004, chiar

legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un drept câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar din serviciul auxiliar al

instanțelor judecătorești, cons ider ând c ă în aces t f el, măsu r a lu ată v a ap ăre a doar ca o reducere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i, de ter min ată de

in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i irevoc ab il ă/per manen tă a

drep tulu i aces tor a, în sensul el imin ăr ii pe ns iilor de serv ic iu.

În acest context, recurenta-reclamantă a suferit, prin dec izia nr.

1./(...), o ingerinț ă esențială în d repturile sale, n u numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea

calității, a statutu lui de pensionar d in serviciul auxili ar al instanțelor

judecătorești, în condițiile în care, prin dispozițiile L. nr.567/2004 îi

fusese recunoscut, încă din anul 2005, acest drept la pensie de serviciu

și, mai mult, acea stă lege mai era î n vigoare la data emiterii acestui act.

Se constată, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.567/2004, recurenta, în mod justificat, se prevalează de statutulsău de pensionar din serviciul aux il iar al ins tanțelor judec ătore ș ti, pe care-l aveanu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculăriipensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fieprin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într- un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legalecăzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ceprevede că: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuiedeterminate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,

completării sau ab rogării lor implicit e es te pos ib il ă, c onform art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri d eosebite, în care la elaborarea și

adoptarea unei re glementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă în speț ă nu ne pu te m af la în preze nț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile

de perso ane c are benef ic iaz ă de pen s ii în te me iul unor leg i spec iale, ac te

nor mative pr in tre c ar e se af lă ș i L. nr.567 /2004.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuriluate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitorbeneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

D. în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO

a reținut că nu ne af lam în situația preze ntată mai sus, consi derând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul reclamanților era cel stabilit prin această

lege, aceasta fiind considerată legea î n vigoare, nu ac ee ași este situația în

speță, în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor de serviciu cu un

anumit procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.567/2004, lege în vigoare, eliminând dreptul reclamantei la pensie în serviciul auxiliar al instanțelor

judecătorești,la statutul de pensionar în acest sistem, cu toate drepturile

aferente, actuale și viitoare.

În speță, decizia contestată, nr.1./(...), prin care a fost stabilită reclamantei o pensie de 1129 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.c), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special,

cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajuluimediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art. 3 din L. nr. 1., legiuitorul precizează că aceste

pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu

caracter special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primează în cauză sublinierea unor aspecte particulare ale pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al

instanțelor judecătorești.

Aces te aspec te spec if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman te i, sun t ur măto arele :

I. pensia de servici u stabilită în temeiul art. 68 din L. nr.567/2004, era un drept de s ecuritate socială pe care legea l -a acordat acesteia,

av ând în vedere cel e prev ăzu te în art.59 din L. nr.567/2004^{, în sensul că: "stabilirea drepturilor si indatoririlor personalului auxiliar se face ținandu-se seama de locul si rolul acestuia in desfasurarea activitatii de justitie, de raspunderea si complexitatea fiecarei functii, de interdictiilesi incompatibilitatile prevazute de lege pentru persoanele care sunt incadrate in institutiile publice.";}

II. Riscurile sociale acoperite prin ace st drept de securit ate socială,

pensia de serviciu, nu au fost decât î n ultimă instanță pentru bătrânețe,

ci, în primul rând, de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a consider at necesară

stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei au fost riscurile activității de

personal aux iliar al instanțelor judec ătorești, cu toate responsabilitățile,

privațiunile, interdicțiile și incompatibilitățile acestei profesii, precum și pierderile de venituri ca urmare a pensionării din acest sistem.

III. În cauză, ingerința în dreptul recurentei la pensie este unaesențială, având în vedere atât faptul că tipul de prestație de care beneficia

aceasta, pensia de serviciu, a fost asimilată de c ătre normele

comunitare noțiunii de „., cât și faptul că perioada relativ îndelungată, de

5 ani, în care a b eneficiat de acest drept, precum și l ipsa absolută de

previzibilitate a măsurii luate, au fost de natură a crea convingerea

fermă a reclamant ei că s e poate baza pe un anumit venit lunar, cu acest titlu.

IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit. c-h

din L. nr.1., au pronunțat hotărâri de suspendare a executării acestei

hotărâri și de anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga

omnes, constatând cauze de aparentă de nelegalitate, respectiv de

nelegalitate a dispozițiilor acestui act norm ativ în b aza căruia a fost

emisă decizia contestată în cauză.

V. În cauză nu se poate reține că recurenta „cumula"; două tipuri

de pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea

plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cella pensie de serviciu.

Reclamantei i s-a stabilit astfel, prin L. nr.567/2004, un unic drept la pensie, cel la pensie de serviciu, cele două componente ale acestuia privind doar sursa din care s-a convenit ca a cestea să fie plătite , respectiv statul asumându-și obligația ca partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat.

I. Argumentarea pr imului aspect speci fic al "recalculării"; pensiei de serviciu a reclamantei.

Chiar prin E. de motive a L. nr.567/2004 s-au reținut următoarele:

Adoptarea L. privind organizarea judecătorească și a statutului

magistratului au creat cadrul pentru consolidarea independenței justiției ca putere în stat - ind ependența funcțională, cât și a indepe ndenței membrilor

corpului magistraților - independența personală.

„Pe lângă adoptarea acestor acte nor mative, în contex tul înfăptuirii

reformei justiției î n R., și având în v edere evoluțiile car e se manifestă tot mai pregnant pe plan european în acest domeniu, a apărut necesară

crearea cadrului p entru o mai bună desfășurare a activ ității personalului

aux iliar de specialitate de la instanțele judecătorești și parchetele de pe

lângă acestea.";

De asemenea, în E. de motive a L. nr.17/2006, ce a modificat L.

nr.567/2004, inclus iv în cee a ce pr ive ș te mo dul de acor d are a pens ie i de serviciu, s-a reț inu t c ă adop tare a aces te i leg i a ap ăru t c a f iin d neces ar ă pen tru

„realizarea unui sistem judiciar i ndependent, impa rțial, credibil și

eficient, ce reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept";, premis e ce au s tat l a b az a adop tăr ii H.

nr.232/2005 privind aprobarea Str ategiei de reform ă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și a P. de acțiune pentru implementar ea acestei strategii.

Pentru adoptarea acestei legi, Consiliul legislativ și -a dat avizul favorabil, arătând că intervenția legislativă vizea ză „….. garantarea

independenței prin asigurarea remu nerației adecvate a categoriilor de personal auxiliar ale instanțelor judecătorești și parchetelor. Este de

semnalat că asigurarea salarizării corespunzătoare a fost un angajament asumat de R. la C.-„. și A. I., în cadrul negocierilor pentru aderarea la U..

Această lege a fost adoptată și cu avizul favorabil al C. p e ntru buget,

finanțe și bănci.

II. Motivații privin d specificului risc urilor sociale aco perite prin pensia de serviciu de care beneficia recurenta.

Pensia de serviciu a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă

riscurile specifice activității, menționate anterior, și în considerarea

interdicțiilor și incompatibilităților care au afectat drepturile reclamantei în perioada de activitate.

Astfel, potrivit art. 77 alin.1 din L. nr.567/2004, functia de grefier este incompatibilă cu orice alte functii publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice, iar conform alin.2 din același articol, grefierilor le este interzis: să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse; să desfașoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură; să aibă calitatea de asociat sau de membru in organele de conducere, administrare ori de control la societăți civile, societati comerciale, inclusiv la banci sau la alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome; să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

N u se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în

ceea ce privește statutul categoriei de personalul din care făcea part e

reclamantul, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la

consacrarea lor leg islativă, în pensii i nechitabile în ansa mblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea

Constituțională de-a lungul anilor, ace asta apreciind că d repturile stabilite

prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații

parțiale ale inconv enientelor ce rezu ltă din rigoarea statutelor speciale

(decizia nr. 20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în ace st sens că, tot Curt ea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu

contravin dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru

deputați și senatori, ci și pentru alte categorii socioprofe sionale, cum sunt

magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate

aceste cazuri, nu este contrară prev ederilor art.16 din C. și se justifică

prin specificitatea activității acestei categorii socioprofesionale.";

III. Argumente în sensul că măsu ra dispusă a ad us atingere dreptului reclamantei la pensie de serviciu, calificat de dreptul

comunitar ca un „. de remunerație"; și privind lipsa absolută de

previzibilitate a acestei „recalculări";.

Prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal Exchange

Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele de

pensie ocupaționa lă constituie un element de remu nerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tar e a D. 9. a C.din (...), de modificare a D. 8. pr iv in d apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de

tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adru l reg imur ilor prof esio n ale de secur itate

soc ial ă, as tf el cu m re zul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mun itar.

În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an he t Alge meen burge rl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în cauza C-351/00, Pirkko Niemi, un sistem de p ens ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în

do men iul de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, î n cond iț iile în care

sistemul de pensii se referă la o anumită categorie de lucrători,

prestațiile se plătesc în baza relației acestora de munc ă cu angaja torul

public, în cadrul u nui sistem ce face parte din sistemul general prevăzut

de lege, iar prestațiile depind în mod direct de vechimea în muncă

realizată și sunt calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului.

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a

P. E. ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pre ambulul aces tu i ac t co mun itar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc adr are în munc ă ș i de m unc ă, d ar cons ider

c ă trebuie reținută calificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca

drept sui generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe

care Curtea de Justiție a C. E. o acordă drepturilor beneficiarilor unor asemenea forme de prestații de securitate socială , asimilându -le

noțiunii de remunerație, apreciindu -le ca fiind plătite în baza relației de

muncă al acestor lucrători cu angajatorul public, drepturile de pensie

av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar ace ste raporturi juridice.

Astfel cum rezultă din E. de motive a L. nr.97/2008 pentru aprobarea O.

nr.100/2007 pentru modificarea și c ompletarea unor acte normative în

domeniul justiției, „ R., în calitate de stat membru al Uniunii E., are

obligația implemen tării, până la 30 septembrie 2007, a D. nr.8. care

prevede egalizarea vârstelor de pensionare între femei și bărbați în cadrul

schemelor de pensii ocupaționale. Schema de pensionare a magistraților și personalului auxiliar de specialitate a fost considerată schemă

ocupațională de reprezentanții C. E., în sensul directivei amintite , impunându-se astfel egalizarea vârstei de pensionare între femei și bărbați.";

De al tf el, ș i Cur te a E. a D. O., pr in hot ărârea pronunțată la data de

(...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o contestație

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face

uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în a ceastă privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de

dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la

L. cu cele reținute d e Curtea E. a D. O. î n cauza anterior me nționată, dar și în

C. F. M. ș i A. G. S. c on tr a R., rezultă că d reptul la pensie de s erviciu era datorat

recurentei în temeiul raporturilor sale de muncă, în calitatea acest eia de grefier, po tr iv it d ispo z iț iilor L. nr.567/2 00 4, c are er au în v igo are la data emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel încât obli gația S. trebuia

îndeplinită astfel cum aceasta a fost asumată ^{, respectiv ca orice ". de}

remunerație";, iar această obligație nu poate fi consi derată ca fiind

executată, potrivit principiilor generale ale drept ului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii datorate potrivit}

principiului solidarității sociale, oricărui salariat, în temeiul L. nr.1., în temeiul

raporturilor de asigurări sociale.

Faptul că reclamanta beneficia an terior apariției L. nr.567/2004,

respectiv din anul 1990, de o pensi e de asigurări sociale de stat, nu

prezintă nicio relevanță în speță , fiind vorba despre două categorii de

drepturi distincte, în ceea ce privește natura acestora.

L. nr.567/2004 a recunoscut, chiar de la adoptarea acesteia, dreptul la

pensie de serviciu și personalul au xiliar de specialita te al instanțelor

judecătorești,al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum și al fostelor arbitraje de stat sau departamentale, pensionat anterior

intrării în vigoare a prezentei legi, care beneficiază de pensie în sistemul public , dar care îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei de serviciu,

constatând că toate persoanele care fac parte din această categorie de personal au lucrat în aceleași condiții menționate anterior, cu aceleași

riscuri, responsabilități, privațiuni, interdicții și incompatibilități, astfel

încât, cel puțin începând cu data intrării în vigoare a acestor prevederi, se

impune crearea și pentru ace știa unui nou statut, nedisc riminatoriu, ce ar

fi trebuit să ex iste dintotdeauna, prin recunoaștere a calității lor d e

funcționari judecătorești, cu remunerație corespunzătoare îndatoririlor lor, asigurându-le acestora o compensație pentru lipsa unui intere s real al legiuitorului român în acest sens, timp de zeci de ani.

Practic, pentru munca prestată, grefierilor li s -au recunoscut, prin

L. nr.567/2004, o serie de drepturi c u caracter de rem unerație, printre

care plata salariului și a altor drepturi, în timpul activității propriu -

zise, dar și plata pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de

muncă. Acestor d repturi le corespu nde obligația cor elativă a S., ca

angajator, prin diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost reglementate.

Faptul că tot S. era cel care trebuia să plătească atât pensia de

serviciu, ca eleme nt de remunerație , în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigurări sociale de stat, în calitate de asigurător, a permis

practic, în speță, confuz iunea celor două drepturi și în final, înlocuirea

dreptului reclama ntei dobândit în a nul 2005, cu un al t drept, și care nu

poate constitui o executare a obligației asumate prin legea specială.

Potrivit disp.art.8 din Codul munc ii, raporturile de muncă se bazează pe princi piul consensualită ții și al bunei -cre dințe. În cauză,

recurenta și -a exec utat cu bună -credi nță toate obligațiil e sale decurgând

din raporturile de muncă, mai ales cea privind prestarea muncii, în

condițiile grele menționate anterior, având numeroa se interdicții și

incompatibilități. În consecință, S. are obligația de a -și executa, cu

bună-credință, toate îndatoririle asumate prin L. nr.567/2004, deci să

plătească acesteia, tocmai în temeiul raportului de muncă pe care l -a avut, în calitate de grefier cu o vechime de 29 de ani, pensia de

serviciu, astfel cu m a înțeles să o re glementeze prin le gea organică, prin

dispoziții legale m ai favorabile apăr ute după data pe nsionării sale în

sistemul asigurărilor sociale de stat.

Trebuie subliniat în acest sens, privind caracterul compensatoriu și nediscriminatoriu al dreptului consacrat în favoarea reclamantei prin această lege specială, faptul că, astfel cum am menționat anterior, perioada

în care aceasta a activat în calitate de grefieră, i -a fost clar defavorabilă

în ceea ce privește salarizarea , situație în care S., în condițiile în care a

constatat necesitatea reconsiderării statutului acestei categorii de

personal, a consid erat că acesteia i se cuvine un dre pt la o pensie de serviciu, ca element de remunerație, prin recunoașterea muncii prestate

de către aceasta, timp de zeci de ani, în calitate de personal aux iliar al

instanțelor.

Este cert că un grefier ce își va desfășura activitatea preponderent după anul 2004, va obține lună de lună, în cursul vieții active o remunerație la care reclamanta nici nu putea spera la momentul ieșirii la pensie, cu consecințe asupra nivelul de trai al acestuia și a situației sale la momentul pensionării, astfel încât compensația acordată recurentei cu titlu de pensie de serviciu, a fost pe deplin justificată.

În acest sens, se mai reține că aceasta avea deja dobândit un drept la

pensie de asigurări sociale de stat, care, fiind însă în cuantum mai redus, a

optat, începând cu anul 2005 și i -a fost plătită o altă cat egorie de pensie, cea

specială, prevăzută de o lege ce a urmărit o recunoaștere a statutului pe care l-a avut, în condițiile unei reglementări ce să elimine, cel puțin începând cu această dată, discriminările din cadrul categoriei de personal ce a lucrat în aceleași funcții și condiții de muncă.

Practic, începând cu anul 2005, reclamanta îndepline a condițiile

pentru două categorii de drepturi , prev ăzu te, amb ele, de leg i în v igo are ch iar

ș i l a d ata rec alcul ăr ii d in 2010, respec tiv un drept decurgând din raporturile

de muncă ș i un drept decurgând din raporturile de asigurări sociale ,drepturi distincte.

Din acest punct de vedere este lesne de observat că, pentru a-și obține

pensia de asigurări sociale de stat, stabilită deja din anul 1990 , reclamanta nu mai avea nevoie de nicio recunoaștere din partea statului, respectiv de o recalculare a acestei pensii, aceasta fiind deja recalculată

potrivit „algoritmului de calcul prevăzut de L. nr.1.";, astfel încât, o

asemenea ingerință în ceea ce privește dreptul său la a ceastă categorie de

pensie apare ca fiind lipsită de cerința esențială a necesității ce trebuie să guverneze orice act administrativ.

Aceasta demonstrează odată în plus faptul că, prin măsura de

recalculare a pensiei reclamantei potrivit „algoritmului de c alcul

prevăzut de L. nr.1."; ^{, s-a dorit și s -a ajuns de fapt la afectarea unui alt}

drept, al unei alte categorii de pensie recunoscute de o lege specială

aceleiași persoane, cea de serviciu, în sensul eliminării acesteia.

Consider că în speță sunt aplicab ile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea oblig ațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimata-pârâtă trebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul

are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia

„creditorul nu po ate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se

datorește, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentei este, în speță, acela de a obține obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridic e dintre

părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitoru l este ținut să pro cure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană trebuie să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația

la care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, c ontractul valabil î ncheiat are

putere de lege între părțile con tractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un cont ract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau

contractului, după natura lui .

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au

fost prevăzute a fi plătite în totalitate din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, din bugetul S., ce apare în acest raport obli gațional ca angajator sui generis, chiar art.17 din H. nr.290/2005 stabilind că pensia de serviciu este o categorie distinctă de o pensie de asigurări sociale din sistemul public.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu

puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în

vedere faptul că, potrivit art.7 din această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igur ăr i soc iale repr ez in tă venituri de înlocuire pentru

p ierdere a to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a ur mare a bătrân eții, invalidității

sau decesului"; , or i, pens ia de serv ic iu a recl aman te i nu poate f i înc adr ată în vreuna dintre aceste categorii de pres taț ii, av ând în vedere r iscur ile soc iale

l imitativ prev ăzu te în aces t ar ticol, întruc ât pensia specială a fost acordată acesteia, prioritar, nu pentru a constitui venit de înlocuire în caz de

bătrânețe, ci pentru acoperirea unor riscuri decurgând din spe cificul

activității prestate în cadrul instanțelor judecătorești, pentru

contribuția adusă de către aceasta pentru înfăptuirea justiției în S. român.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G.

S. con tr a R. ș i lu ând în co nsiderare disp. art.162 alin.2 din Codul munciirepublicat, S., în cadrul marjei sale de apreciere, avea posibilitatea, cu

respec tare a cond iț iil or leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege,

măs ur i de d imin u ar e a pens ie i de serv ic iu, pe perioada crizei economice, astfelcum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L. nr.118/2010, dar nu

s ă el imin e, pr in L. nr .1., drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l în locu iasc ă, în f az a

execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de as igur ă ri sociale de stat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G.

S. con tr a R., atu nc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo ar e ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au tor ităț ile n u pot refuza în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie de serviciu își are

izvorul în contractul individual de muncă al reclamantei, în timp ce

dreptul la pensia de asigurări socia le, își are izvor ul în contractul de asigurare socială, consider că recurenta în niciun caz nu putea fi lipsită

de dreptul la pens ie de serviciu recu noscut de o lege î n vigoare și, cu

atât mai mult, nu se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.

Prin urmare, reclamanta nu putea fi privată de dreptul la pensie

de serviciu, obținută în temeiul art.6 8 din legea nr.567 /2004, respectiv

la pensie calculată potrivit acestei legi atât la momentul cererii de înscriere la pensie de serviciu, cât și, ulterior, prin actualizare.

Mai trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de

previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentei la pensie de serviciu, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010^{, adoptate cu doar câteva luni înainte}

de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după

adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 20 10, măsurile pr ev ăzute de L.

cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare lareîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de

stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi

afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamanta nu a fost în măsura de a -și lua, în

cunoștință de cauză și din timp, măsuri personale de a tenuare a riscurilor

diminuării veniturilor sale și ale familiei sale , având în vedere că perioada de 5 ani în care a încasat lună de lună pensia de serviciu, a creat acesteia

convingerea că se p oate bizui pe acest venit lunar, orientându -și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

Mai trebuie amintit aici și faptul că u n sistem de reform are ce afectat atât de radical drepturile reclamantei nu a fost însoțit de o perioadă de

tranziție corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare c u

bună -credință a drepturilor tuturor participanților la raporturile juridice,

adaptarea acesteia la noua situație creată, ci a fost pus în executare în

termen de 30 de zi le de la adoptarea H. nr.737/2010, da tă în organizarea

aplicării L. nr.1..

Astfel, reclamanta este pusă în situația de a suporta sarcina acesteimăsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care aceasta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de

1 iulie 2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204 /2006, dup ă d ata de la care, în temeiul L. nr.567/2004, personalului auxiliar de specialitate i se

recunoș te a drep tul l a pens ie de serv ic iu, iar reclamanta nu mai avea calitateade salariată.

În condițiile în care legislația ce o privea ar fi prevăzut că dreptulla pensia de serviciu, respectiv partea ce se suportă de la bugetul de stat, se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acesteia, desigur că aceasta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică diminuarea veniturilor lunare din pensie.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile reclamantei.

IV. Motivație pri vind aspectele d e aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate, prin hotărâri

judecătorești pronunțate de instanțe de contencios administrativ din

țară, hotărâri cu efect erga omnes.

Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal s -a dispus suspendarea

executării acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților și intervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a constatat în acest sens că: „chiar dacă există un text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de naturăfinanciară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietate invocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptulorice cetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru, reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină execsivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civilă n r.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B.,

Secția a V. -a de co ntencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a

admis acțiunea f ormulată de cătr e reclamanți, pri n A. N. a P. din

Serviciul Auxiliar de S. al I. J. și al P. și s -a dispus suspendarea

executării H. nr.737/2010, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția

comercială, de contencios admin istrativ și fiscal , a suspendat executarea H. nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Prin sentința civil ă nr.1575/(...), pro nunțată în dosaru l nr.(...) a C. de A. B., s-a dispus suspendarea executării H.nr.737/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui actadministrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se

pronunță suspenda rea este executorie de drept . R. nu este suspensiv deexecutare.

Conform alin.7 al aceluiași articol, suspendarea executării actuluiadministrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai trebuie menționat că, Î nalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat,este echitabil ca acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...)

- act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes,

ca și sentința rec urată .";

Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal s -a dispus anularea H. nr.737/2010.

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s-ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu

70-80% atinge chiar substanța dreptului.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantei și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acesteia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării O rdonanței de U. nr. 59/2011 , care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că, ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurenta, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.59/2011, s-a dispus abrogarea H. nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, re formatoare, adoptată și pusă în

ex ecutare la scurt timp, după două luni de la adoptarea L. nr.1., și -a produse efectele prin lipsirea recurentei de pensia de serviciu și acordarea celeilalte categorii de pensie, în cuantum mult mai redus, timp de un an

de zile, până la adoptarea O. nr.59/2011 .

Astfel, din preambulul O. nr.59/2011 rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Î n ceea ce privește modul de soluți onare a recursuril or formulate

împotriva sentințelor de suspendare a executării, respect iv anulare a H.

nr.737/2010, menționate anterior, se rețin următoarele:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),

Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a pronunțat asupra recursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii a instanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen

de judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casați e și Justiție abia la data de (...), după abrogarea H. nr.737/2010, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de guvern, ca fiind rămasă fără obiect.

V. Argumentația în sensul dreptului unitar al reclamantei la pensie de serviciu.

Potrivit art.14 din H. nr.290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din L. nr.567/2004, care era în vigoare la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, cererea de înscriere la pensie, însoțită de documentația de pensionare și adeverința prevăzută în anexa nr.1, se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia își are domiciliul persoana îndreptățită, care

calculează atât pensia din sistemul public, stabilită conform L. nr.1., cât

și pensia de serviciu stabilită în co ndițiile legii. Pensi a care se achită

titularului este pensia cea mai avantajoasă.

Art.17 din aceeași hotărâre de guve rn stabilește, pe de o parte,

distincția dintre pensia de serviciu și pensia din sistemul public, folosind terminologia „ celor două categorii de p ensii";, iar, pe de alt ă parte, modul de

finanțare a pensiei de serviciu .

Astfel, conform acestui articol, casa teritorială de pensii emite o singură

decizie în care se în scriu în mod distinc t cuantumurile celor două categorii de pensii, pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum și

diferența dintre cele două pensii care se suportă de la bugetul de stat.

Mai mult, conform art.68 alin.11, astfel cum a fost modificat prin O. nr.100/2007, partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public, pensia de serviciu prevăzută la alin.3 și 10, precum și pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiția de limită de vârstă prevăzută de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat.

În acest sens^{, legiuitorul s-a obligat, prin lege specială , să}

plătească din bugetul de stat categoriei de personal din care face parte și

reclamanta, o pensie ce reprezintă de fapt o indemnizație cu caractercompensatoriu pentru responsabilitățile speciale, riscurile, privațiunile,

interdicțiile și incom patibilitățile cu care aceștia s -au confrun tat în cursul vieții active.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantei garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din D. Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală,invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o.

Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.

„ Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu D. Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

D. există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritatereglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din D . Universală a D. O ., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competenteîmpotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a

reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci câ nd legislația națională îi recunoaște unei persoane un

drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul

adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W.împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este

important să se ia î n considerare dacă dreptul reclamantul ui de a primi pensie

în cauză a fost încălcat astfel în cât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantei.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie

subliniat faptul că, d eși, astfel cum am menționat ante rior, instanțele de

contencios administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și

instanțe de asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în

contestațiile împotriva deciziilor individuale d e recalculare, au semnalat

nelegalitatea măsurii de recalculare a pensiilor de servic iu, acesta a luat

anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...),prin adoptarea O. nr.59/2011.

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ

individual contestat în cauză, cu repunerea recurentei în situația

anterioară emiterii acestuia.

Trebuie avut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată

în cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, dispo zițiile L. nr.567/2004 privind pensiile de serviciu, mai erau în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care

abroga, începând c u data de (...), disp ozițiile acestei legi privind pensiile de serviciu.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind suspendarea și anularea dispozițiilor hotărârii de guvern în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată în cauză, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantei, ci o lipsește pe aceasta de alte importante garanții ce i-au fost acordate prin L. privind statutul personalului auxiliar al instanțelor judecătorești-lege în vigoare la acea dată-cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui lucrător comparabil în activitate.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în

funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare

și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -

sociale care urmează să fie reglement ate, a istoricului l egislației din acel

domeniu, precum și a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai

mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebu ie săfie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor

interne și ale armo nizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este p arte, precum și cu j urisprudența C. E. a D. O..

Se mai reține că, în C. Păduraru contr a R., Curtea EDO a arătat că:

"odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată

cu o claritate și coerență rezonabile p entru a evita pe cât posibil

insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții d e drept la care se

referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie

subliniat faptul că incertitudinea , fi e ea legislativă, ad ministrativă s au

provenind din practicile aplicate de autorități este un factor important ce

trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

În realitate, pr inc ip al a p ierdere a rec l aman te i, în pr iv inț a c ăre ia nu a

ex is tat n ic i cel puț in o in tenț ie de rep ar aț ie d in p ar te a S. ș i c are v a af ecta în timp

evoluț ia pens ie i s ale , es te c ă mec an is mul de recalcul are a pens ie i adop tat în

b az a L. nr.1., a H. nr.737/2010 ș i a O. nr.59/2011 impl ic ă LIPSIREA SA DE S.UTUL DE PENSI.AR DIN SERVICIUL AUXILIAR AL I. J., deci și de P. pe care i-o oferea art.68 alin. 12 din L. NR.567/2004, în sensul

ACTUALIZĂRII PENSIEI SALE DE SERVCIU.

Astfel, conform acestui articol, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar

de spec ial itate, pr ecu m ș i pens iile de ur maș prev ăzu te l a a lin.8-10 se

actualizează ori de câte ori se majorează salariul de bază brut lunar al

personalului auxiliar de specialitate în activitate, în condiții identice de

funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului , cu menț inere a nu mai a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu. D. în urma

ac tu al iz ăr ii rezul tă o pens ie de serv ic iu mai mic ă, perso n alul aux il iar de specialitate își poat e păstra pensia aflată în plată.

Aceasta constituie o pierdere însemna tă pentru recurent ă, înt rucât

aceste dispoziții de protecție socia lă, aveau menire a de a garanta

acesteia o menținere a pensiei sale la un nivel apropiat venitului avut de

un lucrător în activitate cu aceeași funcție, vechime și nivel al instanței ,

ori simplele indexări acordate de c ătre S. doar atunc i când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii

publice, vor deter mina în timp o scă dere treptată, tot mai accentuată, a pensiei acestuia în raport cu ultimul venit avut în activitate.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.567/2004, drepturi ce decurgeau din calitatea reclamantei de pensionar din serviciul auxiliar de specialitate al

instanțelor judecătorești, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acesteia nu

numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung, respectiv pentru toată

viața acesteia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantei, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și î n ipoteza în care s -a r considera ingerinț a statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară , aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentei a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de

proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele

interesului general al comunității și imperativele apă rării drepturilor fundamentale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are

dreptul la o prot ecție socială adec vată și la prestaț ii de securitate

socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul re clamantei,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că aceasta nu

este beneficiara un ei pensii obișnuite pentru bătrânețe/li mită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către S., practic, pentru acoperirea riscurilor profesiei de personal aux iliar

de specialitate al instanțelor judecătorești amintite anterior, cu

interdicțiile și in compatibilitățile aferente, pentru c ei 29 de ani de vechime în specialitate.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentei, pensia medie

lunară pe econo mie sau indemniz ația socială pentr u pensionari, ci,

întrucât această măsură a afectat dreptul acesteia la remunerație,

controlul de proporționalitate trebuie să pornească de la câștigul pe care aceasta l-ar fi putu t obține din muncă , care, astfel cum r ezultă din actele

dosarului, chiar la nivelul anului 2008, ar fi fost în sumă de 2293 lei,

situație în care es te evident că reca lcularea pensiei s ale la suma de

1129 lei, constituie o sarcină ex cesivă pe care trebuie să o suporte.

În acest sens, în speță, trebuie să mai avem în vedere faptul că, așteptările reclamantei privind obținerea unei pensii apropiate de veniturile realizate din muncă existau chiar și la data când aceasta a fost înscrisă la pensie în sistemul asigurărilor sociale de stat, în anul 1990, în temeiul dispozițiilor L. nr.3/1977, întrucât acesteia îi fusese stabilită, prin decizia nr.1./(...), o pensie din această categorie în sumă de 2380 lei, în timp ce retribuția medie tarifară a acesteia, ce a constituit baza de calcula a pensiei a fost de 2785,46 lei, iar ultima retribuție a acesteia, conform fișei de pensie depuse la dosar, a fost de 2615 lei.

În consecință, încă de la data pensionării, recurenta avea previziunea obținerii unui venit, chiar din pensia de asigurare de stat, într-un cuantum apropiat de ultimul salariu realizat în timpul activității și cu atât mai mult, aceasta avea speranța, după reconsiderarea de către legiuitor a statutului categoriei de personal din care făcea parte, să obțină o pensie de serviciu ce să se mențină la un nivel comparabil față de remunerația unui grefier în funcție.

Mai trebuie avut în vedere și faptul că politica S. manifestată încă din anul 2005 în dome niul stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public,

tocmai în temeiul dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a

înțeles să încadreze și pensiile de s erviciu, avea ca principiu: „la condiții egale

de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea t uturor

pensiilor, întrucât s e raportează chiar l a condițiile de pensi onare care sunt, în

speță diferite, astfel cum am arătat anterior, fiind prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Potrivit art.79 din Constituie, Consiliul Legislativ este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea

sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației R..

Astfel, prin avizul său transmis cu a dresa nr. 87/(...), în procesul

adoptării L . nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele

membre ale Uniunii E., cât și în legisla ția altor state, exist ă și alte categorii

profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de

importanța socială a muncii prestate, …. ";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul

stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a p ropriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C.

C., 86 de judecăto ri prezenți din tot alul de 113 judecă tori în funcție în

cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea

hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme, de sesizare a

instanței de cont enc ios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L.

nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând

și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea

privind stabilirea unor măsu ri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea

contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale .

S-a susținut prin această sesizare că: "…legea criticată impune o pierdere ireversibilă a pensiei de servic iu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C.

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea

criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului

la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială

a cuantumului pen siilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin

legea criticată, are drept consecință nerespectare a condiției referitoare la

caracterul rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Prot ocolul nr.1 și a juris prudenței C.

E. a D. O. referitoare la aceste di spoziții, drepturile care decurg din

contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la

pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din

Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un

just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte o ri,

prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o

sarcină excesivă și d isproporționată. Î ntr-o astfel de situație, există o încălcare

a art.1 din Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului

rezonabil și proporțio nal al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan

Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drep turilor patrimoniale prevăzută de legea c riticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, im pune persoanelor cărora

le este aplicabilă o s arcină excesivă și di sproporționată, fără a menține un just

echilibru între int eresul general și imperativele prot ecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprude nța C. E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită

pentru anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în

cazuri excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă că măsur a aplicată să fie jus tificată de scopul le gitim urmărit ( C.

Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și

Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1. ";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta

echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din

Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura

luată, dreptul recla mantei de a primi pe nsia cuvenită a fost î ncălcat astfel încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantei la un ". în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea încălcării, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantei, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la sec uritate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, să nu -l pună pe acesta într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica

dreptul la pensie d e serviciu, în condițiile în care, lipsa d e previzibilitate a

măsurii și a unei p erioade tranzitorii, nu i -au permis ace stuia să ia măsuri

personale necesare de atenuare a risc urilor diminuării v eniturilor sale și ale familiei, cu atât mai mult cu cât perioada îndelungată în care acesta a

încasat lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că își poate orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamanta M. L., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii și a anulării deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nr.1./(...) de către intimată, respectiv cu menținerea pensiei de serviciu a recurentei.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./ (...).

← Decizia civilă nr. 618/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 4397/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 4576/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2665/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1/1, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 618/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4397/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 714/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 216/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4161/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale