Decizia civilă nr. 790/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

D. CIVILĂ NR. 790/R/2012

Ședința publică din data de 21 februarie 2012

Instanța constituită din:

P.: I.A-R. M.

JUDECĂTORI: C. M.

S.-C. B.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții L. E., F. ANA, P. R., I. L., C. Z. M., S. C. M. D., ÎN R. ȘI ÎN R. și intervenientul B. I. împotriva sentinței civile nr. 3887 din 22 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 3887 din 22 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamanții L. E., F. ANA, P. R., I. L., C. Z. M. și S. C. M. D. IN R. SI IN R. împotriva pârâților M. A. N. B. și C. S. DE P. A M. A. N. B.

S-a respins cererea de intervenție in interes propriu formulata de intervenientul B. I. împotriva pârâților M. A. N. B. si C. S. DE P. A M. A. N. B.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamanții și intervenientul în interes propriu sunt beneficiari ai unor pensii militare al căror cuantum a fost recalculat în baza L. nr. 1. - prin deciziile nr.

(...)(...)(...)(...)(...)/(...), iar contestațiile au fost respinse prin deciziile nr. (...)/(...),

(...)/(...), 5..

Potrivit art. 6 alin.l si 2 din OUG nr. 1. pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.

Pensia reclamanților și a intervenientului au fost revizuite din oficiu iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei se menține în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, acestora li s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare.

In consecință, reclamanților și intervenientului nu li s-a produs niciun prejudiciu prin recalcularea pensiei.

D. de recalculare a pensiilor nu sunt nule absolut deoarece C. S. de P. de află în structura MAPN.

În ceea ce privește suspendarea HG nr. 735/2010 prin sent.civ. nr. 3. a

C. de A. C., aceasta are efecte numai între părți.

Prin D. nr. 871/2010, Curtea Constituțională a R. a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din C..

Dreptul la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la C.

Curtea E. a D. O. a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul C.i E. a D. O. drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți. În cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Curtea EDO a arătat că art. 1 din Protocolul 1 la C. garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurarea nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.

Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de protocoalele sale adiționale într-un anumit cuantum atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de C. în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată în considerarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.

Curtea EDO a arătat în cauza Hasani c. Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv. C. a mai subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan).

Din jurisprudența C. trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). Or, în speță, situația este diferită deoarece dispozițiile referitoare la pensia de serviciu au fost abrogate. În acest context (cauza Kechko c. Ucrainei), Curtea a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat, acestea putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate înceta să le plătească. În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de „. este necesar un fundament legal

(normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de C. dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un „. în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

L. nr. 1., procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010. În E. de motive a L. nr. 1., s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în R. s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului L. nr. 1., în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12 %.

Prin D. nr. 871/2010, Curtea Constituțională a R. a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din C..

Pentru aceste motive, în baza art. 6 din OUG nr. 1., instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții L. E., F. ANA, P.

R., I. L., C. Z. M. prin S. C. M. D. ÎN R. ȘI ÎN R. și intervenientul B. I. solicitând casarea sentinței atacate cu trimitere spre judecare instanței competente; în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu a analizat motivele de nelegalitate dezvoltate în cererea introductiva, deoarece reclamanții nu au contestat doar cuantumul pensiei stabilite prin deciziile de recalculare, ci și faptul că li s-a încălcat statutul de cadre militare.

Cadrele militare sunt în serviciul națiunii și dobândesc grade militare, care pot fi pierdute numai în condițiile legii (degradarea militară). În măsura în care se va admite recalcularea pensiilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, conform art. 6 alin. (4) din H. nr. 735/2010 - astăzi abrogată - se va realiza o degradare a militarilor, cu încălcarea clară a dispozițiilor legale, astfel cum au arătat în acțiunea inițială. Degradarea militară se aplică numai în condițiile expres prevăzute de legea penală cadrelor militare în activitate, în rezervă sau în retragere condamnate la pedeapsă complementară prin hotărâre judecătorească.

De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama de discriminarea creată intre persoanele cu același statut, intre cadrele militare și personalul civil, cat

și de discriminarea creată între categorii asemănătoare cum ar fi magistrații.

Instanța nu s-a pronunțat asupra cererii subsidiare prin care au contestat modalitatea de calcul a pensiilor stabilite prin deciziile atacate.

În mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Într-adevăr reclamanții au primit în luna februarie a.c. pensia în cuantumul stabilit în decizia inițială de pensionare, plus diferența dintre pensia primită în luna decembrie și pensia primită în luna ianuarie. Cu toate acestea, instituțiile competente, nu au emis o nouă decizie care să prevadă acest lucru, ultima decizie emisă, și deci cea care își produce efectele juridice și în prezent, este decizia contestată.

Intimatul M. A. N. în nume propriu și pentru C. de P. S. a M. A. N. prin întâmpinare (f.15-21) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza veniturilor realizate.

În aplicarea acestui act normativ, M. A. N. a emis în luna decembrie

2010 deciziile contestate prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a stabilit în favoarea reclamanților și intervenientului pensia de asigurări sociale, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul L. nr. 164/2001.

Procesul de recalculare a pensielor s-a realizat în temeiul L. nr. 1., astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.

În analiza pe fond a prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:

În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53

- restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).

În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1.,

Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:

„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art.

1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din

31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fostjustificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și sărespecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.

1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva

Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și

Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucât rațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusivconsiderentele C. din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, instanța de recurs va înlătura criticile reclamanților și intervenientului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001.

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei recurenților.

Astfel, deși obiectul prezentei cauze îl constituie anularea deciziilor de recalculare emise în temeiul L. nr. 1., Curtea de A. constată că, urmare a modificărilor legislative aduse prin OUG nr. 1., recurenții nu au primit drepturi de pensie diminuate conform deciziei de recalculare decât în luna ianuarie

2011, drepturi care au fost restituite ulterior. Astfel, singurul efect pe care l-a avut L. nr. 1. cu privire la pensia militară de stat a fost de transformare a acesteia în pensie de asigurări sociale de stat, cuantumul pensiilor începând cu anul 2011 fiind stabilit prin deciziile de revizuire emise în temeiul OUG nr.

1.. Întrucât prin acest ultim act normativ au fost revizuite deciziile prevăzute de L. nr. 1. și nu deciziile de pensie emise în temeiul L. nr. 164/2001, Curtea de A. apreciază că L. nr. 1. a modificat sistemul pensiilor, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiei stabilit prin deciziile de revizuire (depuse în recurs).

În concret, Curtea de A. reține că reclamanta L. E. a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 4.439 lei brut, o pensie recalculată de

1.836 lei brut și o pensie revizuită de 3.380 lei brut, reclamanta F. Ana a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 3.810 lei brut, o pensie recalculată de 1.924 lei brut și o pensie revizuită de 3.141 lei brut, reclamantul P. R. a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 2.544 lei brut, o pensie recalculată de 2.015 lei brut și o pensie revizuită de 2.024 lei brut, reclamanta I. L. a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 3.034 lei brut, o pensie recalculată de 1.655 lei brut și o pensie revizuită de 2.421 lei brut, reclamanta C. Z. M. a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de

2.251 lei brut, o pensie recalculată de 2.051 lei brut și o pensie revizuită de

2.129 lei brut, iar intervenientul B. I. a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 2.445 lei brut, o pensie recalculată de 2.246 lei brut și o pensie revizuită de 2.275 lei brut, cuantumuri care sunt superioare față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în R., care este de

860 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamanților și intervenientului.

Drept urmare, reținând și că în cauză recurenții nu au invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază că în raport de probele administrate recurenții nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

Cu privire la pretinsa degradare militară, Curtea de apel constată înprimul rând că nu este precizată dispoziția legală a cărei încălcare o invocă prin acest motiv de recurs, pentru a se putea statua asupra modului de interpretare a legii incidente sub acest aspect. Dispozițiile legale incidente în cauza, respectiv L. nr. 1. nu face referire la pierderea gradului militar, astfel încât criticile formulate de către recurenți sub acest aspect sunt nefondate și nu sunt de natură să conducă la nelegalitatea deciziilor contestate.

Este real că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor erori, însă recurenții nu au arătat care sunt aceste erori, motiv pentru care în mod corect a fost respinsă cererea de anulare a deciziilor de recalculare

În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrative în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale.

Curtea constată neîntemeiată și critica cuprinsă în recurs vizând nemotivarea sentinței, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7

C.proc.civ., deoarece sentința atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, conform art. 261 alin.1 pct. 5 C.proc.civ., iar cum judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părți, este suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.

Față de cele reținute, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii, conform art. 304 pct. 9 sau 304^{1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.}

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanții L. E., F. ANA, P. R., I. L., C. Z. M., S. C. M. D., ÎN R. ȘI ÎN R. și intervenientul B. I. împotriva sentinței civile nr. 3887 din 22 septembrie 2011 a

T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012.

P. JUDECĂTORI

I.A-R. M. C. M. S.-C. B.

Cu opinie separată în sensul admiterii recursurilor reclamanților și intervenientului

G. C.

GREFIER

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud. fond: I P.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamanții: L. E., F. ANA, P. R., I. L., C. A. Z. M. și intervenientul BUTUNOI I. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor acestora garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie să subliniat în acest sens că reclamanții și intervenientul s -au

adresat instanței pentru proteguirea unui drept de securitate socială,

considerând că pensia lor militară de serviciu era un „., în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care aceștia aveau speranța legitimă de a -l primi

lunar în cuantumul stabilit potrivit următoarelor decizii:

- nr.0112937/(...), pentru reclamanta L. E., în baza L. nr.164/2001, pentru o vechime efe ctivă ca militar de 30 de ani și un s tagiu total de cotizare

de 37 de ani, 11 luni și 15 zile;

- nr.094013/(...), pentru reclamanta F. Ana, în baza O. nr.7/1998, pentru o vechime efe ctivă ca militar de 26 de ani și un stagi u total de cotizare de 40 de ani;

- nr.095038/(...), pentru reclamantul P. R., în baza O. nr.7/1998, pentru o vechime efectivă ca militar de 23 de ani, 4 luni și 22 de zile și un stagiu

total de cotizare de 32 de ani, 1 lună și 21 zile, din care stagiu în condiții

deosebite, 19 ani, 7 luni și 25 de zile;

- nr.0115154/(...), pentru reclamantul I. L., în baza L. nr.164/2001, pentru o vechime efe ctivă ca militar de 24 de ani și un stagi u total de cotizare de 37 de ani;

- nr.064820/(...), pentru reclamanta C. A. Z. M. în baza L. nr.164/2001, pentru o vechime ef ectivă ca militar de 21 de a ni, 8 lu ni și 16 zile și un

stagiu total de cotizare de 34 de ani, 1 lună și 6 zile, din care stagiu în condiții

deosebite, 21 ani, 2 luni și 16 de zile

- nr.0103373/(...), pentru intervenientul Butunoi I., în baza O.nr.7/1998, pentru o vechime efectivă ca militar de 27 de ani și un stagiu total de cotizare de 33 de ani.

În cauză reclamanții și intervenientul invocă aspecte ce țin de ingerința

S. în dreptul lor la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția lor certă și, de aici, principalul lor

motiv de nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în

urma recalculării es te, în primul rând, c ă drep tul lor l a pen s ie mil itar ă er a un

"drep t c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-au avut, și care trebui a să fie, în consecin ță, plătit acestora, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.164/2001.

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni

nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi

analiza în cele ce u rmează situația ace stor particulari, pen tru a înțelege și a

aprecia dacă, în ur ma modificării legis lației pensiilor, în a nul 2010, aceștia

erau sau nu îndreptățiți să se bucure în continuare de bunul lor.

Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale."; Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și desecuritate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndepliniriicondițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamanților și a intervenientului asupra dreptului lor la

pensie militară ca fiind un drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al

S. a măsurii de recalculare a acestor pensii - de fapt, astfel cum voi argumentaîn cele ce urmează, de eliminare a pensiilor de serviciu și de schimbare totală a statutului lor, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care aceștia nu l-au solicitat - trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care,

realitățile istorice privind protecția socială în țara noastră le -au creat acestor

particulari convingerea fermă că pot ren unța liniștiți la un lo c de muncă sigur

și bine plătit, la un anumit statut, la o vârstă care era departe de vârsta

standard de pension are, ș i că se pot baz a pe o pensie milita ră într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902 , toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care

aceste reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și

unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și-au

ex ercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titlurilor

ce posedă cei în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor

anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții t ranzitorii privind p ăstrarea drepturilo r de pensie

câștigate le regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, L. p entru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce prive ște pensiunile lor

de bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în a plicare a legii de

față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor

S. de S., c are or icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil itare per manen te , prevedea că:

"Pierd dreptul la p ensie și la ajutor s ocial ac ele persoan e care, pînă la 23

august 1944, au desfășurat o activ itate antidemocratică, reacționară,

potrivnică intereselor poporului, acei care au militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile d e asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi an ulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzareainvalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale

de stat și de asist ență socială, "P.le și ajutoarele soci ale stabilite pînă

la data prezentei legi, se mențin în continuare, atî t timp cît sînt

îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cuprind ea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P.le stabilite pînă la data

prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt

îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..

L. nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa

rec alcul are a pens iilo r mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în vigoare a acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prevedea

c ă: "în cazul în care cuantumul pensiei obținut conform lit.a) este mai

mic decât cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în

plată";.

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite

conf or m leg isl aț ie i an ter io are, îns ă, conf or m art.180 alin.7 , "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel

stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul

avantajos";.

D in an al iz are a ac es tor d ispoz iț ii leg ale, rezul tă c ă re cl amanț ii ș i

in terven ien tul, de al tf el toț i pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atele c are s ă le

f or meze conv ingere a f er mă c ă drep tur ile lor de pensie, od ată s tab il ite pr in tr -o

dec iz ie def in itiv ă, er au c âș tig ate, pu tân d f i cel mul t rec alc ul ate pe al te b aze,

index ate, major ate, f ăr ă a f i îns ă af ectat cu an tu mul pens ie i af l ate în pl ată, as tf el încât, mai mul t, nu ave au n ic iun ele men t c are s ă le insp ire un sen time n t d e incertitudine privind plata pe viitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat î n R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a

dispozițiilor unui act normativ de re formare a pensiilor, cu atât mai multcu cât, L. nr.1. s-a vr u t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, recl amanț ii ș i in terve n ien tul au avu t în vedere, to t d in

pr iv it d in perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite

pensiile militarilor, prin reglementări speciale, încă din anul 1889.

Astfel, conform art. 1 și 2 din L. pentr u pensiuni militar e din 1 iulie

1889, cu mod if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilaț ii lor și

funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul l a o pensiune de retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei,

reprezenta, în raport cu această vec hime, un anumit procent din solda de mijloc a gradului avut în momentul retragerii, respective din

"mijlocia soldei gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";.

M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , potrivit art.22 din această lege,

această lege s -a p us în aplicare do ar de la 1 iulie a anului următor, asigurând astfel tr an z iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul.

Potrivit L. generale de pensiuni din (... ), cu modificările din 1904 și

1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il,

mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a modul de c alcul g eneral al pensiei stabilit de art.1,

erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și

asimilații lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții

speciale de vechi me și de calcul al pensiei, baza de calcul a acesteia constituind-o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

Dispoziții similare, d e excepție în ceea ce îi privește pe militari , regăsim și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea

dispozițiilor acest ei legi "salariații supuși legii gener ale de pensiuni";,

deci și militarii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), art.6 di n acest act norma tiv prevăzând că

nu intră în asigu rarea obligatorie salariații supuși l egii generale de pensiuni.

Mai mult, în anul 1 959, în timp ce leg ea generală a pens iilor era D. nr.292/1959, a ap ăru t o nouă reglementare specială privind pensiile ce se

acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în

art.1 și art.2 lit.a) că of ițer ii ș i subof ițer ii, dup ă trecere a l or în rezervă s au

d irec t în re tr agere, au drep tul l a pens ie î n cond iț iile aces tu i ac t nor mativ, iar în art.5, că fondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asigură de stat.

Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea în raport cu vechimea, într-un anum it procent din d reptul de soldă

corespunzător ultimului grad avut în activitate.

În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privindpensiile militare de stat, în baz a c ăru ia pensiile cadrelor militare

permanente se cal culau în raport cu media retribuțiilo r tarifare din 5 ani de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii

10 ani premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua

în calcul solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrele permanente.

Ul ter ior, o nou ă leg e spec ial ă pr iv ind pens iile mil itare de s tat a f ost

adop tată în anul 20 01, respec tiv L. nr.164/2001, ulterior schimb ăr ii c adrulu inormativ general al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..

Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptulla pensia de serviciu, prevedea, în art.1, că: "dreptul la pensii și

asigurări sociale pentru cadrele militare este garantat de stat și se

exercită în condițiile prezentei legi";, iar în art.2, c ă: " S.ul pensiilor militare

de s tat ș i as igur ăr il or soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale , ord in ii publ ice ș i

s igur anțe i n aț ion ale acoperă riscurile activității m ilitare, precum și pierderile de venituri d ator ate inv al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i dec esulu i";.

Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata

pens iilor mil itare de s tat ș i a al tor drep tu r i de as igur ăr i soc ial e se as igur ă de la bugetul de stat prin bugetele M..N., M., S.R.I..

Potrivit art.21 din a ceastă lege, b az a d e c alcul f olosită pen tru s tab il ire a pensiei militare de stat este solda lun ară brută avută în ultima lună de

activitate, care inc lude solda de grad corespunzătoare l a data trece rii în

rezervă.

În al treilea rând, recurenț ii au avu t î n vedere , în formarea convingerii

lor c ă pens ia de s erv ic iu es te un dre p t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.735/2010, cât și la data emiterii deciziilor administrative de „. a pensiei emise în perioada 20 -(...), atât O.

nr.7/1998, cât și L. nr.164/2001 erau în vigoare, ultima fiind abrogată

abia după jumăta te de an de la d ata intrării în vi goare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Practic, neabrogând prin L. nr.1., L. privind pensiile militare, chiar

legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un drept câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar militar, cons ider ând c ă, în aces t

f el, măsur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o r educere pr in rec alcul are a cu an t umului

pens ie i, de ter min ată de in teresul publ ic , ș i nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i

irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i ac es tor a, în sensul el imin ăr ii pens iilor militare.

În acest context, r ecurenții au sufe rit o ingerință e sențială în drepturile lor, prin următoarele decizii, emise în temeiul legii nr.1.:

- nr.83473/(...), pentru reclamanta L. E.

- nr.48485/(...), pentru reclamanta F. A.

- nr.48522/(...), pentru reclamantul P. R.

- nr.97553/(...), pentru reclamantul I. L.

- nr.10302/(...), pentru reclamanta C. A. Z. M.

- nr.58620/(...), pentru intervenientul Butunoi I.,nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei lor, ci, mai ales prin

pierderea calității, a statutului de pensionar militar, ce le fusese recunoscut prin deciziile de pensie emise în temeiul L. nr.164/2001 și a O. nr.7/1998, cu atât mai mult cu cât aceste acte normative mai erau în vigoare.

Se constată în acest sens faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că prin dispozițiile L. nr.1., nu au fost abrogate O. nr.7/1998 și L. nr.164/2001, recurenții, în mod justificat, se prevalează de statutul lor de pensionari militari, pe care-l aveau nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei lor, în luna decembrie 2010.

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fieprin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într- un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelorde acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ceprevede că: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuiedeterminate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,

completării sau ab rogării lor implicit e es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri d eosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei re glementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă, în speț ă, nu ne pu te m af la în prezen ț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile

de perso ane c are benef ic iaz ă de pensii în temeiul unor legi speciale, acte

nor mative pr in tre c ar e se af lă L. nr.164/ 2001 ș i O. nr.7/199 8.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea

EDO a reținut că nu ne aflam în situația pre zentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-d ecembrie 2010 sala riul reclamanților er a cel stabilit prin

această lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația

în speță, în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pens i ilor militare cu un

anumit procent, ci a anulat practic dispozițiile legilor ce reglementau pensiile

militare, legi în vigoare, eliminând dreptul reclamanților și intervenientului la

pensie militară, la statutul de pensionar militar, cu toate drepturile af erente.

În speță, decizia contestate au fost emise în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1

lit.a), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter speci al, cuvenite sau a flate în plată ";, secalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art. 3 din L. nr. 1., legiuitorul precizează că aceste

pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu

caracter special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primează în cauză sublinierea unor aspecte particulare ale pensiilor de serviciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară

neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s- ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

Aces te aspec te spec if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recurenț ilor, sun t ur măto arele :

I. deciziile de recalculare a pensiei de serviciu a reclamanților și

intervenientului au fost emise de cătr e M. A. N. - D. financiar-contabilă, înperioada 20-(...), în temeiul H. nr.735/2010, după suspendarea ex ecutării

acestei hotărâri de guvern prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - și anularea unor

dispoziții esențiale ale acestei hotărâri, prin sentința civilă nr.443/(...) a

C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea L. nr.1., constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul recurenților la un "., prin actul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern,

chiar o problemă a aprecierii dacă ingerința, la data emiteri i actului, "era

prevăzută de lege";, respectiv de un act normativ în vigoar e, care să -și poată produce efectele, întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doardispozițiile L. nr.1., fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.

Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de L. nr.1.- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și G., adoptând însă O. nr.1. cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul recurenților la pensia militară, cu siguranță atitudinea S., care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis, trebui a analizată și din

perspectiva necesității ingerinței pentru proteguirea unor interese publice.

II. Pensia militară a recurenților nu cuprindea o parte contributivă

și una necontribut ivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare

nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., practic militarilor recunoscându-li-

se, ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o recunoaștere adusă

acestora pentru serviciile puse în slujba țării, a devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.

Astfel, potrivit art.5 alin.2 din legea nr.164/2001, fondurile necesare

pentru plata pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele M.,

M., S..

III. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,

pensia militară, n u au fost decât î n ulti mă instanță de natură fizică,

pentru bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de militar,

precum și cele de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară stabilirea pensiei de serviciu în favoarea reclamanților și intervenientului au

fost: riscurile activității de militar, cu toate privațiunile, interdicțiile și

incompatibilitățile acestei profesii, p recum și pierderi le de venituri ca

urmare a trecerii acestora în rezervă la vârste când aceștia se aflau încă în

cursul vieții active , și la care, practi c, pentru a prest a o altă activitate

lucrativă, ar fi trebuit să urmeze noi forme de pregătire profesională, să

depună noi eforturi pentru obținerea u nor alte locuri de muncă, care să le asigure cele necesare traiului lor și a familiei.

IV. În cauză ingerința în dreptul recurenților la pensie este una esențială, întrucât, pe lângă faptul că a afectat, direct, dreptul la pensie

al acestoraa, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „. al l or,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând u n drept de protecți e socială complex , ce constituia unsubstitut a dreptului la muncă/salariu, acordat de către S. român.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei

militare a recurenților.

Prin sentința civilă nr.338/(...) a C. d e A. C. -Secția co mercială, de

contencios admini strativ și fiscal -, s-a dispus suspenda rea ex ecutării H. nr.735/(...), până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei.

S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.

Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.

În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H. nr.735/2010, în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H. nr.735/2010 a intrat în vigoare la data de

29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.

Prin R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, oprotecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autorităț ile administrative

acționează în numeroase domen ii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta

drepturile, libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că ex ecutarea imediată ș i integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în

anumite condiții, ca uza un prejudiciu ir eparabil și pe care e chitatea îl impune

ca fiind de evitat în măsura posibilului.

R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că

asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului

administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când

există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se

pronunță suspenda rea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași arti col , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai mult, la data de (...), prin sentința civilă nr.443 a C. de A. C.-

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus

anularea dispozițiilor art.2 alin.2, 3, 4, 6 și 7, art.6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H. nr.735/(...).

Pentru a pronunț a această hotărâr e, jurisdicția de contencios

administrativ a reținut, în esență, următoarele:

L. nr.1. precizea ză în art.4 alin. 1 "că recalculare a pensiilor

prevăzute la art.1 se realizează de că tre instituțiile în e vidența cărora se

află persoanele b e neficiare….";, în a rt.5 alin.4 că: "în cazul pensiilor

prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie st agiu de cotizare

pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la

determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul med iu brut

pe economie din perioada respectivă";.

Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că prin

hotărârea de guvern atacată se adaugă la lege, întrucât L. nr.1. nu conține

nicio dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanților obligaț ia de

depunere a cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calculul cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în care nu pot fi dovedite veniturile de na tură salarială, nu

și în ipoteza prevăzută de hotărârea de guvern și anume "în cazul în care nu au fost depuse documentele doveditoare în termenul de recalculare

prevăzut de lege";.

S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din C., hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.

S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.

În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:

"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și 11 din C. impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise șiprevizibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din (...)).

Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din

(...)).";

Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.

S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării.

Potrivit art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătoreștidefinitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, întemeiul art. 15 alin.4 din L. nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În consecință, la d ata de 20/(...), data emiterii deciziilor de

recalculare a pens iilor militare, inge rința în drepturile recurenților s -a

produs în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese

suspendată, cu ef ecte erga omnes, și care era anu lată, în ceea ce

privește dispoziții esențiale ale sale, de către instanța de contencios

administrativ, prin hotărâre definitivă.

Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că

pensionarii militari, categorie din care face parte și recurentul, au fost obligați,

prin H. nr.735/2010 să depună, într -un interval de timp insuficient, eforturiconsiderabile pentru a procura documentele doveditoare privind veniturile

lunare obținute în tr-o perioadă de timp îndelungată , deși dispozițiile L. nr.1. prevedeau că recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile înevidența cărora se află persoanele beneficiare, precum și sancționarea acestora cu stabilirea pensiei în raport cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza

în care nu depun do cumentele doveditoare în termenul de re calculare prevăzut de lege, conduc implicit la nelegalitatea deciziei administrative individuale contestate în prezentul litigiu.

Astfel, ignorând aceste mă suri dispuse de către instanțele

judecătorești în ceea ce privește efec tele actului administrativ normativ,

S. a afectat un drept se securitate socială al reclamanților și

intervenientului, fără a avea practic un temei legal, c unoscând că nu a avut posibilitatea, până la data de 20/(...), de a lua măsuri de recalculare

legală a pensiei particularilor în raport cu veniturile reale obținute de

către aceștia în perioada vieții active și că, deși L. nr.119 era în vigoare,

nu ex ista la acea dată posibilitatea aplicării acesteia, în sensul recalculării

pensiei, fără o v ătămare gravă a intereselor pensi onarilor, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un calcul real, onest și echitabil.

Trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de

previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul

recurenților la pensie militară, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010^{, adoptate cu doar câteva luni înainte}

de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după

adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 20 10, măsurile pre v ăzute de L.

cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare lareîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de

stat și pensiilor de s erviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi

afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare, reclamanții și intervenientul nu aveau niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele obținute în perioada de 20-30 de ani cât aceștia au avut calitatea de militar, deci nu li se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, ei muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor lor de pensie.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că S., după n umai o lună

de la data emiterii acestei decizii, re cunoaște, în pream bulul O. nr.1., că în termenul stabilit de L. nr.1., "n u au fost identific ate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un

impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor

acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să

dovedească veni turile obținute, în funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";.

De altfel, în toate deciziile contestate în cauză se menționează că:

„începând cu data de (...) vi s -a recalculat pensia pe baza salariului mediu

brut pe economie";.

Toate aceste aspec te erau și trebuiau să fie cunoscute S . și în luna

decembrie 2010, cu atât mai mult cu cât instanțele judecătorești,

constatând aceste neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin acte normative nelegale, să se ajungă la ingerințe de esență în drepturile

recurenților.

În consecință, S. avea obligația, pe de parte, să înlăture situația

nelegală și discrimi natorie constatată, iar, pe de altă par te, să se abțină a aduce atingere drepturilor particularilor în temeiul disp ozițiilor analizate anterior.

Cu toate acestea, S. a emis actul administrativ individual contestat

în cauză, afectând în mod substanțial un drept de securitate socială al

reclamanților și intervenientului, sancționându -i practic pe aceștia pentru

neîndeplinirea unei obligații în privin ța căreia nu li se poate reține vreo

culpă, cu atât mai mult cu cât, după numai o lună, G. r ecunoaște că nici

instituțiilor statului nu le era posibilă procurarea docum entelor necesare

recalculării legale a pe nsiei acestora în termenul stabilit prin H.nr.735/2010.

Mai trebuie subliniat că , prin decizia nr.38/(...), Înalta Curte de

Casație și Justiție a respins recursurile declarate de Guv ernul României și

M. A. și I. și a me nținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C.- Secția

comercială, de co ntencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus

suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...), reținând următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";

"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a L. nr.1., se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile L. nr.1. nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.

Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H. nr.735/(...) obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată.";

"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";

"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H. nr.735 din (...) creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.

În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";

„De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „., ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din

Primul Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al uneipersoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.

Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";

În ceea ce privește sentința de anulare a dispozițiilor H. nr.735/2010, respectiv sentința civi lă nr.443/(...) a C. de A. C.-Secția

comercială, de contenci os administrativ și fiscal , aceasta a rămas

irevocabilă, prin de cizia nr.5364/(...) a Î. C. de C. și Justi ție, respingându-se ca fiind lipsite de interes recursurile declarate de Guvernul României și de către Ministerul Administrației și Internelor.

III. Motivații privind specificului riscurilor sociale acoperite prin

pensia militară de care beneficiau recurenții.

Pensia militară a fost stabilită de către legiuitor, atât în

considerarea riscurilor specifice activității de militar, cât și a

interdicțiilor ș i incompatibilităților care au afectat drepturile

reclamanților și intervenientului în perioada de actvitate.

Astfel, potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în

Parlamentul României, precum și în funcția de P. al R.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

C. militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile militare, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilir ii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea

Constituțională de-a lungul anilor, ace asta apreciind că drepturile stabilite

prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar

compensații parțiale ale inconvenientelor c e rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr. 20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în ace st sens că, tot Curt ea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu

contravin dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru

deputați și senatori, ci și pentru alt e categorii socioprofesionale, cum sunt

magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate

aceste cazuri, nu este contrară prev ederilor art.16 din C. și se justifică

prin specificitatea activității acestei categorii socioprofesionale.";

IV. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în

mod indirect, și/. mai ales, unui alt „. al recurenților, respectiv dreptul

la muncă, ce include și d reptul la soldă, precum și cu privire la

calificarea pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un „. de

remunerație";:

Dreptul reclamanților și intervenientului la pensie militară, în temeiul L. nr.164/2001, respectiv a O. nr.7/1998, respectiv la pensie

calculată potrivit acestor legi atât la momentul cererii de pensionare,

cât și, ulterior, prin actualizare, precum și celelalte drepturi de

protecție socială reglementate de aceste lege au fost tocmai cauza care i-au determinat pe aceștia să renunț e la dreptul lor la muncă, la vârste

la care aceștia s e aflau în deplin ătatea capacității lor biologice de

muncă.

Astfel, recurenții au fost înscriși la pensie militară, după cum

urmează:

- reclamanta L. E., în anul 2006, când aceasta avea doar vârsta de

51 de ani;

- reclamanta F. Ana, în anul 2003, când aceasta avea doar vârsta de

50 de ani;

- reclamantul P. R., în anul 2001, când acesta avea doar vârsta de

44 de ani;

- reclamantul I. L., în anul 2007, când acesta avea doar vârsta de

43 de ani;

- reclamanta C. A. Z. M., în anul 1996, când aceasta avea doar vârsta de 49 de ani^,

- intervenientul Butunoi I., în anul 2003, când acesta avea doarvârsta de 47 de ani^,

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, aceștia puteau fi pensionați pentru limită de vârstă, în condițiile art.12 din L. nr.164/2001, la vârsta de 55 de ani, după cum urmează:

- reclamanta L. E., fiind născută la data de (...) abia după 3 ani de la data la care a fost înscrisă la pensie militară, respectiv în anul 2009;

- reclamanta F. Ana, fiind născută la data de (...), abia după 4 ani, înanul 2007;

- reclamantul P. R., fiind născut la data de (...) abia după 10 ani, în anul

2011;

2018;

- reclamantul I. L., fiind născut la data de (...) abia după 11 ani, în anul

- reclamanta C. A. Z. M., fiind născută la data de (...) abia după 6 ani, în anul 2002;

- intervenientul Butunoi I., fiind născut la data de (...) abia după 7 ani, în anul 2011;

Mai mult, art.26 alin.1 și 2 din L. nr.164/2001, prevedea căpersoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fiîncadrate și în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salarialecorespunzătoare funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul devechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării.

Persoanele prevăzute mai sus puteau cumula pensia cu veniturilerealizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.

Prin urmare, recurenții aveau, potrivit legislației în domeniu,speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin plata pensiei militare și, eventual, cumularea acesteia cu salariul obținut în alte domenii de activitate, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-șicontinue cariera militară, asigurând pentru ei și familia lor un nivel detrai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinândopțiunea lor pentru înscrierea la pensie.

Practic, pentru mu nca prestată în ca litate de militar, r ecurenților li s-au recunoscut, o serie de drep turi cu caracter de remunerație,

printre care plata soldei și a altor drepturi, în timpul activității propriu -

zise, dar și plata pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de

serviciu. A. drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca

angajator, prin diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel

cum acestea au fo st reglementate, a vând în vedere fap tul că, la fel ca și

salariul, și p ensi a de serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul

raportului de muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal

Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate

formele de pensie ocupațională cons ti tuie un element de remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a D. 9. a C.din (...), de modificare a D. 8. priv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de

tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adru l regimurilor profesionale de securitate

soc ial ă, as tf el cu m re zul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mun itar.

În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an he t Alge meen burge rl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în cauza C-351/00, P ir kko N ie mi, u n s is te m de p ens ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în

do men iul de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, î n cond iț iile în c are

sistemul de pensii se referă la o anumită categorie de lucrători,

prestațiile se plătesc în baza relației acestora de munc ă cu angajatorul

public, în cadrul u nui sistem ce face parte din sistemul general prevăzut

de lege, iar prestațiile depind în mod direct de vechimea în muncă

realizată și sunt calculate pe baza ultimului salariu al funcționaru lui.

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a

P. E. și a C. din (...) , as tf el cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mun itar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc adr are în munc ă ș i de munc ă, d ar cons ider

c ă trebu ie reț inu tă calificarea, garan țiile și implicit, r ecunoașterea ca

drept sui generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe

care Curtea de Justiție a C. E. o acordă drepturi lor beneficiarilor unor

asemenea forme de prestații de securitate socială , asimilându -le

noțiunii de remunerație, apreciindu -le ca fiind plătite în baza relației de

muncă al acestor lucrători cu ang ajatorul public , drepturile de pensie având ca temei dispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i juridice.

De altfel, prin E. de motive a L. nr.14/2008, de aprobare a de urgenta a

G. nr. 7. pentru modificarea si completarea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea L. nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au reț inu t ur măto arel e: „ Prin dobândirea calității de stat

membru al Uniunii E., R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007,

obligația de a transpune aquis -ul comunitar, implicit de a asigura

respec tare a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de ș anse în tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul

schemelor ocupaționale de securitate socială, inclusiv în ceea ce privește sistemul pensiilor militare de stat, reglementat prin L. nr.164/2001.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ urm are a consultărilor bilaterale,

desfășurate între experții C. E. și reprezentanții ins tituțiilor române

care se încadrează în sistemele de pensii ocupaționale, a rezul tat

caracterul imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M.

Muncii, Familiei și Egalității de Ș. a promovat proiectul Ordonanței de

urgență a G. privi nd egalitatea de t ratament între bă rbați și femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială. Acesta transpune

dispozițiile D. 8. privind aplicarea principiului egalității de tratament

între bărbați și fe mei în cadrul regi murilor profesiona le de securitate

socială, astfel cum a fost modificată prin D. 9..";

De al tf el, ș i Cur te a E . a D. O., prin hot ărârea pronunțată la data de

(...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o contestație

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acest ei obligații nu face

uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de

dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la

L. cu cele reținute d e Curtea E. a D. O. î n cauza anterior me nționată, dar și în

C. F. M. ș i A. G. S. co n tr a R., rezultă că dr eptul la pensie de se rviciu era datorat

recurenților în temeiul raporturilor lor de serviciu, în calitatea acestora de militari, potr iv it d isp oz iț iilor O. nr.7/1998 ș i a L. nr.164/2001, cu atât mai mult

cu cât, aceste acte normative mai erau în vigoare și la data emiterii deciziei administrative de recalculare.

As tf el, oblig aț ia S. tr ebu ia îndepl in ită as tf el cu m a f ost as u mată ^{, respectiv}

ca un ". de re muner aț ie";, iar ace as tă ob l ig aț ie nu po ate f i co ns ider ată c a f iind

execu tată, po tr iv it pr inc ip iilor gener ale al e drep tulu i c iv il, dec ât pr in îndepl in ire a întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în t emeiul L. nr.1., în}

temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, înperioada prestării muncii de către recurenți, până la atingerea vechimii înspecialitate necesară pentru a fi înscriși la pensie de serviciu.

Faptul că tot S. era cel care trebuia să plătească atât pensia de

serviciu, ca eleme nt de remunerație , în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigur ări sociale d e s tat, a permis pr actic, în speță,

confuziunea celor două drepturi și în final, înlo cuirea dreptului

recurenților cu un alt drept, nesolicit at de către aceștia și care nu poate

constitui o executare a obligației asumate.

Practic, la data înscrierii la pensie militară, menționată anterior , între

recurenți și S. , în calitate de angajator, a avut loc o convenție, un acord de

încetare a contractului de muncă , reclamanții și intervenientul renunțând la dreptul lor de a mai munci o perioadă de timp cuprinsă între 3 și 11 ani, astfel cum am menționat anterior, și de primi solda cuvenită, în schimbul obținerii, pe viitor, a pensiei de serviciu, iar S. român a fost de acord cu această încetare a raporturilor de serviciu, obligându-se să plătească acestora o pensie specială pentru tot restul vieții, stabilită în temeiul unor legi în vigoare. Recurenții și -au

onorat obligația asumată, renunțând la dreptul lor de a munci, în timp ce

statul, în anul 2010, consideră că nu se mai impune ex ecutarea obligației asumate prin acea convenție, dar nici nu mai poate/doreș te să -i repună pe

reclamanți și pe int ervenient în situația anterioară încheieri i acestui acord, ci

stabilește, de aceast ă dată, unilateral, c ă beneficiarilor de p ensie specială li se

cuvine o altă prestație, respe ctiv o pensie de asigurări sociale de stat.

Potrivit disp.art.8 din Codul munc ii, raporturile de muncă se

bazează pe princi piul consensualită ții și al bunei -cre dințe. În cauză,

reclamanții și intervenienții și -au executat cu bună -credință toate

obligațiile lor decurgând din raporturile de serviciu, mai ales cea

privind prestarea muncii, în condițiile grele menționate anterior, având

numeroase interdicții și incompatibilități. În con secință, S. are

obligația de a -și e xecuta, cu bună -credință, toate îndatori rile asumate

prin O. nr.7/1998 și L. nr.164/2001, deci să plătească recurenților

pensia militară, astfel cum a înțe les să o regleme nteze prin legea

organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere, principiile generale ce guvernează executarea oblig ațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimata-pârâtătrebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de ne executare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul

are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia

„creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se

datorește, c hiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurenților este, în speță, acela de a obține obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre

părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitoru l este ținut să pro cure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană

trebuie să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația

la care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, c ontractul valabil î ncheiat are

putere de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile milit are nici nu

puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în

vedere faptul că, potrivit art.7 din această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igur ăr i soc iale repr ez in tă venituri de înlocuire pentru

p ierdere a to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a ur mare a bătrân eții, invalidității

sau decesului"; , or i, pens ia mil itar ă de s tat a recurenț ilor nu po ate f i înc adr ată

în vreun a d in tre ace s te c ategor ii de pres taț ii, av ând în veder e r iscur ile soc iale limitativ prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia sp ecială a fost aco rdată acestora, p rioritar, nu

pentru a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru

acoperirea unor riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de militari.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G.

S. con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii republicat, S., în cadrul marjei sale de apreciere, avea posibilitatea, cu

respec tare a cond iț iil or leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege,

măs ur i de d imin u ar e a pens ie i de serv ic iu, pe per io ad a cr ize i econo mice, as tf el cum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L. nr.118/2010, dar nu

s ă el imin e, pr in L. n r .1., drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l în locu iasc ă, în f az a

execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în ac ele aș i c auze

amin tite an ter ior, atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au tor ităț ile nu po t refuza în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în raportul de serviciu al recurențil or, în timp ce dre ptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială,

consider că aceștia în niciun caz nu puteau fi lipsiți de dreptul la pensie

de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se

putea ajunge la a ceastă finalitate, prin dispozițiile unei legi organice,

dar din domeniul asigurărilor sociale.

Trebuie subliniat în acest context și faptul că, bazându-se pedispozițiile O.G- nr.7/1998 și a L. nr.164/2001, în condițiile lipsei totalede previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamanții

și intervenientul nu au fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză

și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor lor și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

De asemenea, perioada îndelungată în care aceștia au încasat lună de

lună pensia de servi ciu, a creat acestor a convingerea că se pot bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

Astfel, reclamanții și intervenientul sunt puși în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu li se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care aceștia au acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionari.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de

1 iulie 2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204 /2006, dup ă d ata

l a c are recurenț ii au dob ând it drep tul l a p ens ie de serv ic iu.

În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fi prevăzut că aceste drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acestora, desigur că aceștia și-ar fi luatdin timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare și, probabil, cu siguranță, nu ar fi renunțat în această situație la dreptul lor la muncă până la vârsta limită stabilită de lege.

Mai trebuie menționată în speță, situația specifică a reclamanților: F.

Ana, P. R. și a intervenientului Butunoi I., care au fost pensionați în

temeiul dispozițiilor O. nr.7/1998, în cadrul altor m ăsuri statale de reducere a cheltuielilor bugetare, în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea M. A. N..

Prin urmare, dreptul la remunerație al persoanelor disponibilizate dincadrul M. și pensionate în temeiul dispozițiilor O. nr.7/1998, în scopul reduceriiefectivelor militare, este astfel a doua oară supus unor limitări din rațiuni de politică statală având ca scop reducerea cheltuielilor publice..

În cazul acestor recurenți, desființarea funcțiilor militare deținute, la o vârstă la care acesta se aflau în deplinătatea capacității lor biologice de muncă, a dat naștere unui drept complex la protecție socială din partea statului, ce cuprindea, printre altele, dreptul la pensie militară, precum și dreptul prevăzut în art.24 din O. nr.7/1998, de a putea cumula această pensie cu salariul obținut în cazul în care își continuă activitatea ca angajat sau cu veniturile suplimentare realizate prin activități în scop lucrativ.

Conform dispozițiilor art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 281/M49/1998, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

Ordonanței G. nr. 7/1998 , „în aplicarea prevederilor art. 12 din Ordonanța G.nr. 7/1998, unitățile militare vor lua următoarele măsuri: … c) înscriu în

carnetul de muncă al persoanei căreia i s -a desfăcut contractul individual de

muncă mențiunea „Beneficiar de dre pturi, conform Or donanței G. nr.

7/1998";.

Coroborând aceste prevederi legale cu cele ale art. 1 din O. nr. 7/1998, care statuează că: „Personalul militar și salariații civili din cadrul unităților militare, care se disponibilizează beneficiază de măsurile de protecție socială

prevăzute în prezenta o rdonanță, ca urmare a programului de restructurare aarmatei";, consider că dreptul recurenților la pensie militară și, mai mult, de a

cumula această pensie cu salariul, reprezenta un veritabil drept de protecție

socială, un drept complex acordat acestora de către S. român.

De altfel, urmărind evoluția istorică a legislației pensiilor militare din

țara noastră, în situația ofițerilor și subofițerilor care prisoseau nevoilor de încadrare ale armatei, conform L. generale de pensii nr.446/1943, a D.-lege nr.186/1945 și a D. -lege nr. 4., aceș tia erau trecuți în cadrul disponibil, primind timp de 6 luni-1 an solda integrală, după care erau trecuți în rezervă, acordându-se acest ora drept la pensie dacă aveau cel pu țin 10 ani vechime calculabili pentru pensie, iar cuantumul pensiei se calcula în raport cu solda

corespunzătoare gradului militar imediat superior.

Trebuie să mai remarcăm că parte dintre „beneficiarii de drepturi

conform O. nr. 7/1 998";, după ce, în marea majoritate a cazurilor au făcut eforturi deosebite de a urma alte forme de pregătire profesională și au dat concursuri pentru obținerea altor locuri de muncă, au fost puși, la finele

anului 2009, conform dispozițiilor L. nr.329/2009, în situația de a opta între

suspendarea plății pensiei militare și înc etarea de drept a contractelor de

muncă in cadrul autorităților si instituțiilor publice centrale si locale, precum

și in cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale si

societăților comerciale la care capitalul social este dețin ut integral saumajoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială.

Aceștia au optat pe ntru menținerea dr eptului la pensie militară, le -a

încetat de drept contractul de muncă în cadrul unităților menționate anterior,

pentru ca, după mai puțin de un an, să le fie eliminat și dreptul la pensie

militară, suferind astfel trei însemnate ingerințe în dreptul lor la muncă și

remunerație, toate pentru rațiuni de reducere a cheltuielilor publice.

Apreciez că toate aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurenților.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a

drepturilor recurenților garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C.

pentru apărarea drepturilor omului ș i libertăților fundamentale,

pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică aredreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul laun nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o.

Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.

„ Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate înconcordanță cu Decl arația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționalecompetente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a

reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci câ nd legislația națională îi recunoaște unei persoane un

drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul

adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W.împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este

important să se ia î n considerare dacă dreptul reclamantul ui de a primi pensie

în cauză a fost încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în

dreptul recurenților.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie

subliniat faptul că, acesta, în loc să se abțină de la atingeri aduse drepturilor acestor particulari, în condițiile în care prin sentințele civile nr.338/(...) și nr.443/(...) ale C. de A. C., cu efecte erga omnes, insta nțele de contencios

administrativ au di spus măsuri tocma i în scopul preveni rii unor pagube

iminente, a emis totuși în perioada 20 -(...), în temeiul H. nr.735/2010, actele administrative individuale de recalculare a pensiei acestora.

S. a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...), după pronunțarea de către Î. Curtea de C. și Justiție a deciziei nr.38/(...), ce a menținut sent ința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -

Secția comercială , de contencios ad ministrativ și fisc al -, prin care s-a

dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...) .

Astfel, la data de (...), după o lună de la emiterea deciziilor de recalculare, S. a considerat necesar, prin O. nr.1., constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și

"ex igențele subliniate de puterea judecătorească";, să stabilească o nouă metodologie de stabilire a pensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform L. nr.164/2001, până la revizuirea preconizată.

Însă, chiar și la această dată, S. a l uat doar măsuri t emporare și

parțiale de înlătu rare a situației nelegale create, în sensul că nu a revocat

actele administrative individuale nel egale, cu repunere a recurenților în

situația anterioară emiterii acestora, ci a menținut în plată doar fostulcuantum al pensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.

Trebuie avut în ve dere și contextul în care au fost emise deciziile

contestate în cauză, în care, astfel cum a m menționat ante rior, O. nr.7/1998 și

L. nr.164/2001 mai erau în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, această lege fiind dejapublicată în M.Of. nr.852 din (...), la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de (...), L. nr.164/2001.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actelor contestate în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși L. nr.164/2001 era în vigoare, deciziile emise în perioada 20-(...), nu reduc doar cuantumul pensiei reclamanților și intervenienților, ci îi lipsesc pe aceștia de alte importante garanții prevăzute de L. pensiilor militare, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei lor în raport cu veniturile unui militar în activitate.

Mai consider că ingerința S. trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la sfârșitul lunii decembrie 2010, când, după mai mult de 5 luni de la intrarea în vigoare a H. nr.735/2010 de aplicare a prevederilor L. nr.1., în care recurenții au trăit cu nesiguranța recalculării pensiei lor, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care le era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, le crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestora le era imposibil să procure documentele necesare recalculării, au primit decizii ce într-adevăr le-au confirmat faptul că dreptul lor va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie militară, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului său, după cum urmează:

- reclamantei L. E., de la suma de 4439 lei, la cea de 1836 lei;

- reclamantei F. Ana, de la suma de 3810 lei, la cea de 1924 lei;

- reclamantului P. R., de la suma de 2544 lei, la cea de 2015 lei;

- reclamantului I. L., de la suma de 3034 lei, la cea de 1655 lei;

- reclamantei C. A. Z. M., de la suma de 2251 lei, la cea de 2051 lei;

- intervenientului Butunoi I., de la suma de 2445 lei, la cea de 2246 lei,fiindu-le returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O. nr.1..

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că recurenții, în loc să se bucure liniștiți de drepturile lor, au fost puși în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.

Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., aceștia au fost doar în mod aparent "despăgubiți"; și numai cu titlu provizoriu, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamanții și intervenientul au trăit în continuare cu temerea că aceste sume le vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unor acte cu adevărat reparatorii, de revocare a actelor administrative nelegale emise în luna decembrie 2010 și a emiterii unor noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul lor la pensia ce li se cuvenea.

Între timp, pe lângă această măsură de menținere provizorie în plată a vechiului cuantum al pensiei de serviciu, din deciziile de revizuire a pensiei

recurenților, emise în anul 2011, după aproximativ un an, depuse la dosar înrecurs, se constată o creștere a pensiei „recalculate"; a acestora, dar în condițiile în care, a fost eliminat dreptul lor la pensie militară și a rezultat oricum o reducere a pensiei acestora, față de cea obținută în decembrie 2010.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în

funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare

și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -

sociale care urmează să fie reglement ate, a istoricului l egis lației din acel

domeniu, precum și a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor

interne și ale armo nizării legislați ei naționale cu legislația comunitară și cu

tratatele internaționale la care R. este p arte, precum și cu j urisprudența C. E. a D. O..

Consider că, mai ales în situația pensiilor militarilor, categorie din care

fac parte recurenții , dacă în cadrul a ctivităț ii de docum entare și analiză

științifică, în cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în

cazul adoptării unor legi ce tind la refor mări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie, prin luarea în considerare a tuturor documentelor

doveditoare ale soldelor obținute de pensionar în perioada de activitate, s -ar fi

putut cu ușurință afla atât durata și dificultățile unui asemenea proces, cât și

cuantumul ce ar putea rezulta, deci implicit măsura în care o asemenea

ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice.

Se pune aici și problema dacă fondurile cheltuite din bugetul de stat cu aceste recalculări ale pensiilor militare, care, astfel cum rezultă din Ordinele nr.101/2010 și nr.112/2010 ale Ministrului A. N. și din Instrucțiunile nr.191/2010 ale Ministrului A. și I., au presupus eforturi considerabile, nu au ajuns să depășească beneficiul adus bugetului prin măsura de eliminare a pensiilor militare, fiind de notorietate, în prezent, faptul că, în urma revizuirii pensiilor militare, marea majoritate a acestora s-au menținut în plată sau au crescut.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Pădur aru con tr a R., C ur te a EDO a

arătat c ă: "odată c e a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie

implementată cu o c laritate și coerență r ezonabile pentru a e vita pe cât posibil

insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se

referă măsurile de aplicare a ac estei soluții; în această privință, trebuie

subliniat faptul că incertitudinea , fie ea legislativă, administrativă sau

provenind din practicile aplicate de autorități este un fa ctor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către

Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamanților și intervenientului o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziilor contestate în cauză,recunoscându-se practic culpa S. în ceea ce privește emiterea unor acte profund nelegale, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziilor de recalculare emise în aceste condiții.

Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al recurenților nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unor decizii de pensie valide, care în cauză lipsesc cu desăvârșire.

De altfel, imediat după adoptarea O. nr.1., M. A. N. a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.

De altfel, aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamanții și intervenienții le-au prezentat și C. de contestații pensii din cadrul ministerului intimat, în luna ianuarie 2011, care însă a respins contestațiile acestora ca fiind rămase fără obiect, fără ca în cadrul acestei proceduri să se revoce deciziile de recalculare, fără a se analiza în vreun fel aspectele de nelegalitate invocate de către acești particulari.

Mai consider că recurenții, prin decizia contestată, așa -zis "de

recalculare"; a pen siei militare, la o dată la care L. nr. 164/2001 era în

vigoare, pierzând calitatea pe care o aveau dobândit ă, de pensionari militari, statut de care s-au bucura t în țara noastră toți militarii de

carieră ce s -au pensionat din anul 1889 și până în prezent, nu au suferit

do ar o d imin u are a cu an tu mulu i pens ie i lor, c are, conf or m jursprudențe i C., în

măs ur a în c are ar f i f ost proporț ion al ă cu scopul ur măr it, ar f i in tr at în mar ja de apreciere a statului.

În realitate, princ ip al a lor p ierdere, în pr iv inț a c ăre ia nu a ex is tat n ic i cel

puț in o in tenț ie de rep ar aț ie d in p ar te a S. ș i c are v a af ecta în timp evoluț ia pensiei lor, este că mecanismul de rec alculare a pensiei adoptat în baza

L. nr.1., a H. nr.735/2010 și a O. nr.1. implică LIPSIREA LOR DE S.UTUL

DE PENSI.ARI MILITARI și implicit, de P. PE C. LE -O O. A(...) L. N., privind

ACTUALIZAREA P.LOR M., ce prevede a c ă:"; a) ori de câte ori se majorează

solda de grad și /. solda funcției maxime ale cad relor militare în activitate, potrivit gradului militar și funcției exercit ate, avute la data

trecerii în rezerv ă, în raport cu p rocentul de stabil ire a pensiei în

condițiile prevăzute la art.22 -24; cadrele militare pot opta pentru baza

de calcul cea mai avantajoasă luată în consi derare la calculul pensiei;

b) în funcție de posibilitățile financiare, în cursul execuției bugetare,

prin indexare cu un procent care să acopere cu până la 1. rata inflației,

prin hotărâre a G., cu excepția si tuației de la lit.c ), în care aceste

indexări se regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurenți, întrucât

aceste dispoziții, pe care chiar L. nr.164/2001 le considera în art.48, ca

fiind de ". socială"; , aveau menirea d e a garanta acesto ra o menți nere a

pensiei lor la un nivel apropiat ultimului venit avut în viața activă, ori

simplele indexări acordate de cătr e S., doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor determina în timp o scă dere treptată, tot mai accentuată, a

pensiei acestora în raport cu ultima lor soldă avută în activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația recurenților, care au renunțat la dreptul lor la muncă, la loc de muncă sigur și bine remunerat, la vârstele menționate anterior, în plină viață activă, tocmai având încredere în legislația care le garanta acestora, cu certitudine, o pensie militară apropiată de ultimul lor venit din muncă, dar și posibilitatea cumulului acesteia cu un salariu obținut, chiar în sectorul de stat.

Încrederea acestora în statul nostru de drept, democratic și social, i-au determinat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul lor de muncă, fiindu-le garantat că vor beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții lor, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor lor și ale familiei.

Prin urmare, iată că S., prin deciziile de recalculare contestate în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare l a data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.164/2001, drepturi ce decurgeau din calitatea

recurenților de pensionari militari, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei lor, a afectat drepturile acestora nu numai la data emiterii lor, ci și pe termen lung, respectiv pentru

toată viața acestora.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamanților și intervenientului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziilor de recalculare.

Practic acte administrative atât de viciate din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii lor, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, acte în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu pot fi menținute, nulitatea lor neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității ^{, întrucât atingerea adusă drepturilor r ecurenților a fost}

de natură a afecta chiar esența acestora.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele

interesului general al comunității și imperativele apă rării drepturilor fundamentale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are

dreptul la o prot ecție socială adec vată și la prestaț ii de securitate

socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclamanților și

intervenientului, t rebuie pornit de l a aspectele eviden țiate anterio r, în

sensul că aceștia nu sunt benefic iarii unei pensii obișnuite pentru

bătrânețe/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari,

ci al unei pensii acordate de către S., practic, atât pentru acoperirea

riscurilor activității militare, p entru vechimea efectivă a acestora ca

militari, menționat ă anterior, cuprins ă între 21 și 30 de ani, precum și în

schimbul acordului lor de a renunța la funcțiile militare ș i la remunerație,

la vârstele preciz ate mai sus, resp ectiv între 43 și 51 de ani, acord

determinat tocmai de ex istența unor dispoziții legale care le garantau în

cursul vieții măsur i de protecție socia lă, respectiv a celo r prevăzute de L.nr.164/2001.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurenților, pensia medie

lunară pe econo mie sau indemniz ația socială pentr u pensionari, ci,

întrucât această măsură a afectat indirect dreptul acestora la muncă,

implicit la salariu, S. neputând asigura acestora o reparație în sensul ca

aceștia să fie repuși în drepturile lor de militari în activitate, controlul de

proporționalitate tr ebuie să pornească de la câștigul pe c are aceștia l -ar fi

putut obține din muncă în anul 2010, situație în care este evident că recalcularea pensiei lor la sumele anterior menționate, constituie o

sarcină ex cesivă pe care aceștia trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiuldispozițiilor L. nr. 1., avea ca principiu: „la condiții ega le de pensionare

pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor

pensiilor, întrucât se raportează chiar de la condițiile de pensi onare care, astfel

cum am arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele

membre ale Uniunii E., cât și în legisla ția altor state, exist ă și alte categorii

profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de

importanța socială a muncii prestate, …. ";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul

stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încă lcare de către stat a p ropriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pensionari afect ați de recalcularea pensiilor

să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentrucontestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de

cauză în procesele respective .";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C.

C., 86 de judecăto ri prezenți din tot alul de 113 judecă tori în funcție în

cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea

hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a

instanței de contenc ios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L.

nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând

și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea

contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale .

S-a susținut, prin această sesizare, că: "…legea criticată imp une o

pierdere ireversibilă a pensiei de servic iu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C.

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea

criticată impu ne o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului

la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin legea

criticată, are drept conse cință nerespec tarea condiției referi toare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Prot ocolul nr.1 și a juris prudenței C.

E. a D. O. referi toare la aceste di spoziții, drepturile care decurg din

contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la

pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din

Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un

just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este mențin ut ori de câte ori,

prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o

sarcină excesivă și d isproporționată. Î ntr -o astfel de situație, există o încălcare

a art.1 din Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan

Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drep turilor patrimoniale prevăzută de legea c riticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora

le este aplicabilă o s arcină excesivă și di sproporționată, fără a menține un just

echilibru între int eresul general și imperativele prot ecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile spec iale, jurisprudența C. E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită

pentru anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în

cazuri excepționale, cu respectarea principiului proporționali tății, ceea ce

înseamnă că măsur a aplicată să fie jus tificată de scopul le gitim urmărit ( C.

Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1.

";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceast a echivalând cu o

veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apre ciez că, în cauză, p rin măsura

luată, dreptul reclamanților și a intervenientului de a primi pensia

cuvenită a fost încălcat as tfel încât s-a ajuns la o atinge re adusă esenței dreptului la pensie al acestora.

Constatând în cauză încălcarea dreptului recurenților la un ". în sensul

art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale , consider c ă nu mai este n ecesară analizarea

motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamanților și a intervenientului, pornind de la modificarea statutului pensiei lor, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturilelor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile recurenților, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la sec uritate social ă și

juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, să nu -l pună pe acesta într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă , cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica

dreptul la pensie d e serviciu, în condițiile în care, lipsa d e previzibilitate a

măsurii și a unei p erioade tranzitorii, nu i -au permis ace stuia să ia măsuri personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării v eniturilor sale și ale familiei, cu atât mai mult cu cât perioada îndelungată în care acesta a

încasat lună de lună pensia militară, a creat acestuia convingerea că își

poate orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamanții: L. E., F. ANA, P. R., I. L., C. A.

Z. M. și intervenientul BUTUNOI I., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții: M. A. N. B. și C. S. de P. a M. A. N. B.,a anulării de- ciziilor:nr.83473/(...),nr.48485/(...),nr.48522/(...), nr. 97553/(...),nr.10302 din(...) și nr.58620/(...), cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească reclamanților și intervenientului pensiile militare stabilite prin deciziile:nr.0112937/(...), nr.094013/(...), nr.095038/(...),nr.0115154/(...),nr.064820/(...) și nr.0103373 din (...), astfel cum acestea au fost actualizate până în anul 2010.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 1498/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 701/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 898/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4693/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3219/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1498/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 701/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2844/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3727/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4503/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale