Decizia civilă nr. 883/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 883/R/2012
Ședința publică din data de 28 februarie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat reclamanta recurentă B. P. împotriva sentinței civile nr. 374 din 11 ianuarie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei recurente - avocat M. B. din cadrul Baroului Mureș, lipsind reclamanta și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantei arată că partea pe care o reprezintă i-a trimis înscrisuri pe care le-a tradus și a constatat că acestea nu sunt concludente, motiv pentru care nu mai are cereri de formulat în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, obligarea pârâtei la plata pensiei de serviciu stabilită prin decizia din anul 2008. Arată în esență că reclamanta a suferit prin diminuarea pensiei o restrângere de peste 74 % rămânând cu aproape un sfert din pensia inițială. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 374 din 11 ianuarie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamanta B. P., împotriva pârâtei C. J. DE P. C., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost beneficiara unei pensii de serviciu stabilită în condițiile L. 5.. Prin decizia contestată, emisă de către pârâtă în baza dispozițiilor Lg.1., această pensie a fost recalculată stabilindu-i-se o pensie de asigurări sociale.
Raportându-se la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O. și la cele trei condiții enumerate în partea a II-a a acestui articol pentru ca privarea de un bun să nu reprezinte o încălcare a dreptului de proprietate (privarea să fie prevăzută de lege, adică de norme interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional), s-a arătat că reducerea pensiei reclamantului pentru viitor și lipsirea acestuia de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente, reprezintă indiscutabil o ingerință ce a avut ca efect privarea reclamantului de bunul său, adică de pensia de serviciu stabilită în baza L. nr. 5..
Privarea reclamantei de pensia de serviciu este stabilită prin L. nr.1. și
H. nr.737/2010, acte normative accesibile precise și previzibile în sensul jurisprudenței CEDO.
L. 1. a fost adoptată în vederea respectării angajamentelor asumate de
R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri necesare pentru stabilitatea economică a țării, apreciindu-se că diminuarea dezechilibrelor existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele relansării economice. În aceeași expunere de motive la L. nr. 1. s-a arătat că apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale, a condus la crearea unui decalaj uriaș între cea mai mare și cea mai mică pensie plătită de stat, fapt ce îngreunează funcționarea sistemului de pensii.
Ca atare, instanța a apreciat că cererea reclamantei cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr.1 la C. este neîntemeiată.
P.le de serviciu care s-au bucurat de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii sunt compuse din două elemente, anume pensia contributivă și un supliment din partea statului, acesta din urmă vizând instituirea unui regim special compensatoriu pentru categoria socio-profesională din care a făcut parte reclamantul și ținând de politica statului în domeniul asigurărilor sociale, fără să se subsumeze dreptului constituțional la pensie.
Acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă, și văzând caracterul succesiv al prestațiilor, se constată că dreptul câștigat reprezintă doar prestațiile realizate până la intrarea în vigoare a Lg.1..
În D. nr.458/(...) Curtea Constituțională a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituie sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";.
În raport de prevederile art. 14 din CEDO, se reține că reclamanta nu se află într-o situație identică sau comparabilă cu cea a unui magistrat pentru a i se aplica un tratament egal cu a acestuia.
Pensia recalculată prin decizia contestată este conformă cu prevederile art. 180 alin. 7 din L. nr. 1. al cărui cuantum este rezultat din înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea punctului de pensie, încât aprecierea reclamantei că decizia nu respectă principiul stabilit în acest articol este nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. P. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței cu admiterea contestației împotriva Deciziei nr.226584/(...) emisă de CAS C.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea recurata este nelegala si nefondata, fiind pronunțata cu greșita interpretare si aplicare a normelor legale in vigoare, cu nesocotirea normelor de drept intern cu rang constituțional precum si a normelor de drept E., a tratatelor si convențiilor ratificate de R., parte integranta a sistemului de drept.
Arată că a avut calitatea de beneficiar al unei pensii de serviciu stabilite în condițiile prevăzute de L. nr. 5.. Prin emiterea deciziei contestate de către pârâtă în baza dispozițiilor L. nr. 1., această pensie de serviciu i-a fost recalculată stabilindu-i-se o pensie de asigurări sociale.
Dreptul de a beneficia de o pensie de serviciu, respectiv de a beneficia de un drept suplimentar față de pensia din sistemul asigurărilor sociale de stat calculată pe principiul contributivității, a fost recunoscut in favoarea acesteia printr-o dispoziție legală in vigoare si la acest moment.
Prin intrarea in vigoare a L. nr. 1. și a HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit c-h din Lege practic s-au înlăturat pensiile de serviciu, atât ca drept efectiv, cât și ca și cuantum stabilit, aspect ce rezulta cu prisosința chiar si din conținutul deciziei contestate, in care se prevede doar pensia de asigurări sociale.
Mai mult, decizia prin care i s-au amputat drepturile stabilite cu titlu de pensie de serviciu a fost emisa cu nerespectarea prev art 2 din HG
737/2010, fiind emisa ulterior termenului de 30 de zile stabilit prin acest act normative, fapt ce atrage decăderea emitentului din dreptul de a mai recalcula pensia subsemnatei, pe de o parte, iar pe de alta parte, nulitatea deciziei emisa cu nesocotirea normelor de procedura imperative stabilite prin actul normative in discuție.
Consideră că înlăturarea pensiei de serviciu recunoscuta in favoarea reclamantei de către o lege aflata în vigoare încalcă în mod flagrant teoria" drepturilor câștigate", principiul supremației legii, pe de o parte, iar pe de alta parte, contravine - tot la fel de flagrant - unor drepturi fundamentale ale omului, recunoscute atât la nivelul legii fundamentale cat si de către documentele europene si internațional la care R. este parte: dreptul de proprietate recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și de art. 41 din Constituția României, principiul neretroactivității legii o principiul egalității în drepturi între persoanele aflate în situații comparabile sau analoge, consacrat de D. universală a drepturilor omului, de P. internațional ONU privitor la drepturile civile și politice; dreptul la nediscriminare prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la C., de P. internațional ONU privitor la drepturile civile și politice.
In mod eronat s-a reținut ca in cauza nu subzista critica relative la încălcarea dreptului de proprietate recunoscut și ocrotit de art. 1 din
Primul protocol adițional la C. respectiv art 41 din Constituția României:
Articolul nr. 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO consacră respectarea bunurilor, dar mai ales protejarea dreptului de proprietate. P. dispozițiilor art. 1, orice persoană fizică sau juridică are dreptul a-i fi respectată proprietatea. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale decât pentru cauză de utilitate publică și cu respectarea condițiilor legale și a principiilor generale ale dreptului internațional. Aceste prevederi garantează, in substanția, dreptul de proprietate. I. de contencios european a drepturilor omului a stabilit faptul că art. 1 al Protocolului nr. 1 cuprinde trei norme distincte, strâns legate între ele. O primă normă de ordin general enunță principiul necesității respectării dreptului de proprietate: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale". Altfel spus, această normă impune obligația statelor contractante de a respecta dreptul de proprietate ce aparține subiecților de drept. A doua normă prevede posibilitatea privării unui titular, prin acțiunea organelor statului, de dreptul său de proprietate, privare supusă anumitor condiții. Cea de-a treia normă recunoaște statelor contractante posibilitatea de a reglementa modulde folosință al bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate, în conformitate cu interesul general.
Tot astfel, dispozițiile art.41 din Constituție prevăd ca: (1) Dreptul de proprietate, precum si creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. C. străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despăgubire.
In raport de normele cuprinse in C.ED.O la art 1 din Protocolul 1 precum si in raport de jurisprudența instanței de contencios european, este mai mult decât evident faptul ca dreptul recunoscut reclamantei prin lege si anume de a beneficia de pensie de serviciu este un drept patrimonial, circumscris obiectului garanției instituite de norma de protecție europeana, dar si naționala. Invocă jurisprudența CEDO în materie.
Arată de asemenea că R. este parte semnatară a P. Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale. P. art. 9 din acest P.
"Statele părți la prezentul P. recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la securitate socială".
Astfel stând lucrurile, este evident faptul că diminuarea pensiilor plătibile din venituri bugetare, este o măsură care contravine flagrant obligațiilor pe care și le-a asumat R. prin ratificarea P. mai-sus menționat. Practic, diminuarea cuantumului drepturilor salariale finanțate din resurse bugetare, făcută cu scopul de a degreva Statul Român de obligația dublu asumată (prin Constituție și prin P. internațional cu privire la drepturile sociale, economice și culturale), aceea de a plăti integral aceste drepturi, încalcă dreptul la asigurarea resurselor necesare unui trai decent.
Nelegalitatea sentinței de fond sub aspectul înlăturării criticii vizând încălcarea adusa principiului" dreptului câștigat "si a principiului neretroactivității legii în cauza Akdeejeva contra Letoniei, Curtea E. a D. O. a obligat statul leton la despăgubiri, stabilind că a fost Încălcat articolul 6 din C. drepturilor omului și articolul 1 din Protocolul 1, în cazul în care se procedează la recalcularea în minus a pensiei, dat fiind că este vorba despre un drept câștigat.
În privința caracterului retroactiv al măsurii, invocă deciziile nr.
375/(...), nr. 120/(...) și nr.57/(...) ale C. C. Incălcarea flagranta a principiului egalității în drepturi între persoanele aflate în situații comparabile sau analoge si a dreptului la nediscriminare - critica nereținuta in mod eronat de către instanța, chiar fara a oferi o motivare pertinenta a soluției date acestei chestiuni invocate , reținându-se doar ca " reclamanta nu se afla intr-o situație identica sau comparabila cu a unui magistrate pentru a i se aplica un tratament egal cu acesta"
Reclamanta se află în situație analogă și comparabilă cu cea a magistratului. Existența elementelor comune justifică în mod obiectiv și rezonabil un tratament juridic asemănător al magistraților, inclusiv în ceea ce privește regimul de pensionare. Cu toate acestea, pensia de serviciu a magistratului a fost menținută, urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor art. 1 lit. c din L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor privitoare la pensia de serviciu a magistraților prin decizia C. C. nr. 873/(...), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 433/(...).
Nesocotirea principiului constituțional al supremației legii - aspect de nelegalitate a hotărârii recurate.
Angajamentele internaționale asumate de G. față de creditorii externi pentru limitarea efectelor crizei economice nu pot constitui, prin ele însele, temeiuri pentru limitarea unor drepturi fundamentale.Principiul speranței legitime este indisolubil legat de statul de drept. În virtutea acestui principiu, organele statului sunt obligate să acționeze în conformitate cu dispozițiile legale și să respecte speranțele legitime întemeiate pe prevederile legale în vigoare, indivizii putând conta pe previzibilitatea normelor legal adoptate și fiind astfel în măsură să își planifice viitorul în contextul drepturilor conferite de aceste dispoziții. Sigur ca acest principiu nu împiedică statul să facă schimbări legislative, însă îi impune obligația ca, ori de câte ori o face, să mențină o balanță rezonabilă între încrederea indivizilor în prevederile legale existente și interesele pentru a căror satisfacere operează modificarea cadrului legal.
Reclamanta, ca beneficiara a unei pensii de serviciu recunoscută printr-o lege, am o firească speranță legitimă privind stabilitatea și coerenta legislativă, astfel încât să pot beneficia neîngrădit de drepturile legal dobândite privind pensia cuvenită, cu precizarea că acestea țin intrinsec de însăși cariera mea profesională. În aplicarea jurisprudenței CEDO, Curtea Constituțională a Letoniei, confruntată cu problema reducerii pensiilor ca măsură de austeritate propusă de guvern, a statuat că, pentru respectarea proporționalității unei astfel de măsuri de reducere a pensiilor, se impunea fie asigurarea unei perioade de tranziție corespunzătoare, fie stabilirea unei compensații ulterioare perioadei de reducere, ca o compensație echitabilă. În acord cu jurisprudența CEDO, Curtea Constituțională a Letoniei a reținut că măsura reducerii pensiilor încalcă dreptul la securitate socială si principiul supremației legii.
Măsura diminuării pensiei al cărui cu antum a fost stabilit în baza unei legi aflate în vigoare este nelegală si din perspectiva legislației naționale. Astfel, conform art. 7, al. 1 din L. nr. 1., procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare sau contestare a pensiilor recalculate în baza acestei legi este cea prevăzută de L. nr. 1., T., potrivit al.
2 al art. 7, pensiilor de serviciu devenite pensii în înțelesul L. nr. 1. li se aplică în mod corespunzător dispozițiile L. nr. 1..
Or, conform art. 180 alin. 7 din L. nr. 1., aplicabil în baza art. 7 din
L. nr. 1., în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform al. 6, adică prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotiza re cu valoarea unui punct de pensie, este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Prin art.1 lit. c din L. nr.118/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis decizianr.251887/1 septembrie 2010 prin care a stabilit în favoarea reclamantului,începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de 884 lei care înlocuia pensia de serviciu de 1389 lei, acordată prin decizia nr. 251887/(...).
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și
Justiție și ale C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu
dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16
- egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin.
(1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i)
și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor;s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza
art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul larespectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au
fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior
menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție
constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun
nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție , iar perspectivaanalizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurareacă, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care ausolicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
T., instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr.
1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C.
Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§
71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan
Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de
nr. 1., și urmărește un „scop legitim";, de utilitate publică , în deplină concordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică șifinanciară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența „raportului
rezonabil de proporționalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată,prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate"; (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță
importantă în ide ntificarea premiselor de analiză a raportului de
proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii b eneficiului social
în discuție pentru re clamantul ca uzei, iar nu indicarea unei marje generale a
diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate denr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația
socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele
măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie
lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a
fost depășit un anu mit „. de dificultate"; pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
T., este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizăriidiscriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea
raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în
fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L.
Ghețiu împotriva României.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.
39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c.
Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie
2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și
56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. n r. 1., și anume
contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu potfi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea,
Curtea a reținut că reforma sis temului de pensii nu a avut un efect retroactiv
și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul
contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea
Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul
acordării anumitor privilegii . Având în vedere aceste considerente, Curtea aconsiderat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
Ca urmare, au fost declarate inadmisibile sesizările conexate cu privire
la invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Prin aceeași decizia, a fost amânată analiza încălcării art. 6 și 14 din C. În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recursva înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 5., ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantei.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional .
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de
884 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul
2010 în cuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
În speță, la solicitarea instanței de recurs de a face precizări cu privire la situația sa financiară, personală și familială, atrasă de diminuarea pensiei, reclamantul a depus chitanțe dovedind achitarea unor utilități, dovada sumei unui credit angajat de pe cardul de credit, în valoare de 1243.32 lei, un raport de activitate privind cadrul de cumpărături, conform căruia creditul folosit și de rambursat este în cuantum total de 2677,63 lei, în rate lunare de minim 161,51 lei.
În raport de obiectul și cauza litigiului, având în vedere că practic, s-a invocat că prin măsura recalculării pensiei de serviciu, s-au încălcat garanțiile convenționale de care orice cetățean al unui stat membru la C. trebuie să se bucure, instanța de recurs a considerat oportun ca în acest cadru procesual, să solicite precizarea concretă a situației de fapt atrasă de aplicarea măsurii contestate, având în vedere că la fel, Curtea E. a D. O. apreciază asupra încălcării drepturilor convenționale în urma unui examen concret al situației de fapt a reclamanților. De altfel, această solicitare a instanței s-a dovedit a fi în consens cu considerentele elaborate ulterior de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 29/2011 pronunțată asupra recursului în interesul legii promovat în acest domeniu,unde s-a arătat, cum s-a văzut în cele de mai sus, că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.
În speță, raportat la dovezile depuse, nu se conturează o situație excepțională ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îl lipsească prin urmare de mijloacele de subzistență, raportat la situația comună a pensionarilor din țară și la cheltuielile curente pe care fiecare dintre aceștia trebuie să le suporte lunar. Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Referitor la jurisprudența apreciată de recurentă ca fiind relevantă în cauză, Curtea de A. reține că jurisprudența anterioară a C. C. în materie nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin D. 871 și 873 din
2010 în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurentă.
Cu privire la previzibilitatea legii, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Se constată că reclamantul recurent arată că a beneficiat de pensie de serviciu în baza unor legi clare și previzibile, fiind eventual culpa statului pentru adoptarea acestora, dacă ulterior s-au dovedit nesustenabile.
Or, indirect, se invocă astfel caracterul imprevizibil al L. nr. 1., însă nu s-a indicat la care anume jurisprudență a C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei.
Or, în lipsa unei spețe în care Curtea de la S. să fi făcut atari statuări, instanța de recurs nu se află în poziția de a statua pentru prima dată în sensul unei atari extinderi a modului de interpretare a acestui text al C.i. Aceasta, în condițiile în care textul C.i se impune instanțelor naționale doar în lumina dezlegărilor jurisprudențiale ale C., deci în sensul interpretărilor date de aceasta, acolo unde un anume sens al dispozițiilor C.i nu este suficient de clar pentru a fi aplicat fără o minimă interpretare.
În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată de recurent ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori, când era în vigoare L. nr. 5. care reglementa posibilitatea obținerii unei pensii speciale de către personalul auxiliar din justiție) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.
Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar înlipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării, nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantului, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia măsura contestată încalcă principiul instituit de art. 180 din L. nr. 1., acela al menținerii în plată al cuantumului mai avantajos în situația recalculării pensiei, Curtea reține că acest principiu se aplică doar situației expres prevăzute de acest act normativ, nu și reclamantei, a cărei pensie a fost calculată în conformitate cu regula prevăzută de alin. 7 al aceluiași articol.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. P. împotriva sentinței civile nr. 374 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G. L. T.
N. N.
GREFIER
Red.D(...)TIE 2011
Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia civilă nr. 88/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 494/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
