Decizia civilă nr. 921/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 921/R/2012
Ședința publică din data de 28 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta B. A. împotriva sentinței civile nr. 1172 din 14 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M., având ca obiect asigurări sociale - contestație împotriva deciziei de pensionare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 14 februarie 2012, respectiv 21 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin contestația formulată în dosarul nr. (...) a T.ui M., contestatoarea B. A. a chemat în judecată intimata C. J. de P. M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1. Anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 2. din data de (...) emisă de C. J. de P. M. 2. Menținerea în plată a deciziei privind pensia de serviciu nr. 2. din 2004, în plată până la data de (...); 3. Obligarea intimatei la plata sumelor reținute abuziv, reprezentând diferența dintre pensia de serviciu și pensia recalculată până la repunerea în plată a ultimei decizii cu pensia de serviciu; 4. Obligarea intimatei la plata dobânzii legale aferente sumelor neprezentând diferențe dintre cele două decizii, până la plata efectivă a deciziei cu ultima pensie de serviciu; 5. Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că această decizie este nelegală, întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din Constituția României, cât și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. europeană a drepturilor omului.
D. contestată afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior. Intrarea în vigoare a dispozițiilor L. nr. 1. care impune anularea pensiilor de serviciu pentru persoanele care au făcut parte din personalul auxiliar în sistemul de justiție nu poate afecta drepturile la pensie deja stabilite. Pensia specială este o prestație periodică, lunară, pe care statul s-a angajat să o plătească foștilor angajați în serviciile auxiliare din justiție, nu o sumă stabilită lunar prin acte normative diferite. Obligația statului este unică, cu executare periodică, nu o sumă de obligații care pot fi modificate de la lună la lună. Potrivit dispozițiilor L. nr.567/2004, persoanele pensionate au dreptul de a primi lunar o indemnizație de 80% din salariul avut. O normă care intervine ulterior și modifică acestcuantum este, în mod inevitabil, o normă care se aplică retroactiv, modificând o valoare care este deja stabilită.
Reclamanta a invocat jurisprudența C. C. respectiv decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, decizia nr. 120 din (...), susținând că faptul că prin decizia nr. 8. Curtea Constituțională a respins obiecția de neconstituționalitate a L. nr.118/2010 nu poate conduce la o altă concluzie. Potrivit art. 147 din Constituție, numai deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unei legi produc efecte în plan juridic. O decizie prin care se constată constituționalitatea unei norme juridice nu produce niciun efect. Oricum, argumentele reținute prin decizia instanței constituționale sunt extrem de criticabile.
Magistrații instanței constituționale au omis însă faptul că, potrivit reglementărilor din L. nr. 567/2004, personalul auxiliar are exact aceleași obligații și interdicții pe care le are un magistrat. Nici personalul auxiliar nu are dreptul de a desfășura alte activități, pentru a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut în timpul activității.
Nici pensia de asigurări sociale nu se achită din contribuțiile pe care o persoană le-a achitat de-a lungul vieții către bugetul de asigurări sociale, iar instanța constituțională admite acest fapt. În aceste condiții, orice raportare la lipsa unor contribuții pentru pensiile speciale este doar o încercare de mascare a presiunilor de ordin politic care au condus la o astfel de decizie complet opusă întregii jurisprudențe a C. C. de până la acel moment.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că art. 68 din L. nr. 567/2004 este încă în vigoare, acest text legal nefiind încă abrogat, astfel încât, reducerea cuantumului pensiilor este și din acest punct de vedere, lipsit de orice bază legală în dreptul intern.
De asemenea, decizia contestată contravine și dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. europeană a drepturilor, care se aplică cu prioritate față de orice altă dispoziție de drept intern, în temeiul art. 20 alin.2 din Constituție întrucât impune o privare de proprietate discriminatorie și lipsită de proporționalitate.
În precizarea de acțiunea de la fila 72 din dosar, contestatoarea a expus pe larg argumente în susținerea nelegalității deciziei de recalculare a pensiei, făcând o prezentare preliminară privind pensiile de serviciu, o prezentare a cadrului legislativ național referitor la pensiile de serviciu, o prezentare a cadrului legislativ internațional privind pensiile de serviciu, cadrul legislativ comunitar, privind pensiile de serviciu, se prezintă argumente în susținerea cererii, principiile statului de drept încălcate prin HG 7., jurisprudență a C. C. privind principii de drept încălcate, criterii de aderare la U. încălcate prin HG 7. și normele legislației în materie, acquis-ul comunitar în materie încălcat prin HG 7. și norme lege (D. 7., D. 8., modificate prin D. 9. încălcarea principiului compensării riscului profesiei, se prezintă cazuri de jurisprudență C.
C. J. de P. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1172/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a respins în totalitate contestația formulată de B. A. împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu nr. 2./(...) emisă de C. J. de P. M., în contradictoriu cu această intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 2./(...) contestate, pensia de serviciu de care beneficia contestatoarea în baza L. nr. 567/2004 a fost recalculată în temeiul L. nr. 1..
Anterior acestei date, contestatoarea beneficia de pensie de serviciu în cuantumde 2767 lei, această pensie a fost stabilită și actualizată potrivit art. 68 din L. nr.
567/2004.
La data intrării în vigoare a legii nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1. (art. 1 lit. c) din L. nr. 1.. În conformitate cu art. 3 din L. nr. 1., C. J. de P. M. a procedat la recalcularea pensiei de serviciu prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.
1.. În urma recalculării pensiei contestatoarei a fost stabilită la nivelul sumei de
1111 lei.
Referitor la obiecția de neconstituționalitate a L. nr. 1., raportat la art. 15 alin.2 din Constituție Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 8..
Astfel, Curtea Constituțională a reținut că, în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială are două componente, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. A. acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat de art. 47 alin.2 din Constituție.
P.le speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de legiuitor în considerarea unui statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o noțiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei.
Or, în cazul de față, a reținut Curtea Constituțională, o atare rațiune este, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.
Curtea Constituțională a reținut că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
În concluzie, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin.2 privind neretroactivitatea legii.
În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. pentru
Apărarea D. O. și Libertăților Fundamentale, în hotărârea pronunțată în cauza Muller c/a Austria în 1972, CEDO a statuat că, deși art. 1 din Protocolul nr.1 garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
Având în vedere cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, respectiv suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.
Legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului.
Și în alte cauze în care CEDO a fost sesizată cu încălcări ale dreptului de proprietate, ca urmare a diminuării pensiilor s-a apreciat că o astfel de ingerință nu este de tipul „. de proprietate"; (Hotărârea din (...) Aizupurna O. c/a Spaniei, unde pierderea unei pensii complementare este analizată din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor). Curtea a acceptat reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei și/sau ale altor beneficii de asigurărisociale fără a ajunge la concluzia încălcării art. 1 al Protocolului nr.1 ( T c/a Suediei, Jankovic c/a Croației -12 octombrie 2000, Lenz c/a Germania, Callejos c/a Spaniei - 18 iunie 2002).
Prin urmare, CEDO nu analizează situația reducerii pensiilor ca o „. de proprietate";, astfel încât lipsa despăgubirii pentru ingerință nu conduce la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.
S. se bucură de largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale, în acest domeniu.
În cauzele Wiecsorek c/a Poloniei- Hotărârea din 8 decembrie 2009 și Mellachen c/a Austriei- Hotărârea din 19 decembrie 1989, curtea a constatat că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei.
Având în vedere că nu este vorba de o privare de proprietate, testul de proporționalitate nu va consta în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate.
Marja de apreciere a statului în stabilirea politicii sale în această materie este și mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezultă din consecințele pe care criza economică internațională le produce asupra deficitului bugetar.
Ingerința statului în exercitarea dreptului este, în întregime posibilă dacă se sprijină pe o bază legală, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică.
Așa cum a indicat Curtea E. statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere pentru a hotărî necesitatea unei ingerințe, acest aspect, impunându-se în contextul în care autoritățile naționale dispun de o cunoaștere aprofundată și concretă a situației sociale locale și, de aceea, sunt mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ce măsuri apar ca imperative de interes general al comunității.
În primul rând apanajul aprecierii revine legiuitorului căci acesta este chemat să analizeze oportunitatea luării unei măsuri de ordin legislativ și apoi, în funcție de datele complexe de care dispune, să aplice acea măsură legislativă și să soluționeze problematica soci-economică astfel încât să corespundă cel mai bine dezideratului avut în vedere.
Chiar CEDO a cărui jurisprudență a avut drept consecință modificări legislative semnificative în dreptul statelor membre, a manifestat reticență în a interveni în marja de apreciere a statelor, în special în ce privește chestiuni de natură fiscală sau ce țin de politicile socio-economice.
În contextul crizei actuale cu efecte asupra deficitului bugetar se poate spune că măsura luată de recalculare a pensiei de serviciu a contestatoarei intră în marja de apreciere a statului, că există raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit, respectiv justul echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului.
În prezenta contestație în susținerea argumentațiilor se critică HG 7., care nu face obiectul analizei de față, fiind atacată în contencios administrativ.
De asemenea, încălcarea principiilor de drept constituțional prin adoptarea
L. nr.1. nu poate face obiectul analizei de față, contestatoarea nu a formulat o sesizare a C. C. în acest sens.
Contestatoarea mai arată că prin adoptarea L. nr. 1. și a HG 7. S. român încetează să aibă reguli naționale compatibile cu reglementarea comunitară. Și în acest sens, în ceea ce privește legislația comunitară, în materie sunt D. 7. privind principiul egalității de tratament între femei și bărbați, precum și D. nr. 8.modificată prin D. nr. 9. privind aplicarea principiului egalității în schemele ocupaționale de securitate, care acoperă sectorial și legile speciale de pensii.
Dacă S. Român nu are reguli naționale compatibile cu reglementările comunitare, acestea o stabilește Curtea E. de J. și în acest sens CEE nu s-a pronunțat, iar contestatoarea nu a formulat o sesizare a C. Europene de Justiție în procedura accelerată a întrebărilor preliminare.
Conform art. 1 din D. 8., obiectivul acesteia este de a pune în aplicare în cadrul reformelor profesionale de securitate socială, principiul egalității de tratament între bărbați și femei, respectiv „. egalității de tratament"; din D. 9. care este de modificat de D. nr. 8. privind aplicarea principiului egalității de tratament pentru femei și bărbați în reformele profesionale de securitate socială; la fel și D. nr. 7. atestă principiul egalității de tratament între femei și bărbați, or L. nr. 1. nu instituie nici o diferență între bărbați și femei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. A., solicitândadmiterea recursului și modificarea sentinței atacate.
În motivarea recursului recurenta a arătat că înțelege să susțină toate motivele de nelegalitate a deciziei contestate invocate pe parcursul procesului, subliniind că nu s-a ținut cont de măsura în care i-au fost afectate veniturile în raport de cheltuielile zilnice, rate medicamente, etc., pe care trebuie să le suporte.
Intimata pârâtă C. J. de P. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de
Tribunalul Maramureș.
La solicitarea instanței de recurs de a face precizări cu privire la situația sa financiară, personală și familială, atrasă de diminuarea pensiei, reclamanta a depus la dosar înscrisuri privind starea de sănătate a soțului său, iar mai apoi certificatul de deces, anchetă socială, contract de credit bonuri fiscale și o notă privind cheltuielile lunare „obligatorii"; pe care trebuie să le suporte.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:
Prin art.1 lit. c din L. nr.118/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. S. a emis decizianr.2./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de (...) opensie de asigurări sociale de 1111 lei, care înlocuia pensia de serviciu de 2767 lei, acordată prin decizia nr. 2./(...) (fila 25 dosar fond).
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale
C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituți onale, în raport c u
dispozițiile constituționale ale art. 15 ali n. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-
12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat
din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din
Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea
"bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea
L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Î. C. de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat , pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.8. cu privire la neretroactivitatea legii
și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost
stabilite inițial (conform statutel or profesionale ale categoriilor de persoane vizate)
a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța
constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de dr ept comun nu
puteau face reevaluări în temeiul art. 1 6 din Constituție , iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentruapărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale
(cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabiliriipensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de labugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a
D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din
12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C.
Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie
2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§
39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.
1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului
rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumitecircumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemn izația socială pentru
pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 11 8/2010 privind unele măsuri necesare în
vederea restabilirii e chilibrului bugetar) ori pensia medie lu nară, după cum vor
trebui identificate circumstanț ele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost
depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C.
Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii
Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din
18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea
raportului de propo rționalitate nu este decât o chestiune d e apreciere în fiecar e
cauză în parte, în funcție de circumstanțe le sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiuîmpotriva României.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99;
Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c.
Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume
contextul economic actual și corectar ea inegalităților exi stente între diferite le sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra acestepensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reț inut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus
atingere drepturilor la prestații sociale , dobândite în tem eiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 567/2004.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.
În concret, reclamanta beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1111 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2010 încuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.
În speță, la solicitarea instanței de recurs de a face precizări cu privire la situația sa financiară, personală și familială, atrasă de diminuarea pensiei, reclamanta a depus la dosar contract de credit încheiat la data de (...), un scadențar privind un alt împrumut pe care l-a contractat cu Banca Cooperatistă TISA în 2009, bilete de ieșire din spital privind pe B. I., bonuri fiscale privind achiziționarea de medicamente, dovezi privind plata serviciilor de furnizare energie electrică și telefon, un act sub semnătură privată privind contractarea unui împrumut în sumă de 3500 lei.
În ședința publică din data de (...) recurenta a depus la dosar copie certificat deces privind pe B. I., o anchetă socială întocmită de P. O. V. de Sus la data de (...) și o notă privind cheltuielile lunare pe care trebuie să le suporte, respectiv ratele de credit, telefon, energie electrică, abonament TV, cartele telefon mobil, utilități, medicamente, o butelie aragaz și alimente, precizând că aceste cheltuieli sunt în cuantum total de 1700 lei.
În speță, raportat la dovezile depuse, nu se conturează o situație excepțională ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare de mijloacele de subzistență, raportat la situația comună a pensionarilor din țară și la cheltuielile curente pe care fiecare dintre aceștia trebuie să le suporte lunar. Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamanta nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
În acest sens se reține că nu sunt relevante în sensul Deciziei nr. 29/2011, cheltuielile efectuate în legătură cu administrarea locuinței, respectiv contravaloarea energiei electrice, contravaloarea televiziunii prin cablu, contravaloarea serviciilor de telefonie, deoarece acestea reprezintă cheltuieli curente cotidiene, care revin oricărui proprietar al unui imobil, având prin urmare un caracter obișnuit și normal, care nu pot caracteriza o situație excepțională când este depășit pragul de dificultate.
De asemenea, reclamanta a invocat că are calitatea de debitor în două contracte de credit, însă acest aspect nu reprezintă prin sine însuși o împrejurare obiectivă, independentă de conduita reclamantei și având un caracter insurmontabil, de natură a fi asimilat unei obligații imposibil de executat în absența menținerii în plată a pensiei de serviciu; dimpotrivă, existența unui pasiv patrimonial reflectă asumarea voluntară a unei obligații de garanție care este în mod indisolubil legată și de posibilul risc al imposibilității de executare la un anumit moment, datorită unor diverse motive, a obligației menționate.
În cadrul circumstanțelor obiective cu caracter excepțional reținute de D. nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție, care accentuează efectele diminuării cuantumului pensiei prin aplicarea L. nr.1., în sensul că determină depășirea
„pragului de dificultate";, nu poate fi inclusă o atare împrejurare a garantării sau contractării unui împrumut acordat de o instituție bancară.
Astfel, dincolo de faptul că încheierea unui contract reflectă o implicare asumată și consimțită în acest sens, acest temei de fapt ar constitui un criteriu nepermis în analiza unei pretinse inegalități de tratament, ce ar determina protecție judiciară a debitorilor unui contract de credit în raport de persoanele care nu și-au asumat obligații de plată, semnificând în mod inadmisibil ridicarea la rang de criteriu obiectiv a unei conduite subiective, lipsite de caracter absolut necesar.
Curtea are în vedere că prin statuările C. de la S. în cauzele similare cu care a fost sesizată, s-a subliniat că doar în cazul în care s-ar constata că măsura s-ar dovedi în mod manifest lipsită de bază rezonabilă sau disproporționată, s-ar putea pune problema unei încălcări a garanției oferite de art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Referitor la jurisprudența anterioară a C. C. în materie se reține că aceasta nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin D. nr. 871 și 873 din 2010 în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurent.
În privința neabrogării L. nr. 567/2004 prin L. nr. 1., instanța de recurs reține că prin nr. 8. a C. C. s-a arătat că „…legiuitorul a menținut într-adevăr în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că „persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Această reglementare are semnificația faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă și ultimă lege. Eo ipso această situație nu produce efecte neconstituționale, întrucât actele normative în cauză cuprind și alte referiri cu privire la condițiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condițiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de nr. 1., iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiți.";
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. A.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. A. împotriva sentinței civile nr. 1172 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. C. G. G.-L. T. I. T.
G.
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: M.C.
| ← Decizia civilă nr. 1214/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2850/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
