Decizia civilă nr. 933/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 933/R/2012
Ședința publică din data de 28 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul S. C. M. D., ÎN R. ȘI ÎN R. împotriva sentinței civile nr. 4436 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați M. A. N. și CASA DE PENSII A M. A. N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare - anulare decizie de recalculare a pensiei contestate.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 21 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanții S. C. M. D. ÎN R.
ȘI ÎN R. (S.), D. V., M. V., C. M., G. I., C. S., I. T. I., D. T., V. I., V. I., C. C., S. T., S. I., I. A., P. V., C. G., P. E., N. P., S. E., P. I., O. M., U. L. I., C. G. V., V. T., C. R. I., K. M., B. P., T. D., M. E., S. A., B. V., N. E., M. G., P. P., L. G., M. M., I. A., S. I., S. C., K. A., M. S., C. E., V. I., P. V., A. T., G. P., A. P. M. în contradictoriu cu pârâții CASA DE PENSII A M. A. N., M. A. N. au solicitat instanței sa dispună anularea deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu, menținerea deciziilor anterioare de pensionare, obligarea la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilite conform L. nr. 164/2001 și cea recalculată conform L. nr. 1. și HG nr.
710/2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că nelegalitatea deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu derivă din nesocotirea obligației de sacrificiu suprem pentru țară, încălcarea dreptului de proprietate, veniturile sunt aproape imposibil de reconstituit, discriminarea, încălcarea principiului dreptului câștigat, încălcarea principiului previzibilității legii, a lipsei vieții sociale, încălcarea dreptului la un trai decent, încălcarea C., a legislației europene, lipsa temeiului juridic a deciziilor de recalculare a pensiilor, recalcularea în condițiile suspendării HG nr. 7. prin sentința C. de A. C. nr. 3., calcularea pensiei pe baza salariului mediu brut iar nu a veniturilor reale, încălcarea dreptului de proprietate, nerespectarea proporționalității ingerinței, nerespectarea neretroactivității legii, a principiului drepturilor câștigate.
Pârâtul M. A. N., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile și ca rămasă fără obiect întrucât prin O. nr. 1. s-a acordat retroactiv pensia cuvenită.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4436 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr.(...), afost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au fost beneficiarii unor pensii de serviciu al căror cuantum a fost recalculat în baza L. nr.1. prin deciziile emise în data de (...) nr. 60249,
79375, 46341, 56826, 10532, 46339, 49983, 10743, 10470, 10262, 54801,
41131, 42421, 11014, 11060, 55402, 46340, 46343, 49973, 23019, 92545,
77422, 59136, 63043, 10507, 10278, 49950, 49974, 75666, 78560, 49996,
90997, 10264, 49978, 49971, 49968, 48511, 57441, 45010, 43651, 49954,
49943, 80485, 48517, nr. neprecizat în privința reclamanților I. A., C. E.
D. nu se mai aplică în prezent, ci se aplică deciziile anterioare de pensionare, față de care reclamanții nu au manifestat nemulțumiri, ci au solicitat obligarea pârâților la plata pensiilor în cuantumurile stabilite prin acestea.
Potrivit art. 6 alin.1 si 2 din OUG nr. 1. pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
P.le reclamanților au fost revizuite din oficiu iar până la emiterea unor noi decizii de recalculare a pensiilor se mențin în plată pensiile în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, reclamanților li s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare. În consecință, reclamanții nu suferă în prezent niciun prejudiciu ca urmare a emiterii deciziilor a căror anulare o solicită.
În ceea ce privește suspendarea HG nr. 7. prin sentința civilă nr. 3. a C. de
A. C., aceasta are efecte numai între părțile din acel dosar.
Prin edictarea L. nr. 1. statul a menținut un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, întrucât prin diminuarea pensiei reclamanților nu trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, fiind respectat principiului proporționalității, justificat de scopul legitim urmărit.
Prin D. nr. 871/2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1. nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
Dreptul reclamanților la plata unei pensii, fără a se garanta un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la C.
Curtea E. a D. O. a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții, specific fiind că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, care poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți, Curtea negarantând acordarea unei pensii într-un anumit cuantum și subliniind larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială și faptul că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv, cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de protocoalele sale adiționale într-un anumit cuantum atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de C. în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată înconsiderarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.
Este invocată jurisprudență C.: cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, cauza
Eskelinen c. Finlandei, cauza Hasani c. Croației, cauza Kechko c. Ucrainei, cauza
Lelas c. Croației.
Se face trimitere la expunerea de motive a L. nr. 1. pentru conturarea scopului legitim, reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru adoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare.
Pentru aceste motive, în baza art. 6 din OUG nr. 1., instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. C. M. D., ÎN R. ȘI
ÎN R. în numele membrilor de sindicat, solicitând modificarea sentinței în sensuladmiterii acțiunii.
S-a arătat în motivare că prin L. nr. 1. și normele de aplicare, s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiei de care beneficia, astfel încât s- a produs o diminuare nejustificată a cuantumului acesteia și implicit a patrimoniului său; se încalcă dreptul de proprietate care derivă din dreptul la gradul avut, precum și din noțiunea de „." astfel cum a fost ea interpretată de Curtea E. a D. O. (C.).
S-a mai arătat că pensia militarului era o contraprestație pentru sacrificiul și privațiunile la care a fost supus; că nu există carnete de muncă, iar adeverințele cu venituri sunt aproape imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor realizate, fapt ce a obligat casele de pensie la calcularea cuantumului pensiilor militarilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, ceea ce încalcă în mod fundamental dreptul de proprietate, creează un tratament discriminatoriu față de personalul civil care își poate valorifica toate câștigurile prin existența carnetelor de muncă.
Astfel se creează o discriminare, pe de o parte între polițiștii activi care au avut norocul de a lucra într-o singură unitate și deci au putut prezenta adeverințele cu veniturile realizate, și celelalte cadre militare care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe.
Se creează o discriminare între cadrele militare și magistrați, care deși au avut aceleași privațiuni, beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil (procent din salariul avut).
Sunt discriminări între persoanele care aduc adeverințe care să dovedească venitul lunar și cele care nu aduc asemenea adeverințe.
Prin recalcularea pensiei se încalcă principiul dreptului câștigat, deoarece pe parcursul anilor în care a fost militar activ a câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia și-a desfășurat activitatea.
De asemenea, faptul că pe durata perioadei în care a fost activ a crezut că la pensie va beneficia, ca răsplată a tuturor privațiunilor specifice vieții militare, de o pensie care să îi asigure un trai decent și care să compenseze lipsa veniturilor suplimentare, lipsa vieții sociale, încalcă un alt principiu al statului de drept și anume: previzibilitatea legii.
S-a mai arătat că deciziile contestate și implicit procesul de recalculare a pensiilor sunt nelegale raportat la dispozițiile C. R., ale dreptului comun cât și ale Legislației Europene în materie.
Se fac precizări istorice și comparative cu privire la drepturile la pensie ale militarilor; se subliniază lipsa temeiului juridic al emiterii deciziilor de recalculare, întrucât prin sentința civilă nr. 3. pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a dispus : „suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010,
pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond";.
Așadar, se susține că emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic.
De asemenea, unele decizii au fost emise , în temeiul L. nr. 1. și a H. nr. 7.
după data de (...) când aceste acte normative au fost abrogate prin L. nr. 2. .
Așadar, emiterea deciziilor de pensionare în temeiul a doua acte normative lipsite de forță juridică atrage nulitatea deciziilor de recalculare.
Încălcarea dreptului de proprietate al membrilor S..
De asemenea, se susține că, deși a desfășurat activitate și a obținut venituri diferențiate în funcție de pregătirea fiecăruia, de gradul pe care l-a avut, de meritele recunoscute prin decorare, la stabilirea cuantumului pensiei sale urmează să fie luat în considerare doar salariul mediu brut pe economie pentru perioadele respective.
Se mai invocă încălcarea:
• art. 1 - Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O.
• Constituția R. (art. 20 alin 2 și art. 148 alin (2) și (4) )
• Declarația Universală a D. O.
1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții;
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
• art. 10 din Tratatul privind Constituirea Comunității Europene;
• art. 6 alin. 1 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Se invocă retroactivitatea legii.
S-a invocat prin cererea de recurs jurisprudență C. și CJCE.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., ale L. nr.
164/2001, ale art. 13 alin. (1) din H. nr. 7..
Prin întâmpinarea formulată, M. A. N. a solicitat respingerea recursului,arătând în esență că în temeiul art. 10 din O. nr. 1., a fost abrogată H. nr. 7., procedura de revizuire a pensiilor recalculate vizând toate acele pensii care au fost calculare parțial sau integral pe baza salariului mediu brut pe economie, urmând ca, pentru identificarea actelor necesare, instituțiile cu atribuții în domeniu să depună toate diligențele în acest scop, fără ca persoana să fie împiedicată să contribuie la această operațiune. Or, reclamanților li s-au emis decizii de revizuire a pensiei, cu plata începând cu data de (...), astfel încât deciziile contestate au fost implicit anulate
Se fac considerații cu privire la caracterul nefondat al motivelor de recurs dezvoltate pe fond, subliniindu-se că L. nr. 1. a fost declarată constituțională de către Curtea Constituțională a R. și făcându-se referiri la dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr.
29/2011, evocându-se totodată jurisprudență C. în materie.
Esențial este că testul proporționalității nu se poate aplica asupra deciziei de recalculare contestate, întrucât aceasta nu a fost pusă niciodată în plată și nu șo-a produs efectele iar cuantumul pensiei cuprins în această decizie nu poate constitui un element de referință în stabilire proporțiilor, deoarece cuantumului pensiei plătit este cel din decembrie 2010, adică tocmai cel la care se poate face raportarea. Cu atât mai mult, a fost emisă o nouă decizie de revizuire a pensiei începând cu aceeași dată.
S-a anexat de către recurenți, la solicitarea instanței de recurs, tabelcuprinzând centralizarea situației diminuării pensiilor militare pentru fiecarereclamant în parte, cu precizarea că a fost afectat nivelul de trai al acestora.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, raportat la excepția invocată prin întâmpinarea depusă în recurs, Curtea de apel reține că prima instanță nu a tranșat specific această excepție, nepronunțându-se distinct asupra acesteia, ci a soluționat cauza în sensul respingerii acțiunii, dezvoltând concluzii ce tind a susține temeinicia excepției.
Nu este întemeiată excepția lipsei de interes, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect/lipsită de interes în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1.. Este adevărat că prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamanților privitor la noul cuantum al pensiei, însă acest cuantum este rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamanții este
„recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.
Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia militară de stat, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensiei în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1..
În privința fondului, Curtea reține că prin art.1 lit. a din L. nr.1., pensiilemilitare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza veniturilor efectiv realizate.
În aplicarea acestui act normativ, pârâtul M. A. N. - D. F.-C. a emis deciziile contestate în cauză, cu stabilirea unor pensii recalculate în baza L. nr.
1. cu cuantumuri cuprinse între 979 lei și 4179 lei, prin care au fost înlocuite pensiile militare de stat existente în plată în luna decembrie 2010, având cuantumuri între 1581 lei și 4667 lei.
Ulterior, în baza OUG nr. 1., prin deciziile emise de C. de P. S. a M. A. N. pe numele reclamanților recurenți, pensia acestora, recalculată în baza L. nr. 1., a fost revizuită în baza veniturilor efectiv realizate, stabilindu-se un cuantum brut al pensiei cuprins între 1423 și 6520 lei, drepturi stabilite cu începere de la data de (...).
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și
Justiție și ale C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu
dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) -nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-
12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat
din nou legea criticată pe temeiul nere troactivității, dar și în baza art. 20 di n
Constituție raportat la art. 1 din Protocol ul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea
"bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1.,
Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la
neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au
fost stabilite inițial ( conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane
vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța
constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu
puteau face reevalu ări în temeiul art. 1 6 din Constituție , iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N.din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie
2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§
39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este l egală, întrucât este reg lementată de nr.
1., și urmărește un „scop legitim";, de utilitate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența „raportului
rezonabil de proporționalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva
„dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate";
(cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element
ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a
raportului de prop orționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii
beneficiului social în discuț ie pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei
marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, seraportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială
pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri
necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pe nsia medie lunară,
după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost
depășit un anumit „. de dificultate"; pentru ca instanța europeană însăși săconstate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a
D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din
31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan
Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea
raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare
cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiuîmpotriva R..
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99;
Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alțiic. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume
contextul economic actual și corectare a inegalităților exist ente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, cons tituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a
reținut că reforma si stemului de pensii n u a avut un efect ret roactiv și nu a adus
atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la
bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu .
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că a ceastă diferență nu
este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că
natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii .
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
Ca urmare, au fost declarate inadmisibile sesizările conexate cu privire la
invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Prin aceeași decizia, a fost amânată analiza încălcării art. 6 și 14 din C.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucât rațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele C. din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, instanța de recurs va înlătura criticile reclamanților referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu încuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamanților.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamanților în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional .
În concret, reclamanții beneficiază de pensii de asigurări sociale cu cuantumuri cuprinse între 979 lei și 4179 lei, revizuite ulterior în baza OUG nr.
1., astfel încât cuantumurile brute ale pensiilor reclamanților, plătibile cu începere de la data de (...) sunt cuprinse între 1423 și 6520 lei, superioare pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2010 în cuantum de 858 lei, ca și celei medii pentru limită de vârstă pentru anul 2011, ce se situează pe lunile ianuarie-septembrie între 860-901 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamanților.
În speță, nu s-au formulat precizări cu privire la situația lor financiară, personală și familială, atrasă de diminuarea pensiei, arătându-se doar că a fost afectat nivelul de trai al fiecăruia.
Raportat la aceasta, Curtea reține că practic, s-a invocat că prin măsura recalculării pensiei de serviciu, s-au încălcat garanțiile convenționale de care orice cetățean al unui stat membru la C. trebuie să se bucure, iar Curtea E. a D. O. apreciază asupra încălcării drepturilor convenționale în urma unui examen concret al situației de fapt a reclamanților. De asemenea, prin considerentele elaborate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 29/2011 pronunțată asupra recursului în interesul legii promovat în acest domeniu, s-a arătat, cum s-a văzut în cele de mai sus, că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.
Or, prin raportare la cuantumul pensiei recalculate în comparație cu pensia medie pentru limită de vârstă, nu se poate constata că reclamanții ar suporta o sarcină individuală excesivă, ce ar putea să îi expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îi lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, cu atât mai mult cu cât practic, s-a pus în plată cuantumul pensiei revizuite, mai mare în unele cazuri chiar decât pensia militară a cărei repunere în plată o solicită reclamanții.
Cu privire la previzibilitatea legii, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Se constată însă că reclamanții recurenți nu au indicat la care anume jurisprudență a C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei.
Or, în lipsa unei spețe în care Curtea de la S. să fi făcut atari statuări, instanța de recurs nu se află în poziția de a statua pentru prima dată în sensul unei atari extinderi a modului de interpretare a acestui text al C.i. Aceasta, în condițiile în care textul C.i se impune instanțelor naționale doar în lumina dezlegărilor jurisprudențiale ale C., deci în sensul interpretărilor date de aceasta, acolo unde un anume sens al dispozițiilor C.i nu este suficient de clar pentru a fi aplicat fără o minimă interpretare.
În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată de recurenți ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori, când legea reglementa posibilitatea obținerii unei pensii militare de stat) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.
Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării, nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamanților, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.
În fine, se constată că art. 153 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prevede că Uniunea susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile privind securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, însă conform alin. 4 din același articol dispozițiile adoptate în acest sens „nu aduc atingere dreptului recunoscut statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere echilibrului financiar";. Drept urmare, întrucât orice stat membru este pe deplin suveran să își organizeze sistemul de securitate socială, nu se poate reține că pensia de serviciu este un drept câștigat, garantat pentru viitor, în sensul normelor europene.
Cu privire la încălcarea dreptului reclamanților la gradul avut, Curtea deapel constată în primul rând că nu este precizată dispoziția legală a cărei încălcare o invocă prin acest motiv de recurs, pentru a se putea statua asupra modului de interpretare a legii incidente sub acest aspect. Sunt invocate doar dispozițiile legale ce reglementează gradul militar: art. 3, 9, 10 din L. nr.
80/1995 și art. 14 alin. 2 și art. 15 din L. nr. 360/2002, care însă nu au incidență în cauză, întrucât nu reglementează obligația statului de a insera în cuprinsul deciziilor de pensie pentru cadrele militare în rezervă a gradului avut în armată. Or, practic, invocând încălcarea gradului militar (degradarea militară), reclamanții recurenți au în vedere de fapt modul de calcul al pensiei, prin raportare la salariul mediu brut pe economie, iar nu la soldă, fără a invoca o situație care să se încadreze ca degradare militară. În ce privește modul de stabilire a drepturilor de pensie, prin raportare la veniturile reclamanților, iar nu la solda din ultima lună de activitate, aceasta reflectă intenția legiuitorului, de a trece toate pensiile în același regim general, astfel încât critica formulată sub acest aspect vizează de fapt intenția legii, care pentru motivele dezvoltate în cele ce preced nu poate fi primită.
Raportat la motivul de recurs prin care se invocă lipsa temeiului juridic al emiterii deciziilor de recalculare, întrucât prin sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. s-a dispus suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, instanța de recurs reține că prin acest motiv nu se aduc critici punctuale în ce privește modul de calcul a pensiei, pentru a se putea susține că fiind suspendat acest act normativ, nu s-ar putea verifica legalitatea calculului pensiei. Ceea ce contestă și în acest mod recurenții este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la altul, dela pensia militară la pensia publică bazată pe L. nr. 1., or această trecere a fost reglementată de L. nr. 1., măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a R., Înalta Curte de Casație și Justiție și C. în soluțiile menționate în cele ce preced referitoare la această lege, principiile modului de calcul a pensiei în temeiul L. nr. 1. fiind cele la care se face trimitere expres, anume, cele din L. nr. 1..
Un alt motiv de recurs privește împrejurarea că unele decizii au fost emise, în temeiul L. nr. 1. și a H. nr. 7. după data de (...) când aceste acte normative au fost abrogate prin L. nr. 2..
Nici acesta nu este de natură a conduce la admiterea acțiunii, având în vedere că L. nr. 236/2010 nu abrogă L. nr. 1., ci în cuprinsul art. 171 face doar precizarea că la data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la 1 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul L. nr. 236/2010. ca atare, era legitim a se emite decizii de recalculare în temeiul L. nr. 1. și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 236/2010, fără a se încălca principiul aplicării legii pe perioada în care aceasta este în vigoare, cu atât mai mult, cu cât trecerea efectivă de la un sistem de pensii la altul s-a făcut în temeiul L. nr. 1., aplicarea L. nr. 236/2010 făcându-se apoi în raport de aceste pensii recalculate, în sensul considerării acestei legi ca dreptul comun ce guvernează orice cerere ulterioară referitoare la pensie.
L. nr. 236/2010 nu cuprinde dispoziții de abrogare a H. nr. 7..
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. C. M. D., ÎN R. ȘI ÎN R. în numele membrilor de sindicat D. V., M. V., C. M., G. I., C. S., I. T. I., D. T., V. I., V. I., C. C., S. T., S. I., I. A., P. V., C. G., P. E., N. P., S. E., P. I., O. M., U. L. I., C. G. V., V. T., C. R. I., K. M., B. P., T. D., M. E., S. A., B. V., N. E., M. G., P. P., L. G., M. M., I. A., S. I., S. C., K. A., M. S., C. E., V. I., P. V., A. T., G. P., A. P. M. împotriva sentinței civile nr. 4436 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr.(...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.I.P.
| ← Decizia civilă nr. 535/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2536/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
