Decizia civilă nr. 2419/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ Nr. 2419/R/2012

Ședința publică din data de 15 mai 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. T.

JUDECĂTOE : D. C. G.

JUDECĂTOR : G.-L.T.

GREFIER : N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta recurentă M. L. împotriva sentinței civile nr. 529 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este realizată.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că judecata în lipsă a cauzei s-a solicitat prin cererea de recurs iar la data de 24 aprilie 2012 a fost înregistrat la dosar un răspuns la solicitările de clarificare ale instanței.

Apreciind că prezenta cauză se află în stare de judecată Curtea o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 529 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. L. împotriva pârâtei C. J. de P. C. având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantei i s-a emis decizia nr. 272359/(...) privind acordarea pensiei de urmaș.

Reclamanta solicită luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 20 de ani având în vedere activitatea desfășurată în grupa I de muncă.

Potrivit art. 2 alin. 3 din HG nr. 1., "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de nr. 3..

Potrivit Legii nr. 3. stagiul complet de cotizare pentru bărbați este de 30 de ani.

Art. 2 alin. 4 din același act prevede că, numai persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative. Singura excepție o formează persoanele care s-au pensionat pe art. 9 lit. a, b și d din HG nr. 2..

Întrucât aceștia au beneficiat de HG nr. 2. care indică alt stagiu complet de cotizare, în mod corect doar în cazul acestora nu s-a luat în calcul ca stagiu de cotizare cel de 30 de ani, care a fost o condiție pentru toți ceilalți pensionari potrivit Legii nr. 3., ci cel de 20, respectiv de 25 de ani.

Art. 14 din L. nr. 3. nu prevede reducerea stagiului de cotizare așa cum arată reclamanta. A. articol prevede reducerea vârstei de pensionare pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupa I și II de muncă, precum și luarea în calcul a vechimii în muncă majorată.

Astfel, prin D. nr. 4. a Î. C. de C. și Justiție - S. U., stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual nu se modifică

Mai mult, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de nr. 3..

De asemenea, potrivit art. 2 din normele metodologice, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.

Singurele facilități oferite de nr. 3. persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. L. solicitândadmiterea recursului, modificarea cu admiterea acțiunii în sensul ca la determinarea punctajului mediu anual al pensiei de urmaș să fie utilizat stagiul de 20 de ani, soțul recurentei M. Pentru lucrând 25 de ani și 29 zile în subteran, ținând cont de prevederile art.14 din L. nr.3., art.2 alin.2 din L. nr.226/2006 și HGR nr.2..

În motivarea recursului a arătat că persoanele pensionate în baza Legii 3. și care au desfășurat activitatea în condiții speciale, beneficiază la determinarea punctajului de un stagiu de 20 de ani conform art.43 alin.1 din L. 19/2000.

Începând cu data de (...) pensiile din sistemul public stabilite prin fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de (...), au fost evaluate în vederea recalculării.

În art.14 din L. 3. se prevedea că pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrau în grupa I de muncă sau cel puțin 25 ani în grupa a II-a de muncă, la stabilirea pensiei se iau în calcul pentru fiecare an lucrat câte 1 an și 6 luni pentru grupa I și 1 an și 3 luni pentru grupa a II-a.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat pentruurmătoarele considerente:

Reclamantei i s-a emis decizia nr. 272359/(...) privind acordarea pensiei de urmaș, ca urmare a cererii depuse de aceasta la data de 21 decembrie 2010.

Întrucât soțul recurentei - numitul M. P.- a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr.3., stagiul complet de cotizare luat în considerare la data calculării pensiei de urmaș după acesta, potrivit dispozițiilor

Legii nr.19/2000, a fost de 30 de ani, astfel cum a constatat și prima instanță.

În cauză, însă, recurenta a solicitat constatarea discriminării pe care a suferit-o în ceea ce privește drepturile sale de asigurări sociale, prin aplicarea în cazul său a unui stagiu complet de cotizare mai mare decât în situația unor

2 lucrători care au prestat munca același număr de ani, în aceleași condiții speciale de muncă, în subteran, dar care au fost înscriși la pensie pentru limită de vârstă în perioade diferite, în temeiul legislației de pensii aplicabile la acea dată și care, în prezent, beneficiază de calcularea sau recalcularea acesteia în baza uneia și aceleiași legi, respectiv L. nr.19/2000.

Astfel cum rezultă din carnetul de muncă depus în copie la dosar ) fila 85 și urm. dosar recurs), soțul reclamantei a lucrat peste 20 de ani în subteran, în grupa I-a de muncă, indicându-se ca temei al acestei încadrări prevederile D.ui nr.292/1959, nr.215/1977, ale Legii nr.27/1966 și ale H.G. nr.261/2001.

Se constată din cuprinsul acestor reglementări, precum și din cele ulterioare, cum ar fi H.G. nr.2., L. nr.19/2000 și L. nr.226/2006 că, în ceea ce privește lucrătorii ce și-au desfășurat activitatea în subteran, a existat o reglementare legislativă constantă, în sensul încadrării acestora în grupa I-a de muncă, până la data de (...), iar ulterior, în condiții speciale de muncă.

Astfel, art.2 din D. nr.215/1977, abrogat prin D.-L. nr.114/1990 cu privire laîncadrarea personalului muncitor în grupele I, II sau III de muncă, prevedea, laalin.1, că locurile de muncă care, prin natura și specificul lor, fac ca munca să se desfășoare în condiții deosebite se încadrează permanent în grupele I și II de muncă. Anumite locuri de muncă unde există, de asemenea, condiții deosebite dar care pot fi îmbunătățite prin măsuri tehnice sau organizatorice, se încadrează temporar în aceste grupe și se revizuiesc anual în raport cu modificarea condițiilor.

Conform alineatului 2 al aceluiași articol, în grupa I de muncă se încadreazăpermanent minerii și celelalte categorii de personal care lucrează în subteran.

Potrivit art.9 din H.G. nr.2., pensionarea pentru limită de vârstă și vechimeîn muncă a personalului din unitățile miniere se va face în următoarele condiții: a) la 20 de ani lucrați în subteran sau 25 ani lucrați în cariere și instalații de preparare indiferent de vârstă, dar nu mai puțin de 45 ani pentru subteran și 50 ani pentru cariere și instalații de preparare.

Conform art.20 alin.1 din L. nr.19/2000, în sensul prezentei legi, locurile demuncă în condiții speciale sunt cele din: a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă din luna respectivă.

În situația acestor locuri de muncă prevăzute la alin.1 din L. pensiilor legiuitorul a stabilit cu certitudine încadrarea acestora în condiții speciale de muncă încă de la data intrării în vigoare a legii, (...), fără a mai considera necesară parcurgerea altor metodologii ce să fie stabilite ulterior prin hotărâri de guvern.

Tocmai din acest motive, în cauză nu mai era necesară respectarea de cătreangajator a dispozițiilor H.G. nr.1025/2003, aplicabil doar în situațiile prevăzutela alin.2 din art.20 din legea nr.19/2000.

Prin urmare, este cert că în cazul acestei categorii de personal, ce și-adesfășurat activitatea în subteran cel puțin 20 de ani, după data de (...) nu a intervenit decât o schimbare de terminologie în ceea ce privește încadrarea într-o anumită categorie de condiții de muncă, „. I de muncă"; devenind „condiții speciale de muncă";.

De altfel, asemenea modificări de terminologie în ceea ce privește clasificarea locurilor de muncă au mai existat și anterior în legislația asigurărilor sociale din țara noastră, D. nr.292/1959 prevăzând 4 grupe de muncă, grupa I fiind denumită „. foarte grele sau vătămătoare";, ulterior L. nr.27/1966 revenind la trei grupe de muncă, grupa I având incluse locurile de muncă cu condiții foarte vătămătoare, foarte grele sau foarte periculoase.

3

Potrivit art.43 alin.1 din L. nr.19/2000, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit.a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.

L. nr.226/2006 a prevăzut că sunt încadrate în condiții speciale de muncă locurile de muncă în care se desfășoară activitățile din anexa I, ce la pct.3 prevedeactivitatea desfășurată în subteran, la exploatări de cariere prin tuneluri și galerii.

Art.2 din aceeași lege prevede că sunt asimilate stagiului de cotizare încondiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit Legii nr.226/2006, sunt încadrate în condiții speciale.

În situația categoriei de personal din care face parte recurenta o nouă încadrare în condiții speciale nici nu mai era necesară, pentru considerentele expuse anterior.

Potrivit art.5 din L. nr.226/2006, pentru asigurații prevăzuți la art.3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.

Curtea reține că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării, în sensul arătat în doctrină și jurisprudență, art.16 din Constituția României, P. 1 și 12 la C. E. a D. O., art. 14 din C. E. a D. O., art. 25 alin. 1 din Declarația Universală a D. O.:

-existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile: lucrători care au prestat activitatea aceeași perioadă de timp, în aceleași condiții de muncă, în multe situații chiar la același loc de muncă;

-existența unui tratament diferențiat: modalitatea diferită de calcul a pensiei cuvenite, prin luarea în considerare a unor stagii complete de cotizare mai mari, în raport de anul înscrierii la pensie, cu toate că în prezent, atât calcularea pensiilor, cât și recalcularea pensiilor stabilite anterior se efectuează pe baza acelorași dispoziții ale Legii nr.19/2000, pe baza acelorași principii;

-tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop nu sunt adecvate și necesare. Având în vedere succesiunea legislativă anterior menționată și continuitatea de reglementare a condițiilor de muncă în cadrul activității prestate în subteran, faptul că în prezent toate pensiile se calculează pe baza unei legi unice, raportarea punctajului total realizat de către un asemenea asigurat la stagii complete diferite de cotizare nu poate avea nicio justificare rațională și obiectivă.

Potrivit art.2 alin.1 lit.b) din L. nr.19/2000, sistemul public se organizează pe baza principiului egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.

Art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.

Potrivit P.ui nr.12 la C. europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege trebuie să fie garantate fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau

4 alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.

Art.14 din C. E. a D. O., în forma modificată prin P. 12 garantează fără discriminare exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege.

În plus, în jurisprudența CCJE, cauza Von Colson et Kamann c. Land Nord

Reihein - Westfalm 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.

Curtea nu poate omite și faptul că O.U.G. nr.4/2005 ce privește recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de

1 aprilie 2001, aflate în plată, a fost adoptată tocmai pentru respectarea principiului „la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie";

Pentru aceste considerente, constatând, în temeiul dispozițiilor, art.16 din

Constituția României, art.2 alin.1 lit.b) din L. nr.19/2000, P. 1 și 12 la C. E. a D.

O., art. 14 din C. E. a D. O., că aplicarea dispozițiilor legale care stabilesc în cazul recurentei calculul pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani produce efectele unei discriminări directe, Curtea reține că aceasta este îndreptățit la înlăturarea situației discriminatorii, prin emiterea unei decizii privind acordarea pensiei de urmaș, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc. civilă, raportat la art.

304 pct.9 C.pr.civilă, urmează să se admită recursul declarat de reclamanta M. L.împotriva sentinței civile nr. 529 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va modifica în tot în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâta casa J. de pensii C. și în consecință va obliga pârâta la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei de urmaș, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :

Admite recursul declarat de reclamanta M. L. împotriva sentinței civile nr.

529 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâta casa J. de pensii C. și în consecință obligă pârâta la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei de urmaș, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. T. D. C. G. G. L. T.

Cu opinia separată în sensulrespingerii recursului ca nefondat

5

N. N.

GREFIER

Cu opinia separată a doamnei judecător G.-L. T. în sensul respingerii recursului ca nefondat.

Motivarea opiniei separate

Astfel cum a reținut și instanța de fond, reclamantei i s-a emis decizia nr.

272359/(...) privind acordarea pensie de urmaș de pe urma soțului său M. P., decedat la data de (...).

Din copia dosarului de pensie înaintat de C. J. de P. C. rezultă că drepturile de pensie ale soțului reclamantei au fost stabilite în baza prevederilor Legii nr. 3. începând cu data de (...), conform deciziei nr. 110741/(...).

În baza prevederilor OUG nr. 4/2005 pensia acestuia a fost recalculată, fiind emisă în acest sens decizia nr. 110741/(...) (fila 111 dosar recurs), la determinarea punctajului mediu anual fiind luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.

Consider că în mod corect a reținut instanța de fond că recalcularea pensiei numitului M. P. prin raportare la un stagiu complet de cotizare 30 de ani este legală, fiind emisă cu respectarea prevederilor art. 2 alin. 3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1. raportat la prevederile art. 8 din L. nr. 3..

Conform art. 2 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1. stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.

Este de reținut în acest sens și D. nr. 4. pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în M.O. nr. 334/(...), prin care s-a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la 43 alin. 1 și 2 din L. nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de 14 din L. nr. 3..

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că instanțele care au considerat că persoanele pensionate în baza Legii nr. 3. și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu de un stagiu de cotizare de 20 de ani, conform art. 43 alin. 1 din L. nr. 19/2000 au procedat greșit, reținând în considerentele deciziei că „În 14 din L. nr. 3. se prevedea că pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, câte: a) un an și 6 luni pentru grupa I de muncă; b) un an și 3 luni pentru grupa II de muncă.

Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă aveau dreptul, la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de: a) 52 de ani pentru grupa I și 57 de ani pentru grupa II, bărbații;

6 b) 50 de ani pentru grupa I și 52 de ani pentru grupa II, femeile.

Persoanele care îndeplineau condițiile prevăzute la alin. 1 erau pensionate, la cerere, la 50 de ani, atât bărbații, cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 de ani bărbații sau 50 de ani femeile din grupa II de muncă.

De asemenea, potrivit art. 16 din același act normativ, persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupele I și II de muncă aveau dreptul să li se ia în calculul vechimii în muncă, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe: un an și 6 luni pentru grupa I sau un an și 3 luni pentru grupa II. În aceste cazuri nu se reducea limita vârstei de pensionare.

Cu alte cuvinte, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale M.ui Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.";

Constatând că prin D. nr. 4. a Î. C. de C. și Justiție s-a stabilit că persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3. le sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din acest act normativ, fără a se face nici o referire la stagiul complet de cotizare, care tot prin acest act normativ (art. 8) este stabilit la 30 de ani în cazul bărbaților, apreciez criticile recurentei ca fiind nefondate.

Drept consecință, având în vedere și dispozițiile art. 71 din L. nr. 19/2000, consider că în mod corect pârâta a avut în vedere la stabilirea pensiei de urmaș în favoarea reclamantei același stagiu complet de cotizare utilizat la stabilirea drepturilor de pensie recalculate ale soțului acesteia.

Mai mult decât atât, astfel cum rezultă din copia deciziei aflate la fila 22 dosar fond, anterior stabilirii pensiei de urmaș în favoarea reclamantei, pârâta a aplicat și dispozițiile OUG nr. 1. în privința pensiei susținătorului acesteia, M. P., respectiv prin acordarea punctajului suplimentar în temeiul acestui act normativ.

Sub aspectul discriminării reținute conform opiniei majoritare este de observat că prin acțiunea sa reclamanta a solicitat anularea deciziei de stabilire a pensiei de urmaș și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie cu determinarea punctajului mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 ani.

Așadar, chiar dacă reclamanta a invocat în motivarea cererii faptul că potrivit prevederilor HG nr. 2. pentru persoanele înscrise la pensie în temeiul acestui act normativ stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, este de remarcat faptul că acesta nu a solicitat acordarea unor despăgubiri pentru discriminare, ci anularea deciziei contestate și emiterea unei noi decizii de pensie cum s-a menționat mai sus. În consecință, în raport de obiectul acțiunii reclamantei consider că soluția pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii contestației este legală și temeinică.

Pe de altă parte, din expunerea de motive a OUG nr. 1. rezultă că într- adevăr s-a constatat că „între persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă au apărut o serie de inechități în ceea ce privește cuantumul pensiilor, (…) deoarece la determinarea punctajului mediu anual acestea sunt dezavantajate, întrucât bonusul acordat la stagiul de cotizare, recunoscut de legislația în vigoare până la data de 1 aprilie 2001, nu reprezintă o perioadă contributivă";, însă tocmai pentru înlăturarea acestor inechități legiuitorul a înțeles să emită actul normativ menționat, prin care s-a reglementat acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor de care au beneficiat aceste persoane, aceste prevederi legale fiind aplicabile doar în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual s-au

7 utilizat stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, cu este și cazul soțului reclamantei.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., apreciez că se impunea respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Judecător,

G. L. T.

8

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2419/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale