Decizia civilă nr. 3742/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.3742/R/2012
Ședința publică din data de 25 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. P. împotriva sentinței civile nr. 715 din 20 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe intimata pârâtă C. J. DE P. M., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată depusă întâmpinare la dosar formulată de pârâta intimată, înregistrată la data de 20 septembrie 2012.
I se comunică reclamantului un exemplar al întâmpinării și acesta arată că nu dorește lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a o lectura, solicitând cuvântul asupra recursului.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reclamantul recurent susține recursul solicitând admiterea lui, modificarea hotărârii atacate și admiterea contestației cu consecința anulării deciziei privind revizuirea pensiei de serviciu.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin contestația înregistrată pe rolul T. M. sub num[r de dosar (...), la data de (...), reclamantul G. P. a chemat în judecată pârâta C. J. de P. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 2. din (...) privind revizuirea pensiei cuvenite reclamantului.
În motivarea în fapt a acțiunii formulate, reclamantul a arătat că este beneficiarul unei pensii de serviciu, în baza L. nr. 96/2006, în considerarea calității sale de fost deputat în Parlamentul României.
Urmare a intrării în vigoare a L. nr. 119/30 iunie 2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în baza art. 1 lit. f din actul normativ, intimata a emis decizia nr. 2./2010, prin care s-a procedat la recalcularea pensiei, astfel că aceasta a fost diminuată cu suma de 2842 lei/lunar.
Împotriva deciziei reclamantul a formulat contestație la Tribunalul
Maramureș, înregistrată sub dosar nr. (...), cauza în prezent aflându-se în recurs la Curtea de A. C.
Prin decizia nr. 2./2011, emisă de pârâtă, au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantului, de la cuantumul de 5263 lei la suma de 2842 lei, reprezentând pensie în sistemul public de pensii, revizuirea producându-se în baza OUG nr. 59/2011.
Diminuarea pensiei personale, prin înlăturarea drepturilor deja câștigate urmare a calității speciale pe care avut-o, este nelegală și netemeinică.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivare s-a arătat în esență că revizuirea pensiei reclamantului s-a făcut în baza art. 1 alin. 1 din OUG nr. 59/2011. Pensia de serviciu în cuantum de 5263 lei de care a beneficiat reclamantul până la data de (...), în conformitate cu prevederile L. nr. 96/2006, a fost recalculată potrivit la art. 1 lit. f din L. nr.
1., a fost recalculată prin decizia nr. 2. din (...). Reclamantul a formulat contestație și împotriva acestei decizii iar cauza se află în recurs la Curtea de A.
C., cu termen la data de (...).
În probațiune, au fost depuse actele din dosarul de pensie al reclamantului, care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr. 715 din (...) a T. M. a fost respinsă ca neîntemeiatăcontestația formulată.
Pentru sa hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia 2. din data de (...), emisă de intimata C. J. de P. M., s-au revizuit drepturile de pensie de care a beneficiat reclamantul în urma deciziei de recalculare a pensiei de serviciu din (...), în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.
59/2011, începând cu data de (...), menținându-se același cuantum de 2842 lei.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 59/2011, pensiile prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței.
Pensia de serviciu în cuantum de 5263 lei de care a beneficiat reclamantul până la data de (...), în temeiul L. nr. 96/2006, a fost recalculată prin decizia nr.
2. din data de (...), conform L. nr. 1. și H.G. nr. 737/2010.
Cuantumul pensiei stabilit prin decizia de revizuire este identic cu cel stabilit prin decizia de recalculare din (...).
Reclamantul primește pensie în acest cuantum din septembrie 2010.
Prin decizia contestată nu s-a redus cuantumul pensiei aflate în plată.
În temeiul O.U.G. nr. 59/2011 s-a dispus revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din L. nr. 1., lege care a făcut obiectul controlului de constituționalitate anterior promulgării, conform deciziilor nr. 871/2010 și nr.
873/2010 ale C. C..
Astfel, Curtea a reținut că, în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. A. acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu sesubsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat de art.47 alin. 2 din Constituție.
P.le speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei.
Or, în cazul de față, a reținut Curtea Constituțională, o atare rațiune este, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.
Curtea Constituțională a reținut că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
În concluzie, Curtea a constatat că dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. 2 privind neretroactivitatea legii.
În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în hotărârea pronunțată în cauza Muller contra Austriei, în anul 1972, Curtea E. a D. O. a statuat că, deși art. 1 din Protocolul 1 garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
Având în vedere cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, respectiv suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.
Legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului.
Și în alte cauze în care Curtea E. a D. O. a fost sesizată cu încălcări ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuării pensiilor s-a apreciat că o astfel de ingerință nu este de tipul „. de proprietate"; (hotărârea din 2 februarie 2010 - Aizupurua O. împotriva Spaniei, unde pierderea unei pensii complementare este analizată din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor).
Curtea a acceptat reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei și/sau ale altor beneficii de asigurări sociale fără a ajunge la concluzia încălcării art. 1 al Protocolului nr. 1 (T. contra Suediei, Jankovic contra Croației - 12 oct. 2000, Lenz contra Germaniei, Callejas contra Spaniei - 18 iunie 2002).
Prin urmare, Curtea E. a D. O. nu analizează situația reducerii pensiilor ca o „. de proprietate";, astfel încât lipsa despăgubirii pentru ingerință nu conduce, eo ipso, la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.
S. se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu.
În cauzele Wieczorek contra Poloniei - hotărârea din 8 decembrie 2009 și Mellacher contra Austriei - hotărârea din 19 decembrie 1989, Curtea a constatat că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei.
Având în vedere că nu este vorba despre o privare de proprietate, testul de proporționalitate nu va consta în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate.
Marja de apreciere a statului în stabilirea politicii sale în această materie este și mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezultă din consecințele pe care criza economică internațională le produce asupra deficitului bugetar.
Analizând circumstanțele concrete ale cauzei, tribunalul a apreciat că s-a păstrat un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit, respectiv, justul echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului, măsura luată de revizuire a drepturilor de pensie intrând în marja de apreciere lăsată statului în această materie.
Astfel, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale în cuantum de 2.842 lei lunar, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă, neputându- se constata că ar suporta o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Întrucât orice stat membru este pe deplin suveran să își organizeze sistemul de securitate socială, nu se poate reține că pensia de serviciu este un drept câștigat pentru viitor, în sensul normelor europene.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, reținând că decizia de revizuire nr. 2. din data de (...) a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, tribunalul a respins ca neîntemeiată contestația formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii contestației formulate.
În motivare s-a arătat, în esență, că recurentul a arătat că a beneficiarul unei pensii de serviciu în baza L. nr. 96/2006, în considerarea calității de fost deputat în Parlamentul României.
Urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 59/2011 și a L. nr. 119/30 iunie
2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, intimata a emis decizia nr. 2./2011, prin care s-a procedat la revizuirea pensiei, astfel că aceasta i-a fost diminuată de la 5.263 lei la 2.842 lei/lunar.
L. nr. 96/21 aprilie 2006 (*republicată*), privind Statutul deputaților și al senatorilor*), prevede în art. 49, la secțiunea "C. de pensii", că, deputații și senatorii, la împlinirea condițiilor de pensionare prevăzute de L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completări le ulterioare. respectiv stagiul de cotizare și vârsta de pensionare, beneficiază de pensie în cuantum prevăzut de art. 82 alin. CI) din L. nr.
303/2004 privind statutul magistraților.
Susțin că prin recalcularea pensiei si emiterea deciziei atacate, s-au încălcat dispozițiile legale arătate anterior.
Potrivit art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C. pentru Apărarea D. O. și libertăților Fundamentale, privind protecția proprietății, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Carta D. Fundamentale a U. E., prevede în art. 6, 25 și 34 că, orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Uniunea recunoaște și respectă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viață demnă și independentă și de a participa la viața socială și culturală. Uniunea recunoaște și respectă dreptul de acces la prestațiile de securitate socială și la serviciile sociale care acordă protecție în caz de bătrânețe.
Prin L. nr. 30/1994, R. a ratificat C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale si protocoalele adiționale la aceasta convenție. În art. 3 din lege se prevede că, în baza art. 25 și 46 din convenția menționata, R. recunoaște dreptul la recursul individual în fata Comisiei E. a D. O. și jurisdicțiaobligatorie a C. E. a D. O. în privința drepturilor cuprinse în C. europeana a drepturilor omului.
L. fundamentală a României stipulează în art. 11, 20, 47 și 53 că S. roman se obliga sa îndeplinească întocmai si cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretarea și aplicate în concordanță cu Declarația
Universala a D. O., cu pactele si cu celelalte tratate la care R. este parte.
Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care C. sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
C. au dreptul la pensie, si la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. C. au dreptul si la masuri de asistenta sociala, potrivit legii.
Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor si a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitați naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara într-o societate democratica.
Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertății. Condiția proporționalității măsurii are în vedere că scopul propus nu poate fi atins prin alte mijloace mai puțin restrictive, precum și necesitatea ca beneficiul societății rezultat din aplicarea măsurii să fie mai mare decât atingerea adusă drepturilor individuale.
Articolul 44 din C. României prevede că dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate, iar proprietatea privată este garantată
și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Raportat la dispozițiile legale, se arată că hotărârea atacată este nelegală, întrucât în cauză discută fără echivoc de „un bun câștigat";, de un drept de proprietate, care în nici un caz nu mai poate fi alterat sau diminuat, altminteri se intră în contradicție cu normele europene în materie și se încalcă aceste prevederile legale care au prioritate față de dreptul intern.
Este adevărat că L. nr. 1., prin D. nr. 873/(...) a fost declarată constituțională, dar, la fel de adevărat este, că această constituționalitate a fost declarată prin nesocotirea T. și P. internaționale la care R. este parte și pe care s- a obligat să le respecte.
Rațiunea pentru care s-a legiferat pensia de serviciu, a fost aceea de a se asigura o compensare și mijloace de existență acelor persoane care îndeplinit anumite funcții în interesul statului, în condiții speciale, astfel că reprezintă o compensare a limitării unor drepturi cu prilejul exercitării acelor funcții, demnități publice sau profesii în beneficiul statului. Prin urmare, pensia de serviciu nu constituie un privilegiu, ci este determinată de rigorile și cerințele unui anumit statut, astfel cum, chiar Curtea Constituțională e recunoscut.
În acest sens, art. 14 din C. E. a D. O. a statuat că exercitarea drepturilor
și libertăților fundamentale recunoscute de prezenta convenție, trebuie să fie asigurată fără deosebire a de rasă, culoare ... sau alte situații.
Pentru aceste motive, în cauză nu se poate discuta că pensia de serviciu are două componente - una a contributivității, iar cealaltă constituind un supliment din partea statului, cum se reține de către instanța de fond.
Măsura de recalculare a pensiei nu justifică o cauză de utilitate publică și nici de interes general. Este evident că nu este îndeplinită condiția proporționalității, măsură care reclamă ca scopul propus să nu poată fi atins prin alte mijloace mai puțin restrictive.
Curtea E. a decis că un stat nu poate invoca o stare generală de necesitate pentru a justifica restrângerea drepturilor și libertăților, dacă criza sau pericolul public nu au caracter excepțional. Se pune așadar accent deosebit pe caracterul excepțional al măsurii, care nu poate fi decât limitată în timp. L. nr. 1. impune însă o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensia de serviciu.
Practica C. E. a D. O. (CEDO) de la S. și C. de Justiție a U. E. de la L. a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere. Sunt evocate cauzele Akdeejeva versus
Letonia, Buchen versus Cehia, Gaygusuz versus Austria, Stubbings ș.a. versus
M.a Britanie. În cauza Buchen versus Cehia s-a reținut că «noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie și, evident, dreptul la salariu sunt asimilate dreptului de proprietate», astfel încât reducerea prin recalculare a acestui drept ar echivala cu o expropriere.
Totodată, înțelege să invoce respectarea principiilor de drept al tratamentului egal în fața justiției, al liberului acces la justiție, al egalității de șanse și al nediscriminării, instituite de C. R.
În sensul acesta invocă jurisprudența C. de A. C. în materie, respectiv decizia civilă nr. 6. februarie 2012 a C. de A. C., proces în care în cauză absolut similară decizia emisă de intimata C. județeană de P. S. în recalcularea pensiei de serviciu a fostului parlamentar Bara R. L. a fost anulată ca fiind nelegală.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 septembrie 2012 (f.19-20) pârâta C. J. de P. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se în esență că pensia de serviciu de care a beneficiat reclamantul în conformitate cu prevederile L. nr.96/2006 a fost recalculată potrivit L. nr. 1. prin decizia nr. 2. din (...). Reclamantul a formulat contestație și împotriva acestei decizii, care a fost respinsă irevocabil prin decizia civilă din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr.(...).
Prin decizia contestată, pensia recalculată a fost revizuită din oficiu în baza art.l alin.(1) din O.U.G. nr.59/2011.
În mod legal a apreciat instanța de fond, analizând circumstanțele concrete ale cauzei, că s-a păstrat un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Curtea E. a D. O. a apreciat și în alte cauze în care a fost sesizată cu încălcări ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuării cuantumului pensiei că o astfel de ingerință nu este de tipul privării de proprietate (hotărârea din 2 februarie 2010 - Aizupura O. împotriva Spaniei) și nu poate conduce la concluzia încălcării art. l din Protocolul nr. l al C.i (Lenz contra Germaniei, Callejas contra Spaniei - 18 iunie 2002). De asemenea, prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețu împotriva României (nr.
(...)(...)(...)(...)8/11), Curtea E. a D. O. a constatat neîncălcarea de către S. român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul L. nr. 1..
Referitor la invocarea dispozițiilor art. 49 al L. nr.96/2006, arată că la data de (...), prin art.196 lit. g) din L. nr.263/20 10, aceste dispoziții au fost abrogate:
„la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă ... g) art.49 - 51 din L.nr.96/2006 ...";. Față de aceste dispoziții legale, nu mai există temei legal pentru plata pensiei de serviciu, stabilită în baza art.49 din L. nr.96/2006.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin art.1 lit. f din L. nr.1., pensiile de serviciu serviciu ale deputaților și senatorilor au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. M. a emis decizia
2./2010, prin care s-a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de 2842 lei care înlocuia pensia de serviciu de 5263 lei.
Această decizie a fost contestată de reclamant în dosarul nr. (...), decizia civilă din (...) pronunțată de Curtea de A. C. fiind în sensul respingerii recursului reclamantului și al menținerii soluției de respingere a contestației.
În temeiul O.U.G. nr. 59/2011 s-a procedat și în cazul reclamantului la revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, emițându-se decizia 2. din (...), prin care s-a stabilit tot o pensie în sumă de 2842 lei, reproducându-se toate elementele deciziei de recalculare.
Obiectul prezentului dosar îl constituie decizia de revizuire emisă în temeiul O.U.G. nr. 59/2011, decizie prin care pensia recalculată în baza L. nr. 1. a fost revizuită.
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. se va raporta la măsura recalculării pensiilor de serviciu, privită global, ca o sumă de măsuri adoptate de legiuitor, înglobând atât L. nr. 1., cât și O.U.G. nr. 59/2011 (prin aceasta din urmă fiind fundamentată încă o dată recalcularea pensiilor, intenția fiind de a se corecta lacunele L. nr. 1. și de a se pune de acord intenția legiuitorului cu exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării nr. 1.), sens în care va avea în vedere următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale
Înaltei Curți de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituți onale, în raport c u
dispozițiile constituționale ale art. 15 ali n. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 -egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-
12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat
din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din
Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamental e (dreptul la respectarea
"bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta
Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către
Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la
neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost
stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate)
a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța
constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de dr ept comun nu
puteau face reevaluări în temeiul art. 1 6 din Constituție , iar perspectiva analizeiîn baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această legereprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§
48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și
40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglemen tată de nr.
1., și urmărește un „scop legitim";, de uti litate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existen ța „raportului
rezonabil de proporționalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva
„dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate"; (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce
reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a
raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii
beneficiului social în discuție pentru r eclamantul cauzei, iar nu indicarea unei
marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acestdomeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere cri terii precum indemn izația socială pentru
pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 11 8/2010 privind unele măsuri necesare în
vederea restabilirii e chilibrului bugetar) ori pensia medie lu nară, după cum vor
trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost
depășit un anumit „. de dificultate"; pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiționalla C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva
Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și
Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie
2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de
proporționalitate nu este decât o chestiu ne de apreciere în fi ecare cauză în parte,
în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil
(Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectar ea inegalităților exi stente între diferite le sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a
reținut că reforma sistemului de pensii nu a av ut un efect retroactiv și nu a adus
atingere drepturilor la prestații sociale , dobândite în tem eiul contribuțiilor la
bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu .
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această
diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a
concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii .
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
Ca urmare, au fost declarate inadmisibile sesizările conexate cu privire la
invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Prin aceeași decizia, a fost amânată analiza încălcării art. 6 și 14 din C.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului legalității, la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 96/2006, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, reținându-se sub acest aspect faptul că reclamantul recurent nu invocă o situație concretă, specială, a sa, rezultată din aplicarea dispozițiilor de revizuire a pensiei sale.
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 2842 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2011 în cuantum de 900 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
În speță, nu s-au făcut precizări cu privire la situația financiară, personală
și familială, atrasă de diminuarea pensiei, astfel încât nu se conturează o situație excepțională ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îi lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, raportat la situațiacomună a pensionarilor din țară și la cheltuielile curente pe care fiecare dintre aceștia trebuie să le suporte lunar. Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Cât privește motivul de recurs invocat sub aspectul creării unei practici neunitare la nivelul C. de A. C., în materia recalculării drepturilor de pensie ale foștilor parlamentari, instanța de recurs constată că în dreptul român, jurisprudența nu este izvor de drept decât în forma recursului în interesul legii, acesta fiind de altfel instrumentul creat de legiuitor pentru unificarea practicii neunitare de la nivel național pe o anumită problemă de drept. Or, prin decizia în interesul legii pronunțată în problema pensiilor speciale, nr. 29/2011, s-au dat îndrumările arătate în cele ce preced în scopul unificării practicii în acest gen de litigii, îndrumări avute în vedere prin prezenta decizie.
Pe de altă parte, nu se verifică o atare practică incongruentă, întrucât prin decizia civilă nr. 6. februarie 2012 a C. de A. C. a fost admisă cererea unui alt parlamentar, în contestarea deciziei de recalculare a pensiei sale de serviciu, doar sub aspectul modului de punere în practică a măsurii recalculării pensiei de serviciu, constatându-se o eroare în stabilirea stagiu lui complet de cotizare.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. P. împotriva sentinței civile nr. 715 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
G.,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. H. D. M.
| ← Decizia civilă nr. 4476/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 535/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
