Decizia civilă nr. 1012/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1012/R/2013
Ședința publică din 04 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. V. împotriva sentinței civile nr. 4509 din 17 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A
M. A. ȘI I., MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B.
, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent A. V. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 04 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, M. Afacerilor Interne - C. de P. S. la dosar actele solicitate de către instanță, respectiv copia dosarului de pensie al reclamantului recurent.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj în data de_, reclamantul A. V. în contradictoriu cu pârâții CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI
ȘI INTERNELOR, a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 1. din_ și constatarea legalității deciziei nr. 142223/2007 privind calcularea pensiei de serviciu, precum și obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia avută în luna decembrie 2010 și pensia revizuită, cu dobânda legală, și anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 1. din_ și obligarea paratei CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. la emiterea unei noi decizii prin care să îi fie menținută în plata cuantumul pensiei avute în luna decembrie 2010 și obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia avută în luna decembrie 2010 și pensia revizuită, cu dobânda legală, precum și obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4509/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._
, s-a respins ca nefondată cererea, .
S-a reținut că
în temeiul art. 10 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a fost abrogată Hotărârea de Guvern nr.735/2011.
Astfel, procedura de revizuire a pensiilor recalculate a vizat toate acele pensii care au fost calculate parțial său integral pe baza salariului mediu brut pe economie, urmând ca, pentru identificarea actelor necesare instituțiile cu atribuții în domeniu să depună toate diligențele în acest scop fără ca persoană să fie împiedicată să contribuie la această operațiune.
În cadrul procesului de revizuire, conform art.1, alin.(3) și 4 din OUG nr.1/2011, "instituțiile prevăzute la alin.2 transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011";, iar
" în cazul pensiilor prevăzute la alin.1, pentru care până cel târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr.1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.
În cazul reclamantului, C. de P. S. a M.A.I. a procedat la revizuirea pensiei acestuia în baza adeverințelor care atestă veniturile realizate lunar, transmise de către unitatea/unitățile în care contestatorul a lucrat.
Perioadele și veniturile valorificate la determinarea noului cuantum al pensiei rezultă din anexa la decizia de revizuire din_, anexă privind datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare, în care se menționează în clar stagiile de cotizare și veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare, începând cu anul încadrării în muncă până la data trecerii în rezervă, precum și dacă există anumite perioade lucrate pentru care nu au putut fi identificate aceste venituri.
În conformitate cu prevederile art.6 alin.1 ,,pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
Întreaga Lege nr. 119/2010, conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibila, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, legea în discuție nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. Dispozițiile legale criticate nu impietează cu nimic asupra calității de pensionar dobândite în temeiul reglementarilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, această decizie este o faptă constitutivă a unei situații juridice realizate înainte de o eventuală intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultă că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rămân câștigate pe toată perioada cuprinsă între emiterea deciziei de pensionare și momentul la care va intra în vigoare prezenta lege. Doar dacă prezența lege ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în plata pe perioada menționată, aceasta cu siguranță ar fi fost retroactiva, încălcând art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât ar fi desființat o facta praeterita.
Pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu
pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment tine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligația statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză și-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuțiilor. Este un drept pe care l-a obținut și realizat prin plata contribuțiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituțional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susține că este un drept viitor câștigat ad aeternam din moment ce este sub condiție.
Având în vedere că pensiile de serviciu nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauza o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea să, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confrunta statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, aceasta măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, textul criticat nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor de serviciu,
nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora li se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.
Mai mult, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 și din 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în același sens, și hotărârile din 12 octombrie 2004 și 28 septembrie 2004, pronunțate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea
sau încetarea platii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenție în privința bunului ce trebuie justificată (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat ca sistemul de securitate socială este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esențial pe care Curtea de la Strasbourg l- a luat în seama atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă.
Astfel, prin decizia nr. 44/2012 Curtea Constituțională a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu reglementata de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, precizata). Ajustarea dictată de principiul contributivității nu numai că elimina un beneficiu suplimentar acordat unor angajați ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenței Curții, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când
este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 și Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de față, nu se pune o atare problema, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă.
Prin urmare cuantumul pensiei reclamantului nu a fost diminuat ca efect al emiterii deciziei contestate.
Având în vedere aceste considerente instanța a respins cererea reclamantului ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. V. .
În susținerea recursului, reclamantul menționează că decizia de revizuire contestată nu are la bază o evidentă reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art.8 al. 1 din Anexa 3 (Metodologia de calcul) la O.U.G. nr.1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada corectitudinii si integralității datelor cuprinse în tabelul anexat acestei decizii. In acest sens face trimiteri la Sentința civila nr. 2380/_ a Tribunalului Sălaj si la Decizia Civila nr. 3543/R/2012 a Curții de A. C. .
Menționează că a lucrat în grupa a II a de muncă, împrejurare care însă nu se regăsește în carnetul de muncă. De asemenea, arată că nu deține nici un înscris din care să rezulte acest aspect, astfel că apreciază că într-o atare situație sarcina probei revine pârâților.
Învederează că decizia de revizuire contestată este lovită de nulitate absolută ca urmare a faptului că decizia de recalculare este nulă absolut, întrucât HG nr.735/2010, a fost suspendată prin sentința nr. 338 din_ a Curții de A. C. rămasă irevocabilă prin Decizia nr.38 din_ a Înaltei Curți de C. si Justiție, iar ulterior a fost si anulată prin Sentința nr. 443 din_ a Curții de A. C. rămasă irevocabilă prin Decizia nr.5364 din_ a Înaltei Curți de C. si Justiție.
De asemenea, recurentul invocă și încălcarea principiului neretroactivității, consacrat de art. 15 al. 2 din Constituția României.
În drept, se invocă art. 299-316 Cod de procedură civilă.
Deși au fost legal citați, intimații nu au depus întâmpinare.
În probațiune s-a depus dosarul de pensie al reclamantului recurent.
Recursul es te nef ondat pen tru aspec tele c e vor f i înf ăț iș ate:
O primă critică a recurentului privitoare la decizia de revizuire se referă la omisiunea de a fi avută în vedere la stabilirea cuantumului pensiei, a stagiului de cotizare realizat în grupa a II a, precum și a altor sporuri și majorări salariale, sens în care acesta face trimiteri la sentința civilă nr._ (f.8 recurs), pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj
Curtea notează că prin sentința civilă evocată s-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamantul A. V. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană de Plăți și I. Socială Sălaj, cea din urmă fiind obligată să elibereze reclamantului o adeverință care să cuprindă stagiul realizat în sistemul public de pensii, sporul pentru munca prestată în timpul nopții, alte sporuri și majorări salariale primite în perioada în care reclamantul a fost angajat la Filatura de Bumbac SA Z. . Sentința a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâta Agenția Județeană de Plăți și I. Socială Sălaj prin decizia civilă nr. 3543 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de A. C. .
Reținând că în carnetul de muncă al reclamantului recurent nu se regăsește nici o mențiune în ceea ce privește grupa a II a de muncă, Curtea apreciază că în lipsa unei adeverințe care să ateste stagiul efectiv realizat de către recurent în această grupă și în baza căreia să se poate efectua verificări în sensul celor susținute de către recurent, solicitarea acestuia nu poate fi validată.
Este adevărat că la data de_ (f. 19) reclamantul recurent a depus la dosar o cerere de amânare a judecării recursului, justificat de faptul că pârâta Agenția Județeană de Plăți și I. Socială Sălaj nu i-a eliberat adeverința indicată așa cum aceasta a fost obligată prin hotărârea judecătorească irevocabilă, deși a făcut demersuri în acest sens, însă această împrejurare este lipsită de relevanță în cauză, câtă vreme, chiar și în situația în care adeverința care urmează a fi eliberată ar cuprinde mențiuni privitoare la stagiul realizat în grupa a II a de muncă, precum și la alte sporuri și majorări salariale aceasta nu ar putea fi valorificată direct în instanță, recurentul reclamant fiind ținut să parcurgă procedura administrativă prealabilă obligatorie, fără caracter jurisdicțional, instituită de art. 149 din Legea nr. 263/2010.
De menționat este și faptul că nulitatea absolută a unui act juridic, în speță decizia de revizuire contestată, nu poate fi determinată decât de cauze anterioare sau concomitente emiterii acesteia și, nicidecum, de unele ulterioare.
Or, în eventualitate emiterii unei adeverințe care să ateste aspectele evocate de reclamant, aceasta ar putea constitui un temei al emiterii unei noi decizii, iar nu unul de anulare a deciziei contestate în prezenta cauză.
Va fi înlăturată și critica recurentului potrivit căreia nulitatea deciziei de revizuire a pensiei derivă din nulitatea deciziei de recalculare, cea din urmă nulitate fiind determinată de faptul că HG nr. 735/2010 a fost inițial suspendat, iar ulterior anulat.
În acest sens, Curtea notează că prin art.1 lit. a din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, calculate pe baza veniturilor realizate. În aplicarea acestui act normativ, C. de P. S. a M. Apărării Naționale a emis în luna decembrie 2010 decizia de recalculare prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a stabilit în favoarea reclamantului pensia de asigurări sociale, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul Legii
nr. 164/2001.
Procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.
Nu se poate reține nici o încălcare a principiului neretroactivității.
Astfel, în ceea ce privește controlul de constituționalitate al Legii nr.119/2010, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea Legii nr.119/2010 - ex. Decizia nr.1579/_ .
Prin recursul în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010,
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 29/_ (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 871 și nr. 873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:
"(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. V. împotriva sentinței civile nr. 4509 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
L. DS | D. | D. | G. C. M. |
Red.DG/dact.MS; 2 ex./_ ; Jud.fond: R.M.P.
| ← Sentința civilă nr. 11113/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 1293/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
