Decizia civilă nr. 111/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 111/A/2013
Ședința publică din data de 1 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. -R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 1130 din 28 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul apelant, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a urmat procedura prevăzută de art. XV alin.1-4 din Legea nr. 2/2013, pârâta-intimată depunând întâmpinare la data de 19 august 2013, prin care solicită respingerea apelului și judecarea în lipsă, iar reclamantul-apelant formulând răspuns la întâmpinare, înregistrat la data de 4 septembrie 2013.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reclamantul-apelant solicită admiterea apelului formulat, arătând în motivare că a formulat o cerere de trecere de la pensie de boală la pensie de pentru limită de vârstă. I s-a stabilit și recunoscut ca lucrată o perioadă de 15 ani, 2 luni și 5 zile în grupa I de muncă. În ce privește decizia emisă în anul 2007, la solicitarea instanței, reclamantul arată că nu a contestat modul de stabilire a perioadei lucrate în condiții speciale de muncă. De asemenea, precizează că nu s-au făcut formele pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale începând din anul 2003 de către societate și sindicat, întrucât societatea a intrat în faliment din anul 1998, existând dovezi în acest sens la dosarul de fond. Deși reclamantul a lucrat în aceleași condiții de muncă, societățile care funcționează și în prezent sunt cuprinse în anexa 3 din Legea nr.263/2010. Consideră că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi înscris la pensie pentru limită de vârstă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra cererii de apel de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. ui M. sub dosar nr. _
, reclamantul P. I. a chemat în judecată pe pârâta C. J. DE P. M. solicitând instanței, ca pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună recalcularea pensiei stabilite prin decizia nr. 224221/_, cu luarea în considerare a stagiului de cotizare de 15
ani, două luni și cinci zile realizat în condiții speciale de muncă-turnătorie, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că, la data de_, a depus la casa de pensii cererea înregistrată sub nr.11681517 în vederea acordării pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, reclamantul fiind beneficiar al pensiei de invaliditate conform deciziei nr. 224221/0_ .
Prin adresa nr.168556/_, cererea a fost respinsă cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, raportat la stagiul de cotizare.
Împotriva acestei adrese reclamantul a formulat în termen legal contestație, însă contestația a fost respinsă de către pârâtă prin adresa nr. 15251/_ .
Reclamantul a apreciat să soluția de respingere a cererii sale este nelegală și netemeinică întrucât din carnetul său de muncă rezultă că a realizat un stagiu de cotizare de 15 ani 2 luni și 5 zile în condiții speciale de muncă - turnătorie, conform punctului 24 a Anexei nr. 2 la Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În raport cu această încadrare, contestatorul a considerat că, potrivit art.
55 lit.b) din aceeași lege, beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare cu 7 ani și ca atare, la data formulării cererii erau îndeplinite condițiile de pensionare pentru limită de vârstă.
S-a mai arătat că Anexa nr.3 la Legea nr.263/2010 cuprinde unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu H.G.nr.1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, însă la data apariției acestui act normativ, unitatea în care a prestat munca reclamantul era radiată, ca atare nu mai avea cine să facă demersurile pentru obținerea avizelor prevăzute de actul normativ mai sus menționat.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
C. J. de P. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pentru următoarele motive:
Decizia de înscriere la pensie de invaliditate nr. 2244221/_, în care s- a reținut că reclamantul a realizat în grupa I de muncă un stagiu de cotizare de
15 ani 2 luni și 5 zile, nu a fost contestată de reclamant, la fel și decizia 224221/_, unde s-a reținut aceeași grupă I de muncă.
S-a mai arătat că reclamantul a susținut că are un stagiu de cotizare de 15 ani 2 luni și 5 zile în condiții speciale de muncă, însă nu a dovedit că a desfășurat o activitate din cele prevăzute în anexa nr. 2 la o unitate prevăzută în anexa nr. 3 la lege, așa cum prevăd dispozițiile art. 30 alin.1 lit.e) coroborat cu dispozițiile art.123 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 și dispozițiile art. 123 (4) din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010.
Prin sentința civilă nr.1130 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș,
s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P. I. împotriva pârâtei C.
de P. M., reținându-se următoarele:
Susținerea reclamantului că perioada de 15 ani 2 luni și 5 zile, în care a lucrat în grupa I de muncă (turnătorie), conform legislației anterioare datei de _
, constituie stagiu de cotizare în condiții speciale conform pct. 24 din Anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din :
unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;
activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi;
aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;
activitățile și unitățile prevăzute în anexele 2 și 3;
f)activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.
Conform art.123 alin.1 din normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG 257/2010:"; se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de_, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr.2 la lege, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă avizate în condiții speciale din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 3 le lege, activități încadrate, potrivit legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă";.
Prima instanță a mai reținut că reclamantul nu a făcut dovada, în sensul art.123 (4) din normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, că a realizat stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă, respectiv nu a prezentat o adeverință întocmită conform modelului din Anexa nr. 13 la Norme din care să rezulte că locul său de muncă din turnătorie a S.C.";METAMAR"; S.A., a fost avizat ca loc de muncă în condiții speciale în conformitate cu H.G. nr. 1025/2003, după cum a rezultat din adresa nr. 235/_ .
Drept urmare, s-a reținut că, reclamantul neavând îndeplinite condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, potrivit art. 55 alin.1 lit.a) -tabelul nr.1 din Legea nr. 263/2010 coroborate cu dispozițiile art.158 alin. 1 din Legea nr.263/2010, cererea acestuia de pensionare pentru munca depusă și limită de vârstă a fost legal respinsă.
Pentru aceste motive, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul P. I.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul invocă faptul că, analizând modul în care a fost motivată hotărârea, instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei.
Astfel, se arată că, considerentele sentinței atacate sunt contradictorii și nu rezultă clar care au fost motivele de fapt și de drept care au format convingerile judecătorului pentru a pronunța soluția respectivă.
Recurentul mai arată că hotărârea atacată s-a dat cu nerespectarea prevederilor legale și cu aplicarea incorecta a legii.
Pârâta intimată C. J. DE P. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței apelate.
Reclamantul P. I. a formulat și răspuns la întâmpinare
prin care a solicitat admiterea apelului, arătând următoarele:
În Legea nr.19/2000 s-a făcut echivalarea grupei I-a de muncă cu condițiile speciale, iar Legea nr.263/2010 nu anulează prevederile Ordinului nr.50/1990.
Se mai arată că societățile la care a lucrat în grupa I-a de muncă fie au fost radiate, fie sunt în faliment, astfel încât nu au putut face demersurile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
Astfel, se susține că S.C.";METAMAR"; (fostă I.M.M.U.M. B. M. )- a fost radiată în anul 2007, iar IJPP M. - S.C.";ROMNORD"; S.A. este în procedura de lichidare din anul 2000.
Analizând apelul formulat de reclamantul P. I., prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente
:
Hotărârea instanței de fond este corespunzător motivată, fără a se putea constata aspecte contradictorii în cuprinsul motivării sentinței apelate, și este dată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
În cee a ce pr iveș te f ondul cauze i, Cur te a cons tată c ă pr in tre atr ibuț iile
pârâtei C. J. DE P. M. nu figurează cele privind încadrarea locurilor de
mu nc ă în cond iț ii sp ec iale de munc ă
, legiuitorul român considerând c ă, dup ă d atade_, încadrarea locurilor de muncă în cond iț ii spec iale d e munc ă es te necesara fi d ată în co mpe tenț a
unei autorități publice cu competențe în domeniu, respectiv a inspectoratului ter itor ial de mu nc ă-ins tituț ie ce e mite av ize în aces tsens.
Se constată astfel că doar inspectoratul teritorial de muncă putea să procedeze la încadrarea locurilor de munca ale reclamantului în sensul recunoașterii caracterului de "locuri de munca în condiții speciale", și nu pârâta chemată în judecată în prezenta cauză.
De altfel, conform art.5,6 din Legea nr.108/1999, printre obiectivele
principale ale activității I nspecției Muncii
se află controlul aplicării prevederilor
legale referitoare la relațiile de munca, l a securitatea și săn ătatea în munca, la
protecția salariaților care lucrează în cond iții deosebite și a prevederilor legale
referitoare la asigurările sociale
, având printre atribuții
: efectuarea sau solicitarea de măsurători și determinări, examinarea de probe de produse și de materiale în unități și în afară acestora, pentru clarificarea unor situații de pericol; acordarea pentru angajatorii, persoane juridice și fizice, a autorizației de funcționare din punct de vedere al securității în munca; controlul respectării îndeplinirii cerințelor legale referitoare la sănătatea în munca și la înlăturarea riscurilor de îmbolnăviri profesionale.
Prin art.1 din H.G.nr. 767/1999 privind aprobarea Regulamentului de
org an iz are ș i f uncțio n are a Inspecț ie i Mu nc ii ,
se stabilește că Inspecț ia Munc ii
este organul de specialitate al administrației publice centrale în subordinea M. ui Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, pr in c are se exerc ită atr ibuț ii de au tor itate
de s tat în do men iul mu nc ii, rel aț iilor de mu nc a, secur ităț ii ș i s ăn ătăț ii în munc a.
Conf or m ar t.3 A.f ) d in acel aș i ac t nor mativ
, Inspecț ia Mu nc ii con trole az ă
respec tare a cr iter iilo r de înc adr are a lo cur ilor de munc a c u cond iț ii deoseb ite,
ev iden ta aces tor a ș i modul de re al iz are de către agen tul econo mic a măsur ilor
tehnico-economice pentru normalizare.
Astfel, după data de_, legiuitorul a prevăzut o procedură expresă care
trebu ie ur mată d e c ătre ang ajator i ș i s ind ic ate, pen tru a s e obț ine înc adr are a
locur ilor de munc ă în cond iț ii de munc ă sp ec iale, me todolog ie de obț inere a av izelo r
în aces t scop, s tab il ită, încep ând cu anul 2001, de HG nr. 1025/2003 adop tată întemeiul art. 20 din Legea nr. 19/2000,
ce cuprinde condițiile ce se impuneau a fi întrunite în mod cumulativ pentru încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
Chiar dacă ar fi fost întrunite toate aceste condiții, era necesar a fi îndeplinită o procedură obligatorie, stabilită prin dispozițiile art. 3 și urm. din HG nr. 1025/2003, care cuprindea mai multe etape, și anume: nominalizarea locurilor de muncă; solicitarea de verificare a activităților, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratelor teritoriale de muncă; verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-verbal; efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele sau cu reprezentanții angajaților și efectuarea expertizei medicale.
Parcurgerea acestor etape era condiționa tă de rezultatul verif icării de către
inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces -
verbal și era urmat ă de depunerea de către angajator a u nui dosar la Comisi a
pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, constituită în cadrul
M. ui Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, care acorda avizul final.
Prin urmare, având în vedere faptul că legiuitorul a dat în atribuțiile
anumitor autorități publice st abilirea în cadrării locurilor de muncă în condiții
speciale de muncă, cu respectarea unei proceduri obligatorii, angajatorii neavând
oricum competența de a mai stabili asemenea încadrări, ci doar de a nominaliza
împreună cu sindic atele salariații ce l ucrea ză în asemen ea locuri de munc ă,
pentru care instituți ile competente emit avizele necesare, cu atât mai mult, nici
casa de pensii nu e ste competentă de a efectua sau recuno aște, în lipsa avizelo r
cerute de lege, asemenea încadrări.
Curtea mai constată că intrarea societăților la care reclamantul a prestat activitatea în grupa I-a de muncă în starea de faliment și radierea uneia dintre acestea în anul 2007 nu prezintă relevanță în cauză, din moment ce în speță nu sunt probate condițiile expres prevăzute de către legiuitor pentru ca reclamantul să beneficieze de condiții speciale de muncă pentru stagiul de cotizare de 15 ani, 2 luni și 5 zile.
Având în vedere faptul că cererea de pensionare a fost înregistrată de către reclamant la data de_, în mod corect atât pârâta, cât și prima instanță au constatat că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.263/2010, intrată în vigoare la data de_ .
Astfel, apelantul, conform art.53 alin.1, care face trimitere la Anexa nr.5 la Legea nr.263/2010, fiind născut în data de_, poate fi înscris la pensie pentru limită de vârstă la 65 de ani.
Conform art.158 alin.1 din Legea nr.263/2010, perioadele de vechime realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art.30 alin.1 sunt încadrate în condiții speciale.
Potrivit art.30 alin.1 lit.e) din Legea nr.263/2010 sunt locuri de muncă în condiții speciale doar activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr.2 și 3 la lege, pentru care s-au obținut de la inspectoratele teritoriale de muncă avizele necesare acestei încadrări.
În speță, se reține că reclamantul a probat că a lucrat până la data de 1 aprilie 2001, o perioadă de 15 de ani, 2 luni și 5 zile în grupa I-a de muncă, însă nu a dovedit că această perioadă ar putea fi asimilată, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, cu o perioadă lucrată în condiții speciale, astfel încât, de la data intrării în vigoare a Legii nr.263/2010, acest stagiu a fost luat în considerare, în vederea reducerii vârstei de pensionare, conform art.158 alin.1 din această lege, ca fiind realizat în condiții deosebite.
De altfel, chiar art1671
din Legea nr.19/2000, ce recunoștea reducerea vârstei de pensionare pentru perioada lucrate în grupa I-a de muncă, făcea parte
dintre dispozițiile tranzitorii ale acestei legi și nu dintre prevederile propriu-zise
ale acestui act normativ, constituind, astfel cum rezultă chiar din redactarea
acestuia, un beneficiu acordat de către legiuitor, temporar, unor categorii de
persoane.
Ori, Legea nr.263/2010, a stabilit că, după 10 ani de la data trecerii la o
altă modalitate de clasificare a condiți ilor de muncă, se impune ca reducerea de
vârstelor de pensionare să se facă numai în raport cu perioadele care pot fi
asimilate condițiilor deosebite și speciale de muncă.
Se reține în acest sens că legiuitorul, chiar în anul 2001, prin H.G. nr.261/2001 privind criteriile și metodol ogia de încadrare a l ocurilor de muncă î n
condiții deosebite, a stabilit, la art.15, că: "Locur ile de mu nc ă, ac tiv ităț ile ș i
c ategor iile prof esion ale înc adr ate în gru pele I ș i a II -a de mu nc ă p ân ă l a d ata
in tr ăr ii în v igo are a p rezen te i ho tăr âr i sun t cons ider ate ac tiv ităț i desf ășur ate î n
cond iț ii deoseb ite, c u excepț ia celor c ar e, conf or m preveder ilor Leg ii nr.19/2000 ,
sun t prev ăzu te c a f iind ac tiv ităț i desf ășur ate în locur i d e munc ă în co nd iț ii
spec iale.";
Astfel, Legea nr.263/2010 nu mai prevede nicio reducere propriu-zisă a vârstei standard de pensionare pentru perioadele lucrate în grupa I-a de muncă, ci doar pentru perioadele lucrate în condiții deosebite și speciale de muncă.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor acestui act normativ, apalantul nu poate beneficia de reducerea vârstei standard, conform tabelului nr.2 al art.55 din Legea nr.263/2010, de 7 ani și 6 luni, astfel cum acesta a menționat în cererea de pensionare nr.168556/_ -fila nr.30 dosar de fond.
Întrucât acesta a realizat stagiul complet de cotizare și lucrat peste 15 de ani în condiții deosebite de muncă, acesta are dreptul la o reducere a acestei vârste standard de pensionare cu 3 ani, conform art.55 tabelul nr.1 din Legea nr.263/2010.
La data formulării cererii pentru acordarea pensie pentru limită de vârstă acesta avea vârsta de 57 de ani, astfel încât, chiar cu luarea în considerare a acestei reduceri a vârstei standard cu 3 ani, acesta nu îndeplinea condițiile pentru categoria de pensie solicitată.
Cât privește susținerea apelantului că Ordinul nr.50/1990 nu ar fi fost abrogat prin Legea nr.263/2010, se reține că acest act normativ a fost de fapt abrogat prin Legea nr.19/2000, însă se reține că în cauză nu recunoașterea perioadei de 15 de ani, 2 luni și 5 zile ca fiind lucrată în grupa I-a de muncă a fost afectată de legea nouă, ci acordarea unor beneficii în vederea pensionării anticipate pentru limită de vârstă a fost astfel reglementată prin noua lege a pensiilor publice.
Astfel, după data de_, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, condițiile de muncă au fost clasificate în normale, deosebite și speciale-legislația adoptată pentru încadrarea în noile condiții de muncă dovedind că nu se poate pune semnul egalității între locurile de muncă în grupa I-a de muncă și condițiile speciale de muncă-, iar legiuitorul din anul 2010 a stabilit în mod expres condițiile anterior menționate pentru a se putea beneficia de reducerea vârstei de pensionare, condiții ce nu erau îndeplinite la data formulării cererii de către reclamant.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul disp.art.480 alin.1 Cod.proc.civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul P. I. și va păstra sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul P. I., domiciliat în municipiul B. M., str. D., nr.8, ap.5, jud.M., împotriva sentinței civile nr. 1130 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. _
, pe care o păstrează în tot.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. I. -R. M.
G. ,
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2 ex./_
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: M. C.
| ← Sentința civilă nr. 12000/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 4577/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
