Decizia civilă nr. 140/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 140/A/2013
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta I. M. împotriva sentinței civile nr. 11142 din 27 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, privind și pe pârâtele intimate C. J. DE P. C. și C.
N. DE P. P., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta apelantă, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a urmat procedura prevăzută de art. XV alin. 1-5 din Legea nr. 2/2013.
Reclamanta apelantă arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reclamanta apelantă solicită admiterea apelului și obligarea pârâtei să ia în considerare și veniturile menționate în adeverința nr. 8540 din_ și stagiul de cotizare realizat în perioada_ -_, în condiții speciale de muncă, pentru motivele arătate în cererea de apel. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamanta I. M. a chemat în judecată pe pârâtele: C. J. DE P. C. și
C. N. DE P. P., solicitând anularea hotărârii nr.3827/2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații și obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii de pensie cu luarea în calcul a sporului pentru realizarea sarcinilor de plan menționat în adeverința nr. 8540/_ eliberată de S.C.";Grup 4 Instalații";S.A..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod nelegal Comisia Centrală de Contestații din cadrul C.N.P.P. a refuzat să îi ia în calcul sporul pentru realizarea sarcinilor de plan din adeverința nr.8540/_ eliberată de S.C.";Grup 4 Instalații";S.A..
S-a mai arătat că aceeași pârâtă și-a extins cercetarea asupra întregului dosar, considerând că unele perioade au fost lucrate în condiții normale, deși, pentru intervalul_ -_, grupa I-a a fost înscrisă în carnetul său de muncă.
Reclamanta a mai arătat că și perioada lucrată după_ a fost încadrată în condiții speciale de muncă.
Pârâta C. J. de P. C., deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a desemnat reprezentant în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală la judecarea fondului cauzei.
Pârâta C. N. de P. nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.11142 din 27 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I. M. împotriva pârâtelor C. J. de P. C. și C. N. de P. P. și în consecință, a fost anulată în parte hotărârea nr. 3827/_ emisă de Comisia Centrală de Contestații, respectiv, dispozițiile referitoare la revizuirea deciziei nr.2. /_, pentru perioada_ -_, respingându-se celelalte petite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat pârâtei C. J. de P. C. recalcularea pensiei în baza adeverinței nr.8540/_ eliberată de S.C.";Grup 4 Instalații";S.A..
Pârâta C.J.P. C. a emis decizia de pensie nr. 2. /_, arătând că sporul pentru realizarea sarcinilor plan, din adeverința nr.8540/_ eliberată de S.C.";Grup 4 Instalații";S.A., nu a fost luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei decizii de pensionare reclamanta a formulat contestație, potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Prin hotărârea nr.3827/_, Comisia Centrală de Contestații a respins contestația formulată de către reclamantă.
De asemenea, a dispus revizuirea deciziei nr. 2. /_ sub aspectul valorificării perioadelor_ -_ în condiții normale, dacă nu se prezintă adeverință de încadrare în grupa a II-a de muncă și perioada_ -_, în condiții normale, dacă nu se depun declarații nominale de asigurare rectificative.
În adeverința nr.8540/_ eliberată de S.C.";Grup 4 Instalații";S.A. s-a arătat că unitatea a virat contribuțiile la bugetul de stat conform legislației din fiecare perioadă.
Prima instanță a reținut că în această adeverință nu s-a arătat că s-a achitat, de către angajator și angajat, contribuția de asigurări sociale de stat și pentru pensia suplimentară pentru sporul pentru realizarea sarcinilor de plan.
Pentru a se putea aplica principiul contributivității trebuie să se facă dovada că s-a plătit contribuția de asigurări sociale de către angajator și de către angajat.
S-a mai reținut că simpla afirmație că s-a plătit contribuția de asigurări sociale conform legilor în vigoare nu face dovada că, pentru sumele primite ca spor pentru realizarea sarcinilor de plan, s-a achitat această contribuție, în condițiile în care există un text de lege expres în care se arată că aceste sume nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Prima instanță a reținut că reclamanta trebuia să facă dovada expresă că pentru aceste sume s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale și pentru pensie suplimentară de către angajator și angajat.
Așa cum rezultă și din decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție "aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale";.
Tribunalul a constatat că, întrucât nu s-a făcut această dovadă, sumele reprezentând sporul pentru realizarea sarcinilor de plan din adeverința
nr.8540/_ eliberată de S.C.";Grup 4 Instalații";S.A.nu au putut fi luate în calcul la stabilirea drepturilor cu titlu de pensie.
Mai mult, potrivit art.165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010:"La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități";.
Anexa 15 pct.VI din Normele de aplicare a legii pensiilor ce mențiuni trebuie să cuprindă adeverințele prin care se dovedesc salariile și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei.
Anexa 15 pct.VI din Normele de aplicare a legii, prevede că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, anumite venituri menționate prin aceste prevederi .
În ceea ce privește grupa I-a de muncă pentru perioada_ -_, prima instanță a reținut că, la poziția nr. 13 din carnetul de muncă al reclamantei, s-a menționat că acesta a desfășurat activitate în această grupă de muncă.
De asemenea, din adeverința nr. 1358/_ eliberată de S.C.";Grup 4 Instalații";S.A.a rezultat că reclamanta a desfășurat activitate în grupa I-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin PV nr.10737/_ al Consiliului de Administrație al societății.
Pentru perioada_ -_, prin sentința nr. 3162/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus plata diferenței de cotizație aferentă condițiilor speciale pentru această perioadă.
Prima instanță a mai reținut că nu există dovada depunerii de declarații rectificative și nici dovada plății diferenței de contribuții aferente pentru condițiile speciale de muncă.
Astfel, s-a constatat că, pentru a putea beneficia de încadrarea în condiții speciale, reclamanta trebuia să facă dovada încadrării în condiții speciale și dovada plății contribuțiilor aferente, în caz contrar această perioadă nu poate fi luată în calcul la stabilirea drepturilor cu titlu de pensie.
Pentru aceste motive, în temeiul art.153 din Legea nr.263/2010, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta I. M., considerând- o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Apelanta a arătat că, în mod nelegal, Comisia refuză să-i considere la pensie și coloana ultima din adeverința nr.8540/_ a angajatorului, deși sporul pentru realizarea sarcinilor de plan a fost unul permanent și suma respecta principiul contributivității, așa cum se vede la subsolul adeverinței, virându-se CAS -ul cuvenit statului.
Mențiunea este că s-a virat CAS -ul conform legilor în vigoare și în plus, se observă că nu există nici o excludere a acestor sume, ci mențiunea contrară.
Recurenta a mai arătat că, în ceea ce privește perioada de după_, încadrarea corectă este în condiții speciale, aceasta lucrând în zona I de radiații:
Potrivit art.20 din Legea nr. 19/2000: "în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:
b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații."
Prin sentința civilă nr.3162/2010, irevocabilă, instanța a obligat angajatorul să achite diferența de contribuție pentru încadrarea în condiții speciale.
Fostul angajator și-a îndeplinit această obligație, astfel cum rezultă din adeverința nr.78577/_ emisă chiar de C. J. de P. C., în care
perioada_ -_ este menționată ca fiind lucrată în condiții speciale, fiind plătite și contribuțiile sociale aferente.
Se arată că tribunalul a omis să observe această adeverință, fiind desigur o eroare, căci aceasta exista la dosarul de pensie.
Recurenta mai arată că activitatea prestată în perioada anterior menționată nu a fost deloc ușoară și a avut consecințe asupra stării sănătății sale, astfel încât beneficiul dat de legiuitor nu trebuie să-i fie luat pe nedrept.
Analizând apelul formulat de reclamanta I. M.
, prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat
, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel invocat de către apelantă privește nevalorificarea de către intimată a sporului pentru realizarea sarcinilor de plan acordat acesteia întemeiul Decretului nr.93/1984
, astfel cum rezultă din adeverința nr.8540/_ eliberată de S.C.";Grup 4 Instalații";S.A..
Decretul nr.93/1984 privind retribuirea în acord global a personalului
mu nc itor d in ac tiv itate a de cons tr ucț ii -mon taj, pr in prelu are a lucr ăr ilor în
an trepr iz ă, prevede a, ch iar în pre amb ul ul s ău, c ă:
"În cadrul noului sistem de retribuire, veniturile individuale stabilite în raport de producția realizată sunt neplafonate…"; și că: "Retribuirea muncii personalului din unitățile de construcții-montaj trebuie să asigure îndeosebi cointeresarea acestuia …";, astfel că: "…în toate unitățile de construcții-montaj se introduce forma de retribuire în acord global, prin preluarea lucrărilor în antrepriză…";.
Potrivit art.3 din acest decret, colectivul de oameni ai muncii, preluând în antrepriză și acord global executarea unui obiectiv, repartizează fiecărui membru al colectivului partea ce-i revine ca retribuție în raport cu încadrarea tarifară și celelalte criterii stabilite potrivit legii.
Potrivit dispozițiilor art.165 alin.2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prevederile art. VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a Legii 263/2010, exceptează anumite venituri realizate de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Prin decizia nr. 19/2011 pronunțată de către Î. Curte de Casție și Justiție, în recursul în interesul leg ii
referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, la data de_, după intrarea în vigoare a Legii nr.263/2010 și a H.G.
nr.257/2011, instanța supremă a reținut următoarele:
"Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Legea nr. 19/2000
și Legea nr. 3/1977
, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 4/2005
privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat,
stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
La pct. I-V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005
sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005
, cât și cu Legea nr. 19/2000
, în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000
fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 4/2005
se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr.
19/2000
, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.";
De asemenea, s-a mai reținut că:
"În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000
, Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 4/2005
fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977
, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr.
19/2000
, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000
și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005
.";
Deși în cauză aplicabilă este Legea nr.263/2010, ce constituie legea în vigoare privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea reține că în mod greșit acest act normativ este prezentat ca fiind o lege propriu-zis nouă, reformatoare, de maniera în care a fost, de exemplu, Legea nr.19/2000 față de Legea nr.3/1977, cu atât mai mult cu cât, mai ales principiul contributivității, a fost o constantă a reglementărilor aplicabile după data de_, neputându-se vorbi
astfel de o aplicare retroactivă a Legii nr.263/2010, ce a copiat practic, în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în cauză, prevederile Legii nr.19/2000.
Astfel, art.165 din Legea nr.263/2010 constituie de fapt o reluare a
dispozițiilor art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, iar prevederile pct.VI din Anexa
15 a H.G. nr.257/2011 copiază practic pct. VI al Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 4/2005, în ceea ce priveș te veniturile care nu sunt luate în calcul
la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de
calcul al pensiilor a nterioare datei de 1 aprilie 2001, printr e acestea figurând ș i
formele de retribuire în acord.
Această modalitate de reglementare aleasă de către legiuitor la adoptarea
Legii nr.263/2010, prin copierea int egrală a dispozițiil or legii anterioare a
pensiilor, demonstrează cu prisosință că dezlegările obligatorii date de către Î.
Curte de Casție și Justiție, în recursul în interesul legii, prin decizia nr. 19/2011,
tocmai pentru unificarea, uniformizarea practicii judiciare din țară în ceea c e
privește valorificarea la stabilirea drepturilor de pensie a veniturilor realizate de
către salariați, anterior datei de_, în acord global, nu pot și nu trebuie ignorate.
Se reține în acest sens că problema de dre pt ce se pune în speță, a fost
soluționată practic în acest cadru de către instanța supremă, iar natura
drepturilor solicitate prin prezenta acți une, de securitate socială, ce constitui e
pentru pensionari, în covârșitoarea lor majoritate, singurul venit lu nar, trebuie să
constituie pentru i nstanțele ce judec ă în jurisdicție de asigurări sociale o
prioritate de soluți onare unitară la n ivel de țară, aceste a neputând aștept a
trecerea a încă 11 ani până la pronunțarea de către Î. Curte de Casție și
Justiție a unei decizii în intresul legii, care să reia practice aceeași problematică,
de această dată în interpretarea dispozițiilor Legii nr.263/2010 și a H.G.
nr.257/2011, deși acestea au copiat prevederile Legii nr.19/2000 și ale O.U.G.nr.
4/2005, care au fost interpretate recent, în anul 2011.
Prin urmare, se impunea obligarea intimatei să stabilească drepturile de pensie ale apelantei prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate în acord global, menționate la rubrica "spor pentru realizarea sarcinilor de plan,cf.Decret 93/1984";, în perioada_ -_, cuprinse în adeverința nr.8540/_ eliberată de S.C.";Grup 4 Instalații";S.A., angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost permanente, au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, modificat prin Legea nr.49/1992, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Curtea mai reține că, prin sentința civilă nr.3162/_ pronunțată de către Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ , rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, a fost obligat a ngajatorul S.C.";Grup 4 I nstalații";S.A., să
achite către bugetul de stat diferența de cotizație aferentă condițiilor speciale
pentru perioada_ ._ .
Prin considerentele deciziei civile nr.821/R/_
pronunțate de Curtea de Apel C. s-au reținut următoarele:
"Potrivit dispozițiilor art.20 lit.b) din Legea nr.19/2000, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele "din activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații.";
Conform adeverinței nr.3047/_ emise de pârâtă, și avută în vedere de către prima instanță la soluționarea cauzei, reclamanta, în calitate de angajată a pârâtei, a lucrat în perioada_ -_, în calitate de inginer șef Laborator
GAMA, în cadrul Laboratorului nedistructiv al metalelor cu raze Gama și Roentgen, în condiții speciale de muncă, considerat, conform Legii nr.19/2000, art.20 alin.1 lit.b și art.43 alin.3, și HG nr.583/2001, art.4 alin.1, loc de muncă din zona Ide expunere la radiații, în procent de 100%.
Astfel cum se poate observa din conținutul adeverinței, activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în prevederile art.20 alin.1 lit.b) din Legea nr.19/2000, perioada la care face referire reprezentând activitate desfășurată în condiții speciale de muncă.";
În executarea acestei sentințe civile, angajatorul a trimis casei de pensii declarațiile rectificative, plătind și diferențele de contribuții sociale, probându-se, cu adeverința nr.78577/_ eliberată chiar de C. J. de P. C. -
Serviciul stagii de cotizare și arhive (filele nr.50-56 dosar de fond), că în perioada_ -_, reclamanta a lucrat în condiții speciale.
În aceeași adeverință este menționat și avizul I.T.M.nr.7634/_ .
Cur te a cons tată as tf el c ă p âr âta C omisi a centrală de cont estații pensiidin cadrul Casei Naționale de P. P., prin refuzul de a recunoaște drepturi constatate printr-o hotărâre judecătorească, a s ăv ârș it un abuz d edrept, fiind încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, garantat de
art.6 din Convenția EDO.
Astfel, potrivit cauzei Hornsby contra Greciei, hotărâre din_ ,
executarea unei hotărâri judecătorești face parte integrantă din proces.
Dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre sau întârzie să
o facă, garanțiile oferire de art.6 și-ar pierde orice rațiune.
Curtea EDO a sta tuat, în mod cons tant, prin jurispru dența sa, că
"ex ercitarea puterilor etatice care au o influență asupra drepturilor și
libertăților garantate de Conven ție, atrage răsp underea statului,independent de forma în care sunt exercitate aceste puteri ( Vodopyanovy împotriva Ucrainei, nr.22214/2006) și că administrația constituie un element
al statului de drept al cărui interes se identifică, așadar c u cel al unei bune
administrări a justiției (Hornsby contra Greciei, 1997).
De asemenea, consider că, trebuiau avute în vedere în acest sens ș i
hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului
împotriva României privind neexecutarea unor hotărâri judecătorești.
Astfel, în cauza Teodorescu împotriva României- Ho tăr âre a d in_, Cur te a
a reținut că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului
este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre
altele, ca soluția dată în mod defini tiv oricărui litigiu de către instanțele
judecătorești să nu mai poată fi repus ă în discuție, deoarece securitatea
juridică presupune respectarea principiului autorității de lucru judecat,
adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești.
S-a constatat că astfel a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil.
Prin aceeași hotărâre, Curtea a reținut că, o hotărâre ce constată o
încălcare atrage pentru statul pârât obligația juridică, față de convenție,
de a pune capăt încălcării și de a -i înlătura consecințele, astfel încât să
restabilească pe cât posibil situația anterioară acesteia.
Curtea mai reține că, nu numai că această comisie a respinscontestația formulată de către apel antă, ci a revizuit drepturile sale de pensie, încălcând dreptul reclamant ei la un proc es ec hitabil, precum și
principiul securității raporturilor juridice,.
Astfel, prin hotărârea nr.3827/_ a Comisiei centrale de contestații, s-a creat apelantei-contestatoare o situație mai grea în propria cale de atac, prin
neluarea în considerare a perioadei_ -_ ca fiind lucrată în condiții speciale de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, această comisie a reținut următoarele:
"-activitatea desfășurată în perioada_ -_ a fost încadrată în mod eronat în condiții speciale de muncă în baza prevederilor H.G. nr.583/2001, conform înregistrărilor din Adeverința nr.87577/_, eliberată de C. J. De P. C. -Direcția Economic, Stagii de Cotizare și Arhive, întocmită pe baza declarațiilor nominale de asigurare depuse de angajator la casa teritorială de pensii. Încadrarea corectă este în condiții deosebite de muncă, astfel cum confirmă și casa teritorială pe adeverința susamintită.";
Pentru a înțelege r olul acestei Comisi i centrale de conte stații pensii,
se impune prezentarea succintă a legislației relevan te:
Ar t.106 al in.2 ș i 4 d in Lege a nr.263/2010
prevede că, de la data intrării acestei legi în vigoare, respectiv, de la data de_, cererile se soluționează de către casa de pensii în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii și se comunică persoanei interesate în termen de 5 zile
.
Po tr iv it d isp. ar t.149 d in acee aș i lege , deciziile
emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia centrală de contestații
, această procedură de examinare a deciziilor fiind considerată, prin alin.2 al aceluiași articol, o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
Art.150 din acest act normativ prevede că această comisie, ce funcționează în cadrul CNPP,
reprezintă un organism de verificare, care examinează
și hotărăște asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale și urmărește aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice.
De altfel, și potrivit art.1 din Ordinul nr.1453/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei centrale de contestații
din cadrul Casei Naționale de P. P., Comisia centrală de contestații, denumită în continuare comisia, s-a înființat ca organism de verificare creat la nivel național care examinează și hotărăște asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii
, contestate de către titulari
, și care urmărește aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice.
Curtea constatată că prin: "aplicarea corectă a legislației";, Comisia centrală de contestații din cadrul Casei Naționale de P. P. nu trebuie să asigure doar respectarea dispozițiilor Legii nr.263/2010, ci și respectarea drepturilor fundamentale ale omului garantate prin Convenția europene a drepturilor omului și libertăților fundamentale, a jurisprudenței Curții EDO, a principiilor fundamentale ale oricărui proces, a principiilor garantate de legislația pensiilor aplicabilă în diferite perioade, a legilor generale, astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul jurisprudenței sale.
În acest sens, Î. Curtea de C. și Justiție a reținut următoarele: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";
Cur te a cons tată as tf el c ă leg iu itorul a pr ev ăzu t, pr in d isp. ar t. 149 d in Lege anr.263/2010, dreptul pensionarilor de a formula con testație împotriva deciziilor de pensie emise de casele de pensii la Co misia centrală d e
contestații, reglementând practic ast fel o veritabilă cal e de atac împotriv a
acestor acte administrative, care, totodată, conform art.109 alin.2
Cod.proc. civilă, reprezintă o cerință extrinsecă a dreptului
contestatorului la acțiune, astfel încât și în cadrul acestei contestații este
imperios necesar a se da eficiență principiului ce guvernează orice proces civil, respectiv celui privind neînrăutățirea situației în propria cale de atac.
Astfel, reglementarea acestei proceduri administrative prealabile comportă particularități față de contenciosul administrativ-din care practic această instituție a fost împrumutată-întrucât, în timp ce potrivit art.8 din Legea nr.554/2004, "Obiectul acțiunii judiciare"; îl constituie anularea în tot sau în parte a actului administrativ unilateral și repararea pagubei cauzate prin acesta, altfel spus chiar contestația împotriva acestui act administrativ-pe care o persoană îl consideră ca fiind de natură a-i vătăma un drept recunoscut de lege sau un interes legitim-, art.153 lit.d) din Legea nr.263/2010 nu a mai prevăzut că tribunalele judecă în primă instanță litigiile privind deciziile de pensie emise de casele județene de pensii, ci litigiile privind hotărârile Comisiei centrale de contestații privind deciziile de pensie.
De asemenea, în timp ce art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, reglementând procedura administrativă prealabilă, prevede că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, prin art.149 din Legea nr.263/2010, deși legiuitorul precizează că intenționează să reglementeze o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional, prevede că deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia centrală de contestații.
Prin urmare, în timp ce regulile de drept administrativ de drept comun prevăd că acțiunea judiciară are ca obiect contestația împotriva actului administrativ unilateral, ce poate fi exercitată după urmarea procedurii prealabile, dispozițiile speciale de contencios prevăzute de Legea nr.263/2010 stabilesc că un organism administrativ soluționează contestațiile împotriva actului administrativ individual, respectiv, decizia de pensie, instanța urmând a soluționa contestațiile formulate împotriva hotărârilor Comisiei centrale.
Desigur, că, în acest context, deciziile de pensie ce au fost apreciate de către pensionar ca aducând atingere drepturilor sale nu pot fi sustrase cenzurării instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, întrucât acestea rămân de fapt singurele acte-prin conținutul lor și borderourile anexe-care cuprind toate elementele necesare verificării modului de calcul a drepturilor de pensie, elemente care nu se regăsesc în cuprinsul hotărârilor Comisiei de contestații.
Se mai reține că, prin art.2 lit.j) din Legea nr.554/2004, plângerea prealabilă
este definită ca fiind cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu c aracter individual sau normativ, în s ensul revocării saumodificării acestuia.
Prin urmare, în cadrul unei proceduri prealabile, a unei plângeri prealabile, autoritatea emitentă sau alt organ administrativ superior verifică, reexaminează doar actul administrativ ce formaeză obiectul cererii și numai în limitele drepturilor pretins a fi vătămate indicate de către persoana ce a formulat plângerea, putând revoca sau modifica actului administrativ doar sub aspectele astfel invocate.
Deși Legea contenciosului adminstrativ nu prevede în mod expres că în cadrul plângerii prealabile nu se poate înrăutăți situația persoanei ce a formulat- o, prin emiterea unui act care să aducă atingere altor drepturi decât cele invocate ca fiind vătămate sau prin obligarea emitentului actului să emită alte acte administrative, în sensul afectării drepturilor petentului sub alte aspecte, respectiv, prin anularea unor acte administrative anterioare, necontestate de către persoana interesată, se reține că, din cuprinsul întregului act normativ se poate despinde acest principiu.
Astfel, conform art.8 din Legea nr.554/2004, răspunsul
autorității competente trebuie să privească doar plângerea prealabilă
formulată, iar art.18
din aceeași lege prevede soluțiile pe care le poate da instanța, care nu pot depăși
cadrul investirii acesteia.
Prin urmare, dacă î n cadrul acțiunii de contencios administrativ nu se pot
depăși limitele cu care aceasta a fost investită de persoana care pretinde că a fos t
vătămată printr-un act administrativ, iar plângerea prealabilă constituie doar o
cerință extrinsecă pentru exercițiul acestui drept la acțiune, este cert că nici în
cadrul procedurii prealabile prevăzute de noua lege a pensiilor publice nu se
poate depăși cadrul plângerii formulate de către petent.
În consecință, faptul că prin contestația formulată potrivit dispozițiilor art.149 din Legea nr.263/2010, pensionarul invocă erori de calcul a drepturilor sale de pensie printr-un act administrativ-drepturi ce prezintă o mare însemnătate pentru acesta întrucât se plătesc pentru situații în care legiuitorul a apreciat că este necesară acoperirea unor riscuri, ce-l fac dependent în marea majoritate a cazurilor exclusiv de aceste mijloace de subzistență-nu poate să creeze acestuia o situație mai grea, mai dezavantajoasă față de alte persoane vătămate în drepturile lor prin acte administrative, pentru care Statul român trebuie să asigure o protecție bazată pe aceleași principii de drept.
În consecință, Curtea nu poate reține că un organism administrativ
de verificare poate avea, în soluționarea unei căi de atac împotriva unei decizii de pensie, mai multe drept uri decât orice in stanță de judecat ă,
chiar decât cele al e instanței supreme, respectiv, drepturi total străine de orice principii de judecată, cu toate că ceea ce legiuitorul și-a propus a fost ca aceasta "să hotărască"; asupra deciziilor de pensie și să "aplice
corect legislația";.
Chiar dacă legiuitorul și-a propus ca aceasta să aplice corect doar legislația pensiilor, nu se poate admite că s-ar putea realiza acest obiectiv fără respectarea legilor generale, astfel cum acestea au fost definite de către instanța supremă în jurisprudența sa.
De altfel, conform art.7 alin.2 din Ordinul nr.1453/2011, deciziile de
pensie emise de casele teritoriale de pensii în condițiile Legii nr.19/2000
se supun căilor de atac prevăzute de legea în baza cărora au fost emise.
Aces te preveder i pre z in tă înse mn ătate s ub aspec tul c ă f ac vorb ire despre
"căi de atac"; îm potriva deciziilor de pensie, venind astfel în sprijinulconsiderentelor anterior exprimate, în sen sul că această contestație f ormulată
împotriva deciziei de pensie, în totalitatea sa, incluzând deci și procedura
prealabilă, trebuie să respecte prin cipiile ce guvernează toate căile d e
atac, respectiv, pronunțarea doar în limitele investirii prin cerere și
neînrăutățirea situației celui ce o exercită.
Conform disp.art.16 din Ordinul nr.1453/2011, prin hotărârile
pronunțate în sol uționarea contest ațiilor depuse îm potriva deciziilor de
pensie, comisia poate decide:
a) admiterea tot ală sau parțială a contestației, având drept
consecință obligatorie revizuirea în mod corespunzător a deciziei de pensi e
de către casa teritorială de pensii emitentă, potrivit legii;
b) respingerea contestației.
Prin urmare, nici Legea nr.263/2010, ce a îndreptățit comisia să
"hotărască"; asupra conte stațiilor formulate împotriva deciziilor de pensie,
nici ordinul mai sus menționat, nu au prevăzut că această comisie ar
putea decide și în sensul respingerii contestației, dar a obligării casei depensii la revizuirea drepturilor de pensie stabilite în favoarea petentului prin decizii emise în temeiul Legii nr.19/2000.
Din acest punct de vedere, art.13 alin.1 din același ordin, în sensul
că: "La soluționarea contestațiilor, comisia verifică sub toate aspectele deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii c ontestate de către
titulari, precum și stabilirea corectă a drepturilor de pensie.";, nu pot fi
interpretate decât în mod sistematic, prin înțelesul ce se desprinde din
întregul act normativ, precum și din legea în temeiul căreia a fost adopta t,
cu respectarea principiilor anterior menționate, în sensul că această
comisie verifică respectarea dispozițiilor legii pensiilor și stabilirea
corectă a drepturilor de pensie stabilite prin decizia de pensie contestată, în limitele investirii sale prin contestație și fără a înrăutăți situația contestatorului în propria cale de atac.
În acest sens, mai trebuie precizat că asemenea revizuiri -nefiind dispuse în urma unui control din oficiu efectuat de către acest organism asupra drepturilor de pensie stabilite în favoarea tuturor pensionarilor, încă de la data acordării acestora, ci în cadrul contestației formulate de către o anumită persoană ce pretinde o vătămare suferită printr-o decizie de pensie emisă în temeiul Legii nr.263/2010-, apar în acest context ca un mijloc sigur de descurajare a pensionarilor de a mai formula asemenea
contestații privind modul de calcul a drepturilor lor de pensie, iar în lipsa
acestor contestații, desigur că aceștia nu se mai pot adresa nici direct
instanței de judec ată, cu c onsecința lipsirii acestora d e dreptul de a le f i
proteguite dreptu rile de către o instanță indepe ndentă în sensu l
jurisprudenței Curții EDO.
În reglementarea oricărei căi de atac legiuitorul trebuie să aibă în vedere, iar toți cei care sunt chemați să aplice asemenea dispoziții trebuie să urmărească ca, potrivit jurisprudenței CEDO, condițiile de exercitare a acesteia să nu conducă la transformarea sa într-un impediment în calea accesului liber la justiție.
Astfel, în cauza Golder contra Marii Britanii, Curtea EDO a arătat că: "Dacă acest text (n.n.art.6 din Convenție) ar fi interpretat ca vizând doar derularea unei proceduri aflate deja în curs în fața unei instanțe, un stat parte ar putea,fără să-l încalce, să suprime jurisdicțiile sau să sustragă din competența lor soluționarea anumitor categorii de contestații cu caracter civil pentru a le încredința unor organe dependente de guvern.";
Tot în aceeași hotărâre, Curtea a mai reținut că:"…nu este de conceput ca art.6 paragr.1 să descrie în detaliu garanțiile procedurale acordate părților într-o acțiune civilă în curs și să nu protejeze singurul lucru care, în realitate, îți permite să beneficiezi de aceste garanții: accesul la judecător. Echitate, publicitate și celeritate ale procesului nu prezintă nici un interes în absența procesului.";
Prin urmare, prin întreaga sa activitate, Comisia centrală de
contestații trebuie să aibă în vedere ca practica sa, hotărârile pe care le
emite, să nu ajung ă a fi considerate c a un obstacol de fa pt, o descurajare î n
fapt a liberului acces la justiție - ce a fost considerat de către Curtea EDO ca
fiind de natură a încălca dispozițiile Convenției în aceeași măsură ca un
obstacol de drept.
Se reține astfel că atât legislația pensiilor, cât și practica administrativă de
aplicare a dispozițiilor legale în materie de către casele teritoriale de pensii trebuie
să fie clară, previzibilă, unitară în privința tuturor elementelor ce sunt
recunoscute în ved erea stabilirii drept urilor de pensie, pr intre acestea fiind și
stagiile de cotizare realizate în condiții deosebite/speciale.
Î n acest sens, se im pune o tratare a cet ățenilor de pe poziți a unei politici
statale comune, în c ondiții de deplină eg alitate, fără privilegii sau discriminări, în
fața autorităților publice, garanții prevăzute de art.16 alin.1 din Constituție.
Se mai reține că și art.31 alin.1 și 2 di n Constituție
prevede în acest sens că autoritățile publice
, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure
informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor
de interes personal.
Mai trebuie menționate în acest cadru și dispozițiile art.30 din Legea
nr.263/2010:
(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt
cele din:
b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;
(4) Es te as imil ată s tag iulu i de co tiz are în cond iț ii spec iale de munc ă,
prev ăzu t l a al in. (1) l it. b), per io ad a an ter io ar ă d ate i de 1 apr il ie 2001, în care
s al ar iaț ii au desf ășu r at ac tiv ităț i de cerce tare, explor are, explo atare s au prelucr are
a mater ialelor pr ime nucle are, în locur il e de munc ă înc adr ate conf or m leg isl aț ie i
an ter io are în grupele I ș i II de munc ă ș i c are, po tr iv it art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea
nr. 19/2000, cu mo d if ic ăr ile ș i co mple tăr ile ul ter io are, sun t înc adr ate în cond iț ii
spec iale de munc ă.
(5) Cons titu ie s tag iu de co tiz are re al iz at în cond iț ii spec iale de munc ă ș i
perioadele în care un asigurat c are îș i des f ășoar ă ac tiv itate a î n cond iț ii spec iale de
mu nc ă se af l ă în c onced iu pen tru inc ap ac itate te mpor ar ă de munc ă ș i/s au î n
conced iu de od ihn ă, d ac ă cel puț in în z iu a pre merg ăto are conced iulu i a lucr at în
locur i de munc ă înc adr ate în as tf el de cond iț ii de munc ă.
Conform disp.art.57 din Legea nr.263/2010:
(1) Fac excepție de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) și persoanele care
au realizat un stagi u de cotizare de cel puțin 15 ani în zo na I de expunere la
radiații sau de cel puțin 17 ani în zon a a II-a de expunere la radiații, în locurile
de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. b).
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă.
(3) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1), stagiul complet de cotizare este
de 22 ani și 6 luni, în cazul celor car e au desfășurat act ivitate în zona I de
expunere la radiații, respectiv de 25 de ani și 6 luni, în cazul celor care au
desfășurat activitate în zona a II -a de expunere la radiații.
Potrivit art.40 din H.G. nr.257/2011:
(2) În situația persoanelor care au desfășurat activitate cel puțin 50% în subteran sau în zona I de expunere la radiații, respectiv cel puțin 70% în zona a II-a de expunere la radiații, dintre cele încadrate la art. 30 alin. (1) lit. a) și b) din lege, stagiul de cotizare realizat în aceste condiții este egal cu timpul lucrat în regim normal de lucru.
(5) În situația persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condițiile speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. b) din lege, mai puțin de 15 ani în zona I de expunere la radiații și mai puțin de 17 ani în zona a II-a de expunere la
radiații, aceste stagii se cumulează considerându-se stagii de cotizare în zona a II-a de expunere la radiații, în vederea înscrierii la pensie pentru limită de vârstă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.480 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite apelul declarat de reclamanta I. M. și se va schimba în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se admite în totalitate acțiunea formulată de reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâtele: C. J. DE P.
C. și C. N. DE P. P., a se dispune anularea deciziei nr.2. din_ emisă de C. TERITORIALĂ DE P. C. și hotărârea nr. 3827/_ a Comisiei de Contestații P. din cadrul CASEI NAȚI. ALE DE P. P., cu obligarea pârâtei C. J. DE P. C. să emită o nouă decizie de pensie prin care să ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie și veniturile menționate în adeverința nr.8540 din_, la rubrica "spor pentru realizarea sarcinilor de plan conform Decretului nr. 93/1984";, precum și stagiul de cotizare realizat de reclamantă, în perioada_ -_, în condiții speciale de muncă.
Curtea va păstra restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii și care nu au fost recurate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite apelul declarat de reclamanta I. M., cu domiciliul în C. -N., str. U., nr. 23, ap.39, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 11142 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în totalitate acțiunea formulată de reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâtele: C. J. DE P. C. cu sediul în C. -N., str. G.
C., nr.2 și C. N. DE P. P., cu sediul în B., str. L., nr. 8, sector 2.
Dispune anularea deciziei nr.2. din_ emisă de C. TERITORIALĂ DE P. C. și hotărârea nr. 3827/_ a Comisiei de Contestații P. din cadrul CASEI NAȚI. ALE DE P. P. .
Obligă pârâta C. J. DE P. C. să emită o nouă decizie de pensie prin care să ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie și veniturile menționate în adeverința nr.8540 din_, la rubrica "spor pentru realizarea sarcinilor de plan conform Decretului nr. 93/1984";, precum și stagiul de cotizare realizat de reclamantă, în perioada_ -_, în condiții speciale de muncă.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||
I. -R. M. | C. | M. | G. C. |
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalului C.: E. B. .
| ← Decizia civilă nr. 1172/2013. Contestație decizie pensionare.... | Decizia civilă nr. 3952/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
