Decizia civilă nr. 1172/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1172/R/2013
Ședința publică din data de 13 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 10038 din 4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanta C. S., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, av. Ciceo I., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse în întâmpinarea formulată, arătând că potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, perioada în care reclamanta intimată a desfășurat activitate în grupa I de muncă este evidențiată corect, iar angajatorul a achitat către stat contribuțiile cuvenite, astfel că neacordarea grupei de muncă ar fi un abuz și o încălcare gravă a prevederilor legale. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr. 3134/117/_
, reclamanta C. S. a chemat în judecată pe pârâta C. J. DE P. C., solicitând instanței anularea hotărârii nr.762/_ emisă de Comisia Centrală de Contestații București si a deciziei nr. R 71253/_ emisă de către pârâtă și obligarea C.J.P.C. la emiterea unei noi decizii de pensie cu luarea în considerare a activității desfășurate de reclamantă în grupa I-a de muncă pentru perioada _
-_, conform înscrierilor din carnetul de muncă, pozitia 22, în calitate de angajat al S.C. "SINTEROM"; S.A. C. .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin decizia R nr. 71253/_ i s-a respins acordarea pensiei, întrucât nu i s-a recunoscut activitatea desfășurată, în grupa I de muncă, la S.C. SINTEROM S.A. C. .
Prin hotărârea nr. 762/_, Comisia Centrală de Contestații București a respins contestația formulată de reclamantă, menținând decizia de respingere a cererii sale de pensie.
Reclamanta a mai arătat că, în perioada_ -_, a fost încadrată în grupa I de muncă în procent de 100% din timp, o perioadă efectiv lucrată de 11 ani, 7 luni si 29 de zile conform Ordinului nr. 50/1990 a M.M.PS. modificat si completat de Ordinul M.M.P.S. nr. 388/_, Anexa 1 pct.105. Această perioadă a fost înscrisă în carnetul său de muncă, la poziția 22.
Prin urmare, având în vedere că în carnetul de muncă este evidențiată perioada, iar angajatorul a achitat către stat contribuțiile cuvenite, reclamanta a considerat că se cuvine a-i fi luată în considerare această perioadă lucrată în grupa I de muncă.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 19/2000, Legii nr.
263/2010, Ordinele nr. 50/1990 si 388/1990.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare însă, la data de_, a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 10038 din 4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C.
S. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. și în consecință, a fost anulată decizia de pensionare R 71253/_ emisă de pârâtă si hotărârea nr. 762/_ emisă de Comisia Centrală de Contestații a Casei Naționale de P.
P. e.
A fost obligată pârâta C. J. de P. C. să emită o decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă în favoarea reclamantei cu luarea în calcul a perioadei_ -_ cât reclamanta a lucrat în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform înscrierilor din carnetul de muncă poziția 22, începând cu data de_ .
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
Prin decizia R nr.71253/_, reclamantei i s-a respins acordarea pensiei întrucât nu i s-a recunoscut activitatea desfășurată în grupa I de muncă ca primitor-distribuitor la S.C. "SINTEROM"; S.A. C., în perioada_ -_ .
Pârâta a depus la dosarul cauzei toate documentele din care rezultă activitatea desfășurată de către reclamantă anterior pensionării, iar din acestea rezultă că perioada_ -_ nu a fost luată în considerare ca fiind lucrată în grupa I-a de muncă.
Prin hotărârea nr. 762/_ a Comisiei Centrale de Contestații București s-a respins contestația formulată de reclamantă.
Potrivit art.151 alin.2 din Legea nr.263/2010, hotărârile Comisiei Centrale de Contestații pot fi contestate la instanța judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.
Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați prevăzuți la art.6 alin. l, pct. I, II,III și V din Legea nr. 263/2010, constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii perioadele pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale.
Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă ori veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prev. la art. 6 alin. 1 pct.I, II,III și V.
Se iau așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
Salariile sunt înscrise în carnetul de muncă iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent ca și majorările de salarii.
Instanța de fond a apreciat că la calcularea drepturilor cu titlu de pensie au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele prevăzute de art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, întrucât soluția contrară ar însemna încălcarea principiului contributivității cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.V din O.U.G. nr.114/2009, art.II din O.U.G. nr.209/2008 pentru modificarea Legii nr.19/2000, art.165 ind.1 din acest act normativ a fost modificat în sensul că se aplică începând cu data de_ iar nu de la data de_, prin acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual rezultat urmare a majorării efectuate conform prevederilor Legii nr.218/2008 și cel acordat conform O.U.G.nr.100/2008, aprobată prin Legea nr.154/2009.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a H.G. nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către M. Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul MMPS nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Prin Ordinul comun nr.125 din_, care a completat Ordinul nr.50/1990, emis de M.M.O.S. și M.S., au fost stabilite locurile de muncă,activitățile și categoriile profesionale ce se încadrează în grupele I-a și a II- a de muncă, în vederea pensionării. Acest Ordin a fost emis în baza Legii nr.3/1977 și în conformitate cu prevederile art.2 din Decretul-Lege nr.68/1990 prin care se urmărea înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, în acordarea sporurilor și încadrarea în grupele de muncă.
Referitor la aplicarea acestor prevederi, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr.87/1999 în sensul că, prevederile Decretului-Lege nr.68/1990 sunt neconstituționale în măsura în care recunosc beneficiul dreptului de încadrare în grupele de muncă numai în favoarea unor categorii de asigurați și nu în favoarea altora care, realmente, se află în aceeași situație.
Reducerea vârstei standard de pensionare trebuie să se facă potrivit legii în vigoare la momentul în care se solicită pensionarea, fără să intereseze sub acest aspect legea în vigoare la momentul desfășurării raporturilor de muncă.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei, respectiv carnetul de muncă seria BA nr. 0000352 poziția 22 (fila nr.20 dosar de fond), rezultă că în perioada_ -_ reclamanta a lucrat în grupa I-a de muncă în procent de 100% din timp.
Așa fiind, instanța a considerat că intimata, în mod nejustificat a refuzat recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa a I-a de muncă, în pofida faptului că niciun act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, s-a mai reținut că, intimata, depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru reclamantă a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei I-a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa.
Se mai arată că, urmare a încadrării reclamantei în grupa I-a de muncă pentru perioada specificată, intimata a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia.
Față de cele ce preced, având în vedere faptul că reclamanta a dovedit pretențiile sale prin carnetul de muncă, instanța, în temeiul art.153 lit.f si g coroborat cu prevederile art. 156 din Legea nr. 263/2010, a admis acțiunea acesteia așa cum a fost formulată.
Drept consecință, a anulat hotărârea nr. 762/_ emisă de Comisia Centrală de Contestații București si decizia R nr.71253/_ emisă de către pârâtă, obligând-o să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamantă, cu luarea în calcul a perioadei_ -_, conform înscrierilor din carnetul de muncă, pozitia 22, în care a lucrat în grupa I de muncă în procent de 100%.
Întrucât pârâta s-a aflat în culpă procesuală, conform prevederilor art. 274 Cod Procedură Civilă, acesta a fost obligată să achite reclamantei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila nr.99 dosar fond.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs C. J. DE P. C.
,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenta arată că în mod greșit prima instanță a obligat pârâta- să emită în favoarea reclamantei o decizie de pensie pentru pentru limită de vârstă,
întrucât intimata, fiind născută la data de 23 februarie 1958, avea dreptul, conform prevederilor Legii nr.263/2010, să se pensioneze la împlinirea vârstei standard de 61 de ani.
Se mai arată că, cei 11 ani lucrați de reclamantă în grupa I-a de muncă (2 ani, deja recunoscuți de către pârâtă, plus cei 9 ani si 4 luni acordata de către prima instanță) sunt considerați de dispozițiile Legii nr.263/2010 ca fiind lucrați în condiții deosebite, astfel încât reducerea de vârstă standard de care reclamanta ar putea beneficia, nu-i era suficientă acesteia, la data formulării cererii de pensionare, în scopul acordării unei pensii pentru limită de vârstă.
Se mai arată de către recurentă că activitatea de la "Sinterom"; S.A. nu este încadrată în anexele 2 și 3 din Legea nr.263/2010 și nu poate fi încadrată în prevederile art.20 din Legea nr.19/2000.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. S. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit disp.art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976, carnetul de
muncă este actul ofi cial prin care se dov edește vechimea în muncă
, vechimea în funcție, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară și alte drepturi ce se includ în acestea.
Potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990
, dovedirea perioadelor de activitate
desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II
de muncă
se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă.
Având în vedere aceste dispoziții legale, se reține că în mod eronat recurenta nu a luat în considerare perioada_ -_, ca fiind lucrată de reclamantă în grupa I de muncă la S.C. "SINTEROM"; S.A. C., deși la poziția nr.22 din carnetul său de muncă, este înscrisă această mențiune.
Se mai reține că, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Conform art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de
muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Pentru aceste motive, având în vedere că societatea și-a asumat răspunderea privind valabilitatea și corectitudinea mențiunilor astfel înscrise și că recurenta nu a solicitat anularea acestora din actul oficial-carnetul de muncă, Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat pârâta la valorificarea acestei perioade lucrate în grupa I-a de muncă, în vederea stabilirii drepturilor de pensie.
Se rețin însă ca fiind fondate motivele de recurs formulate de către recurentă în sensul că în mod greșit prima instanță a obligat pârâta și la emiterea în favoarea reclamantei a unei decizii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă.
Astfel, Lege a nr.263/2010, prevede în ar t.158, l a c ap itolul "D ispoz iț ii
tr anz itor ii";, c ă per io adele de vech ime î n munc ă re al iz ate în grupele I ș i a II -a de
mu nc ă p ân ă l a d ata de 1 apr il ie 2001 cons titu ie s tag iu d e co tiz are în cond iț ii
deosebite, în vedere a reducer ii v ârs telor de pens ion are, cu ex cepț ia celor re al iz ate
în ac tiv ităț ile c are, co nf or m ar t.30 al in.1, s un t înc adr ate în cond iț ii spec iale.";
Po tr iv it ar t.55 al in.1 a) d in acel aș i ac t no r mativ, perso anele care au re al iz at
stagiul complet de cotizare, ș i au lucr at o anu mită per io ad ă in d ic ată în tabelul nr.1
în cond iț ii deoseb ite de munc ă, au dre p tul l a reducere a v ârs telor s tand ard d e
pensionare.
Conform Anexei nr.5 din Legea nr.263/2010, recurenta, născută la data de_, îndeplinea condițiile de vârstă standard prevăzute de această lege, la împlinirea vârstei de 61 de ani și conform art.55 din lege, deși avea stagiul complet de cotizare realizat, putea beneficia e o reducere a vârstei standard de doar 2 ani, pentru cei 11 ani, 7 luni și 29 de zile lucrați în grupa I de muncă, asimilați de art.158 din lege condițiilor de muncă deosebite.
Ori, recurenta avea la data formulării cererii de pensionare, doar vârsta de 52 ani si 11 luni.
Se mai reține că după data de_, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, practic condițiile de muncă au fost clasificate în normale, deosebite și speciale, iar legislația adoptată pentru încadrarea în noile condiții de muncă dovedește că nu se poate pune semnul egalității între locurile de muncă în grupa I-a de muncă și condițiile speciale de muncă.
De altfel, art.1671
din Legea nr.19/2000, ce făcea parte dintre dispozițiile tranzitorii ale acestei legi și nu dintre prevederile propriu-zise ale acestui act
normativ, au constituit, astfel cum rezultă chiar din redactarea acestuia, un
beneficiu acordat de către legiuitor, temporar, unor categorii de persoane.
Ori, Legea nr.263/2010, a stabilit că, după 10 ani de la data trecerii la o
altă modalitate de clasificare a condițiilor de muncă, se impune ca redu cerea de
vârstelor de pensionare să se facă numai în raport cu perioadele care pot fi
asimilate condițiilor deosebite și speciale de muncă.
Se mai reține în ac est sens că legiuitorul, chiar în anul 2001, prin H.G. nr.261/2001 privind criteriile și metodol ogia de încadrare a l ocurilor de muncă î n
condiții deosebite, a stabilit, la art.15 că: "Locur ile de mu nc ă, ac tiv ităț ile ș i
c ategor iile prof esion ale înc adr ate în gru pele I ș i a II -a de mu nc ă p ân ă l a d ata
in tr ăr ii în v igo are a prezen te i ho tăr âr i sun t cons id er ate ac tiv ităț i desf ășur ate î n
cond iț ii deoseb ite, c u excepț ia celor c ar e, conf or m preveder ilor Leg ii nr.19/2000 ,
sun t prev ăzu te c a f iind ac tiv ităț i desf ășur ate în locur i d e munc ă în co nd iț ii
spec iale.";
Î n continuarea acestei reglementări, H.G. nr.246/2007, a prevăzut că
doved ire a per io adel or de ac tiv itate desf ășurate în locur i d e munc ă în cond iț ii
deoseb ite an ter ior d ate i de 1 apr il ie 2001, în vedere a pens io n ăr ii, se f ace pe b az a
înreg is tr ăr ii aces tor a în carne tul de munc ă, conf or m Decre tulu i nr.92/1976 p rivind
c arne tul de munc ă, c u mod if ic ăr ile ul ter io are s au pe b az a une i adever ințe e mise de
angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv.
Cum Legea nr.263/2010 nu mai prevede nicio reducere propriu-zisă a vârstei standard de pensionare pentru perioadele lucrate în grupa I-a de muncă, ci doar pentru perioadele lucrate în condiții deosebite și speciale de muncă., conform art.55 și a tabelelor aferente, iar legislația aplicabilă începând cu anul 2001 a asimilat locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă cu activități desfășurate în condiții deosebite, cu excepția celor care, conform prevederilor Legii nr.19/2000, sau a legislației ulterioare au fost recunoscute ca fiind activități desfășurate în locuri de muncă în condiții speciale, reducerea de vârstă standard de care ar putea beneficia reclamanta, chiar prin recunoașterea perioadei_ -_, ca fiind lucrată de reclamantă în grupa I-a de muncă, nu-i dă dreptul acesteia la acordarea pensiei pentru limită de vârstă începând cu data de_ , când aceasta a formulat cererea de pensionare soluționată prin decizia contestată.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite în parte recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. și se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul obligării pârâtei C. J. de P. C. să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a perioadei_ -_, cât reclamanta a lucrat în grupa I-a de muncă, în procent de 100%, conform înscrierilor din carnetul de muncă, poziția 22.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, recurenta C. J. de P. C., aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatei C. S. suma de 150 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, corespunzător pretențiilor încuviințate reclamantei în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 10038 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta C. J.
de P. C. să emită o nouă decizie de soluționare a cererii reclamantei C. S.
, cu luarea în considerare a perioadei_ -_ cât a lucrat în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform înscrierilor din carnetul de muncă, poziția 22.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pe recurenta C. J. de P. C. să plătească intimatei C. S. suma de 150 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red.M.C.;
Tehnored.:C.M./S.M.D.;
2 ex./_
Jud.fond: Tribunalul Cluj: R. V. .
| ← Sentința civilă nr. 9555/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 140/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
