Decizia civilă nr. 1696/2013. Litigiu CAS. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1696/R/2013
Ședința publică din 01 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTORI: D. G.
: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 10567 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată SC
G. A. S., având ca obiect litigii CAS.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente C. de A. de S. a județului C., consilier juridic Csetri Aura și reprezentanta reclamantei intimate SC G. A. S., avocat Maier Flavia
I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, întrucât a lecturat întâmpinarea.
Atât reprezentanta pârâtei recurente cât și reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală și în urma rejudecării să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se respingă acțiunea formulată de reclamantă pentru motivele expuse în scris prin memoriul de recurs pe care le susține și verbal. În esență, arată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 40 din OUG nr. 158/2005 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 36/2010 coroborat cu dispozițiile art. 82 din Ordinul nr. 60/2006, potrivită căruia indemnizațiile pot fi solicitate în baza actelor justificative în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Reprezentanta pârâtei recurente precizează faptul că beneficiarul sumelor solicitate de angajator de la C. de A. de S. C. este angajatorul, iar sumele intră în contul angajatorului, cu mențiunea că angajatorul nu le virează angajaților lui, ci își recuperează banii pe care el i-a achitat deja angajaților, conform dispozițiilor art. 36 alin. 2 și 3 lit. a din OUG nr. 158/2005. De asemenea, arată că angajatorul are calitatea de beneficiar atâta timp cât aceste
sume se suportă din bugetul special, respectiv din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea ca nefondat a recursului cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii recurate pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare pe care le susține și verbal. În esență, arată că acțiunea a avut ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2885 lei, reprezentând indemnizația achitată în plus peste obligația lunară de plată a angajatorului cu mențiunea expresă a faptului că modul de calcul a acestei sume nu a fost contestată de pârâtă în procedura administrativă, restituindu-se parțial suma solicitată care a fost mai mare decât suma ce face obiectul prezentului litigiu, această sumă fiind refuzată la restituire pe motivul că cererea nu a fost introdusă în termenul legal de 90 de zile.
Reprezentanta reclamantei intimate apreciază că această apărare este nefondată și corect a reținut instanța fondului că cererea de restituire a indemnizației achitate peste obligația lunară de plată de către angajator este supusă termenului general de prescripție de 3 ani în accepțiunea dispozițiilor art. 77 alin. 2 din Ordinul nr. 60/2006 actualizat. De asemenea, arată că și instanța de fond apreciază că pârâta face confuzie între cele două situații distinct reglementate de textul de lege și anume textul de lege pe care se fundamentează recursul, respectiv, art. 40 și 38 alin. 2 din OUG nr. 158/2005 actualizată se referă la restituirea indemnizațiilor către beneficiari și prevede că indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite. Beneficiar în accepțiunea legii nu poate fi decât persoana asigurată care este îndreptățită la plata unei indemnizații de îndată ce se produce riscul asigurat prin lege și nicidecum angajatorul nu poate fi asimilat cu un beneficiar pentru sumele pe care le-a achitat în plus față de obligațiile legale care îi reveneau și care în modalitatea restituirii sunt virate în cont. Acest aspect nu îl face beneficiarul unei indemnizații, ci îl titular al unei obligații de restituire a unor sume pe care le-a achitat peste obligația legală de plată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10.567 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea exercitată de reclamanta SC G. A.
S. C. -N. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI
C. și, în consecință a fost obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 2885 lei, reprezentând diferența dintre indemnizației sociale de sănătate plătite salariaților proprii care se suportă din bugetul FNUASS și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul FNUASS aferentă perioadei februarie 2009 - octombrie 2010.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În fapt, prin cererea înregistrată sub nr. 10334/_ la C. de asigurări de sănătate C., reclamanta SC G. A. S. a solicitat restituirea sumei de 2885 de lei, reprezentând indemnizații achitate de aceasta în calitate de angajator asiguraților pentru perioada februarie 2009 - octombrie 2010, sumă care a depășit totalul contribuțiilor datorate pentru concedii și indemnizații.
Astfel cum reiese din cuprinsul adresei nr. 10334/_, pârâta a comunicat reclamantei că nu i s-a aprobat restituirea sumei solicitate, reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate aferentă perioadei martie- septembrie 2010, cu motivarea că restituirea nu a fost solicitată în termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din Ordinul nr. 60/2006.
Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 82 din Ordinul nr. 60/_ actualizat, art. 1 alin. 1, art.40 din O.U.G. nr. 158/2005, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 36/2010, art. 31, respectiv ale art. 1 din O.U.G. nr. 158/2005 s-a constatat că termenul de 90 de zile se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, care sunt persoanele asigurate, respectiv angajații și nicidecum angajatorii acestora.
Redând dispozițiile art. 38 alin.2 din O.U.G. nr.158/2005, art. 77 alin. 1 din Ordinul nr.60/2006, Tribunalul a reținut că acestea nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate ar trebui să solicite recuperarea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, astfel că se poate concluziona că acestor cereri le este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958, respectiv de art. 2517 din Legea nr. 287/2009 - Codul civil.
Pentru aceste motive, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei de restituire către reclamantă a diferențelor aferente perioadei februarie 2009 - octombrie 2010 este nejustificat, extinderea termenului de 90 de zile la raporturile dintre angajatori și autoritatea publică cu competențe în materia asigurărilor sociale de sănătate neavând suport legal, astfel că se impune admiterea acțiunii formulate de reclamantă și obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 2885 lei reprezentând diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii care se suportă din bugetul FNUASS și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul FNUASS aferentă perioadei februarie 2009 - octombrie 2010.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate în cauză de reclamantă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar achitate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE S.
C.
, solicitând casarea sentinței civile atacate ca fiind netemeinică și nelegală și în urma rejudecării, respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, nefiind respectate prevederile art.38 alin. 2 si ale art.40 din OUG nr.158/2005 modificată și completată prin OUG nr. 36/2010.
Legiuitorul a prevăzut in mod expres in cuprinsul OUG 36/2010 art. II că certificatele de concediul medical emise până la data intrării in vigoare a OUG 36/2010 se depun la casele de asigurări de sănătate in termen de 90 de zile de la data intrării in vigoare a actului normativ, realizându-se astfel o protecție a beneficiarilor de indemnizații, dar si a fondului.
De asemenea, în conformitate cu prevederile dispozițiilor art.36 alin.2 din OUG nr.158/2005, salariatul este obligat sa prezinte certificatul de concediul medical plătitorului pana cel târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru
care a fost eliberat, iar conform prevederilor alin. 5 al aceluiași art. plata indemnizațiilor se face cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectiva.
Din ansamblul prevederilor OUG 158/2005, se poate observa cu ușurința faptul ca salariatul nu este abilitat sa depună la casa de asigurări de sănătate cererea de restituire a indemnizațiilor si nu se poate substitui în drepturi angajatorului.
Noțiunea de beneficiar este definită prin Dicționarul limbii române ca fiind persoană, colectivitate sau instituție care beneficiază de ceva.
Astfel noțiunea de b eneficiar include si angajatorul,
căruia i se decontează indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, potrivit art.40 alin.l din OUG nr.158/2005, modificat prin O.U.G. 36/2010.
Sumele reprezentând indemnizații de concediu plătite de angajator care depășesc suma contribuțiilor datorata de aceștia pentru luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, iar sumele reprezentând indemnizații de concediu plătite de angajator care depășesc suma contribuțiilor datorata de acesta pentru luna respectiva, se recuperează de la casa de asigurări de sănătate conform procedurii prevăzute de Ordinul nr._ privind normele de aplicare a OUG 158/2005(art.77). Pe cale de consecința si angajatorul are calitatea de beneficiar atâta timp cat aceste sume se suporta dintr-un buget special, respectiv din bugetul FNUASS.
Acest fapt rezulta fără putința de tăgada chiar din preambulul O.U.G. nr.36/2010, unde se menționează ca aceasta ordonanța a fost adoptata avându- se in vedere insuficienta sumelor alocate in cadrul FNUASS, asupra căruia in ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce in ce mai crescuta a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale, se impune implementarea unui mecanism menit sa protejeze asigurații de o eventuala incapacitate de plata către fond a acestor drepturi.
Prin urmare, certificatele de concediu medical eliberate până la data de_ și implicit cererile de restituire a indemnizațiilor plătite de angajator asiguraților mai puteau fi depuse de către aceștia in 90 de zile, adică pana in 26 iulie 2010, iar cererile aferente certificatelor de concediu medical emise ulterior datei de_ se puteau depune la casa de asigurări de sănătate in vederea restituirii sumelor intr-un termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era in drept sa le solicite (25 a lunii următoare celei in care s-a născut dreptul).
In condițiile mai sus arătate consideră justificat refuzul CAS C. de a restitui reclamantei, indemnizațiile aferente perioadei aprilie 2009 - decembrie 2010, fiind evident faptul ca aferent acestor luni nu a depus cererea de restituire in termenul legal de 90 de zile.
In ceea ce privește obligarea Casei de A. de S. C. la plata cheltuielilor de judecata, consideră ca nu se justifica plata acestora întrucât instituția pârâtă nu se afla in culpa, respectând dispozițiile legale referitoare la concedii si indemnizații de asigurări sociale de sănătate.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041cod proc. civ., ale OUG nr. 158/2005 și Ordinului nr. 60 din 27 ianuarie 2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 28 martie 2013 reclamanta intimată C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C.
a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâtă, cu consecința menținerii ca legală și
temeinică a hotărârii recurate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Așa cum judicios a reținut prima instanță, potrivit prevederilor art. 82 din Ordinul nr. 60/_ pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 actualizat, invocate de recurentă: "Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizațiilor astfel solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical";.
De asemenea, art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 36/2010 prevede că: "(1) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";.
În mod corect a reținut instanța de fond că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cauză, întrucât din lectura acestor texte de lege se constată că acestea nu fac referiri la operația de recuperare a sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, ci se referă la solicitarea indemnizațiilor de către beneficiari, calitate pe care o au angajații.
În acest sens Curtea constată că, pentru clarificarea înțelesului noțiunii de
"beneficiar"; al indemnizațiilor de asigurări sociale de stat, sunt relevante dispozițiile art. 31, respectiv ale art. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, unde se arată:
"Pentru a beneficia
de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, persoanele prevăzute la art. 1
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: (…)";
"Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: (…)";.
Apare cu evidență, raportat la aceste texte de lege relevante sub aspect terminologic, faptul că termenul de 90 de zile se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, care sunt persoanele asigurate, nicidecum angajatorii acestora.
Dimpotrivă, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că textele legale care reglementează raportul juridic dintre părțile în litigiu sunt art. 38 alin.2 din O.U.G. nr.158/2005 și art. 77 alin.1 din Ordinul nr.60/2006.
Astfel, conform art.38 alin.2 din O.U.G. nr.158/2005 "(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate";, iar art.77 alin.1 din Ordinul nr.60/2006 prevede că "(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație";.
Or, se constată că aceste dispoziții nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate ar trebui să solicite recuperarea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Ca urmare, se reține că în privința acestor cereri este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958, astfel încât se constată că în mod corect a reținut instanța de fond că refuzul pârâtei de restituire către reclamantă a diferențelor aferente perioadei februarie 2009 - octombrie 2010 este nejustificat.
În raport de aceste aspecte, reținând că pârâta a căzut în pretenții în sensul dispozițiilor art. 274 cod proc. civ., se constată că în mod legal instanța de fond a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. de A. de S. a Județului C. .
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatei SC G. A. S. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C. împotriva sentinței civile nr. 10.567 din_ a Tribunalului
C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei SC G. A. S. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
D. | S. | D. | G. | L. | D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
J. fond: A. M. I.
| ← Decizia civilă nr. 2225/2013. Despăgubiri. Asigurări sociale | Decizia civilă nr. 3521/2013. Litigiu CAS. Asigurări sociale → |
|---|
