Decizia civilă nr. 1826/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1826/R/2013
Ședința publică din data de 16 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr. 11219 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimații pârâți P. DE PE
L. CURTEA DE APEL CLUJ și C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
Concluziile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 9 aprilie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11219 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a luat act de renunțarea reclamantului I. I. la judecarea capătului de cerere privitor la cu includerea sporului de anticorupție de 40% datorat conform OUG nr. 24/2004 în recalcularea drepturilor aferente perioadei_ - până în prezent și pentru viitor.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. I.
, în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă C. de A. C. și C. J. de
P. C., ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în fapt, reclamantul I. I.
a avut calitatea de magistrat, beneficiind în virtutea acestei calități de o pensie de serviciu, începând cu data de_, ca urmare a pensionării sale prin decizia nr. 186649/_ .
În cauza de față, reclamantul a solicitat inițial obligarea pârâtului P. de pe lângă C. de A. C. să recalculeze drepturile ce i se cuveneau în perioada_ până în prezent și pentru viitor, cu includerea în veniturile brute lunare a sporurilor de 15%, de confidențialitate și de 40%, datorat conform OUG nr. 24/2004 și să comunice aceste date Casei Județene de P. C., pârâtă care să fie obligată să emită o nouă decizie de pensionare prin care să recalculeze drepturile ce i se cuveneau pentru perioada martie 2005 până în prezent și pentru viitor și să îi achite diferența ce rezultă prin raportare la plățile efectuate, sume actualizate cu indicele de inflație.
Ulterior, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul în care și-a restrâns pretențiile solicitate la perioada_ până în prezent și pentru viitor, pentru sporul de confidențialitate de 15%, și la perioada_ -_, în ceea ce privește sporul anticorupție de 40%.
Ulterior, reclamantul a înțeles să își manifeste voința atât verbal, cât și în scris în sensul renunțării la capătul de cerere vizând sporul de anticorupție de 40%.
Ori, în raport de această manifestare de voință expresă, tribunalul a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 246 din Codul de procedură civilă, astfel că, având în vedere că niciuna dintre pârâte nu s-a opus în cauză, s-a luat act de renunțarea reclamantului I. I. la judecarea capătului de cerere privitor la cu includerea sporului de anticorupție de 40% datorat conform OUG nr. 24/2004 în recalcularea drepturilor aferente perioadei_ - până în prezent și pentru viitor.
Cât privește petitul referitor la sporul de confidențialitate de 15% aferent perioadei_ până în prezent și pentru viitor, instanța a reținut că, potrivit art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, într-o formă inițială, pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizau anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitate.
În conformitate cu art. 85 alin. 2 din același act normativ în forma sa în vigoare în prezent, astfel cum a fost a fost modificat de pct. 10 al art. I din OUG nr. 100/2007, pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul își poate păstra pensia aflată în plată.
Art. 7 alin. 3 din HG nr. 263/2005 (nomele metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, norme referitoare la pensiile de serviciu) prevede că în veniturile brute realizate se includ, pe lângă indemnizația de încadrare brută lunară, sporurile cu caracter permanent sau nepermanent.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale menționate, s-a constatat că legiuitorul a realizat o distincție clară între indemnizația brută lunară de
încadrare și veniturile brute, în prezent impunându-se reactualizarea pensiei de serviciu cuvenite pensionarilor foști magistrați numai ca urmare a intervenirii unor modificări în ceea ce privește doar a indemniz ației brute lunară
a magistraților în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime.
Instanța a constatat că reclamantul se raportează, în motivarea cererii sale, la veniturile brute ale procurorilor în activitate, noțiune care însă nu mai constituie începând cu momentul intrării în vigoare a OUG nr. 100/_, indicatorul de referință luat în considerare la reactualizarea pensiilor foștilor magistrați.
Prin urmare, având în vedere că reclamantul și-a restrâns pretențiile la perioada ulterioară datei de_, s-a constatat că la reactualizarea pensiei sale nu pot fi avute în vedere sporurile judecătorilor sau procurorilor în activitate, dobândite fie prin apariția unor noi dispoziții legale sau prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești, ci exclusiv indemnizația brută lunară a acestora.
Ori, având în vedere acest unic criteriu ce poate fi avut în vedere la reactualizarea pensiei reclamantului, s-a constatat că este neîntemeiată solicitarea acestuia de obligare a pârâtului P. de pe lângă C. de A. C. să comunice pârâtei Casei Județene de P. C. date privitoare la veniturile brute
lunare cu includerea în aceste venituri a sporului de 15% de confidențialitate.
Împrejurarea că în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 495 din 16 iulie 2009 a fost publicată Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 46/2008 pronunțată în recurs în interesul legii prin care s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, nu are nicio relevanță în cauza de față, atâta timp cât recunoașterea unui spor nu produce nicio modificare asupra indemnizației lunare brute, adăugându-se acesteia, iar nu modificând-o.
Mai mult, astfel cum prevede legiuitorul în art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, precizat, la reactualizarea pensiei se iau în considerare, în procent, sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și sporul de vechime.
Ori, sporul de 15% de confidențialitate nu este echivalentul unui spor de vechime și nu a făcut parte din categoria sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu a reclamantului, fiind de natura evidenței că în baza de calcul la emiterea unei decizii de pensionare pot sta numai sporurile acordate efectiv anterior pensionării, condiție pe care nu o îndeplinește și acest spor, recunoscut judecătorilor și procurorilor abia prin Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 46/2008.
Instanța a mai reținut că, deși în cazul pensiilor de serviciu nu operează principiul contributivității prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite), în mod evident pensia de serviciu se calculează pe baza drepturilor salariale avute de asigurat.
Pentru aceste motive, instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. I. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă C. de A. C. și C. J. de P. C., ca neîntemeiată.
Totodată, în aplicarea art. 274 din Codul de procedură civilă, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I. I.
solicitând, în temeiul art. 312, alin. 1, 2 și 3 din codul de procedură civilă admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul obligării pârâtului P. de pe lângă
C. de A. C. să recalculeze drepturile ce i se cuveneau în perioada 1 aprilie 2009 - până în prezent și pentru viitor, cu includerea în veniturile brute lunare și a sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, recunoscut prin Decizia nr. 46/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de C. și Justiție și să comunice aceste date pârâtei de rangul II, obligarea pârâtei C. J. de pensii C. să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să recalculeze drepturile ce i se cuveneau pentru perioada 1 aprilie 2009 - până în prezent și pentru viitor și să îi achite diferența ce rezultă prin raportare la plățile efectuate, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea i-a fost comunicată în_ . Prin hotărârea recurată a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâților P. de pe lângă
de A. C. și C. J. de P. C. .
Obiectul cauzei îl constituie obligarea pârâtului de rangul I să recalculeze drepturile ce i se cuveneau în perioada 1 aprilie 2009 - până în prezent și pentru viitor, cu includerea în veniturile brute lunare și a sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, recunoscut prin Decizia numărul 46i2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți e C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii și să comunice aceste date pârâtei de rangul II pentru a emite o nouă decizie de pensionare.
Hotărârea de respingere a celor solicitate a fost motivată în sensul că "atâta timp cât la emiterea deciziei de pensionare nu primea sporul de confidențialitate, acesta nu poate fi luat în considerare ulterior" !!?
Apreciază hotărârea ca fiind nelegală, întrucât a fost pronunțată urmare interpretării și aplicării greșite a prevederilor legale referitoare la veniturile ce trebuie avute în vedere la calcularea și acordarea pensiei de serviciu. Iată de ce:
Dreptul la sporul de confidențialitate îl avea, numai că de el n-au ținut cont pârâții la întocmirea adeverinței privind cuantumul veniturilor și emiterea deciziei de pensionare. Tocmai acest considerent l-a îndreptățit să înainteze cererea ce formează obiectul prezentei cauze.
În urma actualizării indemnizațiilor brute lunare conform OUG nr. 27/2006, cu modificările și completări le ulterioare și a Legii nr. 330/2009, în venitul brut al unui procuror șef de secție în activitate sunt incluse și sporurile, inclusiv cel de confidențialitate.
Conform Directivei nr. 2000/EC178 magistrații (inclusiv cei pensionari) intră în categoria persoanelor ce au dreptul la sporul de confidențialitate, Totodată, potrivit prevederilor art. 85 alin 2 din Legea nr. 303/2004, pensiile magistraților se actualizează în raport cu veniturile brute ale celor în activitate.
Motivarea instanței este în contradicție cu cea a altor hotărâri pronunțate în cauze având același obiect, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Cu ocazia emiterii primei decizii de pensionare la_, din culpa pârâtului, nu au fost incluse în baza de calcul a veniturilor pentru stabilirea pensiei de serviciu, nici sporul pentru vechime în muncă și nici cel pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. De aceea, a introdus acțiune în justiție, obținând câștig de cauză prin Deciziile nr. 541/R/2008 a Curții de A. C. și, respectiv, nr. 2539/2011 a Tribunalului C., deși nu primea sporurile respective la data pensionării.
Consideră că și în cauza de față trebuia operat cu aceeași logică, adoptată unanim de instanțe.
3.Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii, promovat de Procurorul General al României în scopul unificării practicii judiciare în materie, prin decizia nr. 46/2008, a decis că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți ...au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
După cum se știe, potrivit art. 329 alin 3 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată acestei probleme de drept este obligatorie pentru toate instanțele din țară.
Mai e de arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată fiind cu recurs în interesul legii, prin Decizia nr. VI din_ a statuat că în aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin 1 din OUG nr. 177/2002 și a disp. art. 28 alin 4 din OUG nr. 43/2002, modificată prin OUG nr. 24/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte se cuvin tuturor magistraților.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitatea de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condițiile de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a sporurilor de a repara prejudiciul cauzat magistraților pensionari care au fost lipsiți de echivalentul acelor sporuri. Nimeni nu poate nega dreptul acestora de a se adresa justiției, când se simt nedreptățiți.
Fiind pensionar, nu cere sume de bani de la Parchet, ci să introducă sporul de confidențialitate în veniturile ce le comunică Casei Județene de P. C.
, pentru a fi luat în seamă ca bază de calcul a pensiei de serviciu.
Precizează că în urma actualizării indemnizațiilor brute lunare conform OUG nr. 27/2006, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 330/2009, în venitul brut al uni procuror șef de secție (echivalent cu cel deținut de recurent la data pensionării) în activitate este inclus și sporul de confidențialitate. ar, acest spor nu a fost avut în vedere de către pârât la stabilirea venitului comunicat Casei Județene de P. C. pentru actualizarea pensiei de serviciu, deși fiind vorba de un drept legal obținut, nu putea fi ulterior pierdut.
Înalta Curte de Casație și Justiție a mai conchis că plata sporurilor trebuia făcută din oficiu.
Potrivit art. 16 alin 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Pe bună dreptate, s-a reținut în practica judiciară că refuzul acordării sporului de confidențialitate magistraților ar constitui o evidentă discriminare în sensul art. 2 alin 1 și 3 din O.G.nr.137/2000.
De altfel, judecătorilor clujeni, ca și foarte multora din țară, pensionați înaintea ori după pensionarea sa, li s-a luat în calcul, din oficiu ori în baza unor hotărâri judecătorești, și venitul provenind din sporul de confidențialitate. Amintește în acest sens, exemplificativ, decizia civilă nr. 1564/R/2009 privind acțiunea doamnei judecătoare C. V. și decizia civilă nr. 4444/R/2010 privind admiterea acțiunii, pe acest temei, a doamnei judecătoare S. L., de la C. de A. C. (decizii depuse, în xerocopie, la dosar). Situația dânselor este identică cu a sa: nu primeau spor de confidențialitate la data pensionării și li s-a acordat retroactiv.
Prin neacordarea sporului de confidențialitate sunt încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, care se coroborează cu reglementările internaționale în materie, respectiv dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
C. Europeană a Drepturilor Omului are o jurisprudență bogată și constantă cu privire la includerea sporuri lor și a pensiei în noțiunea de "bun", în sensul Protocolului 1, iar prin privarea persoanei îndreptățite la dreptul de pensie sau a unei cote părți din aceasta, a decis că se încalcă art. 1 din Protocol.
Solicită să se aibă în vedere toate circumstanțele cauzei, cerințele echității și buna credință cu care a susținut cererea, știind că altor magistrați pensionari aflați în situație identică, le-a fost luat în calculul pensiei și sporul de confidențialitate recunoscut prin Decizia nr. 46/2008 (art. 22 alin 7 din Noul Cod de Procedură Civilă).
Din cele descrise mai sus rezultă că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 din Codul de Procedură Civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, C. reține următoarele:
Obiectul cauzei, așa cum îl reiterează recurentul prin memoriul de recurs, îl constituie obligarea pârâtului de rangul I să recalculeze drepturile ce i se cuveneau în perioada 1 aprilie 2009 - până în prezent și pentru viitor, cu includerea în veniturile brute lunare și a sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, recunoscut prin Decizia numărul 46/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți e C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii și să comunice aceste date pârâtei de rangul II pentru a emite o nouă decizie de pensionare.
Ca atare, ceea ce pretinde în esență recurentul este a extinde efectele deciziei în interesul legii și asupra situației sale personale, deși nu deține o
hotărâre judecătorească prin care să i se fi recunoscut personal dreptul de a beneficia de aceste drepturi.
Or, C. reține că, deși în considerentele Decizia nr. 46/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți e C. și Justiție pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se reține îndreptățirea tuturor magistraților la plata unui spor de confidențialitate, pentru înlăturarea unei situații de discriminare, decizia ÎCCJ nu produce prin ea însăși nici un drept direct în patrimoniul recurentului. Astfel, C. subliniază că de esența deciziilor în interesul legii este caracterul obligatoriu al
dezlegării problemelor de drept
prin acestea, obligație ce se impune tuturor instanțelor de judecată sesizate
cu această problemă.
Ca atare, deciziile în interesul legii nu afectează nici drepturile părților care au fost tranșate deja de către instanțele de judecată anterior pronunțării sale și, cu atât mai puțin, drepturile persoanelor care nu s-au adresat instanțelor pentru recunoașterea acestora. Ca atare, susținerile recurentului sub acest aspect apar ca vădit nefondate.
Pe de altă parte, dincolo de acest aspect, precum și de cele reținute de instanța de fond, este esențial în dezlegarea cauzei și faptul că, atunci când acest
spor a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești, diferențele acordate nu au însă caracterul unor sporuri permanente ce trebuie avute în vedere la stabilirea bazei de calcul în temeiul dispozițiilor legale referitoare la stabilirea pensiei, ci au avut natura unor despăgubiri, acordate de instanță în temeiul art. 269 Codul muncii. Ca atare, aceste drepturi au caracter reparator, urmând a acoperi un prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită, în speță discriminarea în raporturile de muncă.
Concluzionând, C. reține că, spre deosebire de situația sporului de 50% pentru solicitare neuropsihică, spor recunoscut de lege, dar neacordat în mod nelegal, sumele pretinse de reclamantul intimat au o altă natură, de despăgubiri, neîncadrându-se din acest motiv în veniturile avute în vedere de art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
În ceea ce privește pretinsa discriminare suferită de recurent, C. subliniază, în primul rând, că simpla jurisprudență neunitară nu dă naștere, prin ea însăși, unei situații de discriminare și implicit nu lezează un drept fundamental, fiind inerentă oricărui sistem de drept. Această concluzie rezultă și din jurisprudența recentă a Curții Europene a drepturilor Omului - decizia de inadmisibilitate din 9 aprilie 2013, din cauzele E. Iorga împotriva României I. M. împotriva României - aceasta subliniind că doar o divergență profundă și persistentă de jurisprudență în dreptul intern permite analiza lezării drepturilor acestora din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Față de cele de mai sus, apar ca vădit nefondate pretențiile recurentului, motiv pentru care analiza celorlalte motive de recurs, ce se subsumează practic celor deja arătate, devine superfluă.
În concluzie, constând că motive invocate de recurent sunt neîntemeiate, în temeiul art. 312 alin.1 raportat la art. 304 ind.1 C.pr.civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr. 11219 din 29 octombrie 2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr. 11219 din 29 octombrie 2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G. -L. T.
Transferată la CA Galați, semnează
V. M. , președinte CA C.
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
Jud.fond: A. M. I.
| ← Decizia civilă nr. 382/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 2475/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
