Decizia civilă nr. 2289/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2289/R/2013
Ședința publică din 13 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. G. V., P. C.
, C. V. jr. împotriva sentinței civile nr. 191 din 08 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată C.
J. DE P. M., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se constată că la datele de 08 mai 2013 și 09 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent C. G. V. a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat un set de acte.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
După dezbaterea cauzei, înainte de epuizarea tuturor cauzelor de pe lista de ședință se constată că în cursul acestei zile de 13 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată C. J. de P. M. a transmis prin fax la dosar întâmpinare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea civilă înregistrată la data de _
, formulată de reclamanții C. G. V. senior, P. C. și C. V. jr. s-a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. M., ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să oblige pârâta să recalculeze și să predea reclamanților diferența de indemnizație care a fost stabilită lui C. Adela născută Reus, de la data de_ până la_ ; să fie obligată pârâta să plătească reclamantului C. G. V. senior diferența de la 100 lei lunar la 200 lei lunar ca soț supraviețuitor, conform OUG nr. 59/_ pentru modificarea Decretului nr. 118/1990, de la data de_ .
Prin sentința civilă nr. 191/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._
, s-a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâta C. J. de P. M. prin întâmpinare.
S-a respins ca fiind formulată în afara termenului general de prescripție, acțiunea civilă introdusă de reclamanții C. G. V. senior, P. C. și C. V. jr., în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. M. .
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Prin prisma dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, analizând cu prioritate excepția prescrierii dreptului material la acțiune, instanța a apreciat întemeiată excepția invocată pentru considerentele ce urmează.
C. Adela, soția reclamantului C. V. senior și mama celorlalți reclamanți, a decedat la data de_ . În conformitate cu dispozițiile art. 97 din Legea nr. 19/2000:"(1) Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul, și, după caz, drepturile de pensie cuvenite și neachitate până la deces se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, în condițiile dreptului comun.(2) Sumele prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripție.";
Dispoziția a fost reluată în art. 120 din Legea nr. 263/2010:"(1) Sumele neîncasate de către pensionar, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul și/sau, după caz, drepturi restante de pensie, cuvenite și neîncasate până la deces, se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, în condițiile dreptului comun.(2) Sumele prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripție";, termenul general de prescripție fiind de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune respectiv de la data decesului beneficiarului indemnizației.
Raportat la această dată, acțiunea introdusă la data de_ este în afara termenului de prescripție.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, instanța a apreciat că și acesta este tardiv formulat. Este evident că reclamantul contestă indemnizația ce i-a fost stabilită prin decizia nr. 2. din_, solicitând să i se acorde cuantumul prevăzut în OUG nr. 59/2008 care modifică Legea nr. 118/ 1990, ori împotriva acestei decizii, respectiv și sub aspectul cuantumului stabilit, reclamantul putea face contestație doar în termenul de 45 de zile de la comunicarea hotărârii, decizia nefiind însă atacată, ea a rămas definitivă.
Cel de-al doilea capăt de cerere apare și ca neîntemeiat.
Drepturile reclamantului au fost stabilite prin hotărârea nr. 589/_, respectiv prin decizia 2. din_, având ca temei dispozițiile OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la_ până la_ din motive etnice, aprobată prin Legea 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, reținându-se că are calitatea de soț supraviețuitor al defunctei C. Adela.
Stabilirea drepturilor în favoarea soției reclamantului s-au făcut în baza dispozițiilor legale sus precizate, astfel că reclamantului, ca beneficiar al drepturilor stabilite în calitatea sa de soț supraviețuitor, nu-i sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 59/2008 care modifică Legea nr. 118/1990.
Față de considerentele reținute s-a respins acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. G. V., P. C.
, C. V. jr.,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reclamantul susține că hotărârea 346/6 septembrie 2002 a fost atacată, însă Curtea de Apel C. a respins contestația, reținând că refugiul numitei C. Adela născută Reus se întinde din 23 aprilie 1944 până la 06 martie 1945. Recursul exercitat împotriva hotărârii Curții de Apel C. a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Arată că, întrucât hotărârea Curții de Apel C. era irevocabilă, nici un act normativ nu îi permitea să se adreseze cu o acțiune sau cerere pentru reformarea hotărârilor pronunțate. Demersurile pe la diferite instituții au rămas fără nici un rezultat.
Menționează că doar după pronunțarea deciziei nr. 41/2007 s-a putut adresa justiției.
De asemenea, invocă OUG nr. 59/2008 de modificarea a art. 4 din Decretul Lege nr. 118/1990, în raport de care apreciază că era îndreptățit la o indemnizație lunară de 200 lei, context în care C. de P. era obligată din oficiu să-i acorde această indemnizație sau, cel puțin, în continuare de la data promovării acțiunii. Cu toate acestea i-a fost acordată lunar doar suma de 100 lei.
În fine, precizează că prin întâmpinarea depusă, intimata recunoaște dreptul la acordarea unei indemnizații în sensul solicitat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta C. J. de P. M.
a solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței atacate.
Raportat la prevederile art. 97 din Legea nr. 19/2000 și art. 120 din Legea nr.263/2010, având în vedere faptul că numita C. Adela a decedat la data de_, consideră că în mod legal a apreciat instanța de fond că acțiunea introdusă la data de_ este în afară termenului de prescripție.
Referitor la motivul de recurs privind acordarea indemnizației pretinse de recurentul C. V. senior arată că acesta nu este beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, și, prin urmare, nu-i sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ.
Recurentul reclamant C. G. V. a formulat concluzii scrise
prin care a reiterat motivele expuse prin memoriul de recurs.
Recursul este nefondat.
Prin demersul lor, reclamanții recurenți au solicitat obligarea pârâtei CJP MM la recalcularea și predarea diferenței de indemnizație care a fost stabilită numitei C. Adela născută Reus, de la data de_ până la_ .
De asemenea, reclamantul C. V. senior a solicitat obligarea pârâtei să-i plătească diferența de la 100 lei lunar la 200 lei lunar, ca soț supraviețuitor, conform OUG nr. 59/_ pentru modificarea Decretului nr. 118/1990, de la data de_ și până în prezent.
În ceea ce privește primul petit, Curtea apreciază că în mod corect a reținut prima instanță incidența prescripției, în condițiile în care pretențiile reclamanților vizează intervalul_ -_, iar acțiunea a fost formulată la data de_, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani stabilit de art. 120 din Legea nr. 263/2010.
Curtea reține ca fiind legală și temeinică și soluția pronunțată de către Tribunal în privința celui de-al doilea petit.
În acest sens, reține că solicitarea reclamantului C. V. senior de acordare a diferenței de la indemnizația de 100 lei la 200 lei, începând cu data de_, este prescrisă pentru intervalul_ -_, respectiv este nefondată ulterior acestei date.
Referitor la prescripție, constată că acțiunea a fost promovată la data de_, astfel că pretențiile aferente perioadei_ -_ au fost formulate în afara termenului de prescripție de 3 ani.
Impedimentul invocat, respectiv lipsa unor dispoziții legale care să confere un fine de admitere unei eventuale cereri formulate de către reclamant, nu
constituie un argument pentru a aprecia asupra unei eventuale întreruperi a termenului de prescripție, cu atât mai mult cu cât prin decizia nr. 41/2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, de care se prevalează recurentul, s-a stabilit că de măsurile reparatorii prevăzute art. 1 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000 beneficiază toți cetățenii români, indiferent de naționalitatea acestora, care au fost persecutați din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, nefiind însă statuate dezlegări obligatorii în sensul pretins de reclamant.
Este adevărat că prin OUG nr. 59/2008 s-a modificat art. 4 din Decretul Lege nr. 118/1990, în sensul că s-a stabilit că "Soțul (soția) celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, are dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit."
Însă, prevederile evocate nu sunt aplicabile reclamantului, întrucât beneficiul pretins în cauza dedusă judecății se întemeiază pe calitatea de soț supraviețuitor al defunctei lui soții, drepturile celei din urmă fiind acordate în baza OUG nr. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Prin urmare, câtă vreme defuncta soție a reclamantului nu a fost beneficiara Decretului Lege nr. 118/1990, act normativ modificat prin OUG nr. 59/2008 și de care se prevalează reclamantul, beneficiile recunoscute prin acest act normativ nu pot fi extinse în ceea ce-l privește pe reclamant.
Pentru toate aceste considerente, găsind recursul nefondat, în baza art.
312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. | G. V. | , P. C. | |
, C. | V. jr. împotriva sentinței civile nr. 191 din _ | a T. | ui M. |
pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||
L. DS | D. | D. | G. C. M. |
Red.DG/dact.MS; 2 ex./_ ; Jud.fond: V.C.
| ← Sentința civilă nr. 7149/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 12027/2013. Contestație decizie... → |
|---|
