Decizia civilă nr. 291/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 291/R/2013
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul J.
V. împotriva deciziei civile nr. 4190 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._, privind și pe intimata C. J. DE P. B. -
N., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 16 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și contestatorul a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1278 din 27 iunie 2012 de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._
s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiunea în plata drepturilor recalculate pe perioada_ -_ .
S-au respins ca neîntemeiate cererile de anulare a deciziei nr. 21750/_ și de plată a drepturilor recalculate începând cu data de_ formulate de reclamantul J. V. împotriva pârâtei C. TERITORIALĂ DE P. B. -N. .
S-a respins ca fiind prescris dreptul reclamantului la acțiunea în plata drepturilor recalculate pe perioada_ -_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul este pensionar pentru limită de vârstă începând din data de 12 octombrie 1980.
Reclamantul contestă decizia de recalculare a pensiei sale emisă la data de 28 septembrie 2011, solicitând recalcularea drepturilor cu începere din 1 august 2008, pe considerentul că la stabilirea punctajului mediu anual s-a împărțit numărul de puncte la un stagiu de cotizare de 30 de ani în loc de stagiul de cotizare de 15 ani.
S-a invocat faptul că deși art. 57 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 prevede un stagiu complet de cotizare de 22 ani și 6 luni în cazul persoanelor care au desfășurat activitate în zona I de expunere la radiații, în calcul s-a luat stagiul de cotizare de 30 de ani.
Întrucât cererea de recalculare s-a formulat la data de_, iar conform art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, drepturile se acordă din luna următoare celei în care s-a înregistrat solicitarea, dreptul la acțiune pentru obținerea drepturilor de pensie aferente perioadei_ -_ este prescris, cererea fiind formulată cu depășirea termenul legal de 3 ani.
Pentru perioada ulterioară, începând cu data de 1 septembrie 2008 și până la data de_ de când s-a stabilit acordarea drepturilor prin decizia de recalculare a pensiei emisă la data de_ legalitatea modului de stabilire a pensiei nu mai
poate fi analizată în condițiile în care de la momentul pensionării și până la data emiterii deciziei contestate, în favoarea reclamantului au fost emise mai multe decizii de recalculare a pensiei, în diferite perioade de timp, care nu au fost contestate.
Prin urmare, necontestarea în termenul legal a deciziilor de pensie anterioare celei din 28 septembrie 2011, a dus la definitivarea acestora, astfel încât drepturile stabilite conform acestora, până la data aplicării deciziei din 28 septembrie 2011 nu mai pot fi modificate.
Prin urmare, cererea de acordare a unor drepturi retroactiv până la data de_ de când s-au stabilit drepturile prin decizia din 28 septembrie 2011, nu este întemeiată.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia deciziei emise la data de 28 septembrie 2011, aceasta poate privi numai intervalul cuprins între data stabilirii drepturilor prin decizia contestată -_ și data stabilirii noilor drepturi prin decizia nr. 21750/_ -_ .
Aceasta întrucât la data de 16 noiembrie 2011 pârâta a emis o nouă decizie de recalculare a pensiei, cu acordarea de drepturi din 1 septembrie 2011, decizie care nu a fost contestată de reclamant, astfel încât potrivit art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010 aceasta a devenit definitivă la expirarea termenului de contestare.
Criticile reclamantului privitoare la luarea în considerare a stagiului de cotizare de 30 de ani nu sunt întemeiate.
Conform deciziei în interesul legii nr. 40/2008 pentru persoanele al căror drept la pensie s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă stagiul de complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Practic, singurele facilități acordate au fost acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei de pensionare. Ca atare, prin majorarea vechimii în muncă potrivit art. 14 lit. a din Legea nr. 3/1977 persoanele care au lucrat în grupa I de muncă ajungeau mai repede la vechimea minimă de 30 de ani prevăzută pentru pensionare pentru limită de vârstă față de persoanele care au lucrat în condiții normale, fără însă ca stagiul complet de cotizare să fie altul decât cel minim de 30 de ani.
Așa cum a reținut instanța supremă în cuprinsul deciziei în interesul legii, dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 invocate de reclamant, nu sunt aplicabile, prevederile Legii nr. 19/2000 fiind aplicabile numai persoanelor care s-au pensionat după data intrării sale în vigoare, nu și persoanelor care s-au pensionat în perioada de incidență a Legii nr. 3/1977.
De asemenea, nu poate fi reținut nici stagiul de cotizare de 22 de ani și 6 luni prevăzut de art. 57 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 pe considerentul că dispoziția este aplicabilă persoanelor care se pensionează după data intrării în vigoare a actului normativ. Or, reclamantul avea deja statutul de pensionar la momentul intrării în vigoare a noii legii a pensiilor, astfel că dispozițiile sale nu pot fi aplicate retroactiv.
Stagiul complet de cotizare utilizat în cazul reclamantului la determinarea punctajului mediu anual reprezintă potrivit art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, în cazul reclamantului fiind vorba de Legea nr. 3/1977, potrivit art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977 pensia pentru limită de vârstă se acorda bărbaților care aveau o vechime în muncă de minim 30 de ani și vârsta prevăzută de lege. Prin urmare, și în cazul persoanelor ce au prestat activitate în grupa I de muncă trebuia îndeplinită cerința vechimii în muncă de minim 30 de ani.
În lipsa vreunei alte reglementări, care să prevadă un stagiu de cotizare mai mic, în mod corect a fost luat în calcul stagiul de cotizare de 30 de ani.
Nu se poate reține nici nesocotirea prevederilor art. 169 din Legea nr. 263/2010, atât timp cât un prim beneficiu al numărului suplimentar de puncte s-a acordat în baza OUG nr. 100/_ 7 puncte), sens în care s-a emis decizia din 1 octombrie 2008, necontestată.
Prin decizia civilă nr. 4190 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._
s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul
J. V. împotriva sentinței civile nr. 1278/2012 a Tribunalului B. N. .
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că scopul urmărit de reclamant prin acțiunea dedusă judecății a fost de a se utiliza la recalcularea pensiei sale un stagiu de cotizare de 15 ani în locul celui de 30 de ani, ca urmare a desfășurării activității sale în subteran, într-un mediu radioactiv.
Prin decizia nr.21750/_, emisă cu ocazia recalculării pensiei în baza OUG nr.4/2005 (reclamantul fiind pensionat din_ în baza Legii nr.27/1966) s-a stabilit că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, aspect care a rămas definitiv prin necontestare.
În baza art. 169 din Legea nr. 263/2010, reclamantului i s-a acordat creșterea suplimentară a punctajului ca urmare a desfășurării activității în grupa I de muncă, reținându-se că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, ceea ce apare stabilit și prin decizia emisă în aplicarea OUG nr. 100/2008.
Or, solicitarea reclamantului de a se utiliza un stagiu de 15 ani tinde la stabilirea unui beneficiu necuvenit deoarece i s-a valorificat, conform art.169 din Legea nr.263/2010 stagiul de cotizare realizat în condițiile grupei I de muncă.
Este real că reclamantul a depus la pârâtă la data de_ o contestație împotriva deciziei din_, adresată Comisiei Centrale de Contestații privind tocmai stagiul complet de cotizare, iar pârâta nu a transmis această contestație, ci a emis o nouă decizie de pensionare în_, cu un punctaj superior.
Cu toate acestea nu se poate reține o vătămare a drepturilor reclamantului deoarece a avut acces la o instanță mai rapid decât dacă s-ar fi respectat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.263/2010, iar instanța de judecată i-a examinat pe fond cauza, fără a se constata neurmarea procedurii prealabile, iar în situația în care pretențiile sale ar fi fost întemeiate, ar fi sancționat soluționarea în fapt a contestației de către pârâtă.
De asemenea, incidența art.169 din Legea nr.263/2010 care reglementează expres situația persoanelor pensionate anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, cum este reclamantul împiedică aplicarea art.57 din aceeași lege, invocat de reclamant și care se referă prin urmare numai la persoanele pensionate în baza Legii nr.263/2010.
Concluzionând că stagiul complet de cotizare de 30 de ani a fost stabilit în mod definitiv prin deciziile din 2004 și 2008, precum și că reclamantul a fost vătămat prin soluționarea contestației de către pârâtă deoarece a avut acces nestânjenit la instanță, care i-a examinat pe fond acțiunea, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin.1 C. pr. civ., a respins ca nefondat recursul reclamantului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul J. V.
solicitând anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate.
În motivare, contestatorul a arătat că a formulat această contestație în anulare pentru motivele prevăzute la art.318 teza I și teza II din codul de procedură civilă constând în faptul că instanța de recurs a respins cererea de recurs comițând o greșeală materială, s-a pronunțat eronat asupra discriminării la care a fost supus încălcându-se prevederile art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și nu s-a pronunțat temeinic și legal asupra
capătului de cerere privitor aplicarea prevederilor Legi nr.263/2010 adăugând la prevederile acesteia.
Contestatorul a mai arătat că instanța respingând recursul a comis o greșeală materială în a aprecia că scopul urmărit de contestator era ca prin acțiunea dedusă judecății să se utilizeze la recalcularea pensiei un stagiu de cotizare de 15 ani în locul celui de 30 de ani. Atât instanța de fond cât și instanța
de recurs nu au înțeles faptul că a solicitat aplicarea prevederilor art. 57 (1) din Legea nr.263/2010, respectiv un stagiu de cotizare de 22 ani și 6 luni, deoarece spre deosebire de alți pensionari din grupa I de muncă și-a desfășurat activitatea în mediu radioactiv, zona I de expunere la radiații peste 15 ani. S-ar aplica astfel prevederile Legii noi care are un caracter reparator pentru cei cu activitate în grupa I de muncă și nu au reușit să beneficieze de prevederile recalculării pensiilor în baza prevederilor HG nr. 1550/2004, OUG nr.4/2005, Legea nr. 78/2005.
Contestatorul arată că nu a știut să fructifice în termenul legal toate drepturile de care dispunea, fapt ce nu justifică hotărârea instanței de recurs că stagiul complet de cotizare de 30 de ani necontestat din Decizia nr. 21750/_ rămâne definitiv prin necontestare. Decizia este netemeinică și nelegală, adăugând la lege, principiile recalculării fiind "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșiri la pensie" așa cum se menționează în O.UG. Nr.4/2005. Legiuitorul a stabilit obligația caselor de pensii de a recalcula drepturile de pensie de fiecare dată când pensionarul prezintă dovezi noi privind activitatea sa. Legiuitorul nu a stabilit revizuirea parțială a deciziilor cu păstrarea unor elemente cum ar fi stagiul de cotizare, ci recalcularea în ansamblu a drepturilor fapt realizat și în Decizia nr.21750/_ pe care a contestat-o.
Prin decizia de pensionare din_ nu s-a rezolvat problema de fond menționată în contestația adresată Comisiei Centrale de Contestații, cea privitoare la stagiul de cotizare, aplicând tot 30 de ani. C. de P. nu avea dreptul să emită o nouă decizie, dacă era de bunăcredință, până la soluționarea contestației adresată Comisiei Centrale de Contestații. Față de acest aspect instanța de recurs adaugă din nou la lege apreciind că judecarea mai rapidă a speței fără procedura de la Comisia Centrală de Contestații l-ar ar fi avantajat. Consideră însă că poziția comisiei ar fi furnizat elemente legale care nu ar fi necesitat prezența în instanță.
Afirmația instanței de recurs că nu beneficiază de prevederile art.57 din Legea nr. 263/2010 acestea referindu-se și aplicându-se numai persoanelor pensionate în baza prevederilor Legi nr.263/2010 este neconstituțională încălcând prevederile art.16 din Constituția României și discriminatorie încălcându-se prevederile art.14 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Legiuitorul a păstrat în noua lege principiile stabilite în Legea nr.19/2000. Dacă în Legea nr.19/2000 stagiul de cotizare pentru cei care au lucrat în grupa I de muncă, zona I de expunere la radiații era de 15 ani în Legea nr.263/2010 prin faptul că s-a majorat, pentru grupa I de muncă punctajul anual cu 50%, s-a majorat și stagiul de cotizare cu 50% ajungându-se la 22 de ani și 6 luni pentru cei cu activitate în zona I de expunere la radiații pentru a nu exista discriminare intre cei cu activitate similară.
Problema drepturilor referitoare la cei cu activitate în grupele de muncă, fie că este în activitate sau este pensionar, a fost soluționată de Curtea Constituțională a României în Decizia nr.87/1990 publicată în M.Of. nr.352/_ . Legea nouă nu poate fi aplicată discriminatoriu ea fiind aceeași pentru toți subiecții de drept dacă nu prevede expres altfel. Astfel în art.57 din Legea nr.263/2010 nu se prevede că nu se aplică celor cărora dreptul de pensie s-a născut anterior datei de 1 aprilie 2001.
Este certă astfel discriminarea la care a fost supus și numai prin declararea nulității hotărârii și deciziei contestate va putea vedea creanța la care consideră că are o legitimă speranță în a o recupera.
În consecință, având în vedere aceste erori, solicită admiterea contestației și să se dispună aplicarea unui stagiu complet de cotizare de 22 ani și 6 luni. Drepturile recalculate solicită să fie plătite de la data de 0_ .
În drept, își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art. 317 - 321 Cod procedură civilă.
Intimata C. J. DE P. B. -N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în contestația în anulare și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este reglementată ca și o cale de atac extraordinară prin intermediul căreia apare posibilă anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și investită cu autoritatea de lucru judecat, ce se poate exercita doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, Codul de procedură civilă reglementând o contestație în anulare obișnuită de drept comun - art. 317 și o contestație în anulare specială - art. 318.
Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. 1 C.pr.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu o contestație în anulare, în situația în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită legal sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Se observă că prin cererea formulată s-au invocat generic și prevederile art. 317 Cod procedură civilă, însă nici una din cele două cauze prevăzute de acest text de lege în mod limitativ nu au fost indicate, respectiv lipsa de procedură sau încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare în fapt a contestației în anulare formulate, motiv pentru care sub acest aspect se constată a fi nefondată.
În ceea ce privește contestația în anulare specială, prin dispozițiile art. 318 alin. 1 C.pr.civ. se conferă părților dreptul de a ataca o hotărâre a instanței de recurs și atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prin eroare materială, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art.
318 alin. 1 teza I C.proc.civ. invocat de contestator, se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite.
Curtea reține că prin contestația în anulare se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură și nu la pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța a analizat dispozițiile
legale incidente, prin greșeală materială neputând fi înțeleasă o eventuală eroare de judecată.
Contestatorul, indicând ca și temei de drept dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I C.proc.civ., susține existența unei erori materiale, în sensul că instanța de control judiciar a reținut în mod greșit că scopul său este recalcularea pensiei în funcție de stagiu de cotizare de 15 ani în loc de 30 ani, când în realitate a solicitat un stagiu de 22 ani și 6 luni.
Motivul invocat de contestator este nefondat, deoarece chiar prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susținut faptul că la data începerii operațiunilor de evaluare conform art. 43 alin. 3 și art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 trebuia să i se aplice un stagiu de cotizare de 15 ani și nu de 30 de ani cum i s-a aplicat, fiind așadar exclusă existența unei erori materiale care să fi determinat pronunțarea soluției în recurs.
Contestatorul a mai susținut pe larg în cuprinsul contestației faptul că instanța de recurs s-a pronunțat eronat asupra discriminării la care a fost supus și
nu s-a pronunțat temeinic și legal asupra capătului de cerere privitor aplicarea prevederilor Legi nr.263/2010 adăugând la prevederile acesteia, că instanța de recurs adaugă la lege apreciind că judecarea mai rapidă a speței fără procedura de la Comisia Centrală de Contestații l-ar ar fi avantajat și că afirmația instanței de recurs în sensul că nu beneficiază de prevederile art. 57 din Legea nr.263/2010 este neconstituțională, încălcând prevederile art.16 din Constituția României și discriminatorie, încălcându-se prevederile art.14 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Curtea constată că aspectele invocate de contestator, nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior, ci se referă la o pretinse erori de fond în legătură cu aplicarea dispozițiilor legale privitoare la stabilirea și recalcularea pensiei, tinzându-se astfel ca pe calea contestației să fie puse în discuție erori de judecată.
Motivele redate de contestator presupun reexaminarea unor aspecte care așa cum rezultă din considerentele deciziei au făcut obiectul judecății în recurs, ocazie cu care s-a concluzionat că stagiul de cotizare de 30 de ani a fost stabilit în mod definitiv prin deciziile de recalculare din anii 2004 și 2008, or, a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea în recurs, înseamnă a deschide dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, prin transformarea contestației în anulare într-un veritabil recurs la recurs, ceea ce nu poate fi primit.
În speță, contestatorul a indicat ca temei de drept și dispozițiile art. 318 alin. 1 teza II C.pr.civ., fără a indica care anume dintre motivele de recurs nu au fost cercetate, astfel încât constatând că în cuprinsul deciziei atacate instanța de recurs a analizat criticile recurentului din cererea de recurs, Curtea reține că și sub acest aspect contestația în anulare se dovedește a fi nefondată.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 319 și următoarele C.proc.civ., Curtea va respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 4190/R din 8 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul J. V. împotriva deciziei civile nr. 4190 din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
C. | M. | S. | -C. | B. | I. -R. | M. |
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: G. C.Frențiu
Jud.recurs: L. D. /S. D. /D. G.
GREFIER
G. C.
← Sentința civilă nr. 10524/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 9993/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
---|