Decizia civilă nr. 1777/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1777/R/2013
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. I. împotriva sentinței civile nr. 10263 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată C. J. DE
P. C., având ca obiect recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 aprilie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A,
Asupra cererii de recurs de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de_ sub nr._, reclamantul G. I. a chemat în judecată pe pârâta C. J. DE
P. C., solicitând instanței obligarea pârâtei să recunoască că în perioada _
-_ acesta și-a desfășurat activitatea într-un loc de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă și să acordare celelalte beneficii ce decurg din acest drept.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că S.C.";Carpimez"; S.A., fostul angajator, i-a eliberat adeverința nr. 2557/1997 din care reiese că activitatea desfășurată în perioada_ -_ se încadrează în condițiile grupei a II-a de muncă, însă pârâta refuză să-i valorifice această adeverință în vederea stabilirii drepturilor sale de pensie.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. J. de P. C. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La judecarea fondului cauzei, părțile au administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.10263 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul G.
I. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. .
Pentru a pronunța această sentință civilă prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat recunoașterea grupei a II-a de muncă pentru perioada_ -_ și acordarea beneficiilor bănești la pensie cuvenite pentru stagiul realizat în grupa superioară de muncă, având în vedere adeverința nr. 2557/1997 emisă de SC CARPIMEZ SA.
Prima instanță a mai reținut că reclamantul a depus această adeverință la pârâtă în data de_, astfel că sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 263/2010.
Anexa 14 din HG nr. 257/2011 privind normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 prevede ce anume trebuie să cuprindă adeverințele prin care se dovedește activitatea încadrată în grupă de muncă pentru a putea fi luată în calcul la stabilirea dreptului de pensie.
Prima instanță a reținut că adeverința nr.2557/1997 emisă de S.C.
"CARPIMEZ"; S.A. cuprinde recunoașterea grupei de muncă, fără a se arăta modalitatea în care s-a realizat nominalizarea acestuia în grupa a II-a de muncă, respectiv denumirea actului administrativ emis de unitate prin care reclamantul a fost încadrat legal în grupa a II-a de muncă, mențiune obligatoriu a fi completată de către emitentul adeverinței.
Ori, în cauză, s-a constatat de către tribunal că angajatorul nu și-a asumat menționarea expresă a unui document verificabil, aflat în arhiva unității, privitor la încadrarea legală a reclamantului în grupa a II-a de muncă, astfel că, în raport de această omisiune din adeverința nr. 2557/1997 emisă de S.C. "CARPIMEZ";
S.A. s-a constatat că este întemeiat refuzul pârâtei de a aplica situației reclamantului dispozițiile art. OUG nr. 100/2008 și prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Mai mult, prima instanță, verificând susținerile pârâtei referitoare la împrejurarea că funcția de lucrător comercial nu poate fi încadrată în prevederile Ordinului nr. 50/1990 ca fiind activitate desfășurată în grupa a II-a de muncă, instanța a constatat că și aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit pct.3 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 si 2.
Ori, instanța de fond a reținut că, astfel cum s-a constatat, în calitatea sa de lucrător comercial, reclamantul nu a participat efectiv la activitățile prevăzute de pct.107 al anexei II la Ordinul nr. 50/1990, respectiv cele de ecarisaj industrial specifice obiectului de activitate al angajatorului, ci la activitățile de valorificare a produselor finite.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul G. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G. I.
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Recurentul arată că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea sa,
fiind nereal că adeverința nr.2557/1997 a fost depusă la pârâta în data de _
.
Se mai arată că, așa cum se poate observa din cuprinsul carnetului de muncă, foaia suplimentară pag.3,4 precum, și din conținutul dosarului de pensionare al recurentului, depus de către intimată, perioada lucrată între _
-_ este înscrisă în carnetul de muncă, iar la dosarul casei de pensii există o copie a acestei adeverințe.
Recurentul mai consideră că instanța de fond și-a depășit atribuțiile cu care a fost investită atunci când a statuat că un lucrător comercial angajat în industria cărnii nu își poate desfășura activitatea în condiții deosebite.
De asemenea, se arată că instanța de fond a reținut fără temei că starea de fapt certificată prin înscrierile din carnetul de muncă și adeverința 2557/1997 ar fi trebuit să conțină "forma" prevăzută de legislația în vigoare, fapt imposibil de
realizat, având în vedere principiul neretroactivității legii civile, consfințit în Codul civil, art. 6 pct.1.
Recurentul mai invocă disp.art.1 din Decret 92/1976.
În drept, se invocă disp.art. 304 pct.4, pct. 6, 304 1, 312 pct. 3 din Cod. proc.civilă.
Analizând recursul formulat de reclamantul G. I., în temeiul disp.3041Cod.proc.civilă.,prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, se rețin ca fiind fondate motivele de recurs formulate în cauză privind existența adeverinței nr.2557/_ emisă de S.C. "CARPIMEZ";
S.A. la dosarul de pensie al reclamantului aflat la C. J. de P. C. încă din anul 1998, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila nr.64 dosar de fond.
De asemenea, carnetul de muncă al reclamantului se afla depus la recurentă de la data formulării cererii inițiale de pensionare, în condițiile Legii nr.3/1977.
Din carnetul de muncă depus la filele nr .28-40 dosar d e fond rezultă,
conform mențiunii efectuate d upă poziția nr.56, că recurentul a lucrat în grupa a
II-a de muncă în perioada_ -_, conform art.3 și 107 din Ordinul nr.50/1990.
Potrivit disp.art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976, carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește
vechimea în muncă, vechimea în funcție, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite
, retribuția tarifară și alte drepturi ce se includ în acestea.
De asemenea, art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, prevede că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă.
Potrivit art.1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr.2.
Conform art.6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților
împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Efectuând înscrierea în carnetul de muncă anterior menționată, societatea, căreia îi revenea prin ordin atribuția de a nominaliza persoanele ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, tocmai întrucât este cea care cunoaște cel mai bine condițiile de muncă concrete în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, și-a asumat răspunderea privind valabilitatea și corectitudinea mențiunilor înscrise în acest act.
Se mai reține că, potrivit dispozițiilor art.123 alin.2 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010 aprobate prin H.G. nr.257/2011, vor putea fi valorificate la stabilirea și calcularea drepturilor de pensie și stagiile de cotizare dovedite cu carnetul de muncă.
Curtea reține că, în aceste condiții, având în vedere faptul că intimata nu s-a înscris în fals împotriva mențiunilor din carnetul de muncă al recurentului, în mod greșit a refuzat luarea în considerare a perioadei_ -_, ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.
Se mai reține că adeverința nr.2557/1997 eliberată de S.C. "CARPIMEZ";
S.A. cuprinde de fapt mențiuni identice cu cele înscrise în carnetul de muncă-act oficial privind dovedirea perioadelor lucrate în grupe de muncă.
Oricum, Curtea constată că valabilitatea acestei adeverințe eliberate în anul 1997 nu putea fi apreciată în raport de dispozițiile unei legi adoptate în anul 2010, respectiv a Legii nr.263/2010, întrucât angajatorul nu putea avea în vedere la eliberarea unui act care să ateste că un salariat al său a lucrat în anumite condiții de muncă, prevederile unei legi viitoare.
De altfel, disp.art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010, potrivit cărora
"Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I sau II de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii,
…..";, nu poate avea decât acest sens, respectiv ca acestea să fi fost eliberate cu respectarea legilor în vigoare la acea dată.
În acest sens sunt și dispozițiile art.123 alin.5 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010 aprobate prin H.G. nr.257/2011, care prevăd că vor putea fi valorificate la stabilirea și calcularea drepturilor de pensie și adeverințele întocmite conform legislației anterioare, care era în vigoare la data eliberării acestora, respectiv potrivit Ordinului M.M.S.S.F. nr.572/2006.
Se mai reține că, prin sentința civilă nr.1746/4 februarie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, s-a constatat că reclamantul a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă în perioadele
:_ -_ și_ -_, în care acesta a lucrat la S.C."Carpimez"; S.A., în calitate de merceolog recepție, lucrător gestionar, lucrător comercial, responsabil abator și tehnician, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă.
De altfel, în recurs s-a depus și adeverința nr.84/_ eliberată de S.C."Carpimez"; S.A. tocmai în executarea acestei sentințe.
În ceea ce privește cererea privind majorările de punctaj și diferențele de pensie corespunzătoare, solicitate de către reclamant, pentru perioada anterior menționată ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, în temeiul dispozițiilor O.U.G.nr.100/2008 și a art.169 din Legea nr. 263/2010, se reține că aceasta este însă doar în parte fondată, pentru următoarele considerente:
Dacă pentru perioada anterioară datei de_, data intrării în vigoare a O.U.G.nr.100/2008 nu se poate imputa reclamantului rămânerea în pasivitate privind solicitarea în instanță a proteguirii dreptului său la valorificarea perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă, având în vedere faptul că până la acea dată stagiul lucrat în condiții superioare de muncă nu avea consecințe și asupra cuantumului pensiei cuvenite recurentului, trebuie reținut în cauză că acesta nu a contestat însă, conform disp.art.87 din Legea nr.19/2000, decizia nr.188285/_ (fila nr.12 dosar de fond), emisă ulterior adoptării acestei ordonanțe de către C. J. de P. C. .
Astfel, această decizie, prin care perioada_ -_ nu a fost menționată ca stagiu realizat în grupa a II-a de muncă, a rămas astfel definitivă, potrivit disp.art.88 din Legea nr.19/2000.
Prin cererea înregistrată sub nr.726/_ la C.J.P. C. (fila nr.4 dosar de fond), reclamantul a solicitat însă acordarea majorărilor de punctaj prevăzute de disp.art.169 din Legea nr. 263/2010, pentru perioada_ -_ lucrată în grupa a II-a de muncă, cerere formulată potrivit dispozițiilor art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010, care prevăd că pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.
Curtea constată că în mod eronat C. J. de P. C. nu a acordat reclamantului beneficiile rezultate din aplicarea art.169 din Legea nr. 263/2010,
prin valorificarea stagiului de cotizare mai sus menționat, realizat în grupa a II-a de muncă, începând cu data de_, conform art.107 alin.5 din aceeași lege.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 2 din Codul de procedură civilă, urmează să se admită în parte recursul declarat de reclamantul
G. I., să se modifice în parte sentința primei instanțe și să se admită în parte acțiunea formulată de către reclamant, pârâta fiind obligată să acorde reclamantului creșterea punctajelor anuale în temeiul art.169 din Legea nr. 263/2010, cu recunoașterea perioadei_ -_ ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, începând cu data de_, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin acestei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul G. I. împotriva sentinței civile nr.10263 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte contestația
formulată de reclamantul G. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE
P. C. și, în consecință:
Obligă pârâta să acorde reclamantului creșterea punctajelor anuale în temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010, cu recunoașterea perioadei_ -_ ca fiind lucrată în gr. II de muncă, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, începând cu data de_ .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: A. M. I. .
| ← Sentința civilă nr. 2970/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 9994/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
