Decizia civilă nr. 3217/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3217/R/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: S. D.
: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. SA împotriva sentinței civile nr. 519 din 29 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ *, privind și pe pârâta intimată A. J. PENTRU P. ȘI I. S. M., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 20 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus la dosar
întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, precum și judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs, reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui M. sub dosar nr._, reclamanta B. SA a chemat-o în judecată pe pârâta A. J. pentru P. și I. S. M., solicitând obligarea acesteia la plata indemnizației pentru creșterea copilului din sarcina gemelară, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că la_ a născut gemeni, iar prin decizia nr. 1682 din_ i s-a acordat indemnizația pentru un singur copil.
În drept, a fost invocate dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 148/2005.
Cauza, înregistrată inițial pe rolul T. ui M., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost transpusă la secția I civilă,
completul specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale în ședința din data de 14 iunie 2012, primind ulterior număr nou de înregistrare,_ *.
În motivarea încheierii, s-a arătat că se are în vedere obiectul litigiului prin care se solicită în mod direct plata sumelor reprezentând indemnizația pentru creșterea copiilor din sarcină gemelară, fără a se ataca decizia emisă în temeiul
nr. 148/2005 sau a se invoca refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea de acordare a drepturilor prevăzute de acest act normativ.
Ulterior transpunerii, pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii, a prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
În motivare a arătat că în raport de dispozițiile art. 9 alin. 5 din O.U.G. nr. 145/2005 și art. 7 alin. 1 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, reclamanta nu a formulat plângere prealabilă în termenul legal de la data aprobării dreptului la indemnizație creștere copil și implicit plata acestuia, la organul emitent.
Reclamanta solicită plata retroactivă a indemnizației pentru creșterea copi- lului născut dintr-o sarcină gemelară, pentru perioada_ -_, în baza Deciziei din_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, înregistrând cererea pe rolul T. ui M. - Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de_ .
Pe de altă parte, din economia dispozițiilor O.U.G. nr. 148/2005 rezultă că indemnizația are natura juridică a unui drept de creanță, astfel că îi sunt aplicabile prevederile art. 3 din decretul nr. 167/1958.
Prin sentința civilă nr. 519 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar numărul_ *
, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins ca prescrisă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
: Reclamanta a născut la data de_ două fete gemene.
Prin decizia nr. 1682 din data de_, emisă de Direcția de Muncă, Solidaritate S. și Familie M., care nu a fost contestată în cauză, s-a aprobat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în cuantum de 800 lei în favoarea reclamantei, începând cu data de_, iar prin decizia nr. 1682 din_ s-a dispus încetarea acordării acestui drept.
Indemnizația are natura juridică a unui drept de creanță, fiindu-i aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Cererea privind acordarea indemnizației pentru creșterea celui de-al doilea copil a fost înregistrată la Tribunalul Maramureș la data de_, cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, reclamanta nefăcând dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca prescrisă acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. SA,
solicitând casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei la Tribunalul Maramureș; iar în subsidiar: modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată.
Sub aspectul casării cu trimitere spre rejudecare, apreciază că în mod greșit, prin încheierea din data de_, cererea a fost transpusă de la Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal la Secția I Civilă, fiind astfel soluționată de o instanță necompetentă, raportat la competența funcțională a Secției I Civilă.
Apreciază că cererea este de competența Secției a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, fiind astfel incidente dispozițiile art. 312, raportat Ia art. 304 pct. 1 și 4 Cod procedură civilă.
2. Apreciază că instanța fondului, în mod greșit a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, urmare a pronunțării deciziei cu nr. 24/2011 de către înalta Curte de C. și Justiție reclamanta a formulat
cerere de acordare retroactivă a indemnizației lunare și pentru creșterea celui de- al doilea copil geamăn.
Scopul avut în vedere de legiuitor la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, era cel de îmbunătățire a echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, modalitățile de susținere fiind clar stabilite și constând în principal, din concediul pentru creșterea copilului și acordarea indemnizației pentru creșterea copilului. Legiuitorul nu a limitat numărul de copii născuți concomitent pentru care se acordă indemnizația lunară, limita fiind stabilită numai la numărul de nașteri. Trebuia să beneficieze de această indemnizație pentru fiecare din cei doi copii născuți la aceeași dată.
H.G. nr. 1025/2006 prin care au fost adoptate Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, prin dispozițiile art. 8 alin 1 și 2 conduc la ideea creării unei discriminări între persoane aflate în situații identice, impunând acordarea unei singure indemnizații, indiferent de numărul copiilor născuți.
În același sens s-a pronunțat și înalta Curte de C. și Justiție prin decizia nr. 1947/2007 prin care se arată că: "definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, art. 2 din HG 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forța superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină multiplă";.
De altfel, chiar și legiuitorul a intervenit, prin adoptarea Legii nr. 239/2009, modificând art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, în sensul acordării indemnizației pentru flecare copil născut dintr-o sarcină gemelară sau multiplă.
Pentru perioada de timp anterioară acestei modificări legislative, înalta Curte de C. și Justiție, prin decizia nr. 26/_ a statuat că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 alin. (1) din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1
ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 17 iunie 2009.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată investite cu soluționarea unor litigii în care se invocă aceeași chestiune de drept, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Față de această împrejurare apreciază că în mod greșit instanța fondului a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În aceste condiții, pentru a nu prejudicia părțile de un grad de jurisdicție, apreciază că se impune admiterea recursului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș.
Sub aspectul modificării în tot a hotărârii atacate are în vedere aceleași considerente expuse mai sus, precum și împrejurarea că instanța fondului a dat o interpretare greșită actului dedus judecății.
Pentru a nu se afla în prezența unei discriminări față de alte litigii în care se invocă aceeași problematică, apreciază că recursul este admisibil și din această perspectivă și pe cale de consecință solicită a-l admite.
În drept invocă dispozițiile art. 312, art. 304, art. 3041 Cod procedură civilă, raportat la Legea nr. 544/2004, O.U.G. nr. 148/2005, H.G. nr. 1026/2006, decizia nr. 26/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție.
Prin întâmpinare, pârâta
a solicitat respingerea recursului.
În ce privește excepția necompetenței materiale a T. ui M., secția I civilă consideră că aceasta este nefondată întrucât prin acțiune, reclamanta solicită direct plata sumelor reprezentând indemnizație pentru creșterea copiilor născuți din sarcină gemelară, fără a ataca actul administrativ emis de instituția pârâtă sau a invoca refuzul nejustificat de a acorda unele drepturi prevăzute de lege.
Decizia nr. 26/2011 pronunțată în recursul în interesul legii produce efecte declarative, nu dă naștere nici unui drept și nu are nici o influență asupra cursului prescripției.
Referitor la pretențiile reclamantei prin motivarea în drept a deciziei date de către I.C.C.J, precizează că, în conformitate cu principiul separației puterilor în stat, I.C.C.J decide asupra interpretării și aplicării unitare a Legii de către toate instanțele de judecată din țara și nu are efecte asupra părților.
Potrivit O.U.G. nr. 148/2005, fondurile necesare plăților indemnizației pentru creșterea copilului se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale, iar plățile se achită lunar, în luna în curs fiind achitat dreptul aferent lunii anterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin 2 și 4 din O.U.G. nr. 148/2005, indemnizația este o prestație succesivă, astfel că și termenul de prescripție trebuie calculat de la data scadenței fiecărei obligații lunare de plată.
Indemnizația nu se poate raporta la numărul copiilor proveniți dintr-o naștere, ci numai la naștere, întrucât este un drept ce se cuvine părintelui pentru a-și putea crește copilul/copiii și nu un drept al copilului, astfel că nu se creează nicio discriminare între copii.
Pentru părinții care au gemeni sau tripleți nu se acordă salariu dublu sau triplu față de cât îl aveau înainte de nașterea copiilor. Această indemnizație are caracterul unui venit de înlocuire al venitului salarial pe perioada cât părintele se află în concediu pentru creșterea copilului și nu se poate acorda în cuantum dublu sau triplu în cazul în care s-au născut gemeni sau tripleți.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare în jurisdicția de contencios administrativ, prin admiterea primului motiv de recurs invocat, cel privitor la soluționarea cauzei de către o instanță necompetentă și în compunerea specifică completului specializat pe litigii de muncă și asigurări sociale, cu încălcarea dispozițiilor legale.
Astfel se reține că prima instanță sesizată, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a procedat la transpunerea cauzei la secția I civilă, completul specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentul că prin cerere se solicită în mod direct plata sumelor reprezentând indemnizația pentru creșterea copiilor din sarcină gemelară, fără a se ataca decizia emisă în temeiul O.U.G. nr. 148/2005 sau a se invoca refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea de acordare a drepturilor prevăzute de acest act normativ.
Chiar în aceste condiții, raportul juridic pe care se fundamentează acțiunea este unul de drept public, specific contenciosului administrativ, în condițiile în care reclamanta, prin petit, solicită obligarea instituției statului specializate în materie la plata unei indemnizații pentru creșterea copilului.
Or, în mod evident, acesta nu este un conflict de muncă, după cum nu este nici unul de asigurări sociale întemeiat pe dispozițiile specifice stabilirii drepturilor de pensie prin aplicarea Legii nr. 19/2000 sau a Legii nr. 263/2010,
indemnizația solicitată prin petit nefiind un drept de asigurări sociale în sensul acestor legi.
Dreptul dedus judecății fiind unul al cetățeanului, pe care acesta îl afirmă în contradictoriu cu autoritatea de stat specializată în materie, litigiul se conturează ca fiind unul de contencios administrativ, în mod evident, îndeplinirea sau nu a unei proceduri prealabile nefiind de natură a modifica natura dreptului dedus judecății.
Litigiile de asigurări sociale aparțin unui contencios special, similar cu cele în soluționarea cauzelor întemeiate pe Legea nr. 10/2001, astfel încât doar în cazul unor atari litigii speciale, cauzele vor fi soluționate de completele, respectiv secțiile specializate în aceste materii, rămânând ca pentru celelalte cauze de contencios administrativ, competența să revină completelor sau secțiilor specializate pe contencios administrativ, indiferent dacă au fost sau nu respectate dispozițiile vizând procedura prealabilă administrativă. Or, nefiind acordată, prin prevederi legale procedurale de excepție, competența de soluționare a litigiilor vizând indemnizația pentru creșterea copilului, unor complete specializate, revine această competență completelor de contencios administrativ.
Se constată astfel că judecata în prima fază procesuală a fost făcută de o instanță necompetentă, anume, prin încălcarea principiului specializării instanței, instituit de art. 35, 36 și 39 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În acest sens, Curtea consideră că este o problemă de competență respectarea principiului specializării instanței și a judecătorilor, în condițiile în care, cum s-a arătat, specializarea a fost ridicată la nivel de principiu, iar înțelesul noțiunii de competență, astfel cum este indicat de Dicționarul explicativ al limbii române
(http://dexonline.ro/definitie/competenta), este acela de "capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții";. Apare deci cu evidență că în explicarea noțiunii de competență trebuie înglobată și noțiunea de specializare, doar aceasta asigurând o cunoaștere aprofundată a domeniului în care se fac dezlegările în drept și asigurând o reală competență de soluționare a litigiului.
Nu au fost respectate nici dispozițiile imperative privind compunerea completului de judecată, art. 304 pct. 1 C.proc.civ. prevăzând ca un motiv de casare a sentinței nealcătuirea acesteia potrivit dispozițiilor legale.
Văzând deci dispozițiile art. 312 alin. 1 și 6 raportat la art. 304 pct. 1 și 3 C.proc.civ., urmează a se admite recursul formulat față de excepția invocată, cu consecința casării sentinței pronunțate și a trimiterii cauzei spre competentă soluționare în jurisdicție de contencios administrativ la Tribunalul Maramureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta B. SA împotriva sentinței civile numărul 519 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar numărul_ *, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în jurisdicția de contencios administrativ, la Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I.
T.
M.
N. S. D.
aflat în CO, semnează
aflat în CO, semnează
vicepreședintele instanței
vicepreședintele instanței,
A. I. A. A.
I.
A.
G. ,
B.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. H. D. M.
| ← Sentința civilă nr. 1444/2013. Asigurări sociale | Decizia civilă nr. 2402/2013. Asigurări sociale → |
|---|
