Decizia civilă nr. 2402/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 2402/R/2013
Ședința publică din 20 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamantul L. E. împotriva sentinței civile nr. 1725 din 04 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, și recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 11148 din 29 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, având ca obiect asigurări sociale Legea nr.285/2010.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent
L. E., personal, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care la solicitarea instanței reclamantul recurent L. E. se legitimează cu cartea de identitate.
Curtea constată că recursul declarat de reclamantul recurent L. E. și întâmpinarea formulată de acesta la recursul declarat de C. J. de P. C. nu sunt semnate de către reclamantul recurent, această lipsă a semnăturii complinindu-se prin semnarea atât a recursului, cât și a întâmpinării în fața instanței.
Reclamantul recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului său, susținând că indemnizația acordată în baza Legii nr. 341/2004 nu este considerată venit, conform art.5 alin.2, motiv pentru care nu poate fi reținută contribuția de sănătate.
Curtea în urma verificării dosarului de fond solicită reclamantului recurent să lămurească dacă reclamantul recurent a invocat că indemnizația de revoluționar acordată potrivit Legii nr. 341/2004 este total scutită de CASS sau că este greșit calculată.
Reclamantul recurent arată că a formulat acțiunea din cauza valorii indemnizației primite în anul 2011, aspect la care se referă recurentă C. J. de
P. C. în recurs, apreciind că reținerea contribuției de sănătate este ilegală, chiar dacă OUG nr. 107/2010 care modifică Legea nr. 95/2006 în sensul înlăturării scutirii exprese de la plata contribuției pentru indemnizația acordată conform Legii nr. 341/2010, deoarece nu este considerat venit.
Referitor la cheltuielile de judecată, reclamantul recurent arată că instanța de fond în primă fază nu i-a solicitat să dovedească cheltuielile de judecată, contrar dispozițiilor art. 274 C.pr.civ.
Fiind întrebat de către instanță dacă a beneficiat de serviciile unui avocat la instanța de fond, reclamantul recurent arată că nu a beneficiat de serviciile unui
avocat, dar că muncă depusă de el trebuie remunerată, deoarece trebuie să aibă aceleași drepturi ca și un avocat.
Reclamantul recurent arată că instanța de fond a fost într-o eroare când a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C.pr.civ., întrucât nu i-a micșorat cuantumul cheltuielilor de judecată, ci l-a anulat.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta recurentă C. J. de P.
C., reclamantul recurent solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.11148 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, astfel cum a fost completată, în baza art.281/2 C.pr.civ., prin sentința civilă nr.1725/_ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul L.
E., împotriva pârâtei C. J. DE P. și, în consecință, a fost anulată decizia nr. 268697/_ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr.268697/_ privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile cu caracter special, pârâta a dispus constituirea în sarcina reclamantului a debitului în sumă totală de 516 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada_ -_ având în vedere referatul nr.268697/_ .
În motivarea deciziei, pârâta susține că plata necuvenită a respectivelor drepturi a fost generată de aplicarea eronată, începând cu data de_ a Lg.285/201, indemnizația conform Lg.341/2004 fiind plătită la nivelul anterior aplicării Lg.118/2010, corect fiind majorarea cu 15% față de cuantumul aflat în luna octombrie 2010.
Reclamantul în calitate de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989, remarcat pentru fapte deosebite și beneficiar al Lg.341/2004, a beneficiat în anul 2011 de un total de 22.392 lei drepturi cuvenite și un total de 22.908 lei alte drepturi cuvenite și încasate.
Pentru perioada_ -_ pârâta susține că reclamantul a încasat necuvenit suma de 516 lei reprezentând indemnizația conform Lg.341/2004 motivat de aplicarea eronată a prevederilor art.10 alin. 1 din Lg.285/2010.
Potrivit prevederilor art. 14 lit. d) din Lg.118/2010 de la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15% indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței, față de eroii martiri și luptători care au contribuit la victoria revoluției române din decembrie 1989, precum și față de peroanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987, nr.341/2004 modificată și completată.
Aceeași lege prevede că art.14 se aplică până la data de_ și că începând cu data de_ se vor politici sociale și de personal care să respecte prevederile legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011.
Pentru anul 2011 legiuitorul a adoptat Legea bugetului asigurărilor sociale de stat nr.287/2010 care prevede la art. 15 câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat în sumă de 2.022 lei.
În lumina acestor prevederi indemnizația cuvenită reclamantului în calitate de beneficiar al Lg.341/2004 este cea rezultată din înmulțirea cuantumului de
2.022 lei care reprezintă câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat cu coeficientul de care beneficiază reclamantul conform prevederilor art. 4 din lg.341/2004.
Comparând această sumă rezultată cu venitul brut realizat de către reclamant care este mai mic, nu poate fi vorba despre sume încasate necuvenit care să fie ulterior recuperate de la reclamant conform deciziei contestate.
Același legiuitor statuează prin art. 10 alin. 1 din Lg.285/2010 că începând cu luna ianuarie 2011drepturile prevăzute la art. 14 din Lg.118/2010 se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Această ultimă prevedere legală cu privire la majorarea cuantumului indemnizației cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010 intră în contradicție cu prevederea art.16 din Lg.118/2010 care prevede imperativ data până la care se aplică reducerea cu 15% a indemnizației reparatorii și obligația ca în anul 2011 să se aplice politici sociale cu respectarea prevederilor legii bugetului asigurărilor sociale de stat, cu prevederea art.15 din Lg.287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat care prevede cuantumul câștigului salaria mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 și cu prevederea art.4 alin. 3 din lg.341/2004 care prevede modalitatea de calcul a indemnizației reparatorii și nu poate fi aplicată în speță.
În această situație, instanța a apreciat că susținerile reclamantului sunt întemeiate, și a admis cererea de chemare în judecată și a anulat decizia nr. . 268697/_ .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii
.
În motivarea recursului s-a susținut că prima instanță a făcut o confuzie pe de o parte între darea în debit a reclamantului pentru sumele încasate în perioada_ -_, ca urmare a acordării indemnizației prevăzute de Legea nr.341/2004 majorată cu 15% față de cuantumul plătit în luna iunie 2010 în loc de cel achitat în luna octombrie 2010, conform art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010, și pe de altă parte, între actualizarea cuantumului indemnizației reparatorii prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Astfel, dispoziția de anulare a deciziei de debit se întemeiază în mod nelegal pe aspecte legate de refuzul de actualizare a indemnizației în contra dispozițiilor art.14 din Legea nr.285/2010.
Reclamantul L. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
, contestând incidența în esență a prevederilor Legii nr.285/2010.
Prin recursul declarat de reclamantul L. E. s-a solicitat modificarea în parte a sentinței
în sensul obligării pârâtei de a nu mai calcula și reține CASS din indemnizația acordată în baza Legii nr.341/2004, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de 5000 de lei.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că potrivit art.257 din Legea nr.95/2006, baza de calcul a contribuției pentru asigurările de sănătate o constituie veniturile din salarii sau asimilate salariilor, supuse impozitului pe venit. Cum însă art.5 alin.2 din Legea nr.341/2004 prevede în mod expres că drepturile acordate în baza acestei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi, rezultă în opinia reclamantului că indemnizația reglementată de Legea nr.341/2004 nu se încadrează în categoria de venituri specificate în art.257 alin.2 din Legea
nr.95/2006.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată de 5000 de lei este motivată de timpul și eforturile destinate pregătirii acestei cauze, prin raportare la veniturile pe care le realizează ca salariat.
Pârâta casa J. de P. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat,
arătând că scutirea de plata CASS operează, conform art.213 alin. 1 lit. c din Legea nr.95/2006, doar în situația în care beneficiarii indemnizațiilor prevăzute de Legea nr.341/2004 " nu realizează alte venituri decât cele prevăzute din drepturile bănești acordate de alte legi";, iar reclamantul a realizat venituri salariale.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Recursul declarat de reclamant este nefondat.
Astfel, potrivit art.213 alin.1 lit. c din Legea nr.95/2006 prevede expres că persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr.341/2004 beneficiază de asigurarea fără plata contribuției, dacă nu realizează alte venitur i decât cele
prevăzute din drepturile bănești acordate de aceste legi
.
În speță, reclamantul a realizat venituri salariale în baza unui contract individual de muncă în mod neîntrerupt din aprilie 2001 până în prezent, după cum rezultă din adeverința din_ privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu, ceea ce îl lipsește pe reclamant de posibilitatea de a beneficia de asigurare de sănătate fără plata contribuției.
Este lipsită de relevanță exonerarea reclamantului de plata impozitului pentru indemnizația prevăzută de legea nr.341/2004, precum și reglementarea acestei indemnizații ca fiind un drept neasimilat venitului, deoarece regimul fiscal aplicabil impozitului pe venit este diferit de regimul legal al contribuției de asigurări sociale de sănătate, care beneficiază de o reglementare specială în sensul art.213 alin.1 din Legea nr.95/2006.
În privința cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 lei, solicitate de reclamant, Curtea de Apel constată că reclamantul nu a plătit sume de bani cu acest titlu. În realitate, reclamantul pretinde daune materiale pentru timpul alocat derulării acestei cauze suplimentar orelor de muncă, însă nu i se pot acorda aceste daune. Astfel, pe de o parte, cheltuielile de judecată au semnificația sumelor plătite efectiv de un participant la procesul civil, neputând reprezenta o recompensare a efortului psihic propriu depus pentru pregătirea cauzei, iar pe de altă parte reclamantul a căzut în pretenții în sensul art.274 C.pr.civ. așa cum s-a reținut anterior, precum și în cele ce urmează.
Recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. este întemeiat
.
Reclamantul a fost beneficiarul unei indemnizații reparatorii lunare acordate în temeiul Legii nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma
revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987.
Pârâta C. J. de P. C. a emis decizia nr. 268697/_ contestată în prezenta cauză, prin care a constituit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 516 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada în perioada_ -_ .
S-a menționat în decizia respectivă că plata necuvenită a sumelor respective a fost generată de aplicarea eronată a prevederilor Legii nr. 285/2010, începând cu data de_ indemnizația conform Legii nr.341/2004 fiind plătită la nivelul anterior Legii nr. 118/2010, corect fiind majorarea cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Curtea reține că prin dispozițiile cuprinse în art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-a prevăzut că de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 3 iulie 2010, "se reduc cu 15% (…) indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române
din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare";.
Conform art.16 din Legea nr.118/2010, prevederile art. 14 din lege s-au aplicat până la data de 31 decembrie 2010, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, începând cu data de 1 ianuarie 2011, legiuitorul a precizat că se vor aplica politici sociale și de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul
anului 2010, în condițiile Legii-cadru nr. 330/2009, precum și cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat și ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011.
În acest sens a fost adoptată Legea nr. 285/2010, care, prin art.10 alin.1 prevede că, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art.14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Curtea constată astfel că, printr-o lege nouă, respectiv Legea nr.285/2010, legiuitorul a reglementat în mod expres modul de calcul al indemnizației reperatorii acordate celor îndreptățiți în acest sens potrivit Legii nr.341/2004, pentru anul 2011, prevăzând că în calculul acesteia se va porni de la cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010, care se majorează cu 15%.
Față de aceste dispoziții ale legii noi, care stabilesc cuantumul indemnizației reparatorii pe anul 2011 fără vreo referință la indicatorii salariu mediu brut sau câștig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, ci doar la cuantumul indemnizației care a fost plătită beneficiarului în luna octombrie 2010, se reține ca fiind nefondate considerentele instanței de fond privind aplicarea unui alt mod de calcul al indemnizației cuvenite reclamantei pentru anul 2011.
Prevederile cuprinse în Legea nr. 285/2010 care reglementează modul de calcul al indemnizațiilor începând cu data de 1 ianuarie 2011, indiferent de titlul acestui act normativ, au caracter special, astfel încât nu se putea face abstracție de intenția legiuitorului care a înțeles să majoreze în anul 2011 cu un procent fix de 15% cuantumul indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010, iar nu să
se revină la cuantumul plătit anterior diminuării cu 15%.
Având în vedere că, în raport de prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, reclamantul era îndreptățit în anul 2011 la o indemnizație în cuantum de 1975 lei (calculată prin majorarea cu 15% a cuantumului indemnizației aflate în plată în luna octombrie 2010), iar acesta a încasat în cursul anului 2011 o
indemnizație în cuantum lunar de 2020 lei (respectiv la nivelul anterior aplicării reducerii prevăzute de Legea nr. 118/2010), se reține că în mod legal pârâta a constatat caracterul necuvenit al sumelor achitate în plus reclamantei în perioada_ -_ .
Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani, iar conform art. 180 din același act normativ, sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
În consecință, se reține că pârâta avea obligația de a recupera sumele achitate greșit începând cu data de 1 ianuarie 2011, ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor Legii nr. 285/2010, astfel că decizia atacată apare ca fiind legal
emisă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 cod proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica în întregime sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul L. E. contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. .
Va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva aceleiași hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 11.148 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în întregime, în sensul că respinge ca nefondată acțiune civilă formulată de reclamantul L. E. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. .
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul L. E. împotriva sentinței civile nr. 1725/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
S. | D. | D. | G. | L. | D. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D./2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 3217/2013. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 11100/2013. Asigurări sociale → |
|---|
