Sentința civilă nr. 1444/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1444/F/2013 Ședința publică din data de 21 mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S. - judecător
GREFIER: M. D.
Cu participarea asistenților judiciari:
SA L. P. S.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind pe reclamantul M.
V.
în contradictoriu cu pârâta C. T. de P. B. -N.
, având ca obiect asigurări sociale - contestație act.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc la termenul de judecată din data de 17 mai 2013, în prezența reclamantului M. V., concluziile acestuia fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de azi, 21 mai 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial sub nr._, reclamantul M. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. T. de P. B. -N. anularea deciziei nr. 1. din 27 martie 2012 emisă de pârâtă.
În motivare s-a arătat că în perioada menționată în decizia atacată a realizat venituri din activitatea de expert judiciar, însă acestea nu sunt de natură profesională, deoarece nu au avut caracter regulat.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 571/2003, ale OUG nr. 58/2010, OUG nr. 82/2010, OUG nr. 17/2010 și normele de aplicare a acestora.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru conform art. 157 din Legea nr. 263/2010.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant, însă prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 10) s-a opus admiterii acțiunii, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că începând din 1 aprilie 2010 reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate. După dobândirea dreptului de asigurări sociale, reclamantul a realizat venituri din activități profesionale în anul 2010.
În raport de dispozițiile art. 92 alin. 1 lit. g din Legea nr. 19/2000 beneficiarului unei pensii de invaliditate de gradul I sau II i se suspendă plata pensiei începând cu luna următoare celei în care se află în una din situațiile prevăzute de art. 5 alin. 1 pct. II, II, IV lit. b-f din această lege.
Membrii asociațiilor familiale și persoanele fizice autorizate se regăsesc în art. 5 alin. 1 pct. IV lit. c, d din Legea nr. 19/2000, astfel încât persoanele încadrate în gradul I sau II de invaliditate care au și o asemenea calitate nu mai pot beneficia de pensie de invaliditate.
Potrivit dispozițiilor art. 54 lit. b din Legea nr. 19/2000 invaliditatea de gradul II se caracterizează prin pierderea totală a capacității de muncă.
În viziunea legiuitorului, pensia de invaliditate acordată reclamantului constituie un venit de înlocuire pentru pierderea totală a capacității de muncă. Cumulul veniturilor cu pensia este permisă numai în cazul pensionarilor de invaliditate de gradul III.
Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiari în termen de 3 ani, astfel că pârâta a procedat la emiterea deciziei contestate, stabilind un debit în cuantum de 11.925 lei rezultat în intervalul_ -_, avându-se în vedere faptul că lit. g alin. 1 art. 92 a fost introdusă de pct. 5 din Legea nr. 209/2009 publicată în Monitorul Oficial al României la data de 9 iunie 2009.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 92 și art. 94 ale Legii nr. 19/2000, art.
142, art. 179 alin. 1 și 4, art. 181 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010.
La termenul de judecată din data de 17 iulie 2012, reclamantul a solicitat în subsidiar, anularea parțială a deciziei atacate, cu consecința obligării sale la plata diferenței dintre pensia încasată și cea care i se cuvenea în cazul încadrării sale în gradul III de invaliditate.
Prin Sentința civilă nr. 1457/F/_ pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul B. -N.
, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul M. V., împotriva deciziei nr. 1. /_ emisă de pârâta C. județeană de P. B. -N. în contradictoriu cu pârâta C. T. de P. B. -
N. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. V., solicitând casarea hotărârii tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar prin Decizia civilă nr. 4768/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ , s- a admis recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 1457/F din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosar nr._, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului B. -N. .
Instanța de control a arătat prin decizia mai sus indicată că se impune verificarea calității în care reclamantul a desfășurat activitatea de expert tehnic, precum și a faptului dacă activitatea de expert tehnic judiciar poate fi considerată activitate profesională în sensul art. 5 alin. 1 pct. IV lit. f din Legea nr. 19/2000. Totodată instanța de rejudecare a fost îndrumată să analizeze și susținerile reclamantului privind caracterul ocazional al veniturilor obținute din activitatea de expert tehnic judiciar, precum și cele privind faptul că o parte din veniturile încasate reprezentau onorarii pentru expertizele efectuate anterior înscrierii la pensia de invaliditate.
După casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B. -N. sub nr._ *
, reclamantul M. V. menținându-și acțiunea civilă așa cum a fost formulată inițial în dosarul nr._ .
În cursul rejudecării reclamantul M. V. a depus înscrisuri emanând de la Biroul local de expertize din cadrul Tribunalului B. -N. privind activitatea
desfășurată de reclamant (f. 11-13, 17-18) și s-a primit răspuns de la Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului B. (f.23-34).
Pârâta C. T. B. -N., legal citată, nu a formulat apărări noi și nici nu și-a delegat reprezentant în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia nr. 1. /_ pârâta C. T. de P. B. -N. a stabilit în sarcina reclamantului obligația de restituire a sumei de 11.925 lei, sumă încasată necuvenit pe perioada 1 aprilie 2010 - 31 decembrie 2010, decizie contestată în prezenta cauză.
Reclamantului M. V. i s-a recunoscut prin decizia nr. 1. /_ dreptul la pensie de invaliditate de gradul II, începând din data de 1 aprilie 2010, număr de puncte de pensie 1.92143, fiind stabilită o pensie în sumă de 1.409 lei brut, respectiv
1.325 lei (f. 15 dosar inițial).
Așa cum rezultă din actele furnizate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului B. și de Biroul local de expertize din cadrul Tribunalului B. -N.
, în cursul anului 2010 reclamantul a realizat venituri din profesii libere, în calitate de expert tehnic judiciar, acesta fiind autorizat ca persoană fizică autorizată să efectueze expertize tehnice judiciare în specialitatea silvicultură.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 pct. IV lit. d și f din Legea nr. 19/2000 (în vigoare în anul 2010), în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele autorizate să desfășoare activități independente, precum și alte persoane care realizează venituri din activități profesionale. Totodată conform art. 92 alin. 1 lit. g din același act normativ, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul II se regăsește în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. IV lit. b-f.
Raportat la faptul că reclamantul era beneficiar al pensiei de invaliditate de gradul II, dar în același timp a încasat sume de bani din activitatea desfășurată ca și expert tehnic, iar din punct de vedere fiscal, în calitate de persoană fizică autorizată, în baza prevederilor art. 92 alin. 1 lit. g din Legea nr. 19/2000 s-a reținut că operează sancțiunea suspendării plății pensiei de invaliditate. Tribunalul apreciază față de actele dosarului de fond inițial si față de cele depuse în rejudecare că pârâta în mod corect a reținut că pentru anul 2010 dreptul la pensia de invaliditate de gradul II trebuie considerat suspendat prin efectul legii.
Din evidențele furnizate de Biroul local de expertize din cadrul Tribunalului B.
-N. (f. 11-13, 17-18) rezultă fără niciun dubiu că reclamantul M. V. pe tot parcursul anului 2010 a fost numit ca și expert tehnic de instanțele de judecată în diferite dosare aflate pe rol, iar sumele încasate de acesta nu sunt aferente doar unor expertize efectuate anterior emiterii deciziei de pensionare, ci au fost încasate preponderent pentru rapoarte de expertize dispuse ulterior lunii aprilie 2010.
Reclamantul a invocat faptul că abia pentru anul 2011 activitatea de expert tehnic a fost inclusă în categoria "persoane fizice autorizate să desfășoare activități economice";, așa cum rezultă din art. 22 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010. Tribunalul reține însă că pentru anul 2010 erau în vigoare dispozițiile Ordinului nr. 340/2001 emis de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și privind Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, în care art. I punctul 10 lit. l) era prevăzut în categoria "persoane autorizate să desfășoare activități independente",
prevăzută la art. 5 alin. (1) pct. IV lit. d) din lege, se încadrează persoanele care exercită profesiuni libere, expertul tehnic.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul conchide că decizia nr. 1. /_ a fost emisă cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale, astfel încât se impune respingerea contestație formulate de M. V. în contradictoriu cu pârâta C. T. de P. B. -N. .
Reclamantul a formulat și o cerere subsidiară de anulare parțială a deciziei atacate cu consecința obligării sale la restituirea doar a diferenței dintre pensia încasată și cea care i s-ar fi cuvenit dacă ar fi fost încadrat în gradul III de invaliditate, pentru care nu opera interdicția și nici suspendarea dreptului la pensie. Cererea nu poate fi primită de tribunal, întrucât ar conduce de fapt la o modificare implicit a deciziei de pensionare, care a fost acceptată de reclamant la momentul emiterii ei și nu face obiectul prezentei contestații.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul M. V.
, domiciliat în B., str. P., nr. 10, județul B. -N., împotriva pârâtei C. T. DE P. B. -N., cu sediul în B., b-dul R., nr. 22, județul B. -N., având ca obiect contestație împotriva deciziei nr. 1. /_ emisă de pârâtă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER | |
B. I. S. | M. | D. |
Cu participarea asistenților judiciari:
SA L. P. S.
Red / Dact BISz / MD
_ / 4 ex
| ← Sentința civilă nr. 4315/2013. Asigurări sociale | Decizia civilă nr. 3217/2013. Asigurări sociale → |
|---|
