Decizia civilă nr. 3411/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3411/R/2013
Ședința publică din 09 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. R. M. împotriva sentinței civile nr. 3470 din 28 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M. A. și I. și M. A. și I. ,
având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 03 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, M. Afacerilor Interne a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, precum și
judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3470 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. R.
M. în contradictoriu cu pârâții C. S. DE P. A M. A. ȘI I.
și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B. . S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost beneficiara unei pensii de serviciu, drepturile sale fiind stabilite prin Decizia nr. 128053/_ emisă de Ministerul Administrației și Internelor, începând cu data de_, într-un cuantum de 7.164.000 lei ROL brut.
Ulterior, pensia sa a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011, fiind stabilit un cuantum de 1508 lei prin Decizia emisă la data de_ de C. S. de P. din cadrul M.A.I..
Cu privire la critica reclamantei constând în aceea că decizia de revizuire a pensiei nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 la OUG nr. 1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada integralității și realității acestor venituri, instanța a reținut că potrivit art. 1 alin.2 și 3 din OUG nr. 1/2011 nu reclamantei îi revine obligația de a depune la
S. de P. înscrisurile doveditoare cu privire la veniturile realizate de acesta în perioada în care s-a aflat în activitate, ci instituției angajatoare.
Deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor date nereale, însă nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru nici aceste critici cu caracter general nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare. De asemenea, acesta nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care să rezulte că veniturile luate în considerare pe anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, deși sarcina probei îi incumba acestuia. Mai mult, nu a făcut dovada demersurilor în vederea obținerii unor astfel de adeverințe sau imposibilitatea obținerii acestora, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 172 C.proc.civ..
În temeiul art. 1 alin.4 din același act normativ s-au respins susținerile reclamantei cu privire la faptul că veniturile din buletinul de calcul pe anumite perioade sunt mai mici decât veniturile din OUG 1/2011, atât timp cât nu a făcut dovada că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 4 alin.4 din OUG nr. 1/2011.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de reclamantă pentru că decizia ar revizui o altă decizie lovită de nulitate absolută, instanța a reținut că procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, apoi în temeiul OUG nr. 1/2011, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare. De asemenea, față de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, instanța a apreciat că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M. Apărării Naționale. Nici faptul că termenul de revizuire pensiilor prevăzute de OUG nr. 1/2011 a fost depășit nu poate fi reținut ca un motiv de nulitate a deciziei de revizuire emise în temeiul acestui act normativ.
Asupra criticii referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al dreptului câștigat, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul Deciziilor nr. 871 și 873 din 25 iunie 2010.
Instanța de fond a reținut totodată și concluziile Deciziei nr. 29/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, decizie aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei.
Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, instanța a reținut incidența în cauză a Deciziei de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko,
M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României, respectiv a Deciziei din 15 mai 2012 în cauza Abăluță și alții împotriva României.
Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantei, instanța a reținut că inițial reclamanta a avut o pensie în cuantum de 7.164.000 lei ROL, iar în urma
recalculării, cuantumul acesteia a fost în suma de 1508 lei, cuantum care este apropiat față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2012 în România, astfel că această reducere nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului. De asemenea, aceasta nu a dovedit că se află într-o situație specială, iar reducerea cuantumului pensiei este de natură a-l lipsi de mijloacele de trai.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă și a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. R. M., solicitând în temeiul art. 304 pct 8 și 9 și 3041Cod procedură civilă modificarea în întregime a sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că în contradicție cu cele reținute de instanța de fond reclamanta a indicat în mod concret că decizia de revizuire nu a avut în vedere următoarele categorii de venituri: veniturile lunare întregi avute, premiile și recompensele, sporurile de vechime, de fidelitate, de dispozitiv, gradații sau alte sporuri, grupele de muncă, vechimea totală în muncă și în serviciul militar, și sporurile aferente, perioadele suplimentare acordate pentru activitatea desfășurata în condiții deosebite speciale sau alte condiții, drepturile salariale câștigate în instanța și acordate în urma sentințelor judecătorești, prime de concediu, spor de fidelitate etc.
S-a mai precizat că recurenta a solicitat în probațiune obligarea pârâtei la depunerea întregului dosar de pensie și la indicarea exacta și concreta a tuturor veniturilor lunare avute în vedere la recalculare, tocmai din aceste motive, iar în vederea aflării adevărului, și dat fiind faptul ca parata este cea care deține situația veniturilor realizate de către recurenta, indicarea valorilor avute în vederea la recalcularea pensiei, trebuiau a fi indicate de către pârâtă.
Referitor la afirmația ca recurenta nu ar fi făcut dovada "că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate"; s-a arătat că această obligație nu cade în sarcina ei, astfel că și imposibilitatea identificării, cel puțin din rațiuni de logica, este o obligație a instituției angajatoare, în același sens fiind și considerentele reținute de către Curtea de Apel C., în sentința civilă nr. 443/2010 din dosarul nr._ în care s-a dispus "anularea dispozițiilor articolului 2 alin. 2, 3, 4, 6, 7, articolului 6 alin. 1, 2, 4 și articolului 10 alin.2 din Hotărârea de Guvern nr.735/2010. Este adevărat faptul ca HG nr.735/2010 reglementează doar metodologia de calcul a pensiei, însă din moment ce veniturile avute în vedere la calculul pensiei, precum și modul de calcul au fost raportate la dispozițiile acestui act normativ, implicit și valoarea stabilita a pensiei a fost afectata de normele acestuia, norme care erau lipsite de efecte juridice. Pe cale de consecința, faptul ca recalcularea pensiei în baza unui act a cărui aplicare era suspendată (mai apoi, anulata) prin hotărâre judecătoreasca, reprezintă o grava încălcare a legii ce rezulta în ilegalitatea și nulitatea absoluta a deciziei de revizuire contestate și a cuantumului pensiei, așa cum a fost stabilit în procesul de revizuire.
Cu privire la încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art.15 alin. (2) din Constituția României, republicată, s-a reiterat faptul ca încălcarea acestui principiu se realizează prin faptul că decizia de revizuire, emisă la data de_, își produce efecte retroactiv, de la data de_, în condițiile în care la data de_ dreptul său de pensie se baza pe legea anterioara apariției Legii nr. 119/2010. Este inadmisibil ca la aceiași data să opereze doua dispoziții contrare: una care sa prevadă recalcularea pensiei și una care sa
prevadă revizuirea calculării, recurenta invocând în acest sens Deciziile nr. 830/_, 57/2006 și 120/2007 pronunțate de Curtea Constituțională, respectiv avizul consultativ dat de Consiliul Legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii.
Recurenta a mai arătat că urmare a recalculării pensiei i-a fost încălcat dreptul de proprietate, astfel cum este el protejat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Stec și alții contra R.U. al Marii Britanii (_ ) RTDH 2006), respectiv principiul fundamental al drepturilor câștigate, consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și de jurisprudența CEDO.
Drepturile legal câștigate sunt drepturi consacrate prin acte legale emise de statul roman, prin casa de pensii, după pensionare și aflate în plata la data de_ . După data de_ drepturile ei au fost, în mod abuziv diminuate, cu încălcarea legalității, prin emiterea de decizii de recalculare a pensiei, fără nici un suport legal, nefiind drepturi legale câștigate. Mai mult, acest principiu a fost inclus în dispozițiile art. 180 alin. (6) st (7) din Legea nr. 19/2000.
Acest nou cuantum este incorect stabilit constituind o eroare în activitatea de recalculare a pensiei, având în vedere art. 7 alin.(l) al Legii nr. 119/2010 conform căruia: Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare";.
Totodată, înalta Curte a statuat că întrucât, prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință"; din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat. Consideram ca în acest caz ca ingerința este una nelegala, și vădit disproporționata.
Recurenta consideră că în cauza ca a fost încălcat și principiul egalității de tratament, principiul interzicerii discriminării, precum și dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 alin 1 din Convenție întrucât instanța de fond a judecat cauza, fără să facă o analiza concreta și completă cu privire la situația sa. Mai mult, chiar și potrivit concluziilor din Decizia nr. 29/_ a I., la care face referire instanța, aceasta ar fi putut, proceda la o evaluare separata a chestiunii retroactivității legii daca aceasta analiza s-ar impune în mod distinct din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 și art. 3041, art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, Constituția României, art. 1 Protocolul I, art. 6 Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 3 septembrie 2013 (12-15) pârâtul
M. AFACERILOR INTERNE B.
a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă cu menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
În mod judicios a apreciat instanța de fond că reclamanta nu a formulat critici concrete cu privire la veniturile omise în procesul de revizuire a pensiei sale. Indicarea cu titlu general a categoriilor de venituri sau a condițiilor de muncă (respectiv veniturile lunare întregi avute, premiile și recompensele, sporurile de vechime, de fidelitate, de dispozitiv, gradații sau alte sporuri, grupele de muncă, vechimea totală în muncă și în serviciul militar, și sporurile aferente, perioadele suplimentare acordate pentru activitatea desfășurata în condiții deosebite speciale sau alte condiții, drepturile salariale câștigate în instanța și acordate în urma sentințelor judecătorești, prime de concediu, spor de fidelitate etc.), fără precizarea perioadei pentru care nu au fost luate în considerare, respectiv a documentelor în care este menționat cuantumul/natura acestora, nu a făcut posibilă o analiză circumstanțiată a instanței de fond cu privire la aceste aspecte. De altfel, recurenta nu a formulat nici prin memoriul de recurs critici concrete cu privire la veniturile care nu ar fi fost avute în vedere la revizuirea pensiei sale, astfel încât nici instanța de recurs nu poate proceda la o analiză a deciziei de revizuire din această perspectivă.
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 din OUG 1/2011 obligația identificării veniturilor realizate de către beneficiari aparține instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul căruia beneficiarul și-a desfășurat activitatea, însă aceasta nu înseamnă că instanța de judecată poate analiza decizia de revizuire sub aspectul veniturilor luate în considerare la emiterea ei în lipsa unor critici punctuale, rolul instanței în cadrul procedurii reglementate de art. 22 alin. 3 din Anexa 3 la OUG 1/2011 raportat la art. 151 din Legea 263/2010 fiind de control în ce privește aplicarea corectă a dispozițiilor legale de către organul administrativ și nu de efectuare procedurii administrative în locul intimatei C. de P. S. a M. A. și I. . Mai mult, la dosarul de fond s-a depus buletinul de calcul al deciziei de revizuire contestate (filele 15-19), respectiv dosarul de pensiei al recurentei (filele 51-97), astfel încât aceasta putea să formuleze critici concrete cu privire la veniturile sau condițiile de muncă care nu i-au fost luate în considerare de către intimată.
Referitor la critica recurentei de la fondul cauzei în sensul că pentru unele perioade veniturile din buletinul de calcul pentru anumite perioade sunt mai mici decât veniturile din OUG 1/2011, Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 4 din OUG 1/2011 ( conform căruia în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite
perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie), întrucât reclamanta "nu a făcut dovada că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate"; pentru a fi aplicabilă prevederea legală menționată anterior. Or, în aceste condiții, Curtea constată că recurenta scoate din context considerente ale instanței de fond, sensul acestora fiind acela că întrucât veniturile recurentei au fost identificate, nu s-au luat în considerare veniturile conform anexei nr. 1 din OUG 1/2011.
HG 735/2010 reglementează, așa cum judicios a reținut și instanța de fond, recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Or recurenta contestă în prezenta cauză decizia de revizuire a pensiei sale emisă în temeiul OUG 1/2011,
astfel încât anularea și suspendarea HG 735/2010 nu au nicio relevanță în prezenta cauză.
În ceea ce privește criticile din recurs privind încălcarea principiului neretroactivității, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor de stat ale militarilor) nu sunt întemeiate criticile potrivit cărora Legea 119/2010 și OUG nr. 1/2011 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 decizii care au un caracter obligatoriu, în limitele controlului de constituționalitate.
Jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocat de recurentă.
De asemenea, conform art. 9 și 10 din Legea 24/2000 avizul Consiliului Legislativ face parte din etapa elaborării actului normativ (fiind, de altfel, consultativ), astfel încât faptul că prin Legea 119/2010 nu s-a adoptat soluția menționată în avizul Consiliului Legislativ cu privire la această lege nu poate fi imputat instanței de fond, care ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești dacă nu ar fi respectat legea, așa cum aceasta a fost adoptată.
Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că atributul statului de a modifica sistemul de calcul al pensiilor, precum și regimul
juridic al pensiilor, a fost confirmat și prin deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Abaluță și alții c/a României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.
Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
Mai mult, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României, relevantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că
"…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special,
Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic
c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de Apel va înlătura susținerile recurentei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de stat în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001.
De asemenea, în condițiile în care în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut într-o cauză similară (Abaluță și alții c/a României) faptul că prin OUG nr. 1/2011 nu s-a încălcat prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție, instanța națională nu poate reține contrariul, susținerile recurentei cu privire la acest motiv de recurs urmând a fi înlăturate.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs privind încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât instanța de fond a analizat cauza în raport de motivele de fapt și de drept invocate de recurentă la fondul cauzei, examinând în concret situația pensiei recurentei în baza probelor administrate în cauză.
În ceea ce privește criticile din recurs privind încălcarea prin decizia de revizuire a principiului fundamental al drepturilor câștigate, principiu consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Curtea constată că pensia militară de stat prevăzută prin Legea 164/2001 nu era garantată de niciun principiu de drept comunitar și nu se încadra în niciunul dintre tipurile de pensie
recunoscute de normele comunitare, astfel încât nu se poate reține încălcarea unor principii de drept al Uniunii Europene.
Referitor la nerespectarea art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000 la care art. 7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010 face trimitere în opinia recurentei, se reține în primul rând că acest din urmă articol prevede că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 180 din Legea nr. 19/2000 este inclus în Capitolul IX Dispoziții tranzitorii și se referă la procesul de recorelare a pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, astfel încât prin dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010 nu se face trimitere la acest articol.
În consecință, nu se poate reține nelegalitatea deciziei de recalculare în raport de art. 7 din Legea nr. 19/2000, întrucât acesta nu este aplicabil în cauză. De altfel, revizuirea pensiei recurentei s-a realizat în baza altui act normativ (OUG 1/2011), care nu numai că nu a consacrat soluția legislativă invocată de reclamantă, dar este și incompatibil cu păstrarea în plată a unor pensii necontributive, ceea ce contravine scopului legiuitorului de eliminare a acestor
pensii.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. R. M. împotriva sentinței civile nr. 3470 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | DS |
C. M.
GREFIER,
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: R. -M. V.
| ← Sentința civilă nr. 5864/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 1265/2013. Contestație decizie... → |
|---|
