Decizia civilă nr. 35/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 35/R/2013
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile 11213 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimatul reclamant P. M., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat personal și asistat de avocat Ciceo I. din cadrul baroului C. .
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de _
reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului arată că nu are cereri de formulat în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat solicitând menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, aceasta fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11213 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulata de reclamantul P. M. împotriva pârâtei C. J. de P. C. și în consecință a fost obligată pârâta C.
de P. C. să emită o decizie privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă în favoarea reclamantului cu luarea în calcul a perioadei_ -_ cât a lucrat în grupa a II-a de muncă, conform mențiunilor din adeverința nr. 83/_ emisă de SCC TITAN SA TURDA începând cu data de_ .
A fost obligată pârâta sa achite reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite începând cu data de_ conform deciziei de pensie nr. 94133/_, depusă la dosarul cauzei.
Reclamantului i s-au eliberat de către SC Titan SA adeverința nr. 83/_ referitoare la perioada de muncă lucrată în grupele de muncă I și a II-a, și
adeverința nr. 84/_, referitoare la perioada în ca a fost reclamantul angajatul acestei societăți, depuse, de asemenea, în copie, la dosar.
Reclamantul s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a se lua în calcul adeverința nr. 83/_ la stabilirea pensiei sale.
Din actele depuse la dosar nu rezultă că pârâta ar fi dat curs acestei cereri. Mai mult pârâta nici nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei și nu a contestat prin urmare susținerile reclamantului.
Pârâta avea însă obligația să valorifice această adeverință, conform art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
Având în vedere deci că pârâta nu și-a îndeplinit această obligație impusă de lege, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant, în temeiul art. 153 din Legea nr. 236/2010.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, instanța a obligat-o pe pârâtă ă plătească reclamantului suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. de P. C.
, solicitând în temeiul art.312 pct. 3 C.pr.civ., modificarea sentinței civile atacate, iar pe fond respingerea contestației ca nefondată.
În motivarea recursului pârâta susține că hotărârea instanței de fond - în sensul de a lua în considerare perioada de activitate_ -_ ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă încalcă dispozițiile legale motivat de următoarele:
În privința grupei a II-a de muncă instanța de fond nu a ținut cont de prevederile legale Ordinul nr. 50/1990 și H.G. nr. 1223/1990, a deciziei Curții Constituționale nr. 87/1999.
În primul rând afirmațiile din cererea de chemare în judecată sunt neadevărate, ele fiind contrazise de actele din dosarul de pensie, intimatul- reclamant încercând că inducă în eroare instanța de fond susținând că
"drepturile sale inițiale de pensie au fost stabilite începând cu data de_, prin decizia …nr. 94133/_ ";, că a depus în data de_, la C. locală de P. Turda adeverința nr. 83/2002 și 84/2002, ambele eliberate de S.C.C. TITAN S.A. și că la cererile depuse în data de_ și_ neprimind răspuns, a fost nevoit să formuleze o a treia cerere și în final să acționeze în instanță "Urmare a refuzului nelegal și nejustificat de a-mi lua în calcul perioada lucrată în grupa a II-a de muncă…";. În realitate datele din dosarul de pensie probează prin acte o cu totul altă situație decât cea prezentată de apărătorul intimatului-reclamant.
În fapt, drepturile inițiale de pensie au fost stabilite prin decizia nr. 94.133 din_, prin care s-a stabilit pensie pentru pierderea capacității de muncă - gradul II de invaliditate, drepturile fiind acordate începând cu data de_, Tribunalul Cluj dacă ar fi studiat actele depuse la dosar de reclamant ar fi trebuit să observe că pe ultima pagină din carnetul de muncă se observă ștampila DMPS C. este atestat că beneficiază de pensie începând cu_, iar poziția 24 din carnetul de muncă este menționat "pensionat";, ceea ce demonstrează că în pronunțarea sentinței atacate în mod eronat instanța de fond a reținut că "Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite începând cu data de_ …";, data de_ având o importanță deosebită în dezlegarea pricinii, așa cum va arăta mai jos.
Începând cu data de_ a trecut la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. 94.133/_ în urma cererii intimatului-reclamant nr. 2468/_ . Cu cererea nr. 675/_ solicită recalcularea pensiei cu perioada_ -
_ lucrată în grupa a II-a de muncă conform adeverinței nr. 162/_ eliberată de S.C.C. TITAN S.A. Turda. Prin adresa de răspuns nr. 675/_ i se
comunică că potrivit art.3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de grupe superioare de muncă doar persoanele care la data de_ erau în activitate. Nu a existat nici o contestație în instanță a răspunsului primit, astfel încât în anul 2012 nu poate fi contestată fiind evident că operează tardivitatea.
În data de_ prin cererea nr. 1051/_ depune o adeverință nr. 83 și 84 din_, eliberate de S.C.C. TITAN S.A. (prin lichidator Tare G. ) asupra cărora se impun următoarele precizări:
Adeverința nr. 84/_ nu are nici o relevanță întrucât perioada respectivă era înregistrată în carnetul de muncă la nr. crt. 1-12, astfel încât nu avea nici un sens dovedirea ei printr-o adeverință.
Adeverința nr. 83/_ nu are nici o importanță la acea dată din prisma sporului de vechime avut în perioada_ -_, deoarece nu există temei legal pentru recalcularea pensiei cu acest spor, iar anii aleși ca bază de calcul la stabilirea pensiei au fost_ -_ . Nici ulterior nu are importanță, deoarece așa cum se observă din desfășurătorul cu perioadele de activitate cu ocazia evaluării și recalculării pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005 a fost luat în calcul sporul de vechime în procent de 5% începând cu_, față de adeverința care atestă acest procent începând cu_ .
Sub aspectul grupei a II-a de muncă adeverința nu aduce nimic nou față de datele cuprinse în adeverința nr. 162/_ și care fusese soluționată prin adresa nr. 675/1994. Cu toate acestea i se mai oferă un răspuns suplimentar prin adresa nr. 94133/_ că întrucât era pensionar pentru limită de vârstă din_ și nefiind în activitate la data de_, în acord cu cele stabilite de Curtea Constituțională prin decizia nr. 87/1999 nu putea beneficia de recalcularea pensiei pentru grupa a II-a de muncă.
Nici în acest caz nu s-a contestat în instanță, fiind valabile considerentele de mai sus cu privire la tardivitatea contestării în anul 2012 a aspectelor legale de grupa a II-a de muncă din adeverința nr. 83/_ (după 10 ani de la depunerea cererii), fiind depășit atât termenul general de prescripție, cât și termenul de prescripție prevăzut în materia contenciosului administrativ, în cazul în care s-ar invoca refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
În data de_ prin cererea înregistrată la C.L.P. Turda sub nr. 6958 solicită "eliberarea după Buletinul de calcul…"; și care i s-a eliberat în aceeași dată fiind ridicată copia xerox așa cum se poate observa în subsolul cererii de fiul reclamantului P. I. ce a semnat de primire și s-a identificat cu actul de identitate seria KX nr. 7. .
În data de_ revine cu o nouă cerere nr. 1130/_ prin care în mod nefondat și neadevărat susține că a mai solicitat odată toate actele din dosarul de pensionare prin cererea nr. 6958/_ (deși așa cum a arătat mai sus și cum se poate observa din cererea 6958 a solicitat doar buletinul de calcul), aceste neadevăruri fiind promovate prin apărător și în cererea de chemare în judecată. Lăsând la o parte aspectul că cererea 9658 poartă o altă semnătură decât cea existentă pe cererile nr. 1130/_ și 1407/_, fiindu-i greu să creadă că la vârsta înaintată avută reclamantul și-a schimbat semnătura în interval de 3 luni, așa cum se observă din adresa nr. 94133/_ i s-a răspuns și comunicat copia după datele privitoare la activitatea în muncă, astfel încât e de neînțeles susținerea apărătorului intimatului-reclamant "Întrucât nu am primit răspuns la cererile depuse ...";.
În privința grupei a doua de muncă solicită să se constate, ceea ce Tribunalul Cluj prin analiza sumară a actelor de la dosarul de pensie nu a putut să observe, că întrutotul de acord cu cele afirmate de apărătorul intimatului- reclamant conform pct.7 din Ordinul 50/1990 și art. 2 din H.G. nr. 1223/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de
consiliile de administrație împreună cu sindicatele, dar evident această nominalizare nu poate fi făcută decât cu respectarea prevederilor legale ale Ordinului nr. 50/1990 și H.G. nr.1223/1990. Ori din simpla citire a cererii de chemare în judecată Tribunalul Cluj avea obligația să observe din textele citate de apărătorul intimatului-reclamant că atât în pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990 cât și la art. 1 din H.G. nr. 1223/1990 că beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă "personalul care este în activitate";, iar intimatul-reclamant era pensionar și nicidecum în activitate la apariția actelor normative utilizate în adeverință ca temei legal și de apărător în cererea de chemare în judecată ca justificare a pretențiilor.
Pentru a lămuri acest aspect trebuie avut în vedere situația în privința actelor normative din anul 1990 cu privire la grupele superioare de muncă.
1) Pentru activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în condiții deosebite, grele sau periculoase, ce aduceau atingere stării de sănătate a persoanelor ce lucrau efectiv în aceste locuri de muncă, au existat reglementări legale și înainte de anul 1990, de. ex. ordinele nr. 59/_ și 210/1977 ale ministrului muncii și ministrului sănătății, Precizările M. ui Muncii și M. ui Sănătății nr. 11860/1969.
În anul 1990 apare publicat în M.Of. nr. 24 din 9 februarie 1990 Decretul - Lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, care prevede la art.2 "Personalul de la locurile de munca și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I sau II de munca beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de muncă și activitățile respective";.
Locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupele I și II de muncă, potrivit prevederilor prezentului articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de M. Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege.
Potrivit art. 15 "Prevederile prezentului decret-lege intra în vigoare de la data de 1 februarie 1990";.
Ulterior apare publicat în M.Of. nr. 38 din 20 martie 1990 Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, emis de M. Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii în baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990.
Apariția sa este determinată de necesitatea adaptării legislației la noile realități sociale, economice și politice, In contextul schimbărilor din decembrie 1989 și în forma sa inițială Ordinul 50/1990 avea doar câteva pagini și de fapt reunea în cuprinsul său toate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupa 1 și II de muncă așa cum erau ele reglementate de prevederile legale în vigoare existente înainte ele apariția sa. Din anul 1990 și până la data de O l.04.2001 când a fost abrogat de Legea nr. 19/2000, Ordinul 50/1990 a suferit numeroase modificări, în special la presiunile organizațiilor sindicale, triplându-și practic volumul prin apariția de noi locuri de muncă activități și categorii profesionale încadrate în grupa I și II de muncă, care nu erau încadrate în grupe superioare de muncă de legislația în materie în vigoare anterior anului 1990.
În această situație se află și intimatul-reclamant, când muncitorul necalificat ce lucra în construcții era nu încadrat în grupa a II-a de muncă conform legislației în vigoare până în anul 1987 când acesta s-a pensionat.
Până în anul 1999, pentru activitatea desfășurată anterior anului 1990, s-a recunoscut la stabilirea pensiei încadrarea locurilor de muncă în grupele I și II de munca așa cum rezultau din modificările aduse Ordinului 50/1990, doar pentru persoanele care la data_ erau în activitate și lucrau efectiv în acele locuri de muncă. Aceasta deoarece începând cu data de_ când a intrat în vigoare
D.L. nr. 68/1990, prin art. 2 al acestui act normativ se arată că beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de muncă și activitățile respective doar acele persoane care lucrează în acele locuri de muncă și activități care erau prevăzute să fie încadrate în grupele I sau II de muncă, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea. Mai mult decât atât fie menționează expres în art. 3 din Ordinul 50/1990 că "Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate ... care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2";.
În anul 1999 este atacat la Curtea Constituțională D.L. 68/1990 de către
P. C. într-o cauză în care solicita ca Direcția generală de munca și protecție socială Arad Oficiul de pensii sa-i recunoască dreptul la încadrarea în grupa a II- a de munca, precum și acordarea sporului aferent, pentru perioada 15 iulie 1971
- 4 noiembrie 1998, când a lucrat la Societatea Comercială "Constar"; - S.A. din Arad. Autorul excepției consideră ca aceste dispoziții legale, deoarece se aplica numai persoanelor aflate în activitate la data intrării lor în vigoare, iar nu și persoanelor pensionate, încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivi căruia
"Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorității publice, fără privilegii și fără discriminări";. Curtea Constituțională reține că "Dispozițiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990, referindu-se la "personalul de la locurile de muncă și activitățile"; pentru perioade anterioare datei intrării lor în vigoare, recunosc doar beneficiul unor drepturi cuvenite și câștigate anterior, ale căror efecte sau valorificare, însă, se face ulterior ..."; aceste persoane găsindu-se "... în situații diferite doar sub aspectul statutului lor social de persoane încadrate la locuri de muncă sau în activități având condiții deosebite, de persoane încadrate la alte locuri de muncă sau în alte activități, ori de persoane care nu s-au mai încadrat în munca din diverse motive - și toate acestea văzute în o data exactă, aceea a intrării în vigoare a actului normativ respectiv";.
Prin decizia nr. 87 din 1 iulie 1999 Curtea Constituțională admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din D.L. 68/1990 în măsura în care el s-ar aplica numai persoanelor aflate în activitate nu și celor care deși la data de_ nu mai sunt în activitate, au lucrat în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a conform legislației anterioare apariției D.L. 68/1990.
În urma deciziei nr. 87/1999 a Curții Constituționale, M. Muncii și Protecției Sociale a emis Nota nr. 1974/_ privind aplicarea dispozițiilor acestei decizii, stabilind că "Persoanele care la data de_ aveau calitatea de pensionari și și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1990, erau prevăzute să fie încadrate în grupa I sau II de muncă (Ordinul 50/1990 în forma inițială publicat în Monitorul Oficial nr. 38 din_ ), beneficiază de drepturile conferite de încadrarea în grupa superioară de muncă";.
Esența a ceea ce a detaliat mai sus este că intimatul-reclamant nu putea fi nominalizat și beneficia de grupa a II-a de muncă deoarece la data de_ era pensionar, iar funcția si locul de muncă avut nu erau încadrate în grupa a II-a de muncă de legislația în vigoare înainte de_ . Mai mult activitatea în construcții nu era în sine încadrată în grupa a II-a de muncă nici prin Ordinul nr. 50/1990, de aceea în adeverința nr. 162/_ și nici în adeverința nr. 83/_ nu este menționat punctul din anexa nr. 2 (pentru că nu există nici un
punct din anexa nr. 2 care să prevadă activitatea pe șantierele de construcții ca locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă). Acesta este motivul apariției
H.G. nr. 1223/1990, care apare publicată în M.Of. nr. 109 din 27 mai 1992 și care prevede expres că vor fi încadrați în grupa a II-a de muncă personalul în activitate, (în care evident nu sunt incluși și pensionarii), iar considerentele Curții Constituționale din decizia nr. 87/1999 consideră a fi valabile și în cazul H.G. nr. 1223/1990, astfel încât în cazul intimatului-reclamant nu se poate vorbi de drepturi cuvenite și câștigate anterior datei de_ și doar valorificarea lor se face la o dată ulterioară, din moment ce anterior D.L. nr. 68/1990, Ordinului nr. 50/1990 și H.G. nr. 1223/1990 activitatea din construcții nu era încadrată prin nici un act normativ ca fiind în grupa a II-a de muncă.
Având în vedere cele arătate concluzionează că pensia acordată reclamantului a fost stabilită în conformitate cu prevederile legale și ținând cont de prevederile Legii nr. 3/1977, Ordinului 50/1990, D.L. nr. 68/]990, Ordinului 125/1990, O.U.G. nr. 4/2005 și a deciziei Curții Constituționale nr. 87/1999, față de sensul în care s-a pronunțat instanța de fond, consideră că hotărârea atacată este nelegală și temeinică pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 3 ianuarie 2013 reclamantul P.
M.
a solicitat respingerea recursului declarat de către C. J. de P. C. ca fiind netemeinic și nelegal cu păstrarea prevederilor sentinței civile atacate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Drepturile inițiale de pensie ale reclamantului intimat au fost stabilite prin decizia nr. 94.133 din_, prin care s-a stabilit pensie pentru pierderea capacității de muncă - gradul II de invaliditate, drepturile fiind acordate începând cu data de_ . Începând cu data de_, în urma cererii intimatului- reclamant nr. 2468/_, acesta a trecut la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. 94.133/_ .
Prin cererea nr. 675/_ intimatul a solicitat recalcularea pensiei cu perioada_ -_ lucrată în grupa a II-a de muncă conform adeverinței nr. 162/_ eliberată de S.C.C. TITAN S.A. Turda. Prin adresa de răspuns nr. 675/_ i s-a comunicat de către recurentă că, potrivit art.3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de grupe superioare de muncă doar persoanele care la data de_ erau în activitate.
Ulterior, intimatul reclamant revine cu cereri succesive către recurentă, respectiv cererea nr. 1051/_, nr.6958/_ ,nr. 1130/_, toate respinse de către recurenta pârâtă.
Un prim aspect de nelegalitate a hotărârii de fond, invocat de recurentă, privește tardivitatea depunerii contestației de către intimatul reclamant, în condițiile în care cererea sa a fost respinsă inițial încă din 1994, fapt ce a fost adus la cunoștința acestuia prin adresa nr. 675/_ .
Cu privire la aceasta, Curtea reține că, potrivit art. 107 din Legea 263/2010, în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. Potrivit alin.2 al aceluiași articol, sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.
Ca atare, în noua viziune legislativă conturată prin Legea 263/2010 (aplicabilă în cauză prin raportare la data ultimei cereri depuse de reclamantul intimat), erorile de calcul ale pensiei pot fi corectate chiar și din oficiu de către
casa de pensii, indiferent dacă sunt în favoarea sau în defavoarea pensionarului, fără a fi stabilit nici un termen în acest scop. Singurul termen prevăzut de lege vizează perioada pentru care se calculează și se acordă/recuperează sumele rezultate ca diferențe.
În consecință, Curtea reține ca neîntemeiate criticile recurentei sub aspectul tardivității depunerii contestației.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că esența apărărilor recurentei constată în faptul că refuzul de a recalcula pensia cu luarea în considerare a adeverinței ce atestă activitatea reclamantului în grupe de muncă se întemeiază pe faptul că acesta nu mai era în activitate la data intrării în vigoare a Ordinului 50/1990.
Astfel, prevederile art.3 ale actului normativ mai sus invocate, ce se referă aflate la persoane aflate în activitate, trebuie coroborate cu cele din art.13 al aceluiași ordin, în condițiile în care perioada de referință din speța dedusă judecății este_ -_ .
Potrivit acestui text legal, "perioada lucrata după data de_ pînă în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de munca în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr. 59/_ și 210/1977 ale ministrului muncii și ministrului sănătății, care își încetează aplicabilitatea.";
Ca atare, încadrarea în grupa a doua de muncă pentru perioada indicată de reclamant se face tot în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, fapt ce rezultă și dintr-o interpretare corectă a deciziei Curții Constituționale nr. 87/1999.
În considerentele acestei decizii se arată cu claritate că: "Dispozițiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990, referindu-se la "personalul de la locurile de munca și activitățile" pentru perioade anterioare datei intrării lor în vigoare, recunosc doar beneficiul unor drepturi cuvenite și câștigate anterior, ale căror efecte sau valorificare, însă, se face ulterior. Sub acest aspect, apare discriminatorie recunoașterea beneficiului drepturilor respective doar în favoarea persoanelor care sunt încă în activitate la locuri de munca sau în activități caracterizate prin condiții deosebite, nu și în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleași condiții, dar înainte de intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 68/1990, au încetat raporturile lor de munca, prin pensionare sau din alte motive, ori s-au încadrat la locuri de munca care nu mai au același caracter. Acest tratament juridic diferențiat incalca principiul egalității înscris în art. 16 alin. (1) din Constituție. Persoanele în privinta cărora se examinează aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 se găsesc în situații diferite doar sub aspectul statutului lor social - de persoane încadrate la locuri de munca sau în activități având condiții deosebite, de persoane încadrate la alte locuri de munca sau în alte activități, ori de persoane care nu s-au mai încadrat în munca din diverse motive - și toate acestea văzute la o data exactă, aceea a
intrării în vigoare a actului normativ respectiv. Or, în măsura în care textul de lege criticat reglementează beneficiul și posibilitatea valorificării unor drepturi cuvenite și câștigate în perioade când toate aceste categorii de persoane au lucrat în aceleași condiții, este evident ca, sub acest aspect, ele se afla într-o situație identică, ceea ce impune și tratament juridic identic.";
Ca atare, interpretarea dată de recurentă acestei decizii este greșită, fiind evident că, indiferent de data ieșirii la pensie, modul de încadrare în grupele de muncă se va face pentru perioade identice în același mod, prin raportare la aceleași condiții prevăzute de Ordinul 50/1990 și decretul 68/1990, indiferent dacă persoana se afla în activitate sau era deja pensionată, această concluzie fiind impusă de necesitatea respectării egalității de tratament, fapt ce rezultă cu claritate din considerentele Curții Constituționale mai sus citate.
Curtea nu va reține ca fondate nici apărările recurentei potrivit cărora încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut greșit prin adeverință, chiar prin raportare la prevederile Ordinul 50/1990 .
În acest sens, Curtea subliniază că, întrucât conducerea unității este cea care are atribuția de a nominaliza persoanele care se încadrează în grupa I și II de muncă, C. J. de P. nu are nici o atribuție în acest sens, nu poate cenzura încadrarea făcută de angajator și menționată în cartea de muncă, având obligația ca în baza înscrisurilor prezentate de persoana care solicită emiterea deciziei de pensionare, ca în baza actelor prezentate să stabilească dacă aceasta îndeplinește condițiile de ieșire la pensie.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin1 și 3 C.pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 11213 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
G. | -L. T. | I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER,
N. N.
Red.DCG./S.M.
2 ex.
Jud.fond. B. G. Z.
| ← Sentința civilă nr. 11091/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Decizia civilă nr. 1022/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
