Decizia civilă nr. 3976/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3976/R/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. T.
Judecători: N. M.
D. C. G.
G.: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 874 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și reclamantul S. M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat
S. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente C. J. de P. M. . Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivate în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 25 septembrie 2013, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și lagală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reclamantul intimat susține motivele din întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport pe care le dovedește prin biletul de călătorie pe care îl depune la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 874 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._ a fost admisă în parte contestația formulată de reclamantul S.
M. în contradictoriu cu pârâtele C. J. de P. M. și C. N. de P.
- Comisia C. de C. și, în consecință: a fost anulată în parte Hotărârea nr. 2862/_ a Comisiei Centrale de C. respectiv dispoziția de respingere a contestației cu privire la nevalorificarea la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare a perioadei_ -_ și au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii; a fost anulată decizia de pensionare nr. 2. din_ și obligată pârâta C. J. de P. M. să procedeze la recalculare, prin luarea în considerare a veniturilor obținute de reclamant în perioada_ -_, perioadă în care a fost detașat în Regatul Maroc și să emită o nouă decizie de pensionare; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferența de pensie începând cu data de_ și să restituie
acestuia suma de 716 lei; au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul s-a pensionat pentru limită de vârstă în anul 2011, în acest sens fiind emisă decizia nr. 2. /_ care a fost contestată de reclamant, contestația fiind respinsă de C. C. de Contestații, prin Hotărârea nr. 2862/_, ulterior pensia reclamantului fiind revizuită.
A fost reținut că pensia reclamantului a fost calculată, fără a fi luate în calcul veniturile realizate de acesta în Regatul Maroc în perioada_ -_, unde a fost detașat conform Ordinului Ministrului Educației și Învățământului nr. 3286/1978, desfășurând activitate ca profesor de fizică-chimie, în baza contractelor de angajare și a Protocolului încheiat între M. Educației și Învățământului din R. S. R. și M. Educației Naționale din Regatul Maroc.
S-a arătat că prin aceste contracte au fost prevăzute remunerațiile lunare ce urmau a fi realizate de reclamant și alte drepturi bănești plătite de partea marocană, sume care erau supuse impozitării conform regimului fiscal din Maroc, la art. 2 din anexa la Protocolul din 1973 fiind prevăzut că "salariile sunt
impozabile. Partea marocană va trimite baremul actual în vigoare, relative la calculul impozitelor";.
S-a constatat că potrivit art. 2 din Decretul nr. 233/1974 privind unele drepturi și obligații ale cetățenilor români care realizează venituri în valută, perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă, în aceeași unitate, precum și ca vechime în funcție și în specialitate.
Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 3 din decret, cetățenii români angajați în străinătate erau obligați ca, din veniturile nete realizate în valută pentru munca prestată, să transfere, lunar, în țară, pentru întreținerea familiilor și acoperirea celorlalte obligații, o parte calculată în dolari S.U.A., contra plată în lei, conform anexei parte integrantă din decret.
S-a arătat că venitul net asupra căruia se calculau sumele reprezentând obligația de transfer se determină prin scăderea din venitul brut realizat în valută pentru munca prestată a impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii, asigurări sociale și medicale, cheltuielilor reprezentând chiria și întreținerea locu- inței din străinătate și a indemnizației de instalare, art. 6 din Decretul nr. 233/1974 prevăzând că calculul și urmărirea încasării sumelor supuse obligației de transfer se făcea de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale R. S. România din țările respective iar sumele încasate se comunicau trimestrial ministerelor de care aparțineau angajații trimiși în străinătate, precum și M. ui Finanțelor.
S-a reținut că reclamantul a dovedit că în intervalul_ -_ perioada detașării în Regatul Maroc, a desfășurat raporturi de muncă cu instituțiile angajatoare din această țară, veniturile realizate de el fiind cele din contractele de angajare, conform adeverințelor depuse, iar nu sumele menționate în carnetul de muncă care consemnează salariile pe care le-ar fi avut dacă ar fi lucrat în țară.
S-a precizat că pârâta a omis să ia în considerare faptul că prin Decretul nr. 215 din 26 iunie 1984, pentru ratificarea unor tratate internaționale s-a ratificat Convenția în domeniul asigurărilor sociale între Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Maroc, ale cărei prevederi au fost însă omise de intimată la art. 5 din Convenție fiind prevăzut că, dacă un cetățean al unei părți contractante angajat pe teritoriul acestei părți contractante este detașat de către cel ce angajează, pentru a efectua o muncă în contul acestui angajator pe teritoriul celeilalte părți contractante, el va continua, până la expirarea celei de-a treizeci și șasea luni care urmează datei detașării sale, să fie
supus legislației primei părți ca și cum el ar fi încă angajat pe teritoriul amintitei părți.
Au mai fost avute în vedere următoarele dispoziții legale:
art. 8 din Convenție care prevede că, perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele două părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca acestea să nu se suprapună.
art. 15 ale Convenției care stipulează că aceasta se va aplica, de asemenea, situațiilor apărute înainte de intrarea sa în vigoare. Cu toate acestea nici o prestație nu va fi datorată pe baza acestei convenții pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare, cu toate că perioadele de asigurare îndeplinite înaintea amintitei intrări în vigoare sunt luate în considerare pentru de- terminarea prestațiilor.
S-a reținut de instanță că întrucât Convenția a fost încheiată pe o perioadă nedeterminată, fiind încă în vigoare, ea consfințește dreptul persoanelor detașate în Regatul Maroc de a beneficia de asigurări sociale (pensie) la nivelul sumelor reținute cu titlu de prestări de asigurări sociale pe teritoriul statului unde au fost realizate veniturile și cuantumul acestora, ignorarea Convenției de către intimată face ca hotărârea și decizia atacată să fie nelegale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. DE P.
M. și C. N. DE P. P.
solicitând să se admită recursul și să se modifice sentința pronunțată în sensul respingerii acțiunii.
Criticile aduse hotărârii au avut în vedere următoarele:
Anularea în parte a hotărârii nr.2862 din_ a Comisiei Centrale de C. cu privire la nevalorificarea la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare din perioada_ -_ și menținerea restului dispozițiilor acestei hotărâri (alineatul al doilea din dispozitivul hotărârii instanței de fond), face ca celelalte dispoziții din hotărâre să fie neexecutabile (alineatele trei și patru din dispozitivul hotărârii instanței de fond).
În acest sens a arătat că din documentele existente Ia dosar rezultă că, reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în anul 2011, pensia fiindu-i stabilită prin decizia nr.2. din_, în baza Legii nr.263/2010 contestația fiindu-i respinsă prin hotărârea nr. 2862 din_ a Comisiei centrale de contestații din cadrul Casei Naționale de P. P. care însă verificând sub toate aspectele decizia de pensie a dispus Casei Județene de P.
M. revizuirea deciziei nr.2. din_ sub aspectul nevalorificării, la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare, a perioadei _
_ (perioadă luată în considerare de C. J. de P. M. la emiterea deciziei contestate) și valorificarea la determinarea punctajului mediu anual a salariului de 2. lei aferent perioadei_ -_ (față de salariul de 3. lei valorificat la emiterea deciziei).
În aceste condiții, a considerat pârâta că, anularea în parte a hotărârii nr. 2862 din_, cu privire la nevalorifîcarea la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare din perioada_ -_ și menținerea restului dispozițiilor acestei hotărâri, înseamnă luarea în considerare a perioadei_ -_ cu veniturile înscrise în carnetul de muncă (așa cum a procedat
C. J. de P. M. la emiterea deciziei nr. 2. din_ ), și revizuirea deciziei: nr. 2. din_ prin valorificarea la determinarea punctajului mediu anual a salariului de 2. lei aferent perioadei_ -_ (față de salariul de
3. lei valorificat inițial). Au apreciat pârâtele că în această situație celelalte dispoziții din hotărâre contravin dispoziției de anulare în parte a hotărârii nr. 2862 din;_ și nu pot fi puse în executare. În privința debitului de 716 lei dispus a fi restituit reclamantului s-a arătat că acesta provine atât din
revalorificarea perioadei_ -_, cât și din valorificarea salariului de 2. lei aferent perioadei_ -_ (față de salariul de 3. lei valorificat inițial), deși partea din hotărâre vizând valorificarea salariului de 2. lei aferent perioadei_ -_ nu a fost anulată.
Un alt aspect criticat a fost cel al aplicării greșite a dispozițiilor Decretului nr. 223/1974 și ale Legii nr. 263/2010. În acest sens s-a arătat că analizând perioada_ -_, în care reclamantul a lucrat în Maroc, prin prisma dispozițiilor legale în vigoare în perioada respectivă, se constată că această perioadă nu a constituit vechime în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de_, sub acest aspect relevante fiind prevederile art.3 al.(l). art.9, art.48 alin.(4) si art.21 alin.(2) din Legea nr.3/1977, precum și prevederile Decretului nr.233/1974.
S-a arătat că, conform prevederilor art.2 alin.(2) din Decretul nr.233/1974, cetățenii români angajați în străinătate erau considerați în concediu fără plată Ia unitățile de la care aceștia proveneau, iar din dispozițiile alin.(3) al aceluiași articol nu rezultă că perioada lucrată în străinătate constituie vechime în muncă luată în considerare la stabilirea pensiei, fiind necesară distincția între noțiunea de ..vechime în muncă" și cea de "vechime neîntreruptă în muncă".
În continuarea prezentării reglementărilor care susțin critica s-a arătat că, Decretul nr.233/1974, în forma în vigoare în perioada în care reclamantul a lucrat în Maroc, nu cuprindea dispoziții referitoare la plata contribuției de asigurări sociale și nici la plata contribuției pentru pensia suplimentară în țară, iar din documentele anexate de reclamant cererii sale nu rezultă plata contribuției de asigurări sociale, iar pentru dovedirea stagiului de cotizare din perioada în care a lucrat în Maroc, reclamantul nu a depus un document întocmit în conformitate cu prevederile art. 124 din normele de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G. nr.257/2011.
Față de cele prezentate, raportat la dispozițiile legale invocate, a considerat că în mod greșit a apreciat instanța de fond că perioada de activitate desfășurată de reclamant în Maroc constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii.
În ceea ce privește obligarea Casei Județene de P. M. la luarea în considerare a veniturilor realizate de reclamant în Regatul Maroc în perioada _
-_, pârâtele au apreciat că au fost aplicate în mod greșit prevederile art.165 din Legea nr.263/2010 raportat la dispozițiile art. 21 alin.(2) din Legea nr.3/1977, din hotărârea instanței de fond nerezultând nici veniturile în lei care urmează a fi luate în considerare sau documentul din care să fie valorificate veniturile respective.
În cadrul criticii s-a mai precizat că potrivit legislației anterioare (art.21 arm.(2) din Legea nr.3/1977), la care face trimitere art.165 din Legea nr.263/2010, în cazul persoanelor îndreptățite la pensie, care au fost încadrate în muncă și la organizații internaționale, societăți mixte sau la alte organizații din străinătate, primind retribuții în valută, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țara, valabile în perioadele corespunzătoare dacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat.
În continuarea criticii s-a arătat că reclamantul nu a făcut dovada (printr-o adeverință emisă în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare) veniturilor, în lei, realizate în perioada_ -_ .
Prin întâmpinarea formulată reclamantul intimat S. M.
a solicitat respingerea criticilor invocate de paratele recurente prin cererea de recurs, indepartarea argumentelor acestora ca nefondate, si menținerea ca temeinica si legala a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecata.
S-a apreciat de reclamant că contrar afirmațiilor paratelor recurente, hotărârea instanței este foarte clara, si nu prezintă contradicții putând fi pusa in executare, argumentele paratelor bazându-se pe o interpretare tendențioasa a hotărârii instanței.
În acest sens s-a arătat că prin cererea principala s-a solicitat valorificarea la determinarea cuantumului pensiei a salariului realizat de el in perioada _
_ - respectiv echivalentul in lei a 3650 DH/lunar - cand a fost detașat in Maroc si nu venitul trecut in carnetul de munca(2140 lei), cum a procedat C. J. de P. M. la emiterea deciziei de pensionare 2. /_ .
S-a precizat că prin Hotărârea nr. 2862/2012 C. C. de P. a dispus:
-nevalorificarea perioadei de detașare_ -_ ca si stagiu de cotizare
-valorificarea la determinarea punctajului mediu anual a salariului de 2. lei in loc de 3. lei (valorificat inițial de C. J. de P. M. ) pe 2 luni, _
-_, iar C. J. de P. in urma acestor dispoziții ale Comisiei Centrale de
C. a recalculat pensia și a emis decizia 2. /_ stabilindu-i un debit de 716 lei ca diferența de pensie pe 18 luni in sarcina intimatului reclamant
Instanța, prin sentința civila nr.874 din_ a stabilit situația de drept, anuland prima dispoziție din hotărârea Comisiei Centrale de C., prin asta recunoscând perioada de detașare ca si stagiu de cotizare. A doua parte a dispoziției Comisiei Centrale de C. se refera pur si simplu Ia corectarea unei greșeli de calcul comis de casa J. de P. M. la emiterea deciziei 2.
/_, dispoziția din hotărârea nr 28621/_ a Comisiei Centrale de C. fiind menținută de instanța in mod corect. Reclamantul a precizat că C. J. de P. a aplicat aceasta corectura in baza de date privind calculul pensiei intimatului cu ocazia emiterii deciziei 2. /_, si rămânând in baza de date, astfel că ea se va aplica automat in continuare.
În același timp, pentru susținerea netemeiniciei criticii a arătat că paratele nu au explicat de ce corectarea unei greșeli de calcul comise de ele si deja corectate, face imposibila punerea in executare a dispozițiilor alineatului doi si trei din sentința civila nr. 874/_ .
În privința afirmațiilor paratelor, precum ca, prima dispoziție din sentința civila înseamnă luarea in considerare a perioadei_ -_ cu veniturile inscrise in carnetul de munca, adică 2140 lei a considerat că este eronata, si tendențioasa, luând in considerare, ca instanța inainte de a lua hotărârea ,prin constatările făcute, la pagina 5 face următoarea mențiune :"Reclamantul a dovedit ca in intervalul_ -_ perioada detașării in Maroc a desfășurat raporturi de munca cu instituțiile angajatoare din aceasta tara. Veniturile realizate de el au fost cele din contractele de angajare, conform adeverințelor depuse, iar nu sumele menționate in carnetul de munca care consemnează salariile pe care le-ar fi avut daca ar fi lucrat in tara."Prin alineatul doi al sentinței civile instanța a dispus anularea deciziei de pensionare nr 2. din_ si obliga paratele la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor obținute de intimat in perioada_ -_ cand a fost detașat in Maroc si ia emiterea unei noi decizii de pensionare, asa cum a solicitat intimatul prin contestația depusa la parate recurente, precum si prin cererea de chemare in judecata.
În privința dispoziției de restituire a sumei de 716 lei care are ca și componentă și un debit rezultat din perioada_ -_ care a fost menținută reclamantul a arătat că invocarea acestui fapt o consideră incorecta, deoarece faptul ca instanța nu a putut cuantifica componentele debitului este in totalitate culpa Casei Județene de P. M., care în tot parcursul procedurii administrative prealabile acțiunii in justiție deși a solicitat paratei prezentarea
calculului punctajelor lunare si anuale pentru intreg stagiu de cotizare aceasta nu i-a dat nici un răspuns pe care nu l-a primit nici în cadrul contestației.
În aceste condiții reclamantul apreciază că prin menținerea acestei dispoziții din hotărârea Comisiei Centrale de C., C. J. de P. M. are obligația de a aplica la stabilirea pensiei cuvenite si are posibilitatea de a recupera prin stabilirea diferenței de pensie ce trebuie sa restituie intimatului.
A apreciat reclamantul că invocarea lipsei calculelor de către paratele recurente este incorecta, în condițiile în care nu le-a prezentat nici în recurs, si s- a folosit de ele ca motiv de recurs.
Considerațiile pârâtelor potrivit cărora perioada de detașare nu constituie stagiu de cotizare, pentru ca aceasta perioada nu constituie vechime in munca recunoscuta pentru stabilirea pensiei pana la data de 1 aprilie 2001 in temeiul art.16 lit.a din Legea 263/2010, întrucât, in conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din (Decretul nr.233/1974 cetățenii romani angajați in străinătate erau considerați in concediu făra plata, si alin.(3) al aceluiași articol stabilește doar drepturi ce se acordau in funcția de vechimea neintrerupta in munca le-a apreciat ca neîntemeiate în raport de art. 48 alin. 4 din Legea nr. 3/1977.
În privința faptului susținut de pârâte că nu a făcut dovada ca s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale si pensia suplimentara in tara a arătat că Decretul nr. 233/1974 in forma in vigoare in perioada de detașare a reclamantului nu cuprind dispoziții referitore la plata acestor contribuții, iar in sensul art.2 si 3 din Decretul 233/1974 plata asigurărilor sociale nu reprezenta o obligație pentru unitățile din tara, la care au fost angajate anterior acești cetățeni, intrucat fiind considerate in concediu fara plata, nu mai aveau raporturi de munca cu aceste unități.
În susținerea celor două aspecte invocate drept critici de pârâte, reclamantul a mai arătat următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 48 alin.(4) din legea 3/1977, care spune:
"Timpul lucrat in străinătate se ia in considerare la stabilirea pensiei, daca s-a contribuit la asigurările sociale de stat, ori daca exista reglementari in aceasta privința in convențiile încheiate de Republica Socialista România cu statele respective"
A precizat reclamantul că a fost "detașat" in condițiile articolului 1 a Decretului nr.233/1974, adică printr-un act de dispoziție al unui organ central al statului roman, respectiv ordinul nr. 3286/1978 al M. ui Educației si învățământului al Republicii Socialiste România emis in baza Protocolului de colaborare incheiat cu M. Educației Naționale al Regatului Maroc, semnat la 4 iulie 1973, care reprezintă un program de aplicare al Acordului guvernamental de colaborare intre România si Regatul Maroc, in domeniul cultural, ratificat prin Decretul nr.325/1969.
In concordanta cu prevederile articolul 1 al Decretului 233/1974, in acest Protocol au fost stabilite drepturi de asigurări sociale si drepturi salariale, drepturi de asigurări de sănătate etc. Fiind asigurați in sensul legii numai persoanele care plătesc contribuții de asigurări sociale, plata acestor contribuții era impus. Asa cum prevede articolul 2 si 10 din, Anexa la Protocol, preluat de articolul 4 al contractului individual de munca al intimatului, salariul acordat era impozabil, veniturile erau supuse regimului fiscal in vigoare in Maroc, iar partea marocana era obligat, sa transmită statului roman baremul actual in vigoare relativ la calculul impozitelor. In conformitate cu cele convenite si in concordanta cu cele impuse de art.3 alin.(3) al Decretului nr.233/1974, intimatului i-au fost reținute din salariul brut acordat prin efectul legii, impozite, taxe, contribuții de asigurai sociale inclusiv la fondul de pensii. Aceste rețineri au fost de peste 40% din salariul brut, intimatul prezentând in dosarul cauzei ca proba in acest sens
adeverința emisa de M. Educației Naționale si Formarii Cadrelor al Regatului Maroc.
Statul roman, care prin ministerele si instituțiile centrale trimitatoare s-a obligat sa asigure celor detașați drepturi de asigurări sociale, tot statul roman prin instituțiile abilitate s-a asigurat, ca din veniturile realizate de acești cetățeni sa fie reținute contribuțiile de asigurări sociale, inclusiv la fondul de pensii devenind astfel asigurați in sensul legii.
In conformitate cu art.3alin.(l) din Decretul nr.233/1974 cetățenii romani angajați in străinătate in condițiile articolului 1 erau obligați ca din veniturile nete realizate in valuta sa transfere, lunar, in tara, pentru întreținerea familiilor si acoperirea celorlalte obligații, o parte calculata in dolar SUA .Conform art.3 alin.(3) din Decretul 233/1974: " Venitul net asupra căruia se calculează sumele reprezentând obligația de transfer se determina prin scăderea din venitul brut realizat in valuta pentru munca prestata a impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii, asigurări sociale si medicale, cheltuieli reprezentând chiria si întreținerea locuinței din străinătate si a indemnizației de instalare"
In conformitate cu articolul 6 al Decretului nr.233/1974 Ambasada României a fost însărcinata de statul roman sa calculeze, sa Încaseze si sa transfere in tara sumele supuse obligației de transfer, dupa ce in prealabil in conformitate cu prevederile art.5 din același decret, pe baza de acte justificative s-a convins, ca au fost reținute din salariul brut contribuțiile de asigurări sociale, inclusiv la fondul de pensii.
Întrucât a făcut dovada prin înscrisuri depuse la dosar, ca s-a achitat in totalitate de obligația de transfer in valuta si dirhami in tara, implicit a făcut dovada, ca i-au fost reținute din salarii contribuțiile de asigurări sociale, inclusiv la fondul de pensii pe toata perioada de detașare confirmat de Ambasada României la Rabat prin adresa nr.l494/18 sept.l980.
Decontarea acestor contribuții reținute din salar intre Regatul Maroc si Republica Socialista România era o problema diplomatica dintre cele doua state si nu era la latitudinea contestatorului intimat, asa cum nici conservarea probelor in acest sens nu este in sarcina lui. Fiind vorba de aceea categorie de cetățeni care au fost angajați in condițiile articolului 1 al Decretului nr.233/1974, adică pe baza de acorduri si convenții, legiuitorul lasa rezolvarea problemei pe seama acordurilor si convențiilor internaționale, incheiate de statul roman cu statele respective, ele fiind diferite de la o tara la alta, in funcție de
legislația aplicabila in fiecare tara. Astfel, regimul asigurărilor sociale dintre România si Regatul Maroc este reglementat de Convenția dintre Guvernul Republicii Socialiste România si Guvernul Regatului Maroc semnat la Rabat in 27 iulie 1983, ratificat prin Decretul de stat nr.215/1984, in vigoare, si in conformitate cu articolul nr. 15 din decret, este aplicabil si situațiilor apărute anterior intrării sale in vigoare.
Articolul 5 din decretul nr. 215/1984 prevede: "Daca un cetățean al unei parti contractante angajat pe teritoriul acestei parti contractante este detașat de către cel ce angajează, pentru a efectua o munca in contul acestui angajator, pe teritoriul celeilalte parti contractante, el va continua, pana la expirarea celei de-a treizeci si șasea luni care urmează datei detașării sale, sa fie supus legislației primei parti ca si cum el ar fi inca angajat pe teritoriul amintitei parti" Articolul 8 stipulează :" -Perioadele de asigurare si perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele doua parti contractante si cele realizate sub legislația celeilalte parti contractante pot fi totalizate, daca este necesar, cu condiția ca acestea sa nu sa suprapună" Articolul 15 din decretul 215/1984 prevede expres :
"Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, situațiilor apărute inainte de intrarea sa in vigoare".
S-a precizat de reclamant că în temeiul Legii nr.263/2010 art. 19 alin.(l):
"Constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asigurații datorează si/sau plătesc contribuții de asigurări sociale in sistemul public de pensii din România, precum si in alte tari, in condițiile stabilite prin acorduri sau convențiile internaționale la care România este parte.
alin.(2): " La stabilirea drepturilor de asigurări sociale se iau in considerare stagiile de cotizare realizate in sistemul public de pensii din România precum si perioadele de asigurare realizate sau recunoscute ca atare in alte tari, in condițiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter internațional la care România este parte si/sau regulamente comunitare."
În aprecierea reclamantului faptul ca cei detașați erau considerați in concediu fara plata la unitățile din tara de la care provin, avea alt scop, relevat de aceeași alineat, aceea ca pe posturile de la unitățile din tara ale cetățenilor romani ce lucrau in străinătate in condițiile articolului 1 al acestui act normativ sa poată fi încadrate temporar alte persoane.
Reclamantul a subliniat că faptul ca cei detașați erau considerați in concediu fara plata, are si o alta semnificație, impus de alineatul precedent al aceluiași articol nr. 2 al Decretului 233/1974, aceea, ca in tara acești cetățeni nu erau retribuiți pe perioada detașării, singurul lor venit era salariul incasat in Maroc. Fapt confirmat prin adresa nr.732/_ a Colegiului tehnic "George Baritiu " B. M. pe care intimatul a depus la dosar.
Considerația pârâtelor că el ar ti în concediul fără plată pe perioada detașării are semnificația ignorării consecințelor detașării prevăzute de art. 66 alin. 2 din Legea nr. 10/1972.
A mai precizat reclamantul că pe perioada de detașare a fost retribuit numai in Maroc, unde a plătit contribuții de asigurări sociale, inclusiv la fondul de pensii. Aceste contribuții i-au fost reținute din salar prin efectul legii, asa cum impune art. 3 alin.(3) din Decretul 233/1974
Reclamantul a invocat Convenția in domeniul asigurărilor sociale intre Guvernul Republicii Socialiste România si Guvernul Regatului Maroc, semnat la Rabat in 27 iulie 1983 și Protocolul de colaborare intre M. Educației si învățământului al Republicii Socialiste România cu M. Educației Naționale a Regatului Maroc semnat la B. in 4 iulie 1973.
Consideră greșită aprecierea pârâtelor că perioada de activitate desfășurata de intimat in Maroc nu constituie stagiu de cotizare in sistemul public de pensii si ca obligarea Casei Județene de P. M. la valorificarea salariului realizat de reclamant in Maroc s~a făcut cu incalcarea prevederilor art 165 din Legea nr.263/2010, raportat la dispozițiile art, 21 afin, (2) din Legea nr.3/1977 care prevede, ca, (stabilirea Bazei de calcul a pensiei pentru persoanele incadrate in munca la organizații internaționale, societăți mixte sau alte organizații din străinătate, primind retributii in valutare iau in considerare retribuțiile tarifare de incadrare la nivelul funcțiilor similare din tara, valabile in perioadele corespunzătoare daca s-au plătit contribuțiile către asigurările sociale de stat. Obligatia platii contributiilor către stat fiind in sarcina angajatorului din tara-, in contextul Legii nr.3 art. 21 alin.(2) coroborat cu Decretului 389/1972 art.l alin.1.
S-a precizat că articolul 21 alin.(2) din Legea nr.3/1977 invocat de pârâte se refera la acea retribuție tarifara, care este asigurata in baza art.l alin.(l) din Decretul 389/1972 nu este aplicabil în cauză întrucât a depus ca proba 2 adeverințe ; nr._ 11 si nr.732/_ prin care angajatorul, Colegiul tehnic
"George Baritiu" din B. M. a certificat, ca intimatul a fost detașat in Maroc, iar pe perioada_ -_ nu a fost retribuit in tara si angajatorul nu a datorat contribuții de asigurări sociale către stat.
În aprecierea reclamantului pârâtele în mod eronat nu iau în considerare faptul că întreaga activitate desfășurată de el în Maroc este supusă Decretului nr. 233/1974 având în vedere că art. 2 alin. 1 al decretului în cazul cetățenilor angajați in baza unor acorduri, convenții (in condițiile art. 1) legiuitorul lasa rezolvarea problemei asigurărilor sociale pe seama prevederilor convențiilor acordurilor incheiate intre satul roman si aceste state, dand astfel posibilitate acestor categorii de cetățeni romani detașați in străinătate de a se bucura de pensii la nivelul veniturilor asigurate in aceste tari.
În cauză Ministerul Afacerilor Externe a certificat, ca angajatorul din Maroc a trebuit sa retina din salar și sa vireze aceste contribuții de asigurări sociale in baza convenției incheiate cu statul roman.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor din motivele de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține că recursurile sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
În ce privește critica referitoare la aplicarea greșită de către prima instanță a prevederilor Decretului nr. 233/1974 și a Legii nr. 263/2010 raportat la prevederile Legii nr. 3/1977, Curtea constată că este neîntemeiată.
Se reține la nivel de principiu că, nu poate fi lipsită de tratamentul egal și legal aplicat cetățenilor țării o persoană care a acționat în conformitate cu legile acesteia, tocmai pentru acest considerent.
În acest sens se constată, în primul rând, că la data când reclamantul a realizat veniturile a căror luare în considerare la calcularea pensiei o solicită, legislația internă aplicabilă stabilirii drepturilor de pensie, anume, art. 10 din Legea nr. 3/1977, prevedea calcularea pensiei într-o modalitate complet diferită de cea actuală, anume, prin luarea în considerare a retribuției tarifare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate. Era deci irelevantă, din punctul de vedere al cuantumului pensiei, la acea dată, situația veniturilor realizate în alți ani decât cei 5 ani aleși de pensionabil din ultimii 10 lucrați (or reclamantul s-a pensionat în anul 2011, conform copiei deciziei privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă, ca atare ultimii 10 ani înainte de pensie erau în cazul său anii 2001-2011). Totodată, este o premisă a litigiului faptul că reclamantului i se recunoaște perioada lucrată în Maroc drept vechime neîntreruptă în muncă potrivit art. 48 alin. 4 din Legea nr. 3/1977, astfel încât apare cu evidență că în baza legislației anterioare a pensiilor de stat din România, relevanța din punctul de vedere al pensiei a acestei perioade lucrate în străinătate era aceeași cu a oricărei perioade lucrate în țară, vechimea în muncă aferentă acestei perioade fiind asigurată.
Se reține că, deplasarea reclamantului în Regatul Maroc s-a făcut în conformitate cu legislația țării, așa cum arată chiar recurenta, anume, Decretul nr. 233/1974, reclamantul respectând, întocmai ca orice cetățean care a desfășurat activități în străinătate în baza unor acorduri încheiate între statul român și alte state, dispozițiile din cuprinsul acestui act normativ conform cărora trebuia să transfere lunar în țară, pentru "întreținerea familiilor și acoperirea celorlalte obligații"; o parte din veniturile nete realizate în valută pentru munca prestată, venituri nete calculate prin scăderea din venitul brut realizat a
impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii asigurări sociale și medicale etc.
Potrivit art. 1 și art. 2 alin.3 din Decretul nr.233/1974, perioada lucrata în străinătate de cetățenii romani angajați la organizații internaționale, la societăți mixte de producție, de desfacere, bancare sau de alta natura, la instituții, organizații sau alți parteneri din străinătate, pentru desfășurarea unor activități tehnice, științifice, didactice, sanitare, juridice, economice, culturale, artistice, sportive și alte activități, în baza unor acorduri încheiate între statul roman și
alte state sau a înțelegerilor și contractelor între organizații din Republica Socialistă România cu organizații sau alți parteneri din străinătate,se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în munca, în aceeași unitate, precum și ca vechime în funcție și în specialitate.
Conform art.3 din același decret, salariații ale căror drepturi și obligații au fost reglementate prin acest act normative, erau obligați ca, din veniturile nete realizate în valută pentru munca prestată, să transfere, lunar, în țară, o cotă în dolari S.U.A..
Venitul net asupra căruia se calculează sumele reprezentând obligația de transfer se determina prin scăderea din venitul brut realizat în valută pentru munca prestată a impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii, asigurări sociale și medicale, cheltuielilor reprezentând chiria și întreținerea locuinței în străinătate și a indemnizației de instalare.
Rezultă, pe cale de deducție, faptul că, în conformitate cu prevederile art. 1 din decret, reclamantul a fost tratat de statul român ca fiind angajat la parteneri din străinătate (…) în baza în baza unor acorduri încheiate între statul român și alte state, în sensul art. 1 din Decret. Ca urmare, refuzul aceluiași stat de a-i acorda drepturi de pensie pentru sumele astfel câștigate, ar echivala cu invocarea propriei culpe a statului, în condițiile în care în prezent se invocă de către autoritatea română în materie de pensii sociale de stat neasigurarea dovezii plății contribuției de CAS pentru reclamant aferent acestei perioade.
Astfel, reiese din dispozițiile art. 3 din Decret faptul că reținerile ce s-au operat în cazul reclamantului au vizat venitul net rămas după scăderea din venitul brut a reținerilor pentru fondul de pensii efectuate de statul unde au lucrat. În mod evident, din veniturile reclamantului s-a reținut contribuția pentru pensie prevăzută de legislația statului marocan, or dat fiind că s-a demonstrat în cele ce preced că activitatea sa profesională a fost considerată ca desfășurată în baza unui acord între state, era de datoria statului român a reglementa tot pe bază de acord recunoașterile reciproce a stagiilor de cotizare la sistemul public de pensii, cu toate consecințele practice, astfel încât să nu li se ceară cetățenilor o probă excesivă și nerealistă, anume, cea solicitată de pârâtă, mai precis, a contribuției sale la CAS pentru perioada litigioasă, în totală contradicție cu realitățile istorico-legislative descrise în cele ce preced.
De altfel, reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Convenției în domeniul asigurărilor sociale între Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Maroc, ratificată prin Decretul nr. 215/1984, unde în titlul III, la art. 8, 9 și 15, se prevede:
"Perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele doua părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca acestea sa nu se suprapună.
Dacă, urmare totalizării prevăzute la art. 8, un drept la prestație se deschide sub legislația aplicabilă de către organismul de asigurare competent, prestația efectiv datorată este calculată proporțional cu perioadele de asigurare realizate sub respectiva legislație, în cazul în care aceasta prevede ca prestația este în funcție de perioadele de asigurare.
Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, situațiilor apărute înainte de intrarea sa în vigoare. Cu toate acestea nici o prestație nu va fi datorată pe baza acestei convenții pentru o perioada anterioară intrării sale în vigoare, cu toate ca perioadele de asigurare îndeplinite înaintea amintitei intrări în vigoare sunt luate în considerare pentru determinarea prestațiilor";.
Susținerea pârâtelor potrivit căreia reclamantul ar fi fost considerat în concediu fără plată pe perioada cât și-a desfășurat activitatea în Maroc nu este
susținută de textul art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 233/1974 care prevede doar obligația unităților de unde provin specialiștii angajați în străinătate de a li se asigura aceste locuri de muncă corespunzătoare pregătirii acestora, la revenirea în țară.
În ce privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010 prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 aceasta se bazează în esență pe faptul că reclamantul nu a depus pentru perioada_ -_ dovada veniturilor în lei realizate.
Or, din coroborarea prevederilor legale invocate rezultă că în situația reclamantului nu se impune prezentarea unei asemenea dovezi, dovada veniturilor fiind posibilă prin verificarea criteriului prevăzut în textul art. 21 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 inclusiv prin raportare la salariul avut în luna imediat anterioară din anul plecării în străinătate. Evident cu luarea în considerare și a dispozițiilor din Convenția dintre România și Maroc la care s-a făcut referire mai sus în ce privește prestațiile de asigurări sociale.
Este apreciată întemeiată critica din recursul pârâtelor referitoare la obligarea pârâtei C. J. de P. M. privind obligarea acesteia la restituirea către reclamant a sumei de 761 lei.
Sub acest aspect este de reținut că această sumă se constituie ca debit prin Decizia nr. 2. din_, reprezentând diferența dintre pensia inițial stabilită de C. J. de P. M. și cea rezultată prin punerea în aplicare a Hotărârii nr. 2862/_ a Comisiei Centrale de P. .
Debitul are în componență atât partea din pensie rezultată din nevalorificarea perioadei cuprinsă între_ -_ cât și din partea din pensie ca diferență rezultată din valorificarea salariului de 2. lei stabilit prin hotărârea susmenționată, aferent perioadei_ -_ și salariul de 3. valorificat inițial prin decizia de pensionare.
Față de cele reținute cu privire la critica referitoare la faptul că prima instanță greșit a reținut că perioada_ -_ este o perioadă care se impune a fi valorificată la stabilirea pensiei, respectiv că această critică nu este întemeiată și deci perioada arătată trebuie avută în vedere la calcului pensiei reclamantului, se impune a se scădea din debitul stabilit de 761 lei numai partea din pensie cuvenită reclamantului pe perioada sus arătată, potrivit calculului stabilit inițial când această perioadă a fost valorificată.
Pe cale de consecință, este corectă critica pârâtelor că nu trebuia dispusă restituirea întregii sume de 761 lei, ci numai cea vizată de perioada_ -_ nu și cea pentru perioada_ -_ .
Cu privire la această ultimă perioadă prima instanță nu a făcut constatări de netemeinicie a Hotărârii nr. 2862 din_ 1 a Comisiei Centrale de C., astfel că aceasta urmează să-și producă efectele.
Față de constatarea ca întemeiată a acestei ultime critici, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 teza II-a din C.pr.civ., urmează să admită recursurile pârâtelor și să modifice în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pe pârâtă să restituie către reclamant partea din suma de 716 lei reprezentând debitul provenit din valorificarea perioadei_ -_ .
Față de cele arătate la critica anterior prezentată, se constată că prima critică referitoare la contrarietatea dispozițiilor din hotărârea atacată nu se mai impune a fi analizată, fiind înlăturată prin modul de soluționare a celeilalte critici din recurs.
În baza art. 274 C.pr.civ. urmează să oblige recurenta C. J. de P.
M. să plătească intimatului suma de 50 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de transport, conform biletului de călătorie nr. 0257887.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 874 din_ a T. ui C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta să restituie reclamantei partea din 716 lei reprezentând debit provenit din nevalorificarea perioadei _
-_ .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacată care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe recurenta C. J. DE P. C. să plătească intimatului S.
M. suma de 50 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte | Judecători | ||||
I. | T. | N. | M. | D. C. | G. |
G.
S. -D. G.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: C. V.
| ← Sentința civilă nr. 6630/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 3705/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
