Decizia civilă nr. 4/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/R/2013
Ședința publică din 07 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE P.
M. împotriva sentinței civile nr. 1655 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat
C. N., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 07 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a transmis prin fax la dosar concluzii scrise prin care solicită în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate ca temeinică și legală a sentinței civile recurate; fără cheltuieli de judecată, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1655 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de P. M.
.
A fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor realizate în acord global conform adeverinței nr. 763 din_, emisă de S.C. I.C.P.M. S.A. B. M., începând cu data de_ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că unul dintre principiile de bază, care guvernează organizarea și funcționarea sistemului public, este cel al contributivității, în conformitate cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice,
participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe
temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite,
așa cum statuează art. 2 lit.
e) din Legea nr. 19/2000.
Potrivit art. 78 alin. 4 din același act normativ, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
De asemenea, art. 10 din Legea nr. 3/1977 a fost modificat prin Legea nr. 49/1992, în sensul că, pe lângă salariul de bază, la calcularea pensiilor se au în vedere și sporurile cu caracter permanent.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile permanente primite în cadrul acordului global angajatorul avea obligația virării la bugetul asigurărilor sociale de stat a unei contribuții de 15%, calculată asupra câștigului brut realizat de salariat, dispoziție care a fost menținută în Legea nr. 49/1992, care a majorat doar cuantumul contribuțiilor.
Conform art. 23 al. 1 din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale o constituie venitul brut realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau contractul individual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
Conform adeverinței nr. 763/_, emisă de S.C. I.C.P.M. S.A. B. M., reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada 1975-1984, în acord global, conform Legii nr. 57/1974, realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care, în conformitate cu Decretul nr. 389/1972, s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS).
De altfel, prin decizia nr. 19/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat și a statuat, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr.4/2005, că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Astfel, s-a reținut că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
În condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Decizia nr. 19/2011 este obligatorie și sub imperiul Legii nr. 263/2010, care reia dispozițiile legale existente anterior, în interpretarea cărora a fost admis recursul în interesul legii declarat.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, reținând că pentru veniturile suplimentare pentru munca în acord angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, tribunalul a admis acțiunea formulată, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. JUDEȚEANĂ DE P.
M.
, a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii
.
În motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă pârâta a arătat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.4 alin.(2) din O.U.G. nr.4/2005 (în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare) și a mențiunii din anexa la O.U.G. nr.4/2005, unde se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord ...";. Instanța își motivează hotărârea prin prisma prevederilor art. 78 din Legea nr._, cu toate că aceste dispoziții au intrat în vigoare la data de_, iar perioada în care reclamantul a realizat venituri în acord global este anterioară acestei date. Prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.19/2000, pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare, a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin.(2) din Constituția României; de asemenea au fost încălcate prevederile art. 1 din Codul civil.
Pârâta mai consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.164 alin.( 1), (2) și (3) din Legea nr.19/2000. Conform acestor dispoziții, la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în funcție de modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă; pe lângă salariile înregistrate în carnetul de muncă se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare; prin dispozițiile art.
164 din Legea nr.19/2000, articol cuprins în capitolul dispoziții tranzitorii, legiuitorul a înțeles să reglementeze problemele ivite ca urmare a aplicării în timp a legislației de pensii. În acest context, se invocă și dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 2/1983: "Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaos ului de acord ...";; în consecință, drepturile bănești obținute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției, și nu sporuri cu caracter permanent.
Cu privire la aplicarea greșită, de către instanța de fond, a dispozițiilor art.2 lit. e, art.23 alin. 1 și art.78 din Legea nr.19/2000, și încălcarea dispozițiilor art.164 alin.(1), (2) și (3) din aceeași lege, respectiv încălcarea pct. VI - mențiune din anexa la O.U.G. nr.4/2005, invocă și considerentele Deciziei Înaltei Curți de
C. și Justiție nr.30 din 16 noiembrie 2009. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că "ansamblul dispozițiilor cuprinse în art. 164 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 19/2000 și în OUG nr. 4/2005 stabilește care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie";; de asemenea s-a reținut că "în privința perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 (când a intrat în vigoare Legea nr. 1912000) sunt incidente dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.164 din acest act
normativ, care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor obținute ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare";, precum și că "în privința recalculării drepturilor la pensie, O.U.G nr.4/2005 prevede la pct. VI al anexei că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001";. Prin decizia nr.30/2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că textele de lege enunțate sunt "dare și lipsite de echivoc, fără ambiguități de reglementare, astfel încât nu se poate considera că problema de drept supusă examinării este susceptibilă de a fi soluționată diferit de instanțele judecătorești ...";.
Nu este incidentă nici decizia 19/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, în sensul că nu este îndeplinită una din cele două condiții menționate în dispozitivul acestei decizii, respectiv în adeverința solicitată a fi luate în considerare nu se menționează că aceste venituri realizate sub formă de spor la acord au făcut parte din salariul brut.
Prin întâmpinare, reclamantul C. N.
a solicitat respingerea ca nefondată a recursului declarat și menținerea în totalitate ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este neîntemeiat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 19/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a statuat cu caracter obligatoriu, conform art. 3307alin. 4 C.pr.civ., că:
"Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Lege a re tr ibu ir ii dup ă c an titate a ș i c al itate a munc ii nr. 57/1974 , vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.";
Cum aspectul plății contribuției de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord, precum și caracterul lor de sporuri, ce au fost cumulate cu salariul de bază înscris în carnetul de muncă și au făcut parte, prin urmare, din venitul brut, rezultă din adeverința nr. 763/_ emisă de SC ICPM - Institutul de Cercetări și Proiectări Miniere B. -M. ( fila 6 dosar fond), Curtea de Apel, având în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanță supremă acestei probleme de drept va înlătura susținerea recurentei privind excluderea formelor de retribuire în acord din baza de calcul a pensiilor, întemeiată pe prevederile OUG nr. 4/2005 și art. 2 lit. e, art. 23 alin. 1, art. 78 și art. 164 din Legea nr. 19/2000.
De asemenea, apărarea recurentei privind încălcarea principiului neretroactivității nu este întemeiată, întrucât se bazează pe premisa eronată că situația juridică veniturilor realizate în acord trebuie analizată în raport de legislația în conformitate cu care au fost plătite, ceea ce reprezintă în mod evident o interpretare ce lipsește de orice efect OUG nr. 4/2005 și Legea nr. 19/2000.
Astfel, principiile edictate de actele normative menționate nu pot fi aplicate doar asupra veniturilor realizate după intrarea lor în vigoare deoarece acestea, ca toate normele legale ce reglementează acordarea drepturilor de pensie reglementează situații născute înainte de intrarea lor în vigoare.
În fine, Decizia nr. 30/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, invocată de recurentă, este anterioară Deciziei nr. 19/_, prin care instanța supremă a reanalizat problematica vizată de această dispută și a tranșat definitiv și clar această dispută juridică.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că T. a
interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât recursul pârâtei nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. T. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1655 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
S. | D. | D. | G. | L. D. |
G.
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.H. D.
| ← Sentința civilă nr. 12886/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 11380/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
