Decizia civilă nr. 4012/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4012/R/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. E. I. împotriva sentinței civile nr. 8672 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ *, privind și pe pârâta intimată CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reclamantul recurent face precizarea că urmare aplicării Legii nr. 241/2013 pensia s-a a fost considerabil majorată, astfel că demersurile sale în instanță sunt rămase fără obiect, sens în care depune la dosar acte doveditoare, respectiv decizia de revizuire a pensiei din_, cupon de pensie anterior majorării și extras de cont. Solicită a se lua act de renunțarea la judecată a acțiunii.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8672 din 20 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G. E. I. în contradictoriu cu pârâta C. S. DE P. A
M. APĂRĂRII NAȚI. ALE.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, drepturile sale fiind stabilite prin Decizia 0121524/2010 începând cu data de_, într-un cuantum de 3482 lei.
Pensia sa a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011, fiind stabilit un cuantum de 3314 lei prin decizia nr. 96394/_ .
Instanța a reținut că prevederile art. 1 alin.2 și 3 din OUG nr. 1/2011. Astfel, nu reclamantului îi revenea obligația de a depune la C. S. de
P. înscrisurile doveditoare cu privire la veniturile realizate de acesta în perioada în care s-a aflat în activitate, ci instituției angajatoare.
În cazul în care nu se face dovada veniturilor reale ale beneficiarului, stabilirea pensiei se face pe baza veniturilor minime stabilite în anexa actului normativ menționat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor date nereale, însă nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în
procesul de recalculare, motiv pentru nici aceste critici cu caracter general nu au fost de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare. De asemenea, acesta nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care să rezulte că veniturile luate în considerare pe anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, deși sarcina probei îi incumba acestuia. Mai mult, nu a făcut dovada demersurilor în vederea obținerii unor astfel de adeverințe sau imposibilitatea obținerii acestora, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 172 C. pr. civ..
Nu au putut fi reținute susținerile reclamantului cu privire la faptul că veniturile din buletinul de calcul pe anumite perioade sunt mai mici decât veniturile din OUG nr. 1/2011, atâta timp cât nu a făcut dovada că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 1 alin.4 din OUG nr. 1/2011.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de reclamant referitor la împrejurarea că decizia ar revizui o altă decizie lovită de nulitate absolută, instanța a reținut că procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, apoi în temeiul OUG nr. 1/2011, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și ulterior anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare. De asemenea, față de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, potrivit cărora "recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, instanța a apreciat că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M. Apărării Naționale. Nici faptul că termenul de revizuire a pensiilor prevăzut de OUG nr. 1/2011 a fost depășit nu a putut fi reținut ca un motiv de nulitate a deciziei de revizuire emise în temeiul acestui act normativ.
Asupra criticii referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al drepturilor câștigate, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, prin care aceasta s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010.
Instanța a reținut totodată și concluziile Deciziei nr. 29/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010.
Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, instanța a reținut că prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României s-a reținut că, "deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).";
Instanța a reținut și concluziile CEDO în Cauza Abăluță și alții împotriva României, expuse în Decizia pronunțată la data de 15 mai 2012.
Curtea a reținut, de asemenea, faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum și că perioada serviciului militar a fost asimilată
2
perioadelor de contribuție în sensul legii. În consecință, reclamanții nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuțiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor.
Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantului, instanța a reținut că inițial reclamantul a avut o pensie în cuantum de 3482 lei RON, iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 3314 lei RON, astfel că această reducere nu a putut avea semnificația unei lipsiri a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G. E. I.
solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea dosarului spre rejudecare.
La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2013,
reclamantul prezent în instanță a arătat că renunță la judecarea acțiunii.
Curtea, reține că potrivit prevederilor art. 246 alin. 1 C.proc.civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Ca atare nu se mai impune examinarea motivelor invocate în cererea de recurs, dată fiind cererea de renunțare la judecată intervenită în recurs, și căreia, se impune a i se da curs cu prioritate, în conformitate cu principiul disponibilității care le conferă părților reclamante dreptul de a renunța la judecată.
Ca urmare a renunțării recurentului reclamant la judecarea acțiunii principale, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 și art. 246 C.proc.civ., va admite recursul cu consecința modificării în tot a sentinței primei instanțe, urmând a lua act de renunțarea la judecată.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul G. E. I. împotriva sentinței civile nr. 8672 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o modifică în tot în sensul că ia act de renunțarea reclamantului la judecarea contestației formulată în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: I. P.
GREFIER
G. C.
3
| ← Sentința civilă nr. 16385/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 3635/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
