Decizia civilă nr. 4016/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4016/R/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 9999 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată S. E., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs, pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 13417/117/_, pe rolul Tribunalului
C., reclamanta S. E. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., obligarea pârâtei să îi recalculeze pensia ținând cont de veniturile suplimentare cuprinse în adeverința nr.135/_ eliberată de S.C.";ICPIAF"; S.A.
C., arătând că pârâta a refuzat în mod nejustificat să le ia în considerare. În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Pârâta a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii deciziilor prin care s-a stabilit pensia reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 9999 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E., împotriva pârâtei C. J. DE P. C. și în consecință, a fost obligată pârâta să recalculeze pensia cuvenită reclamantei cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei a sporului în acord global
menționat în adeverința nr. 135/_ eliberată de S.C.";ICPIAF"; S.A. C., începând cu data de_ .
S-a respins, ca neîntemeiate, restul capetelor de cerere. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Din dosarul de pensie al reclamantei a rezultat că nu s-au luat în considerare veniturile suplimentare ale acesteia indicate în adeverința menționată în cererea de chemare în judecată.
În privința acordului global, prin decizia Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în interesul Legii nr. 19/2011 s-a stabilit că luarea sa în considerare este obligatorie dacă sumele plătite cu acest titlu au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. În speță, din decizia menționată a rezultat că reclamanta a realizat venituri în acord global, iar pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Instanța a constat că această decizie s-a pronunțat cu referire la Legea nr. 19/2000, dar considerentele sale sunt valabile și în privința Legii nr. 263/2010, întrucât din acest punct de vedere între cele două legi nu există diferențe.
Prima instanță a constatat însă că în mod corect pârâta, prin raportare la dispozițiile 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, nu a luat în considerare celelalte venituri suplimentare realizate de către reclamantă, întrucât acestea nu au un caracter permanent și nu sunt cuprinse în anexa nr.15 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2011 aprobate prin HG nr. 257/2011.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta C. J. DE P.
C.
, considerând-o ca fiind nefondată și netemeinică, pentru următoarele motive: Hotărârea instanței de fond, încalcă dispozițiile legale și anume art. 165 din
Legea nr. 263/2010 și H.G. nr. 257/2011.
Astfel, se arată că, raportat la data introducerii acțiunii, incidentă în cauza este Legea nr. 263/2011 în vigoare de la_ ale cărei Norme de aplicare sunt cuprinse în HG nr.257/2011.
Se apreciază că, prin sentința recurată, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 și art. 127 alin.1 și pct. VI din Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011, reproduse prin cererea de recurs.
Recurenta solicită să se constate că, deși Anexa nr.15 pct.VI exclude prin dispoziții exprese și imperative aceste sume din calcul pensiei, instanța de fond, peste dispozițiile legale, a obligat-o să le ia în calcul.
Se mai invocă faptul că instanța de fond face confuzie între acordul global - care nu era spor, ci forma de retribuire-și își fundamentează în mod eronat cele hotărâte exclusiv pe Decizia Î.C.CJ. nr. 19/2011, care consideră că nu era aplicabilă în cauză fiind dată " În interpretarea dispozițiilor art.2 lit. e, art. 78 și art. 164 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 4/2005";, acte normative abrogate la data introducerii acțiunii și chiar și instanța de fond recunoaște ca aplicabilitate are Legea nr. 263/2010.
Se mai arată că decizia nr.19/2011 nu stabilește valorificarea în mod automat a acordului global. Astfel, recurenta consideră că trebuie avute în vedere și cele stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia 736/2006 (citata în Decizia 19/2011) și anume că: "…, în opinia Curții Constituționale, problema dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor și dacă s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la punctajul anual constituie probleme de fapt și de aplicare a legii a căror soluționare întră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești."
În acest sens, se arată că instanța s-a axat doar pe verificarea condiției virării CAS-lui, ignorând cea de a doua condiție esențială arătată atât de Curtea
Constituțională și de ÎCCJ, și anume, cea privind componența bazei de calcul a pensiilor.
Mai mult, recurenta arată că instanța de fond s-a pronunțat fără a analiza adeverința nr. 135/_ și în aceste condiții, se solicită, în cazul respingerii recursului promovat, să se precizeze, având în vedere că acordul global nu era un spor, ci formă de salarizare, dacă sumele din adeverință se introduc la calculul pensiei în locul salariului tarifar, se adună cu acesta sau se trec în coloana "alte sporuri";, având în vedere că aplicația informatică de calcul a pensiilor este
întocmită pe baza prevederilor legii și nu a deciziei ne. 19/2011, care este obligatorie doar pentru instanțe.
În drept, se invocă disp.art.304 pct. 9, 312 pct.3 Cod. proc. civilă.
Intimata E. S. a formulat întâmpinare,
solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate.
Analizând recursul formulat de pârâta C. J. DE P. C., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat
, pentru următoarele considerente:
Prima instanță, prin dispozitivul hotărârii recurate a dispus luarea în calcul de către recurentă, la calculul pensiei cuvenite intimatei, a sporului de acord global cuprins în adeverința nr.135/_ eliberată de S.C.";ICPIAF"; S.A. C. .
În ceea ce privește motivele de recurs privind inaplicabilitatea în cauză a deciziei I.C.C.J nr.19/_, pronunțată în recurs în interesul legii, neretroactivitatea dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 și respectarea principiului contributivității, se rețin următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 165 alin.2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prevederile art. VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a Legii 263/2010, exceptează anumite venituri realizate de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Prin decizia nr. 19/2011 pronunțată de către Î. Curte de Casție și
Justiție, în recursul în interesul legii
referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, la data de_, după intrarea în vigoare a Legii nr.263/2010 și a H.G. nr.257/2011, instanța supremă a reținut următoarele:
"Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Legea nr. 19/2000
și Legea nr. 3/1977
, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 4/2005
privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000
.
La pct. I-V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005
sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005
, cât și cu Legea nr. 19/2000
, în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000
fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 4/2005
se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr.
19/2000
, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.";
De asemenea, s-a mai reținut că:
"În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000
, Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 4/2005
fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977
, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr.
19/2000
, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000
și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005
.";
Deși în cauză, astfel cum a reținut și prima instanță, aplicabilă este Legea nr.263/2010, ce constituie legea în vigoare privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea reține că în mod greșit recurenta prezintă acest act normativ ca fiind o lege propriu-zis nouă, reformatoare, de maniera în care a fost, de exemplu, Legea nr.19/2000, față de Legea nr.3/1977, cu atât mai mult cu cât, mai ales principiul contributivității, a fost o constantă a reglementărilor aplicabile după data de_, neputându-se vorbi astfel de o aplicare retroactivă a Legii
nr.263/2010, ce a copiat practic, în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în cauză, prevederile Legii nr.19/2000.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut în cauză faptul că art.165
din Legea nr.263/2010 constituie de fapt o reluare a dispozițiilor art.164 alin.3
din Legea nr.19/2000, iar prevederile pct.VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011
copiază practic pct. VI al Ordonanțe i de urgență a Guvernului nr. 4/2005, în ceea
ce privește veniturile care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu
anual, întrucât nu a u făcut parte din ba za de calcul al pensi ilor anterioare datei
de 1 aprilie 2001, printre acestea figurând și formele de retribuire în acord.
Această modalitate de reglementare aleasă de către legiuitor la adoptarea
Legii nr.263/2010, prin copierea int egrală a dispozițiil or legii anterioare a
pensiilor, demonstrează cu prisosință că dezlegările obligatorii dat e de către Î.
Curte de Casție și Justiție, în recursul în interesul legii, prin decizia nr. 19/2011,
tocmai pentru unifi carea, uniformizarea practicii judiciare din țară în ceea c e
privește valorificarea la stabilirea drepturilor de pensie a veniturilo r realizate de
către salariați, anterior datei de_, în acord global, nu pot și nu trebuie ignorate.
Se reține în acest sens că problema de drept ce se pune în speță, a fost
soluționată practic în acest cadru de către instanța supremă, iar natura
drepturilor solicitate prin prezenta acți une, de securitate socială, ce constitui e
pentru pensionari, în covârșitoarea lor majoritate, singurul venit lunar, trebuie să
constituie pentru i nstanțele ce judec ă în jurisdicție de asigurări sociale oprioritate de soluți onare unitară la n ivel de țară, aceste a neputând aștept a
trecerea a încă 11 ani până la pronunțarea de către Î. Curte de Casție și
Justiție a unei decizii în intresul legii, care să reia practice aceeași problematică,
de această dată în inte rpretarea dispozițiilor Legii nr.263/2010 și a H.G.
nr.257/2011, deși acestea au copiat prevederile Legii nr.19/2000 și ale O.U.G.nr.
4/2005, care au fost interpretate recent, în anul 2011.
Doar în acest sens poate fi evitat tratamentul discriminatoriu al persoanelor care, deși pensionate în temeiul aceleiași legi, a Legii nr.19/2000 și care au lucrat în aceleași perioade, anterioare intrării în vigoare a acestei legi, ajung să formuleze cereri de recalculare la date diferite, în raport cu data la care reușesc să obțină de la foștii angajatori adeverințele necesare, intrând sub incidența unor prevederi legale "noi"; (cele ale legii nr.263/2011) doar în privința modificării articolului de lege aplicabil, nicidecum a textelor propriu-zise din actele normative, care sunt identice.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a obligat recurenta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei prin luarea în considerare a veniturilor realizate în acord global, cuprinse în adeverința nr.135/_ eliberată de S.C.";ICPIAF"; S.A. C., angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform legislației în vigoare, ce prevedea că unitățile sunt obligate să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În finalul acestei adeverințe, S.C.";ICPIAF"; S.A. C. a mai precizat următoarele: "Sumele reprezentând acordul au fost calculate și plătite în baza HCM 44/1970, Legea 57/1974, HCM 69/1975, Legea 2/1983, acordul global constituind modul de plată în colectivele de proiectare din unitate.";.
Î n ceea ce privește motivele de recurs invocate privind lămurirea
înțelesului, întinderii sau aplicării dispoz itivului hotărârii primei instanțe, Curtea
constată că, potrivit disp.art.2812aCod.proc.civilă: "Îndreptarea, lămurirea,
înl ătur are a d ispoz iț iilor po tr ivn ice s au co mp le tare a ho tăr âr ii nu po ate f i ceru tă p ecalea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.281-2812.";
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge recursul formulat de pârâta C. J. DE P. C. și se va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recursul declarat de pârâta C.
J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 9999 din_ a Tribunalului
C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
C. M. | S. | -C. B. | I. -R. M. |
G. C.
GREFIER
Red. C.M.; | ||
Tehnored.:C.M./V.R.; | ||
2ex./_ | ||
Jud.fond: Tribunalul Cluj: B. | G. | Z. |
| ← Sentința civilă nr. 10678/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 10529/2013. Contestație decizie... → |
|---|
