Decizia civilă nr. 4181/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale

Comentarii

0

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 4181/R/2013

Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: A. B.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul C. A. -G. împotriva sentinței civile nr. 7421 din 25 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M. A. SI I. și M. A.

SI I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

Dezbaterea în fond a cauzei, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.7421 din 25 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C.

A. -GAVIRL, în contradictoriu cu pârâții C. S. DE P. A M. A. ȘI I., și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR,; s-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, drepturile sale fiind stabilite prin Decizia nr. 150619/_ emisă de Ministerul Administrației și Internelor, într-un cuantum de 2725 lei brut la sfârșitul anului 2012.

Ulterior, pensia sa a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011, fiind stabilit un cuantum de 2536 lei prin Decizia emisă la data de_ de C. S. de P. din cadrul M.AI.

Cu privire la critica reclamantului constând în aceea că decizia de revizuire a pensiei nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 la OUG nr. 1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada integralității și realității acestor venituri, instanța reține că potrivit art. 1 alin.2 și 3 din OUG nr. 1/2011, "Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea. Instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.";

Astfel, nu reclamantului îi revine obligația de a depune la C. S. de P. înscrisurile doveditoare cu privire la veniturile realizate de acesta în perioada în care s-a aflat în activitate, ci instituției angajatoare.

S-a reținut că deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor date nereale, însă nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru nici aceste critici cu caracter general nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare. De asemenea, acesta nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care să rezulte că veniturile luate în considerare pe anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, deși sarcina probei îi incumba acestuia. Mai mult, nu a făcut dovada demersurilor în vederea obținerii unor astfel de adeverințe sau imposibilitatea obținerii acestora, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 172 C.proc.civ..

Au fost avute în vedere și art. 1 alin.4 din același act normativ în temeiul căruia a fost emisă decizia de revizuire a pensiei, "în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.

N

u au putut fi reținute susținerile reclamantului cu privire la faptul că veniturile din buletinul de calcul pe anumite perioade sunt mai mici decât veniturile din OUG 1/2011, atât timp cât nu a făcut dovada că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 4 alin.4 din OUG nr. 1/2011.

În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de reclamant pentru că decizia ar revizui o altă decizie lovită de nulitate absolută, instanța reține că procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, apoi în temeiul OUG nr. 1/2011, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare. De asemenea, față de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, potrivit cărora "recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, instanța apreciază că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M. Apărării Naționale. Nici faptul că termenul de revizuire pensiilor prevăzute de OUG nr. 1/2011 a fost depășit nu poate fi reținut ca un motiv de nulitate a deciziei de revizire emise în temeiul acestui act normativ.

Asupra criticii referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al dreptului câștigat, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, prin care s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010, constatându-se că aceste dispoziții sunt constituționale, în raport cu prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, Curtea Constituțională a pronunțat și Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea

dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate, constatându-se că normele supuse analizei Curții sunt constituționale.

Instanța fond a reținut totodată și concluziile Deciziei nr. 29/_ pronunțată de I. Curte de C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, decizie aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei. Astfel, instanța supremă a statuat că instanțele de drept comun ar putea proceda la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impune în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a arătat însă că "în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin.

(2) din Legea nr. 47/1992, republicată.";

Referitor la argumentul privind discriminarea invocat de reclamant, prin aceeași decizie pronunțată, I. Curte de C. și Justiție a statuat că "instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.(…)";. În cuprinsul aceleiași decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a realizat o analiză de compatibilitate a prevederilor legale în discuție cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenție, concluzionând asupra

compatibilității prevederilor din legea națională cu dispozițiile art. 1din Protocolul 1 la Convenție.

Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, instanța a reținut că prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României s-a reținut că, "deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).";

Cu referire la Jurisprudența CEDO s-a mai arătat că, Curtea a statut că "statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11), Curtea subliniind că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor, și că în această privință, reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

S-a observat de instanță că în ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea Europeană a statuat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o

sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.

În fine, instanța a reținut și concluziile Curții de la Strassbourg în Cauza Abăluță și alții împotriva României, expuse în Decizia pronunțată l adat de 15 mai 2012, în cuprinsul căreia a reiterat faptul că deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, că statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile și veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice și sociale, Curtea a considerat că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care se acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil. În speță, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii, în această privință, Curtea constatând că pretinsa diminuare a pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 astfel că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

Curtea a reținut, de asemenea, și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum și că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuție în sensul legii. În consecință, reclamanții nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuțiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor.

În ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, curtea a reiterat argumentele expuse în Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.

De asemenea, nu a putut fi reținut argumentul reclamantului constând în aceea că revizuirea cuantumului pensiei ar echivala cu o retrogradare militară, cât timp nu s-a făcut dovada că ar fi fost emis vreun act administrativ de către instituțiile cu competență în această materie pentru retragerea gradului militar.

Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantului, instanța a reținut că inițial reclamantul a avut o pensie în cuantum de 2725 lei brut la sfârșitul anului 2010, iar în urma revizuirii, cuantumul acesteia a fost în suma de 2536 lei, cuantum care este apropiat față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2012 în România, astfel că această reducere nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului. De asemenea, acesta nu a dovedit că se află într-o situație specială, iar reducerea cuantumului pensiei este de natură a-l lipsi de mijloacele de trai.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. A.

G. solicitând admiterea recursului, modificarea in intregime a sentinței atacate in sensul admiterii acțiunii.

În motivele de recurs reclamantul critică hotărârea pentru reținerea unei stări de fapt și de drept nelegale si lipsite de orice temenicie. În acest sens au fost arătate următoarele:

Referitor la motivarea ca nu ar fi "arătat in concret care sunt veniturile omise a fi avute in vedere in procesul de recaculare", precum si la faptul ca nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care sa rezulte ca veniturile luate in considerare pe "anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, arată ca aceasta este neintemeiata, dat fiind faptul ca a indicat in mod concret ca decizia de revizuire nu a avut in vedere următoarele categorii de venituri conform deciziei de revizuire si a buletinului atașat acesteia nu s-au avut in vedere următoarele: Veniturile lunare intregi avute de subsemnatul Premiile si recompensele:; sporurile de vechime, de fidelitate, de dispozitiv, gradații sau alte sporuri; Grupele de munca; Vechimea totala in munca si in serviciul militar, si sporurile aferente; Perioadele suplimentare acordate pentru activitatea desfășurata in condiții deosebite speciale sau alte condiții; Drepturile salariale câștigate in instanța si acordate in urma sentințelor judecătorești: prime de

concediu, spor de fidelitate etc.

Mai mult decât atat la momentul introducerii acțiunii, el a solicitat in prpbatiune obligarea paratei la depunerea întregului dosar de pensie si la indicarea exacta si concreta a tuțuror_veniturilor lunare avute in vedereja recalculare, tocmai din aceste motive. Însasi instanța de fond a reținut ca potrivit art. 1 alin.2 si 3 din O.U.G 1/2011 " Obligația identificării si transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, in vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publica si siguranța naționala in cadrul cărora beneficiarul si- a desfășurat activitatea".

Considera ca in vederea aflării adevărului, si dat fiind faptul ca parata este cea care deține situația veniturilor realizate de către el, indicarea valorilor avute in vederea la recalcularea pensiei, trebuiau a fi indicate de către parata.

Referitor la afirmația ca nu ar fi făcut dovada "ca pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate" considera ca nici aceasta obligație nu cade in sarcina lui, astfel ca si imposibilitatea identificării, cel puțin din rațiuni de logica, este o obligație a instituției angajatoare.

În sprijinul susținerii a invocat considerentele reținute de către Curtea de Apel C., in Sentința civilă nr. 443/2010 din dosarul nr._ in care s-a dispus "anularea dispozițiilor articolului 2 alin. 2,3,4,6,7, articolului 6 alin. 1,2,4 si articolului 10 alin.2 din Hotărârea de Guvern nr.735/2010, rezulta de asemenea astfel de obligații cum sunt de pilda cea a depunerii actelor doveditoare ale veniturilor realizate nu pot fi puse in sarcina beneficiarului. S-a arătat deci ca instituirea unei astfel de obligații este nelegală, precum si inutilă din punct de vedere al operativității procesului de recalculare, întrucât organele însărcinate cu centralizarea datelor din statele de plată pot trimite aceste date direct la structurile de pensii. Aceasta, deoarece documentele privind veniturile realizate de ei (statele de plata) se afla in unitățile si arhivele M. Apărării Naționale, iar recalcularea pensiilor este in sarcina unei structuri din cadrul aceluiași minister (Secția pensii militare din cadrul Direcției financiar-contabile a M. Apărării Naționale). Din moment ce organele statului au hotărât diminuarea unui drept, tot ele trebuie să-și asume întreaga răspundere pentru operativitatea și corectitudinea activităților necesare punerii în aplicare a acestei măsuri.

S-a arătat că deși este real faptul ca HG nr.735/2010 reglementează doar metodologia de calcul a pensiei, insa din moment ce veniturile avute in vedere la calculul pensiei, precum si modul de calcul au fost raportate la dispozițiile acestui act normativ, implicit si valoarea stabilita a pensiei a fost afectata de normele acestuia, norme care erau lipsite de efecte juridice. Pe cale de consecința, faptul ca recalcularea pensiei in baza unui act a cărui aplicare era suspendața(mai apoi, anulata) prin hotărâre judecătoreasca, reprezintă o grava

incalcare a legii ce rezulta in ilegalitatea si nulitatea absoluta a deciziei de revizuire constestate si a cuantumului pensiei, asa cum a fost stabilit in procesul de revizuire.

Cu privire la încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, a arătat faptul ca incalcarea acestui principiu se realizează prin faptul ca decizia de revizuire, emisa la data de_, isi produce efecte retroactiv, de la data de_, in condițiile in care la data de_ dreptul meu de pensie se baza pe pe legea anterioara apariției Legii nr. 119/2010. Este inadmisibil ca la aceiași data sa opereze doua dispoziții contrare: una care sa prevadă recalcularea pensiei si una care sa prevadă revizuirea calculării.

Referindu-se la Decizia nr. 830/2008, publicată în Monitorul Oficial nr.559/_, Curtea Constituțională a arătat că aceasta a statuat: "ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă deîndată tuturor și situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi _". In cazul meu legea anterioara Legii nr. 119/2010, in baza căreia am primit pensie in luna decembrie 2010 este Legea 179/2004.

În sprijinul celor afirmate a făcut referire și la Deciziile Curții Constituționale nr. 375/2005, nr.57/2006 și nr. 120/2007, prin care, în părțile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.

S-a arătat că în avizul consultativ dat de Consiliul Legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii se arată: "In cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după intrarea în vigoare proiectului, nu si situațiile deja existente". A arătat că drepturile câștigate in baza Legii 179/2004 anterioara Legii nr. 119/2010 nu sunt cele cuprinse in decizia nelegala recalculare a pensiei, ori revizuirea, in opinia legiuitorului, urmărește corectarea unor presupuse erori intervenite in procesul legal de recalculare al unor drepturi de pensie.

A apreciat ca urmare a recalculării pensiei i-a fost încălcat dreptul de proprietate astfel cum este el protejat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Stec și alții contra R.U. al Marii Britanii (_ ) RTDH 2006), urcare CEDO a hotărât că prestațiile sociale intră sub incidența Art.l din Protocolul nr.l al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind asimilate bunurilor - obiect al dreptului de proprietate. Curtea Europeană a decis că prestațiile sociale constituie obiect de protecție, indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora. Consideram ca modul de calcul al pensiei a adus atingere drepturilor la prestații sociale achitat de-a lungul timpului.

Prin decizia de recalculare pe care a contestat-o se încalcă principiul fundamental al drepturilor câștigate, principiu consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene arătând că: "dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse".

Principiul drepturilor câștigate este expres stipulat în practica judiciară a CEDO, care în mod consecvent a dat câștig de cauză subiecților de drept afectați

din punct de vedere al drepturilor bănești prin acte normative adoptate ulterior. Acest principiu este recunoscut și de Curtea Constituțională care a stabilit că "în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior".

Drepturile câștigate sunt drepturi consacrate prin acte legale emise de statul roman, prin casa de pensii, dupa pensionarea mea si aflate in plata la data de_ .Dupa data de_ drepturile mele au fost, in mod abuziv diminuate, cu încălcarea legalității, prin emiterea de decizii de recalculare a pensiei mele, fara nici un suport legal, nefiind drepturi legale câștigate. Mai mult, acest principiu a fost inclus in dispozițiile art. 180 alin. (6) si (7) din Legea nr. 19/2000, modificata: " (6) Cuantumul pensiilor se stabilește pe baza prevederilor art. 76, luandu-se in considerare punctajul mediu anual sau punctajul mediu estimat, dupa caz, ce va fi stabilit conform alin. 2,3,5 si 51. (7) In situația in care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6) este mai mic decât cel stabilit in baza legislației anterioare, se păstrează in plata cuantumul avantajos.

A apreciat că noul cuantum al pensiei este incorect, constituind o eroare în activitatea de recalculare a pensiei, având în vedere art. 7 alin.(l) al Legii nr 119/2010 conform căruia: Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare".

A evidențiat că și Î. Curte a statuat că întrucât, prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la

Convenția pentru apărarea ^drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect s-a avut în vedere în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010, Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 . Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat. Consideram ca in acest caz ca ingerința este una nelegala, si vădit disproporționata.

Considera ca in cauza ca a fost incalcat si principiul egalității de tratament, precum si principiul interzicerii discriminării. In jurisprudența recenta CEDO(Cauza Thlimmenos c. Greciei) s-a dezvoltat conceptul discriminării indirecta care reprezintă situația in care o lege, o politica sau o practica aparent neutra are un impact negativ disproporționat asupra unei persoane sau a unui grup de persoane, fara ca diferența de tratament aplicata sa poată fi justificata in mod obiectiv si rezonabil. Considera ca, diferența de tratament aplicată lui este una discriminatorie, tinand cont de faptul ca elementul de diferențiere reținut in mod greșit de către Curtea Constituționala ar fi natura profesiei. Dimpotrivă, tinand cont si in cazul nostru de natura profesiei, riscurile si obligațiile ce le

impune depunerea unui jurământ militar, crede ca este neindreptatit sa suportam o astfel de sarcina excesiva.

Nu in ultimul rand, considera ca in cauza a fost incalcat si dreptul la un proces echitabil, consacrat de art 6 alin 1 din Convenție. In măsura in care instanța de fond a judecat cauza, fara sa faca o analiza concreta si completa cu privire la situația subsemnatei, desi, conform art. 129 alin.5 C.pr.civ Judecătorii au indatorirea sa stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prjin aplicarea corecta a legii ". Mai mult, chiar si potrivit concluziilor din Decizia rm29/_ a I., la care face referire instanța, aceasta ar fi putut, proceda la o evaluare separata a chestiunii retroactivității legii daca aceasta analiza s-ar impune in mod distinct din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului.

Considera ca hotărârea pronunțata este data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii tinand cont de dispozițiile art. 180 alin. (6) si (7) din Legea nr. 19/2000, modificata: " (6) Cuantumul pensiilor se stabilește pe baza prevederilor art. 76, luandu-se in considerare punctajul mediu anual sau punctajul mediu estimat, dupa caz, ce va fi stabilit conform alin. 2,3,5 si 51. (7) In situația in care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6) este mai mic decât cel stabilit in baza legislației anterioare, se păstrează in plata cuantumul avantajos " .

Prin întâmpinarea depusă la dosar, C. de P. S. a M. Afacerilor Interne, solicită respingerea recursului, și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică

.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a

H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor (act normativ în vigoare în perioada de referință), C. de P. S. a M.A.I. a procedat la recalcularea pensiilor membrilor de sindicat în numele cărora a fost

formulată acțiunea, conform reglementărilor din cuprinsul actelor normative incidente.

In aceste condiții, în considerarea art. 6 din H.G. nr. 735/2010 (act normativ în vigoare în perioada de referință), pensiile persoanelor în numele cărora a fost formulată acțiunea au fost recalculate, sens în care la data de_ au fost emise deciziile de recalculare a pensiilor contestate de reclamant, prin care au fost stabilite noile cuantumuri al acestora, începând cu data de_ .

Potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 81 din_ și intrată în vigoare la data de_ "pe data ^ntrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 28 iulie 2010".

Așa cum a arătat instanței de fond, datorită faptului că în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, Guvernul României a adoptat, în temeiul art.

115 alin. (4) din Constituția României, republicată, O.U.G. nr. 1/2011 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Astfel, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011, reglementează faptul că: "P. leprevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari".

Întrucât s-a considerat necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivitățiL scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în

intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, la art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011 s-a reglementat că:

"(1) P. le recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.

(2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011". Efectul expres la aplicării dispozițiilor art. 1 și art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011 constă în menținerea în plată a pensiei reclamantului, în cuantumul avut în luna decembrie 2010, până la emiterea deciziei de revizuire la care face referire art. 1 din actul normativ mai sus menționat.

Cu alte cuvinte s-a consfințit dreptul reclamantului de a primi începând din luna ianuarie 2011 un cuantum al pensiei identic cu cel din luna decembrie 2010, până la data la care se va realiza revizuirea pensiei, conform procedurii instituită de O.U.G. nr. 1/2011.

Punctajele medii anuale au fost stabilite pe baza veniturilor realizate lunar, rezultate din documentele emise de către unitățile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea precum și din carnetul de muncă. De asemenea, reclamantul a beneficiat de majorarea punctajului realizat cu procentele legale corespunzătoare pentru contribuția la fondul pentru pensia suplimentară, activitatea desfășurată în grupe de muncă cu spor de timp la vechime și Semnul Onorific pentru 25 ani de activitate.

Determinarea cuantumului pensiei revizuite s-a efectuat prin împărțirea punctajului mediu anual la stagiul complet de cotizare de 20 ani, conform prevederilor art. 6 alin. 2 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011.

Face precizarea faptului că legiuitorul a stipulat în mod imperativ la art. lalin. 2 din O.U.G. nr. 1/2011 că "obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. 1, revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea ".

Totodată, la alin. 3 și 4 al aceluiași articol " instituțiile prevăzute la alin. 2 transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011" iar "în cazul pensiilor prevăzute la alin. 1, pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1,

dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie ".

în ceea ce privește invocarea de către reclamant a încălcării principiului neretroactivitătii legii, învederăm onoratei instanțe de judecată faptul că instanțele de judecată nu sunt în învestite în drept să facă aprecieri sub aspectul respectării principiului neretroactivitătii legii.

Instanțele de drept comun ar fi îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză s-ar impune în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de revizuire a pensiilor speciale în baza O.U.G. nr. 1/2011, nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor contestații nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului, iar pe de altă parte, neretroactivitatea O.U.G. nr. 1/2011 în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin Decizia Curții Constituționale nr. 919 din data de_, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Referitor la compatibilitatea cu practica C.E.D.O. și C.J.U.E., pârâta a reiterat argumentele regăsite în considerentele unor decizii ale Curții Constituționale (nr.879/2010 ș.a.) precum și în Dedizia nr.29/2011 a I. dată în interesul legii. Astfel au fost reținute următoarele:

Controlul obiectiv, in abstracto. realizat de Curtea Constituțională în ceea ce privește compatibilitatea dintre O.U.G. nr. 1/2011 și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale nu exclude posibilitatea instanțelor judecătorești de drept comun de a efectua o analiză nemijlocită, directă, de convenționalitate raportată la situația particulară din fiecare speță în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ca obiect al încălcării reclamate în fiecare litigiu.

Din acest punct de vedere, instanțele judecătorești au evaluat această pretinsă încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, făcând o corectă aplicare a principiilor (în accepțiunea de reguli de drept) ce se desprind din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, situație în care se constată că practica neunitară a fost generată de aprecierea situației de fapt și determinarea raportului de proporționalitate dintre mijloacele întrebuințate și scopul urmărit a fi realizat.

Referitor la existența unui "bun" sau "interes patrimonial în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea O.U.G. nr. 1/2011, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la Convenție.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socio-profesionale, enumerate în art. 1 din Legea nr. 119/2010, acestea

fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea Legii nr. 19/2000, în prezent abrogată și înlocuită cu Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achită de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din

18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socio-profesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul Curții de Conturi.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000.

Aplicarea acestui act normativ (Legea nr. 119/2010) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri injustiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul Convenției europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din Convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție).

In mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților "fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). în acest sens, înalta Curte are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, înalta Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de Legea nr. 119/2010, și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea

inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporțional itate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de Legea nr. 119/2010.

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu "respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a

statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

In același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în Decizia asupra admisibilității în Cauza Hasani

împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 18 octombrie 2005, Cauza Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, Cauza Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

Referitor la aspectul că reclamantul se consideră discriminat prin faptul că

"Legea 263/2010 nu se aplică tuturor categoriilor de pensionari.... ", fiind încălcate prin această modalitate "principiile egalității de tratament și al nediscriminării", acesta se află într-o gravă eroare, motivat de faptul inexistenței criteriului de discriminare.

Astfel, potrivit art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectarea HIV ori apartenența la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice ".

Criteriul pe baza căruia se face deosebirea, raportat la prevederile legale menționate, deși nu este indicat în mod explicit în cererea recurentului, pare să fie apartenența la o categorie defavorizată.

Potrivit prevederilor art. 4 din O.G. nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, "categorie defavorizată este acea categorie de persoane care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor datorită diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare".

Apartenența la categoria defavorizată reprezintă consecința faptului că persoanele din această categorie nu beneficiază de un anumit drept sau nu pot efectua anumite acte spre deosebire de majoritatea persoanelor, ceea ce nu este și cazul de față. Principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor care sunt egali în drepturi. C. de P. S. a M. Afacerilor Interne nu poate analiza modul de stabilire a unor drepturi în favoarea unor persoane sau categorii de persoane, ori categorii profesionale în mod diferit față de alte persoane care țin de statutul unor persoane sau categorii de persoane. Din acest punct de vedere, opinăm faptul că examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, precum și conformitatea acestora în concordanță cu principiul egalității statuat în Constituția României revine, în mod exclusiv, Curții Constituționale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) a decis în mod constant că dacă textul art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale oferă o protecție împotriva oricărei discriminări în exercițiul drepturilor și libertăților pe care Convenția le garantează, orice diferență de tratament nu semnifică, în mod automat, încălcarea sa. Pentru ca o asemenea încălcare să se producă, "trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă" (C.E.D.O., 18 februarie 1991, cauza "Fredin împotriva Suediei"). Statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (C.E.D.O., 26 februarie 2002, cauza "Frette împotriva Franței").

În concluzie, apreciază că pensia reclamantei a fost stabilită în conformitate cu prevederile legale în vigoare, drepturile de pensie fiind stabilite și acordate în mod corect, fiind valorificate întocmai datele privind veniturile lunare realizate de către fiecare reclamant, astfel cum au fost menționate de către instituțiile în care aceasta și-a desfășurat activitatea.

In ceea ce privește dreptul de proprietate al reclamantului asupra gradului militar, învederează următoarele:

Art. 1 din Legea nr. 119 din 30 iunie 2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, prevede în mod expres faptul că "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor".

Astfel, prin aplicarea noului act normativ legiuitorul a urmărit crearea unui cadru legal nediscriminatoriu pentru pensionari, indiferent de profesia pe care au avut-o aceștia, iar nu sancționarea acestora prin pierderea gradului profesional.

Noul act normativ este întemeiat pe principiul egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.

Deși la stabilirea pensiei nu se mai ține cont de gradul militar pe care 1-a deținut pensionarul, ci numai de nivelul la care a cotizat în timpul activității sale, acestuia îi este recunoscut gradul obținut la trecerea în rezervă.

în concluzie, la trecerea în rezervă pensionarului îi este recunoscut gradul militar, însă drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

Privitor la solicitarea reclamantului privind obligarea "la plata diferentelor rezultate în plus începând cu data de_ și până în prezent.,.", arătăm următoarele:

Observă faptul că solicitarea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr.1/2011 conform cărora legiuitorul a stipulat că

"(1) P. le prevăzute la art. 1 pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual.

(2) Drepturile de pensii revizuite potrivit alin. (1) se cuvin astfel:

1. de la data de 1 ianuarie 2011, dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială până la data de 1 ianuarie 2014;

2. de la data de întâi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială peste termenul prevăzut la lit. a)".

Având în vedere prevederile imperative ale dispozițiilor legale mai sus menționate, apreciază că, cererea reclamantului este neîntemeiată și, pe cale de consecință, solicită respingerea acesteia.

M. Afacerilor Interne, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului declarat ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.

Prin întâmpinare au fost reluate expunerile de motive ce au justificat adaptarea OUG 1/2011, precum și unele dispoziții din ordonanță.

Astfel, s-a arătat că art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011, reglementează faptul că: "P. le prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari".

Întrucât s-a considerat necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, la art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011 s-a reglementat ca pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până Ia sfârșitul lunii februarie 2011.

Conform dispozițiilor citate mai sus, recurentul-reclamant a primit începând din luna ianuarie 2011 un cuantum al pensiei identic cu cel din luna decembrie 2010, până la data la care s-a realizat revizuirea pensiei, conform procedurii instituite de O.U.G. nr. 1/2011, revizuirea pensiei recurentului- reclamant la_, făcându-se pe baza principiului contributivitățiL prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, cu obligația de a lua în considerare documentele care atestă veniturile lunare individuale realizate de recurentul-reclamant pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare.

Au fost subliniate dispoz.din OUG 1/2011 care reglementează procedura de revizuire a pensiei de serviciu pentru militari.

S-a precizat că în cazul recurentului-reclamant. C. de P. S. a

M.A.I. a procedat la revizuirea pensiei acestuia în baza adeverințelor care atestă veniturile realizate lunar, transmise de către unitatea/unitățile în care contestatorul a lucrat.

Perioadele și veniturile valorificate la determinarea noului cuantum al pensiei rezultă din anexa la decizia de revizuire din_, anexă privind datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare, în care se menționează în clar stagiile de cotizare și veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare, începând cu anul încadrării în muncă până la data trecerii în rezervă, precum și dacă există anumite perioade lucrate pentru care nu au putut fi identificate aceste venituri.

S-a făcut mențiunea că acolo unde nu au fost trimise de către unitatea/unitățile în care beneficiarul a lucrat, adeverințele care să ateste veniturile realizate lunar, până la termenul legal de_, C. de P. S. a

M.A.I. a procedat la revizuirea pensiei pe baza salariului mediu pe economie, urmând ca, pe măsură ce aceste adeverințe vor fi transmise, să fie valorificate în consecință.

Luând în considerare prevederile OUG 1/2011, în temeiul cărora C. de P.

S. a revizuit din oficiu pensia recurentului-reclamant, susținerea acestuia cu privire la faptul că s-a săvârșit un abuz, cu încălcarea unui drept de proprietate obținut anterior, este neîntemeiată, întrucât instituția pârâtă nu a făcut altceva decât să se raporteze la dispozițiile legale în materie.

Examinând hotărâr ea atacată prin lua rea în considerare a criticilor din

motivele de recurs, precum și a apărărilor din întâmpinare, Curtea constată c ă

recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare

.

Este neîntemeiată critica referitoare la faptul că ar fi indicat în concret care au fost veniturile ce nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei, întrucât chiar și prin motivele de recurs ca și prin acțiune, aceste venituri sunt indicate doar generic, fără a le individualiza sub aspectul perioadei la care se referă și fără a depune hotărârile judecătorești la care face referire cu privire la unele venituri.

Sub aspectul probațiunii, se critică hotărârea pentru motivul că greșit se reține că el avea sarcina ei, în ce privește dovada veniturilor, însă nici această critică nu este întemeiată, chiar dacă se invocă corect dispoz.OUG 1/2011 și practica Curții de Apel C. . Aceasta întrucât, în realitate reclamantul contestă modul de calcul al pensiei ce are la bază veniturile comunicate de instituția militară unde și-a desfășurat activitatea. Deci contestă realitatea acestor venituri și aceasta din motivul lipsei posibilității de verificare a acestora datorată nedepunerii la dosar a actelor ce evidențiază aceste venituri.

Sub acest aspect sunt de observat pe de o parte că la dosarul cauzei s-a depus buletinul de calcul a pensiei, adeverința privind veniturile reclamantului pe perioada cât a fost militar și din verificarea celor două acte rezultă luarea

veniturilor evidențiate din adeverința nr.491811/2010 în calculul pensiei. Pe de altă parte, reclamantul a avut activitate și ca civil, astfel că, cu atât mai mult se impun precizări concrete sub aspectul veniturilor neluate în calcul, întrucât pentru aceste venituri sarcina probei îi revenea. Legat de aceste aspecte se mai impune a se observa că reclamantul nu a înțeles să facă demersuri pentru desecretizarea Ord.M.S.132/2010 și nr.116/2002, pentru a putea indica în concret aspectele pe care le invocă în apărarea sa, așa că nu se poate constata o încălcare a legalității din această perspectivă.

Nu se poate reține susținerea comunicării de instituția militară a unor venituri mai mici decât cele reale, întrucât această comunicare a veniturilor altele decât cele realizate, are în vedere contextul de reglementare al obligațiilor instituției implicate în comunicarea veniturilor, respectiv art.1 alin.2 din OUG 1/2011.

Acest context aduce în discuție răspunderea pentru emiterea datelor realizate de reclamant, a instituției de apărare și ordine publică și sigurantă națională în cadrul căruia acesta și-a desfășurat activitatea.

În acest sens, Curtea subliniază că procedura revizuirii și actele stau la baza calculării cuantumului pensiei sunt reglementate prin art. 1 din OUG 1/2011.

Potrivit acestui text legal: "(1) P. le prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.

(2) Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.

1. În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.

2. Evoluția salariului mediu brut/net pe economie și a salariului minim pe economie este prevăzută în anexa nr. 2.";

Ca atare, Curtea nu poate reține argumentul recurentului potrivit căruia relevarea în adeverințele emise a unor venituri mai mici decât cele din Anexa nr.1 la OUG nr. 1/2011 ar prezuma în mod absolut caracterul nereal al acestora, în condițiile în care art. 1 alin.4 citat mai sus prevede în mod expres că acestea sunt luate în considerare doar în cazul limitativ indicat, pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, situație ce nu se regăsește în cauza de față.

Pe de altă parte, răspunderea pentru emiterea datelor privind veniturile realizate de către recurent revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea. Din punct de vedere juridic, această obligație capătă consistență prin emiterea unei adeverințe, act care, odată intrat în circuitul juridic prin depunerea sa la o altă instituție - casa de pensii - dobândește forță juridică. Ca atare, în condițiile în care recurentul ar contesta realitatea celor atestate prin adeverință,

acesta are la îndemână o acțiune ce trebuie însă formulată în contradictoriu cu emitentul adeverinței, singurul care are competența de a completa/modifica datele ce trebuie avute în vedere la calcul pensiei, cale ce nu a fost însă urmată în speță.

Nefondat este și motivul de recurs prin care se afirmă nelegalitatea indirectă a deciziei de revizuire, în condițiile în care aceasta revizuiește o deciziei de recalculare nelegală în condițiile în care a fost emisă fără temei juridic, în aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 735/2010, act normativ ce fusese suspendat prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .

În mod evident, acest motiv de nelegalitate putea fi invocat în cadrul contestației îndreptate împotriva deciziei de recalculare, decizia de revizuire ce face obiectul prezentului dosar nefiind afectată de acest invocat viciu. În plus, faptul că prin sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C. s-a dispus suspendarea executării HG nr. 735/21 iulie 2010 nu are relevanța scontată, temeiul juridic al trecerii de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe Legea nr. 19/2000, fiind asigurat de Legea nr. 119/2010, măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a României, Înalta Curte de Casație și Justiție și CEDO conform celor ce urmează, iar principiile modului de calcul a pensiei se regăsesc în Legea nr. 119/2010.

Procesul de recalculare a pensiei s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul al pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.

Referitor la critica privitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii, se reține că nici această critică nu este întemeiată.

Dispozițiile Legii 119/2010, ca de altfel și ale OUG 1/2011 nu au caracter retroactiv, întrucât ele se aplică numai pentru viitor.

În acest sens, prin Decizia nr.60/2012 a Curții Constituționale, s-a statuat că "legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin posibilitățile financiare disponibile și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii civile, atât timp cât dispozițiile de lege se aplicată de la data intrării lor în vigoare pentru viitor";.

Această decizie a fost dată în controlul de constituționalitate a Legii 119/2010 și a Legii 263/2010 adică în materia reglementărilor privind pensiile, inclusiv cele privitoare la pensiile militare.

De altfel, Decizia nr.375/2005 a Curții Constituționale invocată de reclamant, se referă la reglementări penale, fără incidență în speță, iar Decizia nr.120/2007 prin care se realizează controlul de constituționalitate al OUG 4/2005, afirmă că disp.odonanței sunt aplicabile pentru viitor, nefiind constatată încălcarea principiului neretroactivității legii civile.

Stabilirea dreptului la pensie prin decizia atacată începând cu data de _

, a fost făcută de pârâtă în vederea respectării dispoz.art.1 alin.3 din OUG 1/2011, astfel că nu poate semnifica o aplicare retroactivă a legii, fiind tot o aplicare pentru viitor a obligațiilor ordonanței. Susținerea că, pensia de serviciu, cea revizuită din decizia atacată, ar fi trebuit revizuită doar începând cu data

emiterii ei, nu este consistentă întucât au fost respectate dispozițiile legale susarătate.

De altfel este falsă problema, caracterul retroactiv al deciziei atacate, întrucât prin dispozițiile ordonanței se prevede revizuirea începând cu_ . Ar fi fost o aplicare retroactivă dacă data acordării pensiei revizuite ar fi fost anterioară datei de_ .

În privința criticilor referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, se constată că nici aceasta nu este întemeiată.

Sub acest aspect, Curtea reține următoarele:

Prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea Europeană a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor Convenției, noțiunea de "privare de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul "privării de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea Europeană a reținut în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei (paragraf 39) următoarele: "totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

Curtea de Apel constată că prin Legea nr. 119/2010 și, respectiv, OUG nr. 1/2011 nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin Legea nr. 119/2010 pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar reclamantul, care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare Legea nr. 119/2010 reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de Legea nr. 119/2010 transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea Legii nr. 119/2010 sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) "statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi "în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, National and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea Europeană a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt "în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de Apel apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

În cauza Abaluță și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.

Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.

Mai mult, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma,

Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României

, relevantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că "…

deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).

Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de Apel va înlătura susținerile reclamantului referitoare la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001.

În ce privește încălcarea drepturilor câștigate, Curtea reține că aceasta nu poate fi reținută.

Așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul 1 la Convenție nu garantează un cuantum determinat a pensiei, ci doar dreptul la pensie (cauza Prim/României; Decizia Jancovic/Croației; Decizia Kuna/Germaniei; Decizia Maggio c.Italiei).

Nici celelalte critici privitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil și la egalitatea de tratament nu sunt întemeiate, întrucât se bazează pe considerentele deja analizate în cadrul criticii privind încălcarea dreptului de proprietate, cu referire la dreptul de ingerință a statului.

În plus, nu se poate reproșa primei instanțe lipsa de rol activ, întrucât aspectele sesizate au fost analizate cu respectarea dispozițiilor legale și cu observarea Jurisprudenței pertinente a CEDO.

Dezvoltarea considerentelor din hotărâre privitoare la principiul constituțional al neretroactivității legii civile, de o manieră mai amplă, nu se află

într-o legătură cu rolul activ al judecătorului în procesul civil, ci cu modul de abordare a motivării hotărârii.

Pentru motivele expuse în baza art.312 alin.1 C.pr.civ., urmează să fie respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul C. A. G. împotriva sentinței civile nr.7421 din 25 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2013.

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI		GREFIER
I. T.	D. C.	G.	N.	M. A.	B.

red.N.M./A.C.

2 ex. - _

jud.fond.V. R.

← Sentința civilă nr. 12578/2013. Recalculare pensie. Asigurări...		Sentința civilă nr. 2879/2013. Recalculare pensie. Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Sentința civilă nr. 3639/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale Sentința civilă nr. 1548/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale Sentința civilă nr. 762/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale Sentința civilă nr. 175/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale