Decizia civilă nr. 4309/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4309/R/2013
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. T. împotriva sentinței civile nr. 11998 din 26 august 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimații M. A. N. B. și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M. UI A. N. având ca obiect asigurări sociale - contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent - avocat Teodor Sârb din cadrul Baroului C. și reprezentantul intimatelor - consilier juridic - mr. A. Mirel.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatelor și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 octombrie 2013 intimații au depus la dosar întâmpinare.
La acest termen de judecată reprezentanții părților depun la dosar delegațiile de reprezentare și declară că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat în scris, în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra modalității de calcul a pensiei, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Întrebat de președintele completului de judecată reprezentantul reclamantului răspunde că solicitarea vizând modalitatea de calcul a pensiei reiese din petitul 2 al cererii de chemare în judecată iar criticile cu privire la această modalitate de calcul rezultă din cuprinsul motivelor acțiunii.
Reprezentantul intimatelor solicită respingerea recursului ca nefondat susținând apărările formulate prin întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11998 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. T. împotriva pârâților M. A. N. si C. SECTORIALĂ DE P. A M. UI A. N., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Degradarea militară este o pedeapsă complementară care se aplică militarilor si constă în pierderea gradului militar si a dreptului de a purta uniforma militară si nu este un motiv de nulitate a deciziei contestate. Reclamantul si-a păstrat gradul militar în rezervă după emiterea deciziei de revizuire a pensiei,
Revizuirea pensiei militare s-a făcut în baza O.U.G. nr. 1/2011, act normativ care prevede următoarele:
P. le stabilite de art. 1 lit.a si b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie potrivit art. 5 alin.4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de_ pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Obligația identificării si transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar în vederea efectuării revizuirii revine instituțiilor din sistemul de apărare în cadrul cărora beneficiarul si-a desfășurat activitatea.
P. le prevăzute la art. 1 pot fi revizuite si la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmit conform prevederilor legale din care rezultă alte date si elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la dreptul cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare si a punctajului mediu anual.
La revizuirea pensiei reclamantului stabilită prin decizia contestată, casa de pensii sectorială a avut în vedere datele înscrise în următoarele documente aflate la dosarul de pensie, respectiv situația veniturilor realizate lunar eliberată de unitatea militară 02426 C. -N., fisa de pensie eliberată de U.M. nr. 01215 Florești, fisa cu locurile de muncă în care a lucrat reclamantul și care îi dau dreptul la încadrare în locuri de muncă si activități cu condiții deosebite, speciale si alte condiții eliberată de aceeasi unitate si de Centrul Militar Zonal C. .
Reclamantul nu a contestat hotărârea dată în soluționarea contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei emisă de Comisia de contestații din cadrul M.Ap.N., astfel că în condițiile art. 151 din Legea nr. 263/2010, această decizie a devenit definitivă.
Față de cele ce preced, instanța a apreciat că susținerile reclamantului cu privire la nelegalitatea revizuirii pensiei este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D:O., orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică si în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului.
Potrivit prevederilor art. 20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordante între faptele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a fost adoptată în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, ca o măsură cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare si în anul 2010 apreciindu-se că diminuarea dezechilibrelor existente si menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele relansării economice, măsura fiind necesară si pentru menținerea acordurilor cu organismele financiare internaționale. În aceeași expunere s-a
arătat că apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii si tratamente favorabile unor categorii profesionale a condus la crearea unui decalaj uriaș între ce mai mare si cea mai mică pensie plătită de stat, iar existența unor acte normative care reglementează organizarea si funcționarea diferitelor sisteme de pensii îngreunează în mod evident funcționarea sistemului de pensii.
Partea a doua a art. 1 din Protocol înscrie trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate asupra acelui bun, respectiv privarea să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică si să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional, Jurisprudența C.E.D.O. a mai adăugat încă două condiții specifice, respectiv indemnizarea corespunzătoare a titularului dreptului de proprietate si proporționalitatea dintre limitarea dreptului de proprietate si scopul avut în vederea instituirii ei.
Reducerea pensei reclamantului prin revizuirea acesteia reprezintă o ingerință care a avut ca efect privarea lui de o parte din cuantumul pensiei de serviciu stabilită în baza Legii nr. 164/2001 abrogată în prezent.
Legea nr. 119/2010 a fost un act normativ accesibil, precis si previzibil.
Stabilitatea economică a țării ca măsură cu caracter excepțional dispusă prin acest act normativ pentru continuarea eforturilor de reducere a cheltuielilor bugetare si în anul 2010 și pentru menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile în ce privește sistemul de pensii publice este o noțiune care se circumscrie celor de scop legitim, de interes general si de cauză de utilitate publică.
Reducerea pensiei reclamantului ca urmare a revizuirii nu a dus la ruperea în defavoarea sa a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății si cerințele interesului general deoarece reclamantul beneficiază de pensie, are în continuare mijloace de subzistență si nu a suportat o sarcină individuală, excesivă, exorbitantă care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legale de politica sa socială (Hotărârea Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei).
Sub aspectul ingerinței statului în dreptul de proprietate s-a făcut referire la faptul că C.E.D.O. a arătat în cauza Hasani contra Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un interes legitim si să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv, statul având dreptul de a adopta în domeniul civil prevederi egale noi care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale și a subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan contra Islandei), recunoscându-i statului membru dreptul de a ține seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes care trebuie să primeze celui particular atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale.
Având în vedere prevederile Legii nr. 119/2010 si Jurisprudența C.E.D.O. în materia asigurărilor sociale, instanța a apreciat că echilibrul dintre limitarea pensiei si scopul avut în vedere în momentul transformării pensiei de serviciu în pensie în sistem public nu a fost rupt, fiind astfel respectat art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.
A fost reținut și faptul că prin Decizia nr. 871/2010 și nr. 873/2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea Constituțională a constatat că în raport cu dispozițiile art. 44 din Constituție si cu prevederile art.
1 din Protocolul adițional C.E.D.O., dispozițiile respectivei legi sunt constituționale, respectiv Legea este conformă cu art. 15 alin. 2 referitor la neretroactivitatea legii cu art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, cu art. 44 privind dreptul de proprietate privată, cu art. 47 privitor la nivelul de trai si dreptul la pensie, cu art. 53 privitor la restrângerea exercițiului unor drepturi și cu art. 153 alin.2, lit.f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
De asemenea a fost observat că cu ocazia analizării excepțiilor de neconstituționale a Legii nr. 119/2010, Curtea a reținut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente indiferent de modul de clacul specific stabilit de prevederile legilor speciale si anume, pensia contributivă si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilită de legea specială. Acordarea acestui supliment neavând ca temei contribuția de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale si nu se subsumează dreptului constituțional la pensie ca element constitutiv ale acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensia specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație eternă a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noi reglementări si asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin.2 din Constituție. Legea nr. 119/2010 nu se resfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare.
S-a avut în vedere și faptul că această Curte a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată potrivit interpretării C.E.D.O. a art. 1 din Protocolul adițional în noțiunea de bun, ea reprezintă totuși din această perspectivă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noi legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri, precum și faptul că dreptul titularului pensiei de a opta pentru cuantumul mai avantajos prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii constituie un drept câștigat numai în condițiile acestei legi nu si a Legii nr. 119/2010.
S-a mai avut în vedere și că prin Decizia nr. 29/2011, Î. Curtea de C. si Justiție a reținut în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii si discriminării că instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate sub aspectul respectări principiului neretroactivității legii deoarece în Jurisprudența C.E.D.O. o problemă de retroactivitate a legii este atașată de regulă unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil, premisă care în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale nu este îndeplinită întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze decisiv soarta procesului.
Sub acest aspect s-a mai arătat că C.E.D.O. în cauza Ana M. Frimu si alții împotriva României și în cauza Albăluță si altii împotriva României a constatat neîncălcarea de către Statul Român a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în domeniul public reținând si faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv si nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. T. solicitând in temeiul prev. art. 3041, corelat cu art. 312 alin. 1-5 C.pr.civ., admiterea prezentei cereri de recurs si casarea sentinței atacate cu trimitere spre
judecare instanței competente; modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost inițial formulată, cu consecința
anulării Deciziilor de recalculare a pensiei emise de M. A. N. - Direcția financiară și menținerea Deciziilor de pensionare inițiale; obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
În cadrul recursului s-a arătat că hotărârea este nelegală, netemeinică fiind dată fără a intra în cercetarea fondului, fiind incidente dispozițiile art. 312 alin. 3, art. 304 pct. 1-5 din C.pr.civ. întrucât nu s-au analizat motivele de nelegalitate descrise in cererea de chemare in judecata, el necontestând doar cuantumul pensiei stabilite prin deciziile de recalculare, ci si faptul ca i s-a încălcat statutul de cadre militare.
În susținerea criticii s-a arătat că cadrele militare sunt în serviciul națiunii și dobândesc grade militare, care pot fi pierdute numai în condițiile legii penale și nu ca urmare a recalculării pensiilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, conform art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 735/2010 - astăzi abrogată.
De asemenea s-a mai arătat că, instanța de fond nu a ținut seama de discriminarea creata între persoanele cu același statut, între cadrele militare și personalul civil, cât si de discriminarea creata între categorii asemănătoare cum ar fi magistrații și nu s-a pronunțat asupra cererii subsidiare prin care s-a contestat modalitatea de calcul a pensiilor stabilite prin deciziile atacate.
Cu privire la motivele de modificare se arată următoarele:
In mod netemeinic si nelegal instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiata.
În acest sens s-a arătat că reținerea instanței că nu a contestat hotărârea dată în soluționarea contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei emisă de Comisia de Contestație din cadrul M.Ap.N. și astfel, în condițiile art. 151 din Legea nr. 263/2010, această decizie a devenit definitivă.", este greșită întrucât a formulat contestație împotriva deciziei de revizuire a pensiei în termenul legal de la comunicarea deciziei de revizuire, la Comisia de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N. în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, însă având în vedere că în termenul legal de 45 zile de la momentul înregistrării contestației, potrivit dispozițiilor art. 150 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, Comisia de contestații nu a soluționat contestația depusă, reclamantul a fost nevoit să promoveze acțiune la instanța competentă.
În aceste condiții a apreciat că, prin contestarea la Comisia de contestații din cadrul M. ui A. N. a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, dovada aflându-se la dosarul cauzei și anume - contestația la Decizia de revizuire și scrisoare recomandată cu confirmarea de primire din partea Comisiei de Contestație din cadrul M.Ap.N.
A fost considerat de reclamant că, din moment ce nu a primit niciun răspuns la contestația formulată în termenul legal la Comisia de Contestații din cadrul M.Ap.N., echivalează cu un răspuns nejustificat și astfel a formulat o cerere de chemare în judecată la instanța competentă.
Prin întâmpinarea formulată M. A. N.
, a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
Prin motivele întâmpinării au fost analizate criticile din recurs și prezentate motivele de netemeinicie a acestora.
Prealabil s-a arătat că în temeiul art. 1 din Legea nr. 241/2013, Casa de pensii sectorială a emis pe numele apelantului decizia pentru punerea în plată a drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 241/2013, prin care cuantumul pensiei reclamantului este plătit la valoarea din decembrie 2010.
Referindu-se la criticile din recurs, pârâta a arătat că motivul de casare privind degradarea militară este neîntemeiat, întrucât contrar afirmațiilor recurentului, prima instanță a analizat motivele de nelegalitate descrise în cererea de chemare în judecată, inclusiv în ceea ce privește așa zisa degradare militară, instanța de fond reținând corect a reținut că reclamantul și-a păstrat gradul militar în rezervă și după emiterea deciziei de revizuire a pensiei, iar degradarea militară nu este un motiv de nulitate.
Referitor la celelalte motive de casare și modificare s-a arătat că prima instanță nu a respins acțiunea reclamantului sub aspectul necontestării deciziei de revizuire, ci a intrat în cercetarea fondului și a respins acțiunea pentru considerentele dezvoltate pe larg în cuprinsul hotărârii, cu referire expresă la respectarea, la emiterea deciziei, a legislației interne în domeniu, precum și la faptul că nu au fost încălcate reglementările europene și nici jurisprudența C.E.D.O.
S-a precizat că în ceea ce privește cuantumul pensiei, instanța de fond a reținut că, la revizuirea pensiei, Casa de pensii sectorială a avut în vedere datele înscrise în dosarul de pensie, adică situația veniturilor realizate lunar, fișa de pensie, fișa cu locurile de muncă în care a lucrat reclamantul, susținerile reclamantului se referă la o așa zisă incertitudine generală, solicitând instanței, ca pe baza acesteia, neprobată, să admită acțiunea.
În aprecierea pârâtei, reclamantul avea posibilitatea, pentru a face eventuala dovadă a datelor incorecte, pe anumite perioade și ani, să solicite adeverințe de la unitățile în care a fost încadrat, or fiind în prezența unor
înscrisuri (decizia de revizuire și actele aflate în dosarul de pensie, depuse în probațiune prin prezenta), acestea se bucură de prezumția relativă de legalitate până la proba contrarie.
În acest sens a arătat că, decizia atacată a fost emisă cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011, art. 1, art. 3 și Anexei 3- art. 8 din această ordonanță, lege specială în materia revizuiri pensiilor, în ceea ce privește metodologia de calcul, adică s-au luat în calcul toate veniturile expres prevăzute la art. 8 din Anexa 3 din O.U.G. nr. 1/2011, în plus, prin art. 8 și art. 18 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 se instituie o prezumție de corectitudine a datelor existente în evidența casei de pensii sectoriale, date pe care pârâta le-a comunicat respectând toate diligențele prev.de OUG 1/2011.
S-a arătat că, contrar afirmațiilor reclamantului, conform cărora pârâții nu au făcut dovada corectitudinii și integrității datelor cuprinse în tabelul anexat deciziei, la dosarul cauzei a fost depus dosarul de pensie al reclamantului, dosar ce cuprinde "Situația veniturilor realizate lunar" și Fișa cu locurile de muncă în care a lucrat reclamatul și completarea acesteia, documente ce au stat la baza întocmirii tabelului anexat deciziei, iar el nu a făcut nicio dovadă contrarie.
În aprecierea pârâtei, reclamantul încearcă să răstoarne sarcina probei, inadmisibilă în materia asigurărilor sociale.
În ceea ce privește Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.S. 132/2010, clasificat, s-a apreciat că acesta se aplică numai cadrelor militare în activitate, nu și pensionarilor.
Înc e privește încadrarea activității reclamantului în gradul de muncă pârâta a făcut referire la art.29 alin.1 și 2 din Legea nr.263/2010, precizând că în cuprinsul Legii nr.263/2010 nu se regăsește o dispoziție referitoare la cadrele militare trecute în rezervă/retragere înainte de intrarea în vigoare a legii, respectiv_, similară art.9 alin.(5) din legislația anterioară, respectiv Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, care prevedea expres că respectivele condiții de muncă (mai favorabile), se acordă și pentru cadrele militare trecute în rezervă înainte de intrarea în vigoare a legii, respectiv_ .
Cu privire la acest aspect s-a subliniat că, pe baza principiului legal al ierarhiei actelor normative, orice modificare sau completare (favorabilă sau, eventual, nefavorabilă) a locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 1294/2001 este aplicabilă numai cadrelor militare în activitate cărora trebuie să li se aplice "legislația în vigoare la data încadrării acestora", așa cum solicită, imperativ, textul susmenționat din lege, avându-se în vedere că potrivit art.74 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordinele și celelalte acte normative emise de conducătorii ministerelor trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Ca urmare, în aprecierea pârâtei, nici în Ordinul ministrului apărării naționale nr.M.S.132/2010, ca act subsecvent Hotărârii Guvernului nr.S. 1019/2010, nu se putea prevedea că acesta s-ar aplica și cadrelor militare trecute în rezervă/retragere, până la data intrării în vigoare a acestuia, prevedere care ar putea fi inserată, eventual, numai în situația completării/modificării de către legiuitor a art.29 din Legea nr.263/2010, în sensul precizat anterior.
Față de cele mai sus prezentate, raportat la aplicarea Ordinului M.S nr. 132/2001 în cazul său, a precizat că M. A. N. a fost obligat să respecte și să aplice întocmai prevederile legale în materie, fără a face speculații și interpretări eronate și personale ale acestora.
S-a observat că relevant este și faptul că Legea nr. 263/2010 este suverană și impune aplicarea celor două acte normative numai cadrelor militare în activitate(așa după cum rezultă și din titulatura acestora), fără a exista și o excepție. Nu Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.S. 132/2010 impune aplicarea numai cadrelor militare în activitate, ci Legea nr. 263/2010 care este aplicabilă și reclamantului, în situația în care Legea nr. 164/2001 a fost abrogată expres, iar potrivit art. 171 din Legea nr. 263/2010 la data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul prezentei legi.
În ceea ce privește susținerea reclamantului conform căreia există diferențe între veniturile prevăzute în Anexa nr. 1 la O. U.G. nr. 1 și cele înscrise în tabelul anexat deciziei s-a precizat că prevederile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 1/2011 (potrivit cărora, în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei 1, dar nu mai puțin de salariu brut/net pe economie) sunt aplicabile doar în cazul perioadelor pentru care nu au fost identificate veniturile lunare individuale realizate.
Or, în cuprinsul Situației veniturilor realizate lunar este stipulat faptul că
"Veniturile tipărite cu litere aldine (stil italic) sunt introduse în baza art. 1 alin.
(4) din O.U.G. nr. 1/2011 în locul veniturilor neidentificate ca urmare a consultării exclusiv a bazei de date unice la data eliberării prezentei situații", iar din analiza datelor înscrise în situație rezultă că au fost identificate venituri pentru întreaga perioadă de activitate, în acest caz nefiind incidente prevederile art. 1 alin (4) din O.U.G. nr.1/2011.
În aceeași ordine de idei s-a precizat că, O.U.G. nr. 1/2011 se aplică tuturor beneficiarilor preveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, iar cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime
corespunzătoare gradului militar deținut, prevăzut în Anexa nr. 1 reprezintă un criteriu unitar ce se are în vedere exclusiv în situația în care nu se pot identifica venituri realizate lunar, fiind cunoscut că nu cadrele militare din cadrul M. ui A. N. aveau cele mai mari solde.
În ceea ce privește susținerea reclamantului conform căreia "decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută s-a arătat că din dispozițiile art. 1 alin. (1) din
O.U.G. nr. 1/2011, dar și din preambulul acestui act normativ, reiese că procesul de revizuire vizează pensia reclamantului și nu decizia de recalculare emisă în baza metodologiei de calcul prevăzute de H.G. 735/2010. În acest sens s-a precizat că din prevederile art. 4 și art. 18 din anexa nr. 3 a actului normativ menționat, rezultă că determinarea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarul de pensionare și nu a celor înscrise în decizia de recalculare emisă în baza H.G. nr. 735/2010. Nici în cuprinsul O.U.G. nr. 1/2011 și nici în preambul sau în anexe, nu se face vreo referire la deciziile de recalculare.
Pârâta a concluzionat că, decizia de revizuire contestată de reclamant nu are ca temei decizia de recalculare emisă potrivit metodologiei de recalculare prevăzute de H.G. nr. 735/2010, pentru ca un eventual viciu al acestora din urmă, să aibă drept consecință nulitatea absolută a celor dintâi.
Cu privire la același aspect s-a mai subliniat că procesul de recalculare/revizuire a pensiilor militare are ca singur temei Legea nr. 119/2010 și nu metodologiile de calcul prevăzute de H.G. 735/2010 și O.U.G. nr. 1/2011.
Raportat la afirmația reclamantului conform căreia contestația sa vizează motive de nelegalitate a aplicării unui act normativ cu efecte retroactive, încălcarea principiului dreptului câștigat și speranței legitime și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborate cu art. 14 din Convenție, s-a apreciat că prima instanță corect a respins acțiunea, pentru motivele reținute în cuprinsul acesteia.
Examinând hotărârea atacată cu luarea în considerare a criticilor din motivele de recurs și a apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor prezenta în continuare.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului, Curtea reține că criticile recurentului nu sunt fondate, deoarece tribunalul prin sentința atacată a expus în mod corespunzător considerentele ce au stat la baza constatării netemeiniciei
pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, iar argumentele din cuprinsul sentinței susțin soluția pronunțată.
Cum în cuprinsul hotărârii recurate au fost fiind analizate pe larg pretențiile și apărările formulate de părți prin raportare la temeiurile de drept
invocate și probele administrate, iar în raport de considerentele expuse, instanța de recurs poate exercita controlul asupra legalității și temeiniciei sentinței recurate, Curtea apreciază că nu se impune casarea hotărârii pronunțate de
instanța de fond.
Statuând asupra legalității deciziei de pensie contestate, tribunalul a analizat și critica referitoare la degradarea militară, reținând că "degradarea militară este o pedeapsă complementară care se aplică militarilor și constă în pierderea gradului militar și a dreptului de a purta uniforma militară și nu este un motiv de nulitate a deciziei contestate. Reclamantul și-a păstrat gradul militar în rezervă după emiterea deciziei de revizuire a pensiei.";
De asemenea, prima instanță a făcut referire în mod expres și la pretinsa stare de discriminare invocată prin acțiune, reținând incidența în cauză a Deciziei
nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii. În același sens, prin invocarea în considerentele sentinței a hotărârii pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Abaluță și alții împotriva României, practic instanța și-a însușit implicit și considerentele acestei hotărâri, în cuprinsul căreia s-a reținut de către instanța europeană că "(…) În ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea reamintește că o distincție este discriminatorie în sensul art. 14 din Convenție dacă îi lipsește o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea susține că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că măsurile criticate de reclamanți nu au fost de natură să îi facă pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, și reclamanții nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari (…).";
Prin acțiunea formulată în fața primei instanțe, reclamantul nu a formulat o cerere subsidiară de contestare a modului de calcul a pensiei, iar din examinarea cuprinsului cererii de chemare în judecată se constată că printre argumentele invocate de reclamant nu se regăsesc cele privitoare la existența unor erori sau omisiuni la stabilirea cuantumului pensiei, astfel încât Curtea constată că în mod vădit nefondat s-a susținut în recurs că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra cererii subsidiare de contestare a modului de calcul a pensiei.
Într-adevăr, instanța de fond a făcut referire și la faptul că reclamantul nu a contestat hotărârea dată în soluționarea contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei și că aceasta a devenit definitivă, însă Curtea apreciază că deși această concluzie se dovedește a fi eronată și urmează a fi înlăturată, ea nu este de natură să conducă la modificarea hotărârii, deoarece nu a constituit unicul argument ce a stat la baza adoptării soluției. Curtea va înlătura aceste considerente din cuprinsul sentinței, deoarece conform dispozițiilor cuprinse în art. 151 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, sunt definitive doar hotărârile comisiei de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N. emise cu ocazia soluționării contestațiilor care nu sunt atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare, or, la data promovării acțiunii, contestația adresată de reclamant Comisiei de Contestații din cadrul M. ui A. N. nu era soluționată, astfel încât nu se poate susține că decizia de pensie ar fi fost rămasă definitivă ca urmare a necontestării.
În mod corect prima instanța a respins cererea de amânare formulată de reclamant la ultimul termen de judecată, deoarece reglementările adoptate prin Legea nr. 241/2013, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică si siguranță națională nu au avut nici o înrâurire asupra deciziilor de pensie emise anterior, iar legalitatea deciziei de pensie contestate în speță urma a fi verificată doar în funcție de prevederile legale în vigoare la data emiterii acesteia, motiv pentru care critica formulată în recurs sub acest aspect se constată a fi nefondată.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incident motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. T. împotriva sentinței civile nr. 11998 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. I. T. N. M.
GREFIER,
N. N.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: P. U.
| ← Sentința civilă nr. 8845/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 1730/2013. Contestație decizie... → |
|---|
