Decizia civilă nr. 3493/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 3493/R/2013
Ședința publică din 16 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D.
JUDECĂTOR: I. -R. M. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. P. împotriva sentinței civile nr. 3472 din 28 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M.
A. N., M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent N. P., avocat Iepure V. și reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic Rîndașu Costică, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 august 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat M. A. N. în nume propriu și reprezentant legal al Casei de P. S. a depus la dosar întâmpinare ce i-a fost comunicată reprezentantului reclamantului recurent la momentul studierii dosarului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită în probațiune depunerea la dosar a statelor de plată sau copii certificate ale acestor documente, apreciind că doar în raport de acestea se poate stabili temeinicia veniturilor luate în calcul.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea acestei probe cu argumentul că, pe de o parte, se tinde la răsturnarea sarcinii probei, iar pe de altă parte, la dosarul cauzei a fost depus dosarul de pensie al reclamantului, dosar ce cuprinde "situația veniturilor realizate lunar"; și fișa locurilor de muncă în care a lucrat reclamantul și completarea acesteia, documente ce au stat la baza întocmirii tabelului anexat deciziei.
Curtea, în urma deliberării, va respinge cererea în probațiune formulată de către reprezentantul reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâților intimați arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat. Arată că între timp a apărut Legea nr. 241/2013, conform căreia, începând cu luna octombrie 2013, se revine la cuantumul
pensiilor militare din decembrie 2010. Susține că adoptarea acestui act normativ are relevanță în această cauză sub două aspecte. În primul rând solicită a se observa că din expunerea de motive rezultă ă principalul motiv care a impus adoptarea acestui act normativ este acela că nu au fost probate situația veniturilor care se iau în calcul.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că și legiuitorul recunoaște faptul că a făcut o greșeală introducând pensiile militare în Legea nr. 119/2010, pe lângă faptul că fondul de pensii a crescut prin introducerea acestora în lege.
În al doilea rând, este relevant faptul că deși statul recunoaște cele menționate anterior nu repară decât parțial această nedreptate care s-a făcut pensionarilor militari, în sensul că dispune doar începând cu luna octombrie 2013 revenirea la cuantumul din decembrie 2010, rămânând însă ca obiect al acestei cauze diferența de pensie pe perioada ianuarie 2012 - septembrie 2013, pe lângă faptul că mai există o dispoziție în lege, conform căreia aceste pensii nu se vor indexa niciodată. Solicită obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea înregistrată la instanță în data_ sub nr. de mai sus, reclamantul N. P. a chemat în judecata pârâții M.
A. N. si C. S. DE P. A M. A. N., solicitând în principal constatarea nulității absolute / anularea Deciziei nr. 63113/_ privind recalcularea pensiei de serviciu si repunerea în situația anterioară prin acordarea drepturilor dobândite în Decizia nr. 0107135/_ și obligarea pârâtei C. S. de P. la restituirea diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 și cuantumul pensiei revizuite, cu dobânda legală aferentă. În subsidiar, a solicitat anularea Deciziei nr. 63113/_ privind recalcularea pensiei de serviciu și obligarea pârâtei de rând 1 la emiterea unei noi decizii prin care să îi fie menținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010, cu restituirea diferențelor.
Prin sentința civilă nr. 3472/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._
*, s-a respins acțiunea formulată și completată de reclamantul N. P.
, în contradictoriu cu pârâții C. S. DE P. A M. A. N. și M.
A. N. . S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
La data de_ reclamantul și-a completat acțiunea solicitând și anularea Deciziei din_ emisă de pârâta de rând 1 și a Hotărârii nr. 16153/_ a Comisiei de Contestații din cadrul M. A. N. . (f.7 rejud.).
Cu privire la cererea de constatare a tardivității completării de acțiune, instanța a apreciat că raportat la faptul că noua decizie din_ și Hotărârea Comisiei de Contestații au fost emise după data introducerii acțiunii, reclamantul se află în termen pentru contestarea acestora, contestația sa vizând un act care a fost emis ulterior introducerii prezentei acțiuni, din motive independente de voința reclamantului.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, drepturile sale fiind stabilite prin Decizia nr.
0107135/_ emisă de M. A. N., începând cu data de_, într-un cuantum de 7276000 lei ROL brut.
Ulterior, pensia sa a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011, fiind stabilit un cuantum de 1421 lei prin Decizia emisă la data de_ de C. S. de P. din cadrul MApN. Decizia a fost la Comisia de Contestații din cadrul M.Ap.N, contestația sa fiind respinsă prin Hotărârea nr. 16153/_ . La data de_ a fost emisă o nouă decizie prin care au fost stabilite drepturile de pensie ale reclamantului în cuantum de 1575 lei RON. Prin Hotărârea nr. 16153/_ a fost respinsă contestația formulată de reclamant împotriva acestei din urmă decizii emise de C. S. de P. din cadrul M.Ap.N..
Cu privire la critica reclamantului constând în aceea că decizia de revizuire a pensiei nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 la OUG nr. 1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada integralității și realității acestor venituri, instanța a reținut că potrivit art. 1 alin.2 și 3 din OUG nr. 1/2011, "Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și- a desfășurat activitatea. Instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.";
Astfel, nu reclamantului îi revine obligația de a depune la C. S. de P. înscrisurile doveditoare cu privire la veniturile realizate de acesta în perioada în care s-a aflat în activitate, ci instituției angajatoare.
Deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor date nereale, însă nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru nici aceste critici cu caracter general nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare. De asemenea, acesta nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care să rezulte că veniturile luate în considerare pe anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, deși sarcina probei îi incumba acestuia. Mai mult, nu a făcut dovada demersurilor în vederea obținerii unor astfel de adeverințe sau imposibilitatea obținerii acestora, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 172 C.proc.civ..
De asemenea, potrivit art. 1 alin.4 din același act normativ în temeiul căruia a fost emisă decizia de revizuire a pensiei, "în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.
Astfel, nu pot fi reținute susținerile reclamantului cu privire la faptul că veniturile din buletinul de calcul pe anumite perioade sunt mai mici decât veniturile din OUG 1/2011, atât timp cât nu a făcut dovada că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 4 alin.4 din OUG nr. 1/2011.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de reclamant pentru că decizia ar revizui o altă decizie lovită de nulitate absolută, instanța a reținut că procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, apoi în temeiul OUG nr. 1/2011, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă
de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare. De asemenea, față de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, potrivit cărora "recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, instanța a apreciat că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M.
A. N. . Nici faptul că termenul de revizuire pensiilor prevăzute de OUG nr. 1/2011 a fost depășit nu poate fi reținut ca un motiv de nulitate a deciziei de revizuire emise în temeiul acestui act normativ.
Asupra criticii referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al dreptului câștigat, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, prin care s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010, constatându-se că aceste dispoziții sunt constituționale, în raport cu prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, Curtea Constituțională a pronunțat și Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53
(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate, constatându-se că normele supuse analizei Curții sunt constituționale.
Instanța de fond a reținut totodată și concluziile Deciziei nr. 29/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, decizie aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei. Astfel, instanța supremă a statuat că instanțele de drept comun ar putea proceda la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impune în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a arătat însă că "în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale
anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.";
Referitor la argumentul privind discriminarea invocat de reclamant, prin aceeași decizie pronunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că
"instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale (…)";. În cuprinsul aceleiași decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a realizat o analiză de compatibilitate a prevederilor legale în discuție cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenție,
concluzionând asupra compatibilității prevederilor din legea națională cu dispozițiile art. 1din Protocolul 1 la Convenție.
Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, instanța a reținut că prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko,
Molnar și L. Ghețiu împotriva României s-a reținut că, "deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ _
_ 6/08 și 56001/08, par. 55).";
CEDO a statut că "statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11), Curtea subliniind că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de
serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor, și că în această privință, reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea Europeană a statuat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.
În fine, instanța a reținut și concluziile Curții de la Strassbourg în Cauza Abăluță și alții împotriva României, expuse în Decizia pronunțată l adat de 15 mai 2012, în cuprinsul căreia a reiterat faptul că deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, că statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile și veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice și sociale, Curtea a considerat că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care se acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil. În speță, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii, în această privință, Curtea constatând că pretinsa diminuare a pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 astfel că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Curtea a reținut, de asemenea, și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum și că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuție în sensul legii. În consecință, reclamanții nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuțiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor.
Iar în ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea a reiterat argumentele expuse în Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.
Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantului, instanța a reținut că inițial reclamantul a avut o pensie în cuantum de 7276000 lei RON, iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 1421 lei RON, apoi a fost recalculată la cuantumul de 1575 lei RON cuantum care este apropiat față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2012 în România, astfel că această reducere nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului. De asemenea, acesta nu a dovedit că se află într-o situație specială, iar reducerea cuantumului pensiei este de natură a-l lipsi de mijloacele de trai.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant, luând act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N. P.,
solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată; iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că actele doveditoare pe baza cărora se calculează pensia se află în păstrarea unităților ce aparțin M. A.
, cărora le revine sarcina probei, cu atât mai mult cu cât în 115 luni veniturile luate în considerare sunt mai mici decât cele din anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 1/2011.
De asemenea art.1 alin.2 din același act normativ prevede că obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin.1 revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
Prin urmare, casa de pensii sectorială i-a revizuit pensia pe baza datelor puse la dispoziție de unitățile M. A. N., întreaga răspundere pentru corectitudinea și integralitatea veniturilor comunicate emitentului deciziilor de revizuire revenind acestui minister.
Se arată că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare consacrat de art.24 din Constituție și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Sarcina probei privind veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia revine pârâților întrucât înscrisurile originare privind veniturile pe care le-a realizat sunt deținute de aceștia. Invocând dispozițiile art. 172 alin. 1 Cod procedură civilă, recurentul a precizat că "înscrisurile privitoare la pricină"; în sensul dispoziției legale menționate sunt înscrisurile originare care fac dovada veniturilor realizate de reclamant de-a lungul carierei de ofițer M.Ap.N., adică statele de plată și ordinele de zi pe unitate. Aceste înscrisuri sunt deținute de M. A. N.
, motiv pentru care a solicitat ca pârâtul să le depună în copie. Pe lângă acestea, pentru a putea proba că în tabelul anexat deciziei de revizuire există perioade în care au fost înscrise venituri mai mici decât cele minime prevăzute în Anexa nr. 1 la O.U.G. nr.1/2011, a solicitat ca pârâtul să depună copie după fișa de personal cu gradele militare și cu funcțiile pe care le-a îndeplinit. De asemenea, pentru a putea verifica dacă s-a făcut încadrarea corectă în condiții de muncă, a solicitat ca pârâtul M.Ap.N. să depună Ordinul M.Ap.N. nr.M.116/_ pentru
aprobarea Normelor metodologice privind încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții, emis în baza art.7 din H.G. nr. 1294/2001, modificat și completat prin Ordinul nr. MS.132/_ emis în baza H.G. nr. SI019/_, precum și Fișa cu locurile de muncă în care am lucrat și care îmi dau dreptul la
încadrarea în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții (Anexa nr.3 la Ordinul M.Ap.N. nr.M.116/_ ).
În opinia recurentului depunerea în probațiune a înscrisurilor doveditoare privind veniturile este absolut necesară întrucât în lipsa acestora și neavând o altă posibilitate de a verifica realitatea și integralitatea datelor luate în calcul la revizuirea pensiei, reclamantul este într-un dezavantaj evident. Judecând cauza în lipsa probelor esențiale, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al reclamantului și l-a privat pe acesta dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea principiului egalității armelor, principiu care impune ca fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul.
Recurentul consideră că decizia atacată este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută, respectiv că sunt străine de natura pricinii referirile la dispozițiile H.G. nr.737/2010 și
O.U.G. nr. 59/2011 întrucât acestea vizează pensiile prevăzute la lit. c-h din Legea nr.119/2010.
De asemenea, acesta a mai invocat că revizuirea pensiei încalcă în mod flagrant art.1 din Protocolul nr. l adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, coroborat cu art.14 din Convenție.
Critică și omisiunea instanței de a analiza încălcarea dispozițiilor art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000.
În fine, susține că revizuirea pensiei s-a făcut cu nerespectarea condiției legalității ingerinței în dreptul de proprietate, neavând caracter previzibil, rezonabil, scop legitim și nefiind proporțională cu caracterul temporar al crizei economice, sens în care apreciază că jurisprudența CEDO (cauzele Frimu și Abăluță) nu sunt incidente, deoarece prima dintre decizii nu se referă la personalul militar, iar a doua decizie s-a pronunțat fără cunoașterea impactului eliminării pensiilor militare asupra bugetului de stat (sporirea cheltuielilor).
Intimatul M. A. N. a formulat întâmpinare atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al Casei de P. Sectoriale a M. A.
N.
prin care s-a opus admiterii recursului.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat pentru cele ce succed:
Art. 1 alin. 1 din OUG 1/2011 prevede că "pensiile prevăzute la art. 1 lit. a)
și b) din Legea nr . 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, iar alin. 2 din același articol că "obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea";.
De asemenea, conform art. 18 din Anexa 3 a OUG 1/2011 (anexă care reglementează metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională) "(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din
dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M.
A. N., Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. (2) În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. (1)";.
Art. 19 din aceeași anexă statuează că "documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz";.
Potrivit art. 125 din HG nr. 257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
"angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie";.
Coroborând dispozițiile legale redate anterior, Curtea apreciază că, în lipsa unor critici concrete formulate de reclamant cu privire la exactitatea și corectitudinea datelor menționate în Anexa la Decizia de revizuire și a administrării unui minim probatoriu care să susțină aceste critici, în cauză nu se impunea administrarea ca probe a statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate. Astfel, pe de o parte legea nu prevede o astfel de obligație, instituțiile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea fiind răspunzătoare pentru exactitatea datelor menționate în înscrisurile emise în temeiul statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate, iar pe de altă parte, întrucât nu s-au formulat critici concrete cu privire la veniturile atestate de documentele în temeiul cărora s-a realizat revizuirea pensiei recurentului, o astfel de probă ar fi și neconcludentă în cauză.
În plus, atribuțiile instanței sunt de control în ce privește aplicarea corectă a dispozițiilor legale de către organul administrativ, iar nu de efectuare a procedurii administrative în locul pârâtei, astfel încât în condițiile în care înscrisurile solicitate nu au fost depuse inițial la C. S. de P. a M.
A. N., nu pot fi depuse direct în instanță și valorificate de aceasta, întrucât s-ar eluda procedura prevăzută de art. 21 din Anexa la OUG 1/2011. Astfel, chiar dacă susținerile din recurs referitoare la neactualizarea fișei care atestă activitățile desfășurate în condiții deosebite, speciale și alte condiții ar fi întemeiate, ceea ce însă nu s-a dovedit în cauză, instanța de judecată nu ar putea decât depășindu-și atribuțiile să modifice această fișă de calcul și să dispună valorificarea ei la revizuirea pensiei recurentului.
De altfel, așa cum s-a arătat prin întâmpinarea din recurs, se constată că în cauză proba cu înscrisurile menționate anterior nu a fost solicitată pentru a se anula decizia de revizuire sub aspectul veniturilor concrete pe baza cărora s-a determinat pensia reclamantului, ci pentru a se proba nulitatea deciziei de revizuire, cu consecința menținerii pensiei militare de stat stabilită conform Legii 164/2001. Drept urmare, și din această perspectivă proba cu înscrisuri solicitată de reclamant apare ca fiind neconcludentă în cauză.
Este eronată interpretarea reclamantului cu privire la art.1 alin 4 din OUG nr. 1/2011, deoarece utilizarea veniturilor din anexa nr. 1 se poate face numai când nu au fost identificate veniturile realizate, iar veniturile din anexă nu au un caracter minimal.
Drept urmare, se apreciază că în cauză recurentului nu i s-a încălcat nici dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și nici dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea apreciază că analiza trecerii de la sistemul pensiilor militare de stat la pensii de asigurări sociale de stat se putea realiza în cadrul contestației împotriva deciziilor de recalculare, nefiind pertinentă în acest cadru procesual limitat la examinarea respectării principiului contributivității.
Prin urmare, apărările privind nelegalitatea deciziei de recalculare datorită emiterii sale de un organ necompetent ori neconformitatea legislației interne pe care se întemeiază decizia atacată cu reglementările CEDO excede cadrului procesual.
Astfel, contestarea deciziei de revizuire a pensiei în baza OUG nr.1/2011 poate să se întemeieze strict pe argumente privind corectitudinea modului de calcul, fiind străine apărările referitoare la înlocuirea pensiilor militare cu pensiile calculate în baza veniturilor realizate, conform Legii nr.119/2010 și la interpretarea unor decizii CEDO pronunțate în legătură cu acest act normativ.
Pentru aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N. P. împotriva sentinței civile nr. 3472 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. I. -R. M. D. G.
GREFIER
C. M.
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: R.M.V.
| ← Sentința civilă nr. 1703/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 764/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
