Decizia civilă nr. 4345/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4345/R/2013
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. V. M. împotriva sentinței civile nr. 5002 din 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M. A. N. și M. A. N., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic Rîndașu Costică, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului recurent o precizare prin care învederează instanței că își menține poziția specificată în Concluzii, de renunțare la cererea de recurs și solicită judecarea în lipsă.
Reprezentantul pârâților intimați solicită a se lua act de cererea de renunțare la judecarea recursului formulată de reclamantul recurent. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5002 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a
M. A. N. invocată de acesta prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea formulată și completată de reclamantul M. V. M. în contradictoriu cu pârâții C. S. DE P. A M. A. N. B. și M. A. N. B. .
S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, drepturile sale fiind stabilite prin Decizia nr. 0116322/_ emisă de M. A. N., începând cu data de_, într-un cuantum de 4576 lei RON brut n luna decembrie a anului 2010.
Ulterior, pensia sa a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011, fiind stabilit un cuantum de 3236 lei prin Decizia emisă la data de_ de C. S. de P. din cadrul MApN (f.7). Decizia a fost la Comisia de Contestații din cadrul M.A. N, contestația sa fiind admisă în parte prin Hotărârea nr. 16299/_ (f.79). La
data de_ a fost emisă o nouă decizie prin care au fost stabilite drepturile de pensie ale reclamantului în cuantum de 3254 lei RON (f.5 dosar conexat), contestația împotriva acesteia fiind admisă în parte prin aceeași hotărâre a Comisiei de Contestații.
Cu privire la critica reclamantului constând în aceea că decizia de revizuire a pensiei nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 la OUG nr. 1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada integralității și realității acestor venituri, instanța a reținut că nu reclamantului îi revine obligația de a depune la C. S. de P. înscrisurile doveditoare cu privire la veniturile realizate de acesta în perioada în care s-a aflat în activitate, ci instituției angajatoare.
Deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor date nereale, însă nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru nici aceste critici cu caracter general nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare. De asemenea, acesta nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care să rezulte că veniturile luate în considerare pe anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, deși sarcina probei îi incumba acestuia. Mai mult, nu a făcut dovada demersurilor în vederea obținerii unor astfel de adeverințe sau imposibilitatea obținerii acestora, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 172 C.proc.civ..
Nu pot fi reținute susținerile reclamantului cu privire la faptul că veniturile din buletinul de calcul pe anumite perioade sunt mai mici decât veniturile din OUG 1/2011, atât timp cât nu a făcut dovada că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 4 alin.4 din OUG nr. 1/2011.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de reclamant pentru că decizia ar revizui o altă decizie lovită de nulitate absolută, instanța a reținut că procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, apoi în temeiul OUG nr. 1/2011, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare. De asemenea, față de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, potrivit cărora "recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, instanța apreciază că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M.
A. N. . Nici faptul că termenul de revizuire pensiilor prevăzute de OUG nr. 1/2011 a fost depășit nu poate fi reținut ca un motiv de nulitate a deciziei de revizuire emise în temeiul acestui act normativ.
Cu privire la criticile admise de Comisia de Contestații, reclamantul nu mai justifică un interes pentru contestarea acestor aspecte în fața instanței de judecată, fiind deja dispus Casei de P. S. să emisă o nouă decizie de pensie prin care să fie valorificate întocmai datele din Fișa cu locurile de muncă …(…) f.81 verso.
Asupra criticii referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al dreptului câștigat, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, prin care s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010, constatându-se că aceste dispoziții sunt constituționale, în raport cu prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în
drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, Curtea Constituțională a pronunțat și Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate, constatându-se că normele supuse analizei Curții sunt constituționale.
Instanța a reținut totodată și concluziile Deciziei nr. 29/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, decizie aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei.
Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, instanța a reținut cele statuate Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României și în Cauza Abăluță și alții împotriva României, expuse în Decizia pronunțată l adat de 15 mai 2012.
Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantului, instanța a reținut că inițial reclamantul a avut o pensie în cuantum de 4576 lei RON, iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 3236 lei RON, apoi a fost recalculată la cuantumul de 3254 lei RON, cuantum care este peste pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2012 în România, astfel că această reducere nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului. De asemenea, acesta nu a dovedit că se află într-o situație specială, iar reducerea cuantumului pensiei este de natură a-l lipsi de mijloacele de trai.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul M. V. M.
solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și completată.
În motivarea recursului se precizează de către recurent că instanța de fond a procedat doar la o cercetare parțială a fondului cauzei în condițiile în care nu s- a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate referitoare la aplicarea art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000 și asupra excepției tardivității emiterii hotărârii asupra contestațiilor formulate împotriva deciziilor de revizuire.
Instanța nu a pus în discuția părților și nu a încuviințat depunerea la dosar de către C. de P. S. a actelor doveditoare pentru perioadele și veniturile contestate și buletinul de calcul detaliat al pensiei revizuite.
Hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal întrucât deciziile de revizuire sunt nule pentru că revizuiesc o altă decizie lovită de nulitate.
Totodată precizează că în mod greșit instanța a reținut că deciziile de revizuire contestate nu încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
La data de 11 octombrie 2013
reclamantul recurent M. V. M. a înregistrat la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură o cerere prin care arată că înțelege să renunțe la cererea de recurs ( f.23 ).
Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. 1 c.pr.civ., reclamantul poate oricând să renunțe la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Așa fiind în temeiul dispozițiilor art. 246 c.pr.civ., Curtea urmează să constate renunțarea recurentului reclamant la judecată în ceea ce privește recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată renunțarea la judecarea recursului declarat de reclamantul M.
V. M. împotriva Sentinței civile nr. 5002 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: R. -M. V.
| ← Sentința civilă nr. 9010/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 1135/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
