Decizia civilă nr. 441/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ /a1

DECIZIA CIVILĂ NR. 441/R/2013

Ședința publică din data de 13 februarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.

S. -C. B. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. N. împotriva sentinței civile nr. 1757 din_ pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosar nr._ /a1, privind și pe pârâții intimați M. A. N. și CASA DE PENSII A M. A. N., având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic Ardelean Mirel, lipsă fiind reclamantul recurent.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.

Reprezentantul pârâților intimați arată că nu are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe pentru considerentele expuse în întâmpinarea formulată, fără cheltuieli de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 1757 din_ a Tribunalul B. -Năsăud pronunțată în dosarul nr._ /a1, a fost respinsă ca neîntemeiate excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de obiect invocate de pârâtul M. A.

N. .

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul C.

N. reprezentat prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere împotriva pârâților M. A. N. prin D. pentru relația cu

P. și asistență juridică B. și C. de P. S. a M. A. N.

B. . Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele

:

Analizând excepțiile invocate

, unite cu fondul cauzei la termenul de judecată din data de 15 octombrie 2012, în ordinea lor firească ce decurge din

consecințele pe care le produc, tribunalul a reținut că acestea nu sunt întemeiate.

În privința inadmisibilității tribunalul a reținut faptul că aceasta a fost invocată pe considerentul neîndeplinirii procedurii prealabile obligatorii prevăzută de Legea nr. 263/2010.

Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, dată la care era în vigoare Legea nr. 19/2000.

Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, care a stat la baza emiterii deciziei contestate, procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010 este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Ca atare, se constată că legea specială ce reglementează recalcularea pensiei speciale face trimitere expresă la procedura de contestare prevăzută de Legea nr. 19/2000, aplicabilă reclamantului.

Conform art. 87 din Legea nr. 19/2000, decizia emisă poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare, fără ca legea să instituie vreo procedură prealabilă obligatorie.

În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 149 ale Legii nr. 263/2010, care instituie procedura prealabilă obligatorie de contestare a deciziei la comisia de contestații, aplicabilă doar deciziilor de pensie emise după 1 ianuarie 2011.

Întrucât este vorba de o situație născută sub imperiul legii vechi - Legea nr. 19/2000 - sunt aplicabile prevederile acesteia în temeiul dispozițiilor art. 178 din Legea nr. 263/2010, care consacră principiul soluționării ținându-se seama de normele legale existente la momentul stabilirii dreptului.

Fiind vorba de o decizie de pensie emisă sub imperiul Legii nr. 19/2000, în temeiul unei legi speciale (Legea nr. 119/2010) care nu instituie vreo procedură prealabilă obligatorie pentru contestare, ci face trimitere la legea generală - Legea nr. 19/2000, care prevede dreptul persoanei nemulțumite de a sesiza instanța în termenul legal de 45 de zile, în mod corect reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată, sub aspectul legii aplicabile având relevanță data emiterii actului atacat și nu data contestării lui în instanță.

Întrucât, așa cum s-a relevat mai sus, decizia emisă în perioada de aplicabilitate a legii vechi a pensiilor - Legea nr. 19/2000 este supusă dispozițiilor acesteia și nu legii noi, în vigoare la data promovării acțiunii, excepția inadmisibilității nu poate fi reținută, impunându-se respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Nici excepția lipsei de obiect nu a putut fi reținută.

Faptul că prin OUG nr. 1/2011, act normativ ulterior datei emiterii deciziei contestate, s-a prevăzut revizuirea pensiilor calculate în baza salariului mediu brut pe economie și menținerea în plată a pensiilor aferente lunii decembrie 2010, nu face ca prezenta acțiune să poată fi considerată ca lipsită de obiect.

Situația prevăzută de OUG nr. 1/2011, de revizuire din oficiu a pensiei și de menținere în plată a pensiei avute în luna decembrie 2010 este una tranzitorie, temporară, care durează până la emiterea deciziei de revizuire, dar nu mai mult de data de_, potrivit art. 1 alin. 1 al ordonanței de urgență.

Totodată, prin noua reglementare nu se rezolvă situația reclamantului, care în prezenta cauză contestă tocmai faptul eliminării pensiei sale de serviciu, urmărind redobândirea acesteia, astfel încât nu se poate reține că interesul reclamantului nu ar mai fi actual.

Ca atare, atât timp cât prin noua reglementare drepturile pretinse de reclamant nu au fost satisfăcute, lipsa de obiect invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor nu a putut fi reținută.

Pe fondul dreptului dedus judecății tribunalul a reținut

faptul că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, stabilite în baza Legii nr. 164/2001, pensie eliminată prin Legea nr. 119/2010.

Cu începere din 1 ianuarie 2011 reclamantul a fost beneficiarul unei pensii recalculate prin decizia contestată având stabilit un cuantum brut al pensiei de

2.232 lei lunar, în timp ce potrivit deciziei a cărei menținere se solicită acesta avea o pensie militară de stat în cuantum de 3.226 lei brut lunar.

Însă, ținând seama de faptul că prin acțiunea formulată reclamantul contestă însăși măsura eliminării pensiei sale de serviciu, urmărind să obțină în final cuantumul pensiei de serviciu și având în vedere că prin OUG nr. 1/2011 pretenția reclamantului de a beneficia de pensie militară nu a fost satisfăcută, tribunalul nu poate respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, ci dimpotrivă se impune a analiza legalitatea și temeinicia măsurii de eliminare a pensiei de serviciu.

În această analiză tribunalul a reținut ca repere cu caracter obligatoriu statuările Curții Constituționale în privința constituționalității Legii nr. 119/2010, cele ale Înaltei Curți de C. și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 29/2011 dată în interesul legii și cele ale Curții Europene a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește neretroactivitatea dispozițiilor legale

, relevante sunt statuările Curții Constituționale, în speță Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, în care s-a reținut că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";.

Conformându-se dispozițiilor art.15 alin. 2 din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare. Oricum, având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, Curtea Constituțională a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea observă că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându- se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.

În privința discriminării

, instanța supremă a reținut că analiza acesteia în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în

urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoge) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.

Tribunalul a apreciat că nu se poate reține încălcarea principiului nediscriminării prevăzut de art. 14 din Convenție pe considerentul că pensia magistratului a fost menținută, deoarece, pe de o parte, principiul constituțional al independenței justiției nu se referă și la categoria profesională din care a făcut parte reclamantul, iar, pe de altă parte, între aceste categorii profesionale nu poate fi reținută existența unor situații analoge sau comparabile, întrucât statutul profesional reglementat prin legile speciale de organizare și funcționare este deosebit, fiecare având atribuții și un rol specific bine definit în cadrul celorlalte autorități și instituții publice, chiar dacă anumite incompatibilități și interdicții sunt aplicabile în cazul ambelor categorii profesionale.

Prin urmare, există o justificare obiectivă și rezonabilă pentru a se face un tratament diferențiat, iar această justificare a fost argumentată de către instanța de contencios constituțional prin decizia nr. 873/2010, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. c din lege, referitoare la transformarea pensiei de serviciu a magistratului în pensie de drept comun în înțelesul Legii nr. 19/2000.

Cu privire la încălcarea dreptului de proprietate a contestatorului și încălcarea principiului drepturilor câștigate

, analizând în concret situația reclamantului, instanța a reținut că pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Tribunalul a reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de Legea nr. 119/2010 și OUG nr.1/2011 și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

În același timp, examinând măsura eliminării pensiilor de serviciu ale militarilor, prin Hotărârea pronunțată în Cauza Constantin Abăluță ș.a. împotriva României la data de 15 mai 2012, Curtea europeană a statuat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiei reclamantului a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut

de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamantul beneficiase mulțumită naturii profesiei lor (a se vedea, mutatis mutandis, Frimu și alții c. României, decizia din 7 februarie 2012, nr. 45312/11).

Ținând seama de statuările mai sus enunțate, obligatorii pentru instanță, tribunalul nu poate reține criticile reclamantului cu privire la încălcarea dreptului de proprietate, la existența unei discriminări, la încălcarea principiului dreptului câștigat, la încălcarea principiului previzibilității legii, la încălcarea principiului neretroactivității legii.

În ceea ce privește raportul rezonabil de proporționalitate tribunalul a observat că stabilirea acestuia este o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte și, pe lângă circumstanțele obiective, cum sunt cuantumul lunar al indemnizației sociale minime, care este de doar 350 lei, cuantumul lunar al salariului minim brut pe țară garantat în plată, care a evoluat de la 600 lei în 2010, la 670 lei, în 2011 și de 700 lei în 2012, cuantumul lunar al pensiei medii, care a evoluat în cursul anului 2011 de la 744 la 776 lei, trebuie avute în vedere, circumstanțele particulare ale fiecărei cauze.

În cazul de față, prin recalcularea pensiei militare, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat, respectiv partea necontributivă, pensia contestatorului s-a redus de la 3226 brut lei lunar, anterior recalculării, la 2232 lei brut lunar.

S-e poate observa că, deși cuantumul pensiei contestatorului a fost redus, acest cuantum redus al pensiei este unul considerabil și nu este derizoriu, în condițiile în care, la data recalculării pensiei, pensia lunară medie nu depășea 776 lei, indemnizația socială minimă era de doar 350 lei, iar salariul minim brut pe țară garantat în plată era de doar 670 lei, suma de 2232 lei brut lunar cuvenită contestatorului permițând acestuia să aibă un nivel de trai peste nivelul mediu.

Raportat la cele arătate mai sus, instanța a conchis că aserțiunile contestatorului cu privire la încălcarea dreptului său de proprietate și cu privire la încălcarea principiului neretroactivității dispozițiilor legale, nu au putut fi reținute.

Conform art. 1 din OUG nr. 1/2011 se pot revizui doar pensiile pentru care s- au emis decizii de recalculare, dar art.1 alin. 1 din OUG nr. 1/2011 prevede că

"pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari."; Nu rezultă nici din aliniatul citat, nici din aliniatele subsecvente condiționarea emiterii deciziei de revizuire de existența unei decizii de recalculare. Acest text de lege face referire la Legea nr. 119/2010 doar în ceea ce privește categoriile de pensii vizate, nu și la procedura de recalculare reglementată de aceasta.

Din actele depuse la dosar rezultă că,

întrucât a fost stabilită în sarcina acesteia obligația legală de a se achita sumele de bani reprezentând diferența dintre cuantumul pensiei încasate în decembrie 2010 și cel al pensiei încasate în

luna ianuarie 2011, reclamantului i-a fost achitată în luna februarie 2011 diferența solicitată.

În acest sens trebuie avute însă în vedere dispozițiile art. 2 din OUG nr. 11/2011, care stabilesc că pensiile prevăzute la art. 1 pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual. Totodată se reglementează că drepturile de pensii revizuite se cuvin de la data de 1 ianuarie 2011, dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială până la data de 1 ianuarie 2014.

În cauză reclamantul nu a dovedit că suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61).

În baza acestor considerente tribunalul a respins ca neîntemeiată excepțiile invocate de pârâtul M. A. N., iar pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, neputând stabili în favoarea sa dreptul la pensia de serviciu, cu consecința obligării casei de pensii la plata diferenței dintre pensia încasată și pensia de serviciu, actualizată în raport de dobânda legală. În condițiile soluționării acțiunii pe fond, măsura provizorie a suspendării, care de altfel nici nu a mai fost susținută pe parcursul judecății, nu se mai justifică.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. N. ,

solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepțiilor invocate și admiterii acțiunii așa cum a fost ea formulată.

Recurentul invocă excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță de M. A. N.

, deși competența aparținea Casei S. de P., astfel cum vom demonstra în continuare.

Astfel, decizia de recalculare a pensiei a fost emisă de către Ministerul Administrației și Internelor după data de 23 decembrie 2010.

Așadar, se susține că, la data de 23 decembrie 2010 s-a înființat de drept, ope legis, cu personalitate juridică, C. sectorială de pensii, care a preluat la acea dată toate atribuțiile fostelor structuri organizatorice din cadrul M. A.

N. . Pe cale de consecință, M. N. nu mai avea nici o competentă să emită decizii de recalculare a pensiilor, deoarece atribuțiile sale fuseseră transferate Casei S. de P. .

Apoi, prin decizia pe care o contestă s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiei de care beneficia, astfel încât s-a produs o diminuare nejustificată a cuantumului acesteia și implicit a patrimoniului său. Prin Legea nr. 119/2010 și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul său de proprietate care derivă din dreptul nostru la gradul avut, precum și din noțiunea de "bun" astfel cum a fost ea interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

Se mai arată că nu există carnete de muncă, iar adeverințele cu venituri sunt aproape imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor realizate, fapt ce a obligat casele de pensie la calcularea cuantumului pensiilor militarilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, ceea ce încalcă în mod fundamental dreptul de proprietate, creează un tratament discriminatoriu față de personalul civil care își poate valorifica toate câștigurile prin existența carnetelor de muncă.

Astfel se creează o discriminare, pe de o parte între polițiștii activi care au avut norocul de a lucra într-o singură unitate și deci au putut prezenta adeverințele cu veniturile realizate, și celelalte cadre militare care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe.

Nu în ultimul rând, s-a arătat că se creează o discriminare, între cadrele militare și magistrați, care deși au avut aceleași privațiuni, beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil (procent din salariul avut).

Recurentul arată că, prin recalcularea pensiei sale se încalcă principiul dreptului câștigat, deoarece pe parcursul anilor în care a fost militar activ a câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia și-a desfășurat activitatea precum și principiul neretroactivității legii.

De asemenea, faptul că pe durata perioadei în care a fost activ a crezut că la pensie va beneficia, ca răsplată a tuturor privațiunilor specifice vieții militare, de o pensie care să îi asigure un trai decent și care să compenseze lipsa veniturilor suplimentare, lipsa vieții sociale, încalcă un alt principiu al statului de drept și anume: previzibilitatea legii.

S-a mai arătat că deciziile contestate și implicit procesul de recalculare a pensiilor sunt nelegale raportat la dispozițiile Constituției României, ale dreptului comun cât și ale Legislației Europene în materie.

Prin Sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a dispus:"suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond."

Așadar, se susține că emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinței civile mai sus arătate.

De asemenea, se arată că unele decizii au fost emise, în temeiul Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 735/2010 după data de_ când aceste acte normative au fost abrogate prin Legea nr. 263/2010 legea unitară de pensii.

Așadar, emiterea deciziilor de pensionare în temeiul a doua acte normative lipsite de forță juridică atrage nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor.

De asemenea, se susține că, deși a desfășurat activitate și a obținut venituri diferențiate în funcție de pregătirea fiecăruia, de gradul pe care l-a avut, de meritele recunoscute prin decorare, la stabilirea cuantumului pensiei sale urmează să fie luat în considerare doar salariul mediu brut pe economie pentru perioadele respective.

Se mai invocă încălcarea: art. 1 - Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului; Constituția României (art. 20 alin 2 și art. 148 alin (2) și (4)); Declarația Universală a Drepturilor Omului.

S-a invocat prin cererea de recurs jurisprudență CEDO și CJCE.

În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., dispozițiile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor.

Prin întâmpinarea formulată, M. A. N.

a solicitat respingerea recursului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Referitor la păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1/2011, Curtea constată că prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, însă acest cuantum este rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza Legii nr. 119/2010. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamantul este

"recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.

Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia militară de stat, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensie în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1/2011.

Procesul de recalculare a pensiei reclamantului s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare, or, în privința cuantumului, decizia de recalculare atacată prin prezenta contestație nu a produs efecte juridice.

În ceea ce privește nulitatea deciziei de pensionare în raport de modificările aduse prin prevederile Legii nr. 263/2010 referitoare la înființarea caselor sectoriale de pensii, Curtea constată că dispozițiile acestui act normativ nu sunt incidente în cauza dedusă judecății, acesta intrând în vigoare la data de_, decizia de recalculare a pensiei de serviciu fiind emisă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 119/2010 cu trimitere la prevederile Legii nr. 19/2000, act normativ în vigoare la data emiterii deciziei contestate.

Asupra fondului, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea,

după cum s-a statuat prin Decizia nr. 29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora Legea 119/2010 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii

, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.

Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

Astfel, în Decizia nr. 871/2010 se reține că "având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție. Relevantă în acest sens este și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea Legii 119/2010 se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, Curtea de Apel apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din Convenție, ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea Europeană a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 29 din_, instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.

Analizând ingerința Statului

prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea Europeană a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor Convenției, noțiunea de "privare de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul "privării de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea Europeană a reținut în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei (paragraf 39) următoarele: "totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În Cauza Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea Europeană a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de Apel constată că prin Legea nr. 119/2010 nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin Legea nr. 119/2010 pensiile militare de stat prevăzute de Legea nr. 164/2001 au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar reclamantul care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare Legea nr. 119/2010 reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de Legea nr. 119/2010 transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența Curții Europene, respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, Curtea de Apel apreciază că jurisprudența reținută de prima instanță nu este relevantă în prezenta cauză întrucât prin Legea nr. 119/2010 s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor militare de stat (și a altor pensii de serviciu) și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată trebuie examinată din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale (analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea Legii nr. 119/2010 sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de

privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) "statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi "în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, National and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea Europeană a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt "în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de Apel apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma,

E. a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva României a stabilit că "…

deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei,

decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației

, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei

, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei

, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei

, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).

Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

De asemenea, în cauza Abaluță și alții c/a României, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.

Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului, care a fost beneficiar unei pensii militare de stat obținută în temeiul Legii nr. 164/2001. În temeiul Legii nr. 119/2010 pensiile militare de stat au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000. Întrucât la recalcularea pensiilor militare de stat s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, aceste pensii au fost revizuite conform art. 1 din OUG nr. 1/2011,

iar conform art. 6 alin. 1 din același act normativ pentru anul 2011 s-a menținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 (diferențele aferente lunii ianuarie 2011 fiind restituite reclamantului).

Deși obiectul prezentei cauze îl constituie anularea deciziei de recalculare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, Curtea de Apel constată că, urmare a modificărilor legislative prezentate anterior, reclamantul nu a primit drepturi de pensie diminuate conform deciziei de recalculare decât în ianuarie 2011, drepturi care i-au fost restituite ulterior. În consecință, nu se poate reține că reclamantului i-a fost diminuată pensia militară de stat în cuantumul stabilit prin decizia de recalculare. Astfel, singurul efect pe care l-a avut Legea nr. 119/2010 cu privire la pensia militară de stat a reclamantului a fost de transformare a acesteia în pensie de asigurări sociale de stat, cuantumul pensiilor reclamantului începând cu anul 2011 fiind stabilit prin decizia de revizuire emisă în temeiul OUG nr.1/2011. Întrucât prin acest ultim act normativ au fost revizuite deciziile prevăzute de Legea nr. 119/2010 și nu deciziile de pensie emise în temeiul Legii nr.164/2001, Curtea de Apel apreciază că Legea nr. 119/2010 a modificat sistemul pensiilor, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiei stabilit prin decizia de revizuire (depusă în recurs), procentul de diminuare a pensiei militare de stat pentru reclamant urmând a fi stabilit în raport de acest cuantum.

În concret, Curtea de Apel reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 3.226 lei și o pensie recalculată de 2.232.

Prin urmare, pensia revizuită a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în ianuarie 2011 în România, care este de 860 lei.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și Decizia nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de Apel apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.

În fine, se constată că art. 153 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prevede că Uniunea susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile privind securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, însă conform alin. 4 din același articol dispozițiile adoptate în acest sens "nu aduc atingere dreptului recunoscut statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere echilibrului financiar";. Drept urmare, întrucât orice stat membru este pe deplin suveran să își organizeze sistemul de securitate socială, nu se poate reține că pensia de serviciu este un drept câștigat, garantat pentru viitor, în sensul normelor europene. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea prevederilor internaționale la care face trimitere recurentul.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat, recursul declarat urmând a fi menținută ca temeinică și legală sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, cu	opinie majoritară, ca nefondat recursul	declarat de
reclamantul C. N.	împotriva Sentinței civile nr. 1757 din _	a Tribunalul

1. -Năsăud pronunțată în dosarul nr._ /a1, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.

   Dată și pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2013.

   PREȘEDINTE					JUDECATORI
   I. -R. M.	C.	M.	S.	-C.	B.

   cu opinie separată în sensul admiterii recursului

   GREFIER

   G. C.

   Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_

   Jud. fond I. C.

   Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

   Consider că recursul formulat de reclamantul C. N. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor acestuia garantate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

   Trebuie să subliniat în acest sens că reclamantul s-a adresat instanței

   pentru proteguirea unui drept de securitate socială, considerând că pensia s a

   militara de serviciu era un "bun";, în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care

   acesta avea speranț a legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit

   deciziei nr.080136/_, în baza Legii nr.164/2001, actualizat ulterior, pentru o vechime efectivă ca militar de 32 de ani și 17 zile

   .

   În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința Statului în dreptul său la un "bun";, în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și

   libertăților fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv

   de nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a

   recalculării este, în primul rând, că drep tul s ău l a pens ie mil itar ă er a un "dre p t

   c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

   administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de

   serviciu pe care l-a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia,

   lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform Legii nr.164/2001.

   Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu

   are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în

   cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a apreci a dacă, în

   urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit

   să se bucure în continuare de bunul său.

   Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o

   poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

   În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

   Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea Curții privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale Consiliului Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";

   Percepția reclamantului asupra dreptului său la pensie militară ca fiind un

   drept câștigat și, d e aici, aprecierea c a act abuziv al St atului a măsurii d e recalculare a acestei pensii

   - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat

   - trebuie privită în primul rând, prin p risma modului în c are, realitățile i storice

   privind protecția socială în țara noastră i-au creat acestui particular convingerea

   fermă că poate ren unța liniștit la un l oc de muncă sigur și bine plătit, la un

   anumit statut, la o vârstă care era departe de vârsta standard de pensionare, și

   că se poate baza pe o pensie militară într -un anumit cuantum, legal stabilit, de

   un act normativ în vigoare.

   Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902,

   toate legile care au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

   reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

   Astfel, Legea generală de pensiuni din_, cu modificările din

   1904 și 1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și

   unificatoare a siste mului de pensii, a p revăzut, la capitolul "Dispoziții transitorii";,

   în art.56 că: "Pe nsiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

   anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fi e că titularii și-au exercitat

   sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titl urilor ce posedă cei

   în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare

   promulgării acestei legi";.

   Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstr area drepturilor de pensie

   câștigate le regăsim și în art.54 din Lege a generală de pens iuni republicată la

   data de_ .

   De asemenea, Legea pentru unificarea asigurărilor sociale din _

   a prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a

   prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

   bază.";

   Legea asigurărilor sociale din_

   prevedea, de asemenea, la

   capitolul "Dispoziții transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pens ie

   stabilite potrivit d iferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în

   aplicare a legii de față, se respectă";.

   Art.59 din Legea nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul

   Asigurărilor Sociale de Stat, c are o r icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil i tarepermanente, preved ea că: "Pierd drep tul la pensie și la ajutor social acel e

   persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate

   antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care au

   militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste,

   precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul

   democrat-popular";.

   Prin Legea nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

   pensia suplimentară, s-a prevăzut, la art.76, că: "Pensia sau ajutorul social

   stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

   situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate.";

   Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

   Potrivit art.87 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări

   sociale de stat și de asistență socială, "P. le și ajutoarele sociale

   stabilite pînă la data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît

   sînt îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

   Decretul nr.214/_ privind pensiile militare de stat, cuprindea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P. le stabilite pînă la

   data prezentului decret se mențin, în continu are, atât timp cât sunt

   îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

   De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

   mențiunea că drep turile de pensie s e acordă începând cu data de ……,

   "definitiv";.

   Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa

   rec alcul are a pens iilo r mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii î n

   vigoare a acestei legi, potrivit art.79 alin .1 lit.a), însă, la lit.b, prevede a c ă: "în

   cazul în care cuan tumul pensiei obți n ut conform lit.a) este mai mic decât

   cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.

   Legea nr.19/2000 privind sistemul p ublic de pensii pu blice și alte

   drepturi de asigu rări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilorcuvenite conf or m leg isl aț ie i an ter io are, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel

   stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul

   avantajos";.

   Din analizarea aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tul ș i, de al tf el

   toț i pens ion ar ii d in Ro mân ia, ave au to ate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a

   f er mă c ă drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o de c iz ie def in itiv ă, er au

   c âș tig ate, pu tând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze, index ate, major ate, f ăr ă a f i

   îns ă af ectat cu an tu mu l pens ie i af late î n pl ată, as tf el încât, mai mul t, nu ave au

   n ic iun ele men t c are s ă le insp ire un se n time n t de incer titud ine pr iv ind pl ata pe

   viitor a acestei pensii lunare.

   Mai prec is, nu cunoș te au s ă f i ex is tat în Ro mân ia al te c azur i de d iminu are a

   cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, Legeanr.119/2010 s-a vrut a fi conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.

   În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

   perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile

   militarilor, prin reglementări speciale, încă din anul 1889.

   Astfel, conform art.1 și 2 din Legea pentru pensiuni militare din 1 iulie

   1889, cu mod if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lor și

   funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de

   retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei,

   reprezenta, în rap ort cu această vec hime, un anumit p rocent din solda d e

   mijloc a gradului avut în momentul retragerii, respective din "mijlocia

   soldei gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";.

   M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , potrivit art.22 din această lege,

   această lege s-a pus în aplicare d oar de la 1 iulie a anului următo r,

   as igur ând as tf el tr an z iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul.

   Potrivit Legii generale de pensiuni din_, cu modificările din 1904

   și 1906, dispoziț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțio n ar ilor s tatulu i, c iv il ,

   mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a mo dul de c alcul gener al al pe ns ie i s tab il it de ar t. 1,

   erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații

   lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de

   vechime și de cal cul al pensiei, ba za de calcul a ac esteia constituind -o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

   Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe mili tari, regăsim și

   în art.2 alin.1 din Legea generală de pensiuni republicată la data de_ .

   De asemenea, prin art.2 lit.a) din Legea pentru unificarea asigurărilor sociale din_, au fost în mod expres exceptați de la aplicarea dispozițiilor acestei legi "salariații su puși legii generale de pensiuni";, deci

   și militarii.

   Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

   funcționarilor statului de la aplicar ea prevederilor sale, au ex is tat ș i în

   Legea asigurărilor sociale din_, art.6 din acest act normativ

   prevăzând că nu intră în asigurare a obligatorie sala riații supuși legii

   generale de pensiuni.

   Mai mult, în anul 1959, în timp ce legea generală a pensiilor era

   Decretul nr.292/1959, a ap ăru t o nouă reglementare specială privind

   pensiile ce se acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv Decretul nr.293/1959, ce prevedea, în art.1 și art.2 lit.a) c ă of ițe r ii ș i subof ițer ii, dup ă

   trecere a lor în rezer v ă s au d irec t în re tr agere, au drep tul l a pens ie în cond i ț iil e

   acestui act normativ, iar în art.5, că fondurile neces ar e pl ăț ii pens iilor se

   asigură de stat.

   Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea în raport cu vechimea, într-un anu mit procent din dreptul de sol dă

   corespunzător ultimului g rad avut în activitate.

   În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit Legea nr.3/1977, a fost adoptat Decretul nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, în baz a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se calculau în raport cu media retribuțiilor tarifare din 5 ani de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10

   ani premergători i eșirii din cadrele permanente, medi e la care se lua î n calcul solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrele permanente.

   Ul ter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pens iile mil itare de s tat a f ost adop tată în anul 2001, respectiv Legea nr.164/2001, ul ter ior sch imb ăr ii c adrulu i nor mativ general al pensiilor din sistemul public, prin Legea nr.19/2000.

   Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptul la pensia de serviciu, prevedea, în art. 1, că: "dreptul la pensii și asigurări

   sociale pentru ca drele militare est e garantat de sta t și se exercită î n

   condițiile prezente i legi";, iar în art.2 , că: " S. ul pens iilor mil itare de s tat ș i

   as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i

   n aț ion ale acoperă riscurile activității militare, precum și pierderile de

   venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âne ț ii ș i decesulu i";.

   Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata

   pens iilor mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as igur ăr i soc iale se as igur ă de la bugetul de stat prin bugetele M.Ap..N., M.A.I., S.R.I..

   Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olosită p en tru s tab il ire a pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ultima lună de

   activitate, care include solda de gra d corespunzătoare la data trecerii î n

   rezervă.

   În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

   s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

   adoptării Legii nr.119/2010, a H.G. nr.735/2010, cât și la data emiterii

   deciziei administrative de "recalculare"; a pensiei recur entului din data d e

   _, Legea nr.164/2001 era în vigoare, fiind abrogată abia după

   jumătate de an de la data intrării în vigoare a Legii nr.119/2010, respectiv

   la data de_ .

   Practic, neabrogând prin Legea nr.119/2010, Legea privind pensiile militaredin 2001, chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un

   drept câștigat, cel care le confe rea statutul de pensionar militar,

   cons ider ând c ă, în aces t f el, măsur a l u ată v a ap ăre a do ar c a o reducere pr in

   rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i, de ter min ată de i n teres ul publ ic, ș i nu c a o

   af ectare sub s tanț ial ă ș i irevoc ab il ă/per man en tă a drep tulu i aces tor a, în sensu l

   el imin ăr ii pens iilor mil itare.

   În acest context, recurentul-reclamant a suferit, prin decizia nr.4764/_, o ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin

   diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității, a statutului de pensionar militar, ce-i fusese recunoscut prin decizia nr. 080136/_, în temeiul art.13 lit.a) din Legea nr.164/2001, cu atât mai mult cu cât aceste acte normative mai erau în vigoare.

   Se constată în acest sens și faptul că și Legea nr.19/2000 a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de_, devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (Legea nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

   Observând și acest aspect, respectiv că prin dispozițiile Legii nr.119/2010, nu au fost abrogate dispozițiile Legii nr.164/2001, recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de _ .

   În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.24/2000 republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede, sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

   "În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.

   În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

   De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

   Potrivit disp.art.17 din Legea nr.24/2000 republicată și actualizată,

   "În vederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

   Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din Legea nr.24/2000, ce prevede că: "În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

   Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,

   completării sau a brogării lor implic ite es te pos ib il ă, co nf or m art.67 alin.1

   din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă, în speț ă, nu n e pu te m af la în prez enț a u nu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea Legii nr.119/2010, legiuitorul a avut în vedere tocmai

   c ategor iile de perso ane c are benef ic iaz ă d e pens ii în temeiul unor legi speciale, acte

   nor mative pr in tre c ar e se af lă ș i Lege a nr. 164/2001.

   De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze recente, respectiv Cauzele F. Mihăieș și A. Gavril Senteș contra României, în cereri ce priveau măsuri luate de către Statul Român în aceeași perioadă, respectiv prin Legea nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: "Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

   Dacă în ceea ce priv ește măsura dispus ă prin Legea nr.118 /2010, Curte a

   EDO a reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că

   pentru lunile iulie-decembrie 2010 sal ariul reclamanților era cel stabilit prin

   această lege, aceasta fiind considerată le gea în vigoare, nu ac eeași este situația în

   speță, în care Legea nr.119/2010 nu a prevăzut doar reducerea pensiilor militare

   cu un anumit procent, ci a anulat practic dispozițiile Legii nr.164/2001, lege în

   vigoare, eliminând dreptul reclamantului la pensie militară, la statutul de

   pensionar militar, cu toate drepturile aferente.

   În speță, decizia contestată, nr.4764/_, prin care a fost stabilită reclamantului o pensie 2232 lei, a fost emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 care, la art. 1 lit.a),

   prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar la art. 3

   , ca aceste pensii "stabilite

   potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată

   ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000.

   Chiar prin textul ar t. 3 din Legea nr. 119/2010, legiuitorul precizează că

   aceste pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind "stabilite potrivit prevederilor

   legilor cu caracter special"; și sunt "cuvenite";.

   Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale

   pensiilor de servi ciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară

   neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Înaltei Curți de C. și

   Justiție, nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

   În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

   Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

   inger ințe i S tatulu i în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :

   1. decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului a fost emisă de către M. A. N. - D. financiar-contabilă, la data de_, în temeiul H.G. nr.735/2010, după suspendarea executării acestei hotărâri de guvern, prin sentința civilă nr.338/_ a Curții de Apel C. -

      Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - și anularea unor

      dispoziții esențiale ale acestei hotărâri, prin sentința civilă nr.443/_ a

      Curții de Apel C. -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

      Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea Legii nr.119/2010, constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamantului la un "bun";, prin actul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern, chiar o problemă a aprecierii dacă ingerința, la data

      emiterii actului, "era prevăzută de lege";, respec tiv de un act normativ în vigoare,

      care să-și poată produce efectele,

      întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doar dispozițiile Legii nr.119/2010, fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.

      Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de Legea nr.119/2010- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și Guvernul, adoptând însă O.U.G. nr.1/2011 cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamantului la pensia militară, cu siguranță atitudinea Statului, care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis, trebuia

      analizată și din pers pectiva necesității in gerinței pentru prote guirea unor interese

      publice.

   2. Pensia militară a reclamantului nu cuprindea o parte contributivă și

una necontributivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare

nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N.

, practic militarilor recunoscându-li-se, ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o

recunoaștere adusă acestora pentru serviciile puse în slujba țării, a

devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.

Astfel, potrivit art.5 alin.2 din legea nr.164/2001, fondurile necesare

pentru plata pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele

M.Ap.N., M.A.I., S.I.E..

III. Riscurile sociale acoperite prin a cest drept de secu ritate socială,

pensia militară, nu au fost decât în ultimă instanță de natură fizică, pentru

bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de militar, precum și

cele de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară

stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: risc urile activității de

militar, cu toate privațiunile, interdicțiile și incomp atibilitățile acestei

profesii, precum și pierderile de venituri ca urmare a trecerii acestora în

rezervă la vârste când aceștia se aflau încă în cursul vieții active, și la care,

practic, pentru a presta o altă activitate lucrativă, ar fi trebuit să urmeze

noi forme de pregătire profesională, să depună noi efort uri pentru obținerea

unor alte locuri de muncă, care să le asigure cele neces are traiului lor și a

familiei.

IV. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială, întrucât, pe lângă faptul că a afectat, direct, dreptul la pensie

al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt "bun "; al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând un drept de protecț ie socială complex, ce constituia un substitut a dreptului la muncă/salariu, acordat de către Statul român.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalc ulării"; pensiei militare a reclamantului.

Prin sentința civilă nr.338/_ a Curții de Apel C. -Secția

comercială, de co ntencios administr ativ și fiscal

-, s-a dispus suspendarea

ex ecutării H.G. nr.735/_

, până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din Legea nr.554/2004

și avându-se în vedere Recomandarea nr.R (89)8 din_ a Comitetului de

Miniștri din cadrul Consiliului Europei

.

S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.

Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.

În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H.G. nr.735/2010, în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H.G. nr.735/2010 a intrat în vigoare la data de

29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.

Prin Recomandarea nr.R (89)8 din_ a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei

s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că

autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor

pot fi de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași Recomandare că executarea imediată și

integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate

poate, în anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl

impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

Recomandarea prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului

administrativ este d e natură a cauza p agube grave, dificil de reparat și când

există un argume nt juridic aparent valabil față de lega litatea actului

administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004

, hotărârea prin care se

pronunță suspendarea este executorie de drept

. Recursul nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai mult, la data de_, prin sentința civilă nr.443 a Curții de Apel C. -Secția comer cială, de contenci os administrativ ș i fiscal -, s-a dispus

anularea dispozițiilor art.2 alin.2, 3, 4, 6 și 7, art.6 alin.1,2,4 și a art.10

alin.2 din H.G. nr.735/_ .

Pentru a pronun ța această hotărâre, jurisdicția de contencios

administrativ a reținut, în esență, următoarele:

Legea nr.119/2010 precizează în art.4 alin.1 "că recalcularea pensiilor

prevăzute la art.1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se

află persoanele b eneficiare….";, în art.5 alin.4 că: " în cazul pensiilor

prevăzute la alin. 1 pentru perioade le care consti tuie stagiu de cotizare

pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea

punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din

perioada respectivă";.

Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezul tă că prin

hotărârea de guvern atacată se adaugă la lege, întrucât Legea nr.119/2010

nu conține nicio dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanților obligația

de depunere a cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariulmediu brut pe economie, pentru calculul cuantumului pensiei, se face doar

în ipoteza în care nu pot fi dovedite veniturile de natură salarială, nu și în

ipoteza prevăzută de hotărârea de guvern și anume " în cazul în care nu au

fost depuse docum entele doveditoare în termenul de rec alculare prevăzut de

lege";.

S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din Legea nr.24/2000, art.108 din Constituție, hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.

S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.

În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:

"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și 11 din Convenție impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din_, paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din_ ).

Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din_ ).";

Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.

S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din Convenție, articol privitor la interzicerea discriminării.

Potrivit art.23 din Legea nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, în temeiul art. 15 alin.4 din Legea nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În consecință, la data de_, data emiterii deciziei de recalculare

a pensiei militare, ingerința în drept urile recurentului s -a produs în baza

unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată, cu efecte

erga omnes, și car e era anulată, în c eea ce privește dis poziții esențiale al e

sale, de către instanț a de contencios administrativ, prin hotărâre

definitivă.

Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că pensionarii militari, categorie din care face parte și recurentul, au fost obligați,

prin H.G. nr.735/2010 să depună, într -un interval de timp insuficient, eforturi

considerabile pentru a procura documentele doveditoare privind veniturile lunare

obținute într-o perioadă de timp îndelun gată

, deși dispozițiile Legii nr.119/2010 prevedeau că recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, precum și sancți onarea acestora cu

stabilirea pensiei în raport cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza în care

nu depun documentele doveditoare în termenul de recalculare prevăzut de lege, conduc implicit la nelegalitatea deciziei administrative individuale contestate în prezentul litigiu.

Astfel, ignorând aceste măsuri dispuse de către instanțele

judecătorești în ceea ce privește efectele actului administrativ normativ,

Statul a afectat un drept se securitate socială al reclamantului, fără a avea

practic un temei legal, cunoscând că nu a avut posibilitatea, până la data de

_, de a lua măsuri de recalculare legală a pensiei particularului în

raport cu venituril e reale obținute de către acesta în pe rioada vieții active

și că, deși Legea nr.119 era în vigoa re, nu ex ista la ace a dată posibilitatea

aplicării acesteia, în sensul recalculării pensiei, fără o vătămare gravă a intereselor pensionarului, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sauîn cea mai mare parte, pe baza salariului mediu brut pe economie, cu multsub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un calcul real, onest și echitabil.

Trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de

previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul

recurentului la pensie militară, ce rezultă cu deo sebită claritate din

prevederile art. 12 ale O.U.G. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte

de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, în aceeași perioadă de criză

economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: "În anul 2010, măsurile prevăz ute de Legea

cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență

referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vorproduce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de

stat și pensiilor de serviciu aflate în plată,

și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/indemnizațiilor acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele

, plățile compensatorii/indemnizațiile prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se

stabilesc în funcție d e nivelul și structur a bazei de calcul în vigoare la data de (... )

, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la

art. 10 din Legea nr. 329/2009

.";

Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare, recurentul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele obținute în perioada de 32 de ani cât acesta a avut calitatea de militar, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acesta muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că Statul, după numai o

lună de la data emiterii acestei decizii, recunoaște, în preambulul O.U.G.

nr.1/2011, că în termenul stabilit de Legea nr.119/2010, "nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru

care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al

beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte

care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s -a recalculatpensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";.

Toate aceste aspecte erau și trebuiau să fie cunoscute Statului și la

data de_, cu atât mai mult cu cât instanțele judecătorești, constatând

aceste neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin acte

normative nelegale, să se ajungă la ingerințe de esență în dreptul

recurentului.

În consecință, Statul avea obligația, pe de parte, să înlăture situația

nelegală și discriminatorie constatată, iar, pe de altă pa rte, să se abțină a

aduce atingere dre pturilor particularilor în temeiul dis pozițiilor analizate

anterior.

Cu toate acestea, Statul a emis actul administrativ individual

contestat în cauză, afectând în mod substanț ial un drept de securitate

socială al recla mantului, sancționându -l practic pe acesta pentru

neîndeplinirea unei obligații în privința căreia nu i se poate reține vreo

culpă, cu atât mai mult cu cât, după numai o lună, Guvernul recunoaște că

nici instituțiilor statului nu le er a posibilă procurarea documentelor

necesare recalculării legale a pensiei acestuia în termenul stabilit prin H.G.

nr.735/2010.

Mai trebuie subliniat că, prin decizia nr.38/_, Î. Curtea de C.

și Justiție a resp ins rec ursurile de clarate de Guvern ul României și M.

Administrației și Internelor și a menținut sentința civilă nr.338/_ a

Curții de Apel C. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus suspendarea executării H.G. nr.735/_,

reținând următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ

contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";

"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a Legii nr.119/2010, se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile Legii nr.19/2000 nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.

Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H.G. nr.735/_ obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H.G. nr.735 din_ - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată.";

"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";

"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H.G. nr.735 din_ creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.

În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";

"De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de "bun";, ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din Primul Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.

Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";

În ceea ce privește sentința de anulare a dispozițiilor H.G. nr.735/2010, respectiv sentința civilă nr.443/_ a Curții de Apel C. -

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal , aceasta a rămas irevocabilă, prin decizia nr.5364/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, respingându-se ca fiind lipsite de interes recursurile declarate de Guvernul României și de către Ministerul Administrației și Internelor.

III. Motivații privind specificului r iscurilor sociale acoperite prin

pensia militară de care beneficia reclamantul -recurent.

Pensia militară a fost stabilită de căt re legiuitor, atât în considerarea

riscurilor specifice activității de militar, cât și a interdicțiilor și

incompatibilităților care au afectat drepturile reclamantului în perioada deactvitate.

Astfel, potrivit disp.art.28 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:

1. sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice;

2. sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

Cadrelor militare în activitate le este interzis:

1. sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;

2. sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M.

A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stab ilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională

de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.20/_ ), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, anali zând sesizarea de n econstituționalitate a dispoziții lor privind

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, " …nici o prevedere din Constituție n u

impune uniformitatea sistemului de pens ii. De altfel, nu num ai pentru deputați și

senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,

cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale,

sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. Dife rențierea, în toate aceste cazuri, nu este contrară prevederilor art.16 din Constituție și se

justifică prin specificitatea activității acestei categorii socioprofesionale.";

IV. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în mod

indirect, și/sau mai ales, unui alt "bu n"; al reclamantului, respectiv dreptul

la muncă, precum și cu privire la calificarea pensiei de serviciu, în dreptul

comunitar, ca fiind un "element de remunerație";:

Pentru munca pr estată în calitate de militar, recur entului i s -au recunoscut, o serie de drepturi cu caracter de remunerație, printre care

plata soldei și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar și

plata pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de serviciu. Acestor

drepturi le corespunde obligația corelativă a Statului, ca angajator, pri n

diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost

reglementate, avâ nd în vedere faptu l că, la fel ca și s alariul, și pensia de

serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

De altfel, prin hotărârea din_ în cauza C-262/88

, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group

, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că toate formele de pensie ocupațională constituie un element de

remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere la adop tare a Directivei 96/97/CE a Consiliului din_, de modificare a Directivei 86/378/CEE

pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul regimurilor profesionale de securitate soc ial ă, as tf el cu m rez ul tă d in pre amb ulul acestui act comunitar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, Pirkko Niemi, un sistem de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul

de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iile în c are sistemul de

pensii se referă la o anumită categorie de lucrători, prestațiile se plătesc

în baza relației acestora de muncă cu angaj atorul public, în cadrul unui

sistem ce face parte din sistemul general prevăzut de lege, iar prestațiile

depind în mod direct de vechimea în muncă realizată și sunt calculate pe

baza ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea Directivei 2006/54/CE a P. ui European și a Consiliului din_ , astfel cum

rezul tă d in pre amb ul ul aces tu i ac t co mun itar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider

c ă trebu ie reț inu tă c alificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept

sui generis, izvorâ nd din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care

Curtea de Justiție a Comunităților Eu ropene o acordă drepturilor

beneficiarilor unor asemenea forme de prestații de securitate socială,

asimilându-le noți unii de remuneraț ie, apreciindu -le c a fiind plătite în

baza relației de m uncă al acestor lu crători cu angajat orul public , drepturilede pens ie av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i juridice.

De altfel, prin Expunerea de motive a Legii nr.14/2008, de aprobare aOrdonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au reț in u t

ur măto arele: " Prin dobândirea calității de stat mem bru al Uniunii Europene,

România și-a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007, obligația de a

transpune aquis-ul comunitar, implicit de a asigura respectarea principiului

eg al ităț ii de ș anse î n tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul schemelor ocupaționale de

securitate socială, inclusiv în ceea c e privește sistemul pensiilor militare

de stat, reglementat prin Legea nr.164/2001.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: " ur mare a consultărilor bilaterale,

desfășurate între experții Comisiei E uropene și repreze ntanții instituțiilor

române care se în cadrează în sistem ele de pensii ocup aționale, a rezulta t

caracterul imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M.

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a promovat proiectul Ordon anței de

urgență a Guvern ului privind egali tatea de tratame nt între bărbați ș i

femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială. Acesta

transpune dispozițiile Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului

egalității de tratament între bă rbați și femei în cadrul regimurilor

profesionale de s ecuritate socială, astfel cum a fo st modificată pri n

Directiva 96/97/CE…. ";

De al tf el, și Cur te a Europe an ă a Dr ep tur ilor O mulu i, p r in hotărârea

pronunțată la data de_, în cauza Lombardo contra Italiei, a decis, în

leg ătur ă cu o contestație inițiată de un judecător cu privire la pensia pe

care era îndreptăț it prin lege s ă o p rimească, că statu l, "în îndeplinirea

acestei obligații nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi

comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într -un

contract de muncă guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la

Luxemburg cu cele r eținute de Curtea E uropeană a Drepturi lor Omului în cauza

anterior menționată, dar și în Cauzele F. Mihăieș și A. Gavril Senteș contra României, rezultă c ă dreptul la pensie de serviciu era datorat recurentului în

temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de militar, potrivit

d ispoz iț iilor Legii nr.164/2001, cu atât mai mult cu cât, acest act normativ mai

care era în vigoare și la data emiterii deciziei administrative de recalculare.

As tf el, oblig aț ia S tatulu i tr ebu ia înde pl in ită as tf el cu m ace as ta a f ost

asu mată, respectiv ca orice " element d e re muner aț ie";, iar ace as tă obl ig aț ie nu

po ate f i cons ider ată c a f iind execu tată, po tr iv it pr inc ip iilor g ener ale ale drep tulu i

civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii datorate

potrivit principiului solidarității soci ale, oricărui asigurat în sistemul public, în

temeiul Legii nr.19/2000, în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie militară s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie de serviciu.

Faptul că tot Stat ul era cel care tre buia să plătească atât pensia de

serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigurări sociale de st at, a permis practic, în speță, confuziunea

celor două dreptu ri și în final, înlo cuirea dreptului r eclamantului cu u n

alt drept, nesolicitat de către acesta și care nu poate constitui o executare

a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează

pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, reclamantul

și-a executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din

raporturile de serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile

grele menționate anterior, având numeroase interdicții și

incompatibilități. În consecință, Statul are obligația de a -și executa, cu

bună-credință, toate îndatoririle asumate prin Legea nr.164/2001, deci să

plătească reclamantului-recurent pensia militară, a stfel cum a înțeles să o

reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume: Art.1073 din Codul civil

în vigoare la data la care intimații-pârâți trebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul

are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia "creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentului este, în speț ă, acela de a ob ține obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil,

se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditor uluirezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul ci vil actual, orice pe rsoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil,

prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 di n același cod, cont ractul valabil înche iat are putere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil,

prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le da u

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul Statului, ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile militare nici nu

puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevă zute de Legea nr.19/2000,

având în vedere faptul că, potrivit art.7 din această lege: " În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidi tății sau

decesului";, or i, pen s ia mil itar ă de s tat a recuren tulu i nu po ate f i înc adr ată î n

vreun a d in tre aces te c ategor ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitativ

prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost acorda tă acestui a, prioritar, nu pentru

a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea

unor riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de

militar.

Av ând în vedere ce le reț inu te de c ătre Cur te a Europe an ă a Drep tur ilor Omului în Cauzele F. Mihăieș și A. Gavril Senteș contra României și luând în considerare disp. art.162 alin.2 din Codul muncii republicat, Statul, în cadrul marjei

s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor leg al ităț ii, neces ită ț ii

ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măs ur i de d imin u are a p ens ie i de serv ic iu, p e

perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate de angajator sui

gener is, pr in Lege a nr.118/2010, d ar nu s ă el imin e, pr in Lege a nr.119/2010,

dreptul la pens ie de serv ic iu ș i s ă-l înloc u iasc ă, în f az a exec u tăr ii obl ig aț ie i, cu un

al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t Cur te a Europe an ă a Drep tur ilor

O mulu i în acele aș i c auze amin tite an ter ior, atunc i c ând o d is po z iț ie leg al ă es te în

v igo are ș i prevede pl ata anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipu l ate sun t respec tate,

au tor ităț ile nu po t ref uz a în mod del iber at pl ata aces tor a.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în

raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială,

consider că recure ntul în niciun caz nu putea fi lipsit d e dreptul la pensie

de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu at ât mai mult, nu se

putea ajunge la ac eastă finalitate, pr in dispozițiile unei legi organice, dar

din domeniul asigurărilor sociale.

Trebuie subliniat în acest context și faptul că, bazându-se pe dispozițiile Legii nr.164/2001, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de

asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

De asemenea, perio ada în care acesta a încasat lună de l ună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar,

orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în România, cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin Legea nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2006, iar cel privind pensiile facultative, prin Legea nr.204/2006, în

cond iț iile în c are, as tf el cu m am me nț ion at an ter ior, leg isl aț ia î n v igo are în în tre ag a

per io ad ă de pes te 30 de an i în c are recl aman tul ș i -a des f ășurat activitatea a

regle men tat drep tul mil itar ilor l a pens ie s pec ial ă.

În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fi prevăzut că aceste drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acestora, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare și, probabil, cu siguranță, în cazul în care nevoile instituțiilor de apărare i-ar fi permis continuarea activității de militar, nu ar fi renunțat la dreptul său la muncă până la vârsta limită stabilită de lege.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței Statului în drepturile recurentului.

Considerente avute în vedere în aprec ierea încălcării de către Stat a

drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice

evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale,

"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Om ului,

orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene

prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii

Europene

" Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute

prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R omâniei

prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Om ului, cu

pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin Constituție sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î. Curtea de C. și Justiție a

reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( Cauzele James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Maggio și alții împotriva Italiei, Wieczorek împotriva Poloniei), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În Cauza Stec și alții contra Regatului Unit,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că atunci c ând legislația nați onală îi recunoaște

unei persoane un drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1

din Protocolul adițional la Convenție este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. Wieczorek împotriva Poloniei), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că în

evaluarea ingerinței este important să se ia în considerare dacă drept ul

reclamantului de a primi pensie în cauz ă a fost încălcat ast fel încât să conducă

la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul

reclamantului.

Î n ceea ce privește a titudinea Statului, în cadrul ingerinței sale, trebuie

subliniat faptul că, acesta, în loc să se abțină de la atinge ri aduse drepturilor

acestui particular, în condițiile în care prin sentințele civile nr.338/_ și nr.443/_ ale Curții de Apel C., cu efecte erga omnes,

instanțele de

contencios administrativ au dispus m ăsuri tocmai în sc opul prevenirii uno r

pagube iminente, a emis totuși la data de_, în temeiul H.G. nr.735/2010,

actul administrativ individual de recalculare a pensiei acestuia.

Statul a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de_

, după pronunțarea de către Î. Curtea de C. și Justiție a deciziei nr.38/_, ce a menținut sentința civilă nr.338/_ a Curții de Apel C. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus suspendarea executării H.G. nr.735/_

.

Astfel, la data de_, după o lună de la emiterea deciziei de recalculare, Statul a considerat necesar, prin O.U.G. nr.1/2011, constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și

"ex igențele subliniate de puterea judecătorească";,

să stabilească o nouă metodologie de stabilire a pensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform Legii nr.164/2001, până la revizuirea preconizată.

Însă, chiar și la această dată, Statul a luat doar măsuri temporare și

parțiale de înlăturare a situației neleg ale create, în sensul că nu a revocat

actul administrativ individual nelegal, cu repunerea recurentului în situația

anterioară emiterii acestuia, ci a menținut în plată doar fostul cuantum al pensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.

Trebuie av ut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, Legea nr.164/2001 mai e ra în

vigoare, dar Guver nul pregătea intra rea în vigoare a Legii nr.263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din_, la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de_, Legea nr.164/2001.

Prin decizia nr.38/_, Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actului contestat în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși Legea nr.164/2001 era în vigoare, decizia emisă la data de_, nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de Legea pensiilor militare, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui militar în activitate.

Mai consider că ingerința Statului trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de_, când, după mai mult

de 5 luni de la intrarea în vigoare a H.G. nr.735/2010 de aplicare a prevederilor Legii nr.119/2010, în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestuia îi era imposibil să procure documentele necesare recalculării, a primit, o decizie ce într-adevăr îi confirma faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie militară, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului său

, de la suma de 3424 lei, menționată în mandatul de pensie pentru luna decembrie 2010, la cea de 2232 lei, fiindu-i returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O.U.G. nr.1/2011.

De asemenea

, trebuie avut în vedere faptul că recurentul,

în loc să se bucure liniștit de drepturile sale, a fost pus în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.

Pe de altă parte, conform art.6 din O.U.G. nr.1/2011, acesta a fost doar în mod aparent "despăgubit"; și numai cu titlu provizoriu

, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamantul a trăit în continuare cu temerea că aceste sume îi vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unui act cu adevărat reparator, de revocare a actului administrativ nelegal din data de _

și a emiterii unei noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul la pensia ce se cuvenea.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din Legea nr. 24/2000

, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i

a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege

, orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde t rebuie să fie

temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a Statului Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor

interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu

tratatele internaționale la care România este parte, precum și cu jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului.

Consider că, mai ales în situația pensiilor militarilor, categorie din care face

parte recurentul, dacă în cadrul activității de documentare și analiză științifică,

în cadrul studiilor d e impact ce se cer a fi întocmite, mai al es în cazul adoptării

unor legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legislativ, cum este Legea

nr.119/2010, se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure

decizii de pensie, prin luarea în considerare a tuturor documentelor doveditoare

ale soldelor obținut e de pensionar în perioada de activita te, s -ar fi putut cu

ușurință afla atât d urata și dificultățile unui asemenea proc es, cât și c uantumu l

ce ar putea rezulta, deci implicit măsura în care o asemenea ingerință era

necesară pentru protejarea unor interese publice.

Se pune aici și problema dacă fondurile cheltuite din bugetul de stat cu aceste recalculări ale pensiilor militare, care, astfel cum rezultă din Ordinele nr.101/2010 și nr.112/2010 ale Ministrului A. N. și din Instrucțiunile nr.191/2010 ale Ministrului Administrației și Internelor, au presupus eforturi considerabile, nu au ajuns să depășească beneficiul adus bugetului prin măsura

de eliminare a pensiilor militare, fiind de notorietate, în prezent, faptul că, în urma revizuirii pensiilor militare, marea majoritate a acestora s-au menținut în plată sau au crescut.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C auz a P ădur aru co n tr a Ro mâniei, Curtea EDO a arăt at că: "odată ce a f ost adoptată o solu ție de către stat, ea

trebuie implementată cu o claritate și c oerență rezonabile p entru a evita pe cât

posibil insecuritatea juridică și incertitu dinea pentru subiec ții de drept la care s e

referă măsurile de a plicare a acestei sol uții; în această privi nță, trebuie sublinia t

faptul că incertitud inea, fie ea legisla tivă, administrativă sau provenind din

practicile aplicate de autorități este un factor important ce trebuie luat în

considerare pentru a aprecia conduita statului.";

Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O.U.G. nr.1/2011, ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamantului-intimat o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa Statului în ceea ce privește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziei de recalculare emise în aceste condiții.

Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

De altfel, imediat după adoptarea O.U.G. nr.1/2011, M. A. N. a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.

Aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și Comisiei de contestații pensii din cadrul ministerului recurent, fără ca în cadrul acestei proceduri să se revoce decizia de recalculare, fără a se analiza în vreun fel aspectele de nelegalitate invocate de către acest particular.

Mai consider că reclamantul, prin decizia contestată, așa -zis "de

recalculare"; a pen siei militare, la o dat ă la care Lege a nr.164/2001 ma i

era în vigoare, pie rzând calitatea pe care o avea dobâ ndită, de pensiona r militar, statut de care s-au bucurat în țara noastră toți militarii de carieră ce s-au pensionat din anul 1889 și până în prezent, a suferit doar aparent

do ar o d imin u are a c u an tu mulu i pens ie i s ale, c are, conf or m jur isprudențe i CEDO, în

măs ur a în c are ar f i f ost pro porț io n al ă c u scopul ur măr it, ar f i in tr at în mar ja d e

apreciere a statului.

În realitate, princ ipala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o in tenție de reparație din partea Statului și care va afecta

în timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei

adoptat în baza Legii nr.119/2010, a H.G. nr.735/2010 și a O.U.G.

nr.1/2011 implică LIPSIREA SA DE STATUTUL DE PEN SIONAR MILITAR ș i

implicit, de PROTECȚIA PE CARE I-O OFEREA A_ LEGEA NR.164/2001,

privind ACTUALIZAREA P. LOR MILITARE, ce prevede a c ă:"; a) ori de câte

ori se majorează solda de grad și /sau solda funcției maxime ale cadrelo r

militare în activita te, potrivit gradul ui militar și fu ncți ei exercitate, avut e

la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de st abilire a pensiei î n

condițiile prevăzute la art.22 -24; cadrele militare pot opta pentru baza de calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la calculul pensiei; b) în

funcție de posibil itățile financiare, în cursul execuț iei bugetare, prin

indexare cu un pr ocent care să aco pere cu până la 100% rata inflației ,

prin hotărâre a Guvernului, cu excepția situației de la lit.c), în care aceste

indexări se regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent, întrucât

aceste dispoziții, pe care chiar Legea nr.164/2001 le considera în art.48,

ca fiind de "protecție socială";, av eau menirea de a garanta acestuia o

menținere a pensiei sale la un nivel apropiat ultimului venit avut în viața

activă, ori simplele indexări acordate de către Stat, doar atunci când

mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de

pensii publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot mai

accentuată, a pe nsiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în

activitate.

Prin urmare, iată că Statul, prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a Legii nr.164/2001, drepturi ce decurgeau din

calitatea reclamantului de pensionar militar, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acestuia nu numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung,

respectiv pentru toată viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, Statul a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către Guvern, care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (Cauzele Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009

), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, o măsur ă privativă de prop rietate trebuie să p ăstreze un echilibr u

just între ex igențele interesului general al comunității și imperativele

apărării drepturilor fundamentale ale individului .

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fund amentaleale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea aces tui criteriu consi der că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și

nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către Stat, practic, atât pentru aco perirea riscur ilor activității militare,

pentru cei 32 de ani de vechime efectivă ca militar.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca re per, în cazul r ecurent ului, pensia medie

lunară pe economie sau indemnizația socială pentru pen sionari, ci, întrucât

această măsură a afectat indirect dreptul acestuia la muncă, implicit la

salariu, controlul d e proporționalitate trebuie să porneas că de la câștigul pe

care acesta l-ar fi putut obține din m uncă, în calitate d e mili tar, situație în

care este evident că recalcularea pensiei sale la suma de 2232 lei,

constituie o sarcină ex cesivă pe care acesta trebuie să o suporte.

De altfel, politica Statului manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării p ensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor Legii nr.19/2000, avea ca principiu: "la condiții egale de

pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prest ații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar de la condițiile de pensionare care, astfel cum am

arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele prevăzute în statutul special al

beneficiarului

.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/_, în procesul adoptării Legii nr. 119/2010, chiar Consiliul Legislativ a arătat că: "… atât în

statele membre ale Uniunii Europene, c ât și în legislația alt or state, există și alt e

categorii profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție

de importanța socială a muncii prestate, ….

";.

S-a mai menționat prin același act că: "Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de Statul Român, în vigoare în momentul

stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare

de către stat a propriei legislații

, iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că "Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de recalcularea pensiilor

să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale,

pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține c âștig de cauză

în procesele respective

.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010

a Curții Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în funcție în cadrul Înaltei Curți de C. și Justiție au votat, în ședința din_, pentru adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale

instanței supreme, de sesizare a instanței de contencios constituțional cu

neconstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, în ceea ce privește pensiile

de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind

celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin prevederilor art.1 din

Protocolul nr.1 la Convenț ia europea nă pentru apărarea drepturilor omulu i

și libertăților fundamentale.

S-a susținut, prin a ceastă sesizare, că: " …legea criticată imp une o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertățilo r fundamentale."; și că: "…legea criticată

impune o restrâng ere cu caracter p ermanent a exerci țiului dreptului la

pensie,….";

S-a mai arătat de c ătre autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiulu i dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s-a mai reținut că:

"Totodată, din pers pectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la aceste dispoziții, drepturile

care decurg din contribuțiile în cadrul reg imurilor de securitate socială, cum este

dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1

din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sub liniat obligația autorităților publice

de a menține un ju st echilibru între in teresul general și i mperativele protecției

drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de

câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o

sarcină excesivă și disproporționată. Î ntr -o astfel de situație, există o încălcare a

art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, determinată de încălcarea caracterului

rezonabil și proporți onal al diminuării d repturilor patrimoniale. (Cauza Kjartan

Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, în aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește

pensia stabilită pe ntru anumite profe sii și nu permite c a acest drept să fi e

diminuat decât în cazuri excepționale, cu respectarea principiului

proporționalității, ceea ce înseamnă că măsura aplicată să fie justificată de

scopul legitim urmărit ( Cauza Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului,

exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Înaltei Curți de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a Curții Constituționale, că Legea nr. 119/2010 ";impune o pierdere ireversibilă a

pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând

atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată,

dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s-a

ajuns l a o atingere adus ă esențe i drep tul u i l a pens ie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un "bun"; în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din Convenție, cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu Statul Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine

plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin Legea nr.119/2010, care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al Ro mâniei are dreptul l a securitate socială

și juridică,

ceea ce presupune ca măsurile luate

, mai ales că privesc domeniul protecției sociale, s ă nu -l pună pe ac esta într -o situați e total, substanțial

disproporționată față de cea în car e acesta se afla la data când a opta t

pentru a-și valorifica dreptul la pensie de serviciu, în co ndițiile în care, lipsa

de previzibilitate a măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis

acestuia să ia măsuri personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării

veniturilor sale și a le familiei,

cu atât mai mult cu cât peri oada îndelungată î n

care acesta a înc asat lună de lun ă pensia militară, a creat acestuia

convingerea că își poate orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile

legale existente.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul C. N., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții: M. A. N. B. și C. Sectoriala de P. a M. A. N. B., a anulării deciziei de recalculare a pensiei, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească acestuia pensia militară stabilită prin decizia nr.080136/2007 astfel cum aceasta a fost actualizată până în anul 2010.

Judecător,

Red./Tehnored.:C.M..

C. M.

← Sentința civilă nr. 11934/2013. Recalculare pensie. Asigurări...		Sentința civilă nr. 1714/2013. Recalculare pensie. Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 1255/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1293/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1806/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Sentința civilă nr. 11934/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Sentința civilă nr. 1714/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Sentința civilă nr. 8363/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Decizia civilă nr. 368/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale Sentința civilă nr. 14666/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale